Romanulu, iunie 1878 (Anul 22)

1878-06-25

ANULU DOUA­ SPECI ȘI DOUI VOIESCE SÎ VEL PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, paginea IV, — 40 bani. Deta „ „ „ paginea III, 2 let —­­A. se rich­esti IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nit Haaaeustein și Vogler, Wallfischgasse 10. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARULU. Redacțiu­nea și Adm­inistrațiu­nea, strada Doinitei 4. SER­VIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 5 Iulia.— Wiener Abendpost află că președintele consiliului de miniștri, prin­cipele Auersperg, a îmânată astăzi îm­pă­­ratului de misiunea colectivă a tutorii mem­­brilor­ cabinetului. Berlin, 5 Iuliu. — In ședința de adi a Congresului, plenipotențiarii francezi și i­­taliani au propusă d’a învita pe Portă să se 'nțelegă cu Grecia pentru uă rectificare de fruntarii. Acestă rectificare a frunta­­riilor­ grecesci ară cuprinde aprópe jumă­tate din Epiră și din Tesalia. Congresul. DUMINECA, 25 IULIU, 1878. LUMINEZA­ TE SI VEI PI. ABONAMENTE. In capitală, um­­ană 48 let. șise luni 24 let­tre­ luni 12 lei; uă lună 4 lei.’ In districte, ună ană fa 4 lei; șese luni 27 lei; trei luni 14 lei; ’ ua lună 5 lei. Pentru tote țările Europei trimestrulu 15 lei. .IX. se adresa: IN ROMANIA, la admiuistrațiunea diarulut. LA PARIS, la d-nit Darras-Hallegrain, 5 rue de l’Ancieune comedie și Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovict, 15 Fleischmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMPLARULU. Rib­m­puri 24 cireșaru DUB­UICBU, 6 CUPTORU. Speculândă asupra unei situațiuni nenorocite pentru țară, și asupra pericolelorii ce o încongiera, reacțiu­­­nea crede apropiata momentulu rea­lizării visului iei cela mai iubită: modificarea Constituțiunii. Ori­unde întâlnesce cine­va pe vre­unu membru alu acelei partide ce se ffice conservatóre, dérü care cu nici unu prețu nu voiesce se conserve pactura fundamentală ale țarei sale, nu-i vorbesce de câtü de trebuința de a convoca uă Constituantă, spre a consacra noua stare de lucruri creată de resbeluli din urmă și de Congresul­ de la Berlin. Și care este acesta nouă stare de lucruri ? Independința absolută pe do­uă parte, modificările teritoriale pe de alta. — N’avem­ ce face! <Jicü acești conservatori care nu visază de câtü modificări; în contra puterii nu e nimicit de făcută; cândă șapte mari puteri decidrt, noi nu ne putem­ o­­pune. Suntem­ nevoiți să admitem­ schim­burü Basarabiei pe­­ Dobrogea și pentru acesta trebuie să convo­­camü uă Constituantă; asta­felü pres­crie Constituțiunea. Conservatorii nu admită că Ro­mânii potu răspunde tutora pute­­rilor­, nu cedamü de bună voie Ba­sarabia, nu primimft în schimbă Do­­brogea. Aceia, care au avută ponc ieri dreptă devisă mărturisită: „capulă plecată de sabie nu e tăiată“, nu potă admite că națiunea română, tare numai de dreptul­ său, póte și trebuie să respundă Europei întregi nu, nu voi consfinți prin consimți­­mentulü meă cea mai mare inichi­­tate a secolului XIX. Patrioții conservatori de la Tim­­pulu­nă și începută de câte-va zile să trateze de trădători și de venduți Rusiei pe aceia ce nu vor­ primi Dobrogea în schimbul­ Basarabiei. Ori­cine înțelege că acesta tactică are ună îndouită țelă : I de a se pune în bunele grație ale puterilor, care voiescă ca România să primască schimbulă; I­ de a consacra legal­­mente uă schimbare de teritoriu, schimbare care, după cum susțină pretinșii conservatori, cere neapăratü convocarea unei Constituante și re­­vizuirea Constituțiunei, și revizuirea Constituțiunii în ore­care condițiuni ară pute să flă asigurarea domniei reacțiunii prin sugrumarea libertăți­­lor­ publice. Planul­ e întocmită, și de multă urmărită. Supt scriitorii petițiunii de la Iași și-au arătatü de multă do­rința și sensul­ în care înțelegă să modifice Constituțiunea. Ei de a­­tunci nu facă de­câtă a pândi mo­mentul­ favorabilă. Acestă momenta­­lă credă venită acum și, pentru a profita de dânsulă, nu ’și facă nici ună scrupulă de a specula asupra nenorocirilor­ patriei. El ară consimți la m­ă schimbă sacrilegiă, fiindă­că astă­felă speră a se face pe do­uă parte plăcuți celoră care voiescă a ne impune a­­cestă schimbă, era pe de alta credă că se vor­ putea servi de protestul­ unei modificări de teritoriu spre a convoca oă nouă Constituantă, și a revizui după placuță soră Constitu­țiunea. E ce de ce Timpulü califică deja de trădători și de vânduți Rusiei pe aceia ce n’ară primi Dobrogea în schimbul­ Basarabiei; éeé pentru ce și Pressa reproduce acelă articolă ală Timpului cu uă tacită aprobare, pe cândă precede cu câte­va linie forte veci­nă epistolă a d-lui Mihail Balș, care esortă pe oposițiune a se uni cu partida de la guvernă în patriotica decisiune de a refusa ori­ce schimbă de teritoriu. Dejü se vede că, ară putea are oposițiunea — admițândă că vici­­situdinele politicei ară aduce-o a­­cum la putere — se convoce uă Constituantă și să revizuiască Con­stituțiunea, fără a face uă brutală lovitură de stată ? Mai întâiă, pentru consacrarea independinței nóstre absolute, nu este nevoie de a schimba nici oă virgulă măcară din Constituțiunea ndstră. Nicăieri în acestă Consti­­tuțiune nu se pomenesce de ve­cinele nóstre relațiuni cu Pórta; ni­căieri nu se face nici alisiune mă­cară la suzeranitate, la tributa sau chiară la vechiele capitulațiuni. Con­stituțiunea nóstră nu se deosebeșce absolută întru nimică de Constitu­țiunea ori­cărei puteri a Europei. Independința nostră absolută este mai multă uă cestiune internațio­nale. Noi Românii, în temeiul­ tra­­tatelor­ nóstre cu Pórta, ne­amă considerată pururea ca independinți; străinii singuri ne negaseră acestă independința și ne consideraseră ca va­sali. Când­ puterile Europei, întru­nite în Congresă, ne declară astății independinți, acesta nu are vre uă înrîurire de­câtă asupra relațiuni­­lor ă­loră cu noi; ele nu îndeplinescă de­câtă formalitatea de care cre­­deau că nă trebuință spre a ne con­sidera la rândulă loră astă­felă du­pă cum noi nici uă­dată n’amă în­cetată de a ne considera. Acesta este atâtă de adevărată, în câtă faptulü recunoscerii inde­pendinței nóstre de către areo pa­­gulă europeană nu ne pune în po­­sițiune d’a schimba nici oă virgulă măcară, nu numai din Constituțiu­nea nóstră, déri nici chiară din ori­care altă lege a țarei. Prin urmare, este ultra-absurdă de a lua recunoscerea independinței nós­tre absolute ca protestă de convo­care a unei Constituante. Se vedemă ce valore are și celă­­l­altă protestă : modificarea de teri­toriu. Mai întâiă România, neputândă consimți cu nici ună pieță la retro­cedarea Basarabiei și neprimindă în schimbă Dobrogea, n’are modificare de teritoriu de consacrată și de le­giferată. Prin urmare, nu pate să fiă vorba de Constituantă și nici chiară de uă simplă lege ordinară. Déru s’admitemă, pentru a ne pu­ne și pe tărâmul­ reacțiunii, că vr’uă modificare de teritoriu ară fi posibile în presiune sau în viitoră. Ei bine, în acestă casă, este are tre­buință de convocarea unei Consti­tuante și de revizuirea Constituțiu­nii ? Nici de cum. Casulă este pre­văzută și resolvată de ânsăși Con­stituțiunea pe care reacțiunea vo­iesce s’o nimicescă, supt protestă de a se conforma iei. Se citima acesta Convențiune: „Art. 2. Teritoriul­ României este nealienabilă. „Limitele statului nu pot­ fi schim­bate sau rectificate de­câtă în vir­tutea unei legi.“ „Art. 4. Teritorial­ este împăr­țită în județe, județele în plăși, plă­­șile în comune. „Aceste divisiuni și supt-divisiuni nu pot­ fi schimbate sau rectificate de câtil printr’un lege.“ Cestiunea este dojit cu desăvărșire lămurită: „limitele statului pot­ fi schimbate în virtutea unei legi“; a­­semene „divisiunile și supt-divisiu­­nile teritoriului pot­ fi schimbate printr’uă lege“. Și ce este un lege ? Opera unei legislaturi ordinare, éra nici­de cum a unei Constituante. Prin urmare, din puntulă nostru de vedere, neavândă nici uă bucă­țică de pământă de­cedată sau de schimbată, n’avemü de făcută nici ună felă de lege. Din puntulă de vedere ală opo­­sițiunii, care admite schimbulă și acuză de trădători și de vânduți Rusiei pe aceia ce nu ’să ară face, nu este trebuință de­câtă de uă simplă lege, era nici­de cum de­uă modificare de Constituțiune. Cum s’ară putea dori convoca­tă Constituantă pe proteste atâtă de neîntemeiate, fără a comite uă ve­­dită călcare de Constituțiune? Spre a ajunge la convocarea u­­nei Constituante și spre a revizui Constituțiunea, trebuie énse a trece prin formalitățile preventute la art. 129 ală Constituțiunii. Trebuie ca cor­purile legiuitóre să arate a­nume pun­tele ce voiescă să fie modificate; decla­­rațiunea, arătândü acele punte, tre­buie să fie citite de trei ori din 15 în 15 Și votată de ambele cor­puri legiuitore; apoi trebuie să se convoce noul Adunări, care nu potă delibera de câtă fiindă faciă celă pu­țină două treimi din numerala to­tală și nu potă admite nici uă mo­dificare a Constituțiunii de câtă cu uă majoritate de două treimi. Ei bine, în starea de acum a spi­­ritelor­, și avândă în vedere pute­rea cu care toți Românii, afară de reacțiune, țină la pactula soră fun­damentală, se pute pre admite că se voră găsi nesce Camere românesc! care se admită astăzi revizuirea Con­stituțiunii și sé o săverșescă ? Putemă afirma cu siguranță că nu. Cine vorbesc e deja astăzi de re­vizuirea Constituțiunii, compteză pe alte puteri de câtă pe cele ce re­­sultă din voința națională; comp­­teza pe violența, pe puterea brutală și chiară pe baionetele străiniloră. ț­iarulă Times, dândă sema de șe­dința Congresului în care delegații români au fost­ ascultați, spune că lordul­ Beaconsfield a dec­larată că deplânge atitudinea luată de Curtea de la St. Petersburg, ca fiindă în contrazicere cu tratatul­ de la 1856 și cu convențiunea de la 1877. Apoi adauge că, cu tote că Englitera nu are intențiunea de a se opune, totuși nu se pute opri de a protesta în con­tra acestui actă. D-nii Brătianu și Cogâlnicenu au plecată ieri după ameZi din Berlin, speră că asupra acestui panză se va sta­bili o­ înțelegere între Turcia și Grecia; în casulă contrariă Congresul v ar­ oferi mijlocirea sea. Toți plenipotențiarii au primită propu­nerea colegilor ă loră francezi, afară de Turci, care s’aă abținută de la votă, de­­clarândă că n’au instrucțiuni asupra a­­cestui subiectă. Congresul­ a luat­ măsuri pentru garanta­rea autonomiei acordată unor­ provincii și pentru aducerea la îndeplinire a reformelor de introdusă în cele­l­alte provincii. E probabil e că consulii puteriloră vor­ forma în fie­­care provincie oă comisiune de controlă. Congresulă h­otărîtă­­ jiua de mâne pen­tru a discuta cestiunile privitore la Tur­cia asiatică. Se crede că se va stabili oă înțelegere asupra cestiunii Batumului, care va fi cedată Rusiei, înse acesta va fi da­tore să dărîme întăririle. Porta lui Traian și pasula Ih­timan, din sangiakulă Sofiei, ar­ fi restituite Turciei. Berlin, 5 iulie. — Ședința de adi a Congresului a începută la trei ore. Con­gresul­ s’a ocupată cu cestiunea grecă. Dintre puteri Francia și mai cu sămă Ita­lia­nă arătată simpatii pentru aspirațiunile Greciei. Engliteza se arătă mai reservată. In genere nimeni nu se ’mpotrivesce do­­rințelor­ Greciei, afară de Portă. Londra, 5 Iuliu. — Depeșa adresată diarului Times, după care plenipotenția­­rul­ otomană Carateodori-pașa ar­ fi de­clarată ieri la Congresă că Pórta ar­ primi ocuparea Bosniei și Brzegovinei cu condițiune d’a se înțelege d’a dreptul­ cu Austria, trebuie rectificată în acestă sensă, că Carateodori-pașa a declarată că Porta ară voi te să înțelegă d’a dreptur­ cu Au­stria asupra acestei cestiuni. Cestiunea Batumului a fost­ tratată în negoțierile particulare; se speră că i se va găsi uă soluțiune mulțămitore. Congresul­ nu va mai ține și peste săp­tămâna viitore și e probabile că se va sfîrși Joul. Curtea va do­uă serbare după în­chiderea Congresului. Constantinopole, 5 Iuliu. — Una articolă publicată de diavură Vakit, întitulată Vi­­itorulü nostru, încheia astă­feră: „Pentru noi, Turcii, Rumelia e trecutulă, Anatolia viitorulu.“ Viena, 5 iulie. — Se telegrafieză din Berlin Corespondință politice: „Declarațiunea ce aă făcută ieri pleni­­potenții otomani e forte interpretată. Re­­serva făcută în acea declarațiune e consi­derată că uă reînv­ire, supt­­ă formă mai generală, a declarațiunii ce aă făcută mai înainte. Ea e considerată ca uă manifes­tare a tendinței diplomației turceșci d’a amâna soluțiunea cestiunii bosniace.“ Din Constantinopole se telegrafiază ace­luiași diară : „In ședința consiliului de miniștri ținută alaltă ieri s’aă tratată afacerile Cretei și cestiunea instrucțiuniloră ce cată a se da plenipotenților­ Turciei pe lângă Con­gresă. “ îndată după sfîrșitul­ acestei ședințe, Sultanul- a primită în audiență pe d. Layard, în presența lui Savfet-pașa. Aface­rile Cretei au fostă subiectul­ acestei con­vorbiri. D. Baring a fost­ apoi trimisă in Creta cu instrucțiuni din partea d-lui Layard, care aflase că a­ fostă în insulă lupte sânge­­rose. Londra, 5 iulie.­­ Pe lângă vasele de transporă Hymalaia, Oronte și Tamar, care se ducă acum la Malta, amiralitatea a trimisă la aceiași destinațiune și vnsulă Simona. „Guvernul­ rusă nu póte invoca drepturile resbelului, căci despuie nu pe inamici ci pe aliatură credinciosă, care s’a luptată cu elă și pentru elă. Elă nu era legată către Româ­nia numai prin recunoscința servi­­țielor­ aduse, déra și prin cuvân­­tulă séu, printr’ună legământă, for­male și înscrisă, d’a face să se res­­pecteze integritatea pământului ro­mână din care acum își adjudică uă bucățică. Ense guvernal­ rusă, abu­­sândă de slăbiciunea aliatului său și de moliciunea Europei, își calcă cu­­vântul­ și procedeza la desmembra­­rea României, faptă care va fi vă péta în istoria Rusiei și care nu va face onore puterilor­ represintate la Congresul­ din Berlin.“ LUAREA BASARABIEI. Citi­mă în Le Temps de la 3 iulie • „Congresul­ de la Berlin a consa­crată teri spoliarea României de către Rusia. Guvernul­ rusă va lua Basa­rabia română. Elă n’are nici ună interesă, ce s’ară puté mărturisi, d’a se stabili pe Dunăre, căci nu po­sede în momentulu de faciă nici ună teritoriu la care acestă fluv­ă ară servi de debușcă. ALEGERI SUPLIMENTARE. Colegiulu I electorală pentru deputați de la sud. Bolgrad este convocată din nou în ziua de 23 iuliă viitoră, spre a împlini prin nouă alegere vacanța ce există în Adunare. CONGRESULU (Ședința a 11-a, de Marți, 2 Iuliu 1878). Congresul­ a ținută astăzi a ună­ spre­­zecea ședință oficială, care au durată trei ore. Toți plenipotențiarii au luată parte. La ordinea zlilei era cestiunea neutraliză­­rii gurilor­ Dunării, a despăgubirii de res­­belă, și a fruntarielor­ Serbiei și ale Mun­­tenegrului In privința acestora două pun­te din urmă, discuțiunea nu s’a terminată și s’a amânată continuarea pentru ședința de toui, de­ore­ce elaboratele respective ale com­isiunii de sapt președința principe­lui Hohenlohe s’aă înapoiată era comisiu­­nii din motive de formă. Neînțelegerile dintre Rusia și Austria în privința Pirotu­­lui pară a fi aplanate în sensulă Austriei, care doresce ca acestă orașă să fie cedată Serbiei d­ impreună cu districtul, cu a­­celașă nume. Muntenegrului s’a acordată libera navigațiune pe poiana pene la ma­re, de care nu se bucura pene acuma. A­­semenea i­ s’a dată Antivari, care s’a de­clarată neutrală, dé nü va fi permisă va­­selor­ austriace să intre într’ensulă. In privința Dunării, s’a esprimată d’uă cam dată principiulă libertății acestui rîu, și prin acesta s’aă mănținută decisiunile tratatului de la Paris. De-a lungul­ țăr­­murilor, nu se voră pute face întăriri; va­sele de resbelă nu voră ave voia să cir­cule pe Dunăre. Numirea „Neutralitatea Dunării“ va fi înlocuită prin alta, pentru care scapă s’a numită ună comitetă care ’și va presința raportul­ în una din ședin­țele următore. Până atunci­otărîrile asupra neutralizării Dunării vor­ rămânea în sus­­pensiune. In ceia­ ce priveșce gurile Dună­rii, se va delega din no­­uă comisiune du­năreană internațională și stabilită cu fa­cultăți mai întinse, precum și oă comisiune fermurară, în privința căreia nu s’a­otă­rîtă ancă nimică. Cestiunea despăgubirii de resbelă, ce va ave să plătescă Rusiei Porta, asemenea s’a­otărîtă în ședința de adi. Scomptulă că se va ierta Turciei acestă întregă despăgu­bire nu e întemeiată. Plenipotențiarii și-au esprimată părerea că cestiunea despăgu­birii de resbelă nu e uă cestiune euro­peană, ci uă cestiune care trebuie desle­­gată între Portă și Rusia; prin urmare Congresul­ nu pute oțărî nimică în astă privință. De aceia Porta să se înțelagă de a dreptul­ cu Rusia în astă privință. Dealtmintierea se zice că plenipotențiarii ruși ar­ fi declarată în modă oficiosă că guvernul­­loră e dispusă de a lăsa întăiă­­tatea creditorilor­ mai vechi ai Porței. In modă oficială Rusia a declarată numai că nu cere nici oă despăgubire teritorială pentru cele 40 milione livre Sterlinge. Dorințele de anexări ale Greciei nu voră fi satisfăcute. Nu se crede să i se de­țină mandată pentru ocuparea Epirului și Te­­saliei. Mai probabil e de­câtă ori­ce e că Grecia va fi invitată d’a se înțelege cu Porta d’a dreptur­ în privința regulării fruntariilor­. In privința Cretei suntü doua cuvinte : după unul­ din aceste cuvinte s’ară stabili­tă legătură de suveranitate între Grecia și Creta; după cela-1­ alta s’ară a­­corda Cretei deplina independința. Pene a­­cum nu s’a­otărîtă anca cândă să vină era la ordinea Țilei cestiunea Greciei. Se elice că pentru regularea datoriei o­­tomane se va numi uă comisiune interna­țională în Constantinopole, din care voră face parte și delegații posesorilor­ de o­­bligațiunî turcesci.

Next