Romanulu, iulie 1878 (Anul 22)

1878-07-24

ANULU DQUE­B­ECI ȘI DOtJI VOIESCE SI TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de .HO litere petit, pagina IV. — 40 bani Deto , >­n pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea dianului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARULU Redacțiunea și Administrațiumea si raflul Minnei 14 LUNI, MARȚI 24, 25 IULIE, 1878. LUMINEZA­TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In Capitală și districte: una anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru­lölel. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de Ia Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleick­­markt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI ESEMSPARDLU Bi­mrpțp, 24 cuPTORU. DUDUI CbM, 5 AUGUSTU. Discusiunile urmate în presa ro­mână după publicarea tratatului de la Berlin pară a se fi"oprită la ideia că forța lucrurilor­ ne obligă a ne supune nedreptelor h­otărîri ale Eu­ropei. Puterile cele mari doriau și do­­rescă pacea cu ori­ce preță; ele au închisă ochii, și su constimțită oă mulțime de nedreptăți spre a ajunge la realisarea acestei artica de dorințe chiară pentru ună dira pă câtă de scurtă. Tratatul i­eșită din concilia bululă de la Berlin amintesce ori­cui fabula despre tovărășia dintre b­i și cele­­l­alte animale. Acestă tratată e me­nită, în gândul­ puterilor­ semna­tare, a satisface dorința de pace a Europei. El­ lasă însă viitorului calea deschisă mai multă de­câtă alte tratate, căci nici nu e înves­tită măcară ca altele, și mai cu o­­sebire ca celă din 1856, cu garan­ția colectivă formală a puterilor­ Europei. E dâră prudinte de a ține sema de dorința Europei, exprimată prin tratatul­ de la Berlin, cu totá du­rerea ce ne sfâșiă inima. Asupra acestui pantă partidele din țeră pară a fi de acordă. Aceia care a propagată supune­rea Orbă la cererile Rusiei, nedrepte și călcătorre de tratate, partida care a făcută guvernului, Camerelor­ și țării acusarea capitală că și-a fi în­străinată pe Rusia, nesupunându-se la acele cereri, nu s’a contrazisă de astă-dată; ea voiesce sĕ ne supu­­nemă și acasă de trădare pe acei care cutâză a se pronuncia într’altă modă. In partida liberală a fostă ore­­care eșu­are, efectă naturală și le­gitimă ală așteptării generale în­șelată, dară în sfirșită resemnarea a câștigată tărâmă și astăzi ea pare a fi aprópe generală. Cestiunea care preocupă acum multă spiritele e d’a se sei deca, după legile nóstre actuale, e trebu­ință d’ua Constituantă, care să se rostescă asupra otărîrilor­ Congre­sului și care să decidă despre ati­tudinea țărei, săă décá Camerele ordinare dă competința de a face a­­cesta. Opiniunea nóstrá e cunoscută, to­tuși nu crede că de prisosă a re­veni, pentru că s’aă adusă în des­­batere argumente noui, care ceră uă întâmpinare. Acum, ca totă­ d’a­una, ideiele și atitudinea nóstra vor­ fi inspirate de dorința nestrămutată de a res­pecta legile în ființă și interesele naționale. De aceia, declarămă de la înce­pută că, decá­otărîrile Congresului vor­ modifica ceva din pactur­ nostru fundamentale, numai [uă Con­stituantă își va putea da cuventului asupra lor­, și în specială asupra a­­celora care ar­ cuprinde aseme­nea modificări. Otărîrile Europei se reducă la ur­­mătorele : 1) . Retrocedarea Basarabiei; 2) . Anexarea Dobrogei; 3) . Acordarea de drepturi politice și civile israelițiloră. Atingă aceste otărîri pactură nos­tru fundamentală ? Puntulă ală treilea modifică Con­­stituțiunea, căci elă ne obligă a re­­cunosce principiulă ce fusese înscrisă la 1866 în alin. 2 ală art. 6 din proiectul­ de Constituțiune, alineată care a fostă ștersă în urma unor­ manifestări, a căroră origine și nenorocite efecte sunt­ astăzi tu­­turoră cunoscute. Câtă despre cele două d’ântâiă punte, ele nu modifică absolută ni­­mică în Constituțiune:­otărîrile Eu­ropei d’a deslipi Basarabia de la fî­­nulă mamei patrie și d’a ne alipi Dobrogea nu atingă întru nimică pactură nostru fundamentale. Constituțiunea nu prevede în nici ună articolă granițele României. Singurul­ articolă ce privește a­­cestă materiă este art. 2, care sună astă­felă: „Teritoriul­ României este neali­­enabilă. „Limitele statului nu pot­ fi schim­bate sau rectificate de­câtă în virtu­tea unei legi.“ Alineatulă­ântâiă pune princi­­piul­ generale că pământul­ Româ­niei nu se pate înstrăina. Al­ douilea alineată prevede două cozuri speciale, adică două escepți­­uni la acestă regulă generală : rec­tificarea de granițe și schimbarea de granițe, care cuu au multe cu d­in feră de înstrăinare, ce se pote să­vârși prin legi ordinare, emanate de la Camerele obicinuite. Prin rectificare se înțelege regu­­larea contestărilor­ dintre state ve­cine în privința granițelor­, sau cu alte cuvinte îndreptarea lor­. Ce póte fi însă că „schimbare“ de granițe ? Negreșită este ce­va mai multă de­câtă uă rectificare; căci altă­ feră întrebuințarea acestoră două espre­­siuni în acelașă articolă și una du­pă alta nu s’ară putea explica în­­tr’ună modă logică. Deci, după alin. 2 ală art. 2 din Constituțiune, uă legislatură ordi­nară e competițte d’a aproba nu numai uă rectificare, ci chiară uă schimbare de granițe. In speciă, credemă că cestiunea primirii Dobrogei și­otărîrea d’a nu ne împotrivi cu puterea la luarea Basarabiei, adică uă acțiune ca să zicemă așa negativă, — intră cu to­­tulă în competința corpurilor­ le­­giuitare obicinuite. Dară să mergemă mai departe. Acum câte-va luni, cândă ni­ se făcu propunere de a ceda Basarabia ș’a primi Dobrogea, nici uă voce nu se râdica spre a tăgădui competința corpurilor­ legiuitóre d’a se pronun­cia asupra acestei cereri și toți în unire—guvernul­, oposițiunea și par­tida liberală—respinseră propunerea. Corpurile legiuitore au fostă dâtă recunoscute de toți ca competinte de a lua h h­otărîre privitore la Do­brogea și Basarabia și nu vedemă cum, de la Aprile pân’acum, ară fi putută perde acesta competință. In sfîrșită vomă pune uă între­bare, la care vomă răspunde cu tra­tatul­ de la Paris în mână. Supt ce titlu a alipită acelă tratată la Mol­dova Basarabia de meza-Zi ? Art. 20 respunde în următorii termeni: „In schimbă .... și spre a a­­sigura mai bine libertatea Dunării, M. S. Impăratulă tutoră Rusielor­ consimte a se rectifica fruntaria sea în Basarabia.“ Basarabia ni s’a dată deră ca uă rectificare de fruntariă. Și Constituțiunea nóstra prevede în art. 2 că rectificarea și schimba­rea de granițe se potă face prin legi ordinare. Intr’ună cuventul, Camera și Se­­natulă sunt­ competinți de a se rosti asupra­otărîrilor­ Congresului în privința Basarabiei și a Dobrogei. Ș’apoi să reducem­ă lucrură la a­­devăratele lui proporțiuni. Ni-se ié Basarabia. Este are aci uă cestiune de legiferare? Poporulă română are are putința de a regula acestă cestiune așa cum ară dori­nlă și după cumă ceră in­teresele lui ? Din nenorocire nu. Credemă dură că în acesta ces­tiune nu este nici ună cuvântă de a se face vre uă lege. Din mom­en­­tulă ce ni se răpesce Basarabia în contra voinței nóstre, nouă nu ne rămâne de­câtă saă a ne împotrivi cu puterea, saă a ne supune înain­tea unei­otărîri luată de tóte pu­terile Europei. In ambele cozuri nici să lege nu ’și póte avea loculă. Afară de acesta, nu trebuie să scăpămă din veder­e dacá nu pu­­temă apăra și mănține întregimea pământului nostru, suntemă datori celă puțină se nu înstrăinămă sin­guri, nici să slăbimă suveranitatea nóstru națională, ceia ce s’ară în­tâmpla déce s’ară convoca­tă Con­stituantă, după cererea străiniloră, cerere nedreptá în principiă și jig­­nitóre în faptă. Un asemenea procedere ară fi pri­­mejdioasă din tóte puntele de vedere; ea ară deschide calea influențelor­ din afară, care încuragiate de acestă primă succesă ară putea să țintască în urmă din ce în ce mai departe. Cum însă, se va­d^e, vomă putea înlătura convocarea unei Constitu­ante în cestiunea Evreiloră, pe care nu ’i putemă pune pe aceiași liniă cu cei­l­alți străini, făr’a călca în­­tr’ună modă vădită Constituțiunea ? Déce amă arunca­ră privire asu­­supra instituțiunilor, țărei care e mama parlamentarismului, déc’ama voi să admitemă procedarea urma­tă de ea, ară fi pute găsită mijlo­­cul­ de a da Europei uă primă sa­tisfacere, până când­ țara va simți trebuință de a modifica pactulă săă fundamentală. Engliteza a abrogată prin simpla nepracticare principiile de alte vo­­curi ce se aflaă înscrise în diferi­tele acte ale căroră totală consti­­tuiescă legislațiunea s­a, și a reali­­zată astă­felă tóte progresele posibile, a dată satisfacere tutoră ideilor­ moderne. Dară decă un asemenea proce­dere n’ar­ fi posibilă în sistem a nóstru de legislațiune, atunci nea­părată va fi trebuința, mai curândă să fi mai târziu, de convocarea unei Constituante, pentru regularea sin­gurului puntă din­otărîrile Congre­sului care modifică articolulă­7 ală Constituțiunii nóstre. Unele din foțele reacțiunii răs­­pândescă, despre sănătatea președin­telui Consiliului, d. Ion Brătianu, risce sciri ală căroră neadevără cu­­tezătură și perfidă nici nu merită să fie relevată. D. Ion Brătianu, încă înainte de accidentală de­ la Cotroceni, obosită de doui ani de cea mai mare și neconte­nită activitate, în mijlocul­,evenimen­­teloră celor­ mai grave, avea neapă­rată trebuință de puțină repausă. Cândă tota lumea se dă sună de congediă pe ană pentru căutarea sănătății, când­ miniștrii din tote statele găsescă pe rândă mijloculă d’a se repausa puțină, într’ună centru mai liniștită, de oboselele afacerilor­ publice, nu credemă ca numai d-lui Ion Brătianu să’i fiu vnter’zisă țină momentă de repausă, după uă muncă neîntreruptă ca aceia ce a trebuită să’șl impuse de doui ani. D. Brătianu, pe deplină vindecată de consecințele accidentului de la Cotroceni, sufere ânsă de acea debi­litate pe care ori­cine ’să văzuse o observase la d-sea de câtă­ va timpă. Amicii d-sele l’aă silită dară a profita de momentul­ de stagna­­țiune în care suntă astăzi afacerile, și a merge să ’și îngrijască sănăta­tea, ceva mai departe de ocupațiu­­nile pe care fiindă în țară nu póte înceta de a le îngriji, și mai la a­ QcipUSbU Ut5 SUICID vid­uv asedieza chiară la viie lângă Piteșci. După țină repausă de câte­va săptămâni, într’u­ localitate liniști­tă, d. Brătianu va relua tóte ocu­­pațiunile sale publice, și națiunea s­ă va revede neobosită și ageră ca totă-d’a­una, pentru marea conster­nare a inamicilor, partidei liberale și naționale. SERVIȚIULU TELEGRAFICI! ALA AGENȚIEI HAVAS. View. 3 Augustü. — Gazeta Vienei 4ice: Colonele corpului al­ 13-lea de armată au continuată ieri mersulă soră înainte. A 13-a divisiune a ocupată ieri la ameni, Ljubusky, pe drumul­ de la Mostară, fără a întâmpina nici uă împotrivire din partea poporațiunii musulmane. Catolicii gă eșită înaintea armatei pen­tru a face cunoscută supunerea lor­. Imperatură și arh­iducele Albert au vi­­sitată pe fosta împărătesa Eugenia. Fosta împărătesă Eugenia a primită a­­stădi­uă visită lungă a ambasadorelui Ger­maniei, principele de Reuss. Londra. 3 Augustă.­­ Camera comu­nelor­ a adoptată ună amendamentă prin care exprimă încrederea s­a în guvernă. Astăzi au fostă remise cu solemnitate lordului Beaconsfield și marchizului de Sa­lisbury mai multe patente de dreptă de burgesiă. La banchetul­ dată de lordură primară, Cornitele Beaconsfield a declarată că cre­dea în durata păcii, pentru că puterile erau mulțumite și pentru că echilibrul­ stabilită în Mediterana ară consolida relațiunile lor­ amicale. Constantinopole, 3 Augustă.—Server-pașa e numită ministru al­ justiției. Sultanulă a ratificată Joui tratatul­ din Berlin. Tru­pele care formau garnisona Șumlei­nă so­sită aici. Demersurile făcute de către Ruși, în sco­­pul­ de a obține evacuarea Varnei, faă ună caracteră de urgință. Porta a declarată ambasadorului Rusiei că ar­ fi gata să go­­lască acestă cetate, septemâna viitóre, cu condițiune ca Rușii să se îngajeze a re­trage, în termenă de opt, , trupele soră din prejurul­ Constantinopoleî. Delegatură rusă, care face parte din co­­misiunea de pacificare a muntelui Rodope, a părăsită acestă comisiune în urma neîn­­țelegerilor­ cu cei­l­alți delegați Berlin, 3 Augustă.­­ Ratificările trata­tului din Berlin au fost­ schimbate astăzi între represintanții puterilor­. La protocolă ambasadorele turcă a făcută declarațiunea ca Sultanulă a ratificată tratatulă din Ber­lin, a căruia validitate o recunoscea, cu începere de astăzi. Ratificarea documente­­lor­ turcesci care n’au sosită încă la timpă a fostă­­reservată pentru că dată ulte­­rioră. Bonta, 3 Augustă. — S’a împărțită Car­tea verde. Ea cuprinde, în privința eveni­­menteloră din Orientă, 467 documente, de la 3 Marte 1877 până la 6 Iunie 1878. Constantinopole, 4 Augustă (sorginte par­ticulară). La Mostar, a isbucnit a­uă revo­­luțiune. Caimacamulu și muftiulă au fostă omorîți; m­ă ulema a fostă numită guver­­natore. Trei batalióne turcesc! aă fraterni­­satu cu b­isurginții; alte trei s’ară fi decla­rată în contra rescalei și ară fi otărîtă a se uni cu trupele austriace. Ele se îndreptă spre Metkovici, spre a fugi pe teritoriul­ austriacă la casă de trebuință. Berlin, 4 August.­Acum sunt­ cunoscute 390 de alegeri, dintre care 66 balotagie. Luândă resultatele probabile ale acestoră balotagie, diarele evalueză ast­­felă com­punerea noului Reichstag: 113 conserva­tori, 155 liberali și 100 ultramontani. Rom­a, 4 Augustă.­­ Documentele cu­prinse în Cartea verde sunt­ relative la trei periode. Cea d’ântâiă începe la supt­ semnarea protocolului de la Londra și se sfîrșesce la declarațiunea resbelului. Documentele din și împarț râfâ^a TdVfei Q't:,.npa­r mai initnre A doua periodă se întinde la totă du­rata resbelului. Aceste documente demon­­stră că relațiunile între cabinetele din Roma și din Bucuresci n’au încetată d’a fi cordiale în acestă periodă. Italia n’a în­cetată de a da consilie Serbiei. Ea a con­siliată și pe Grecia să fiă prudinte. Silințele guvernului italiană, care îna­inte de resbelă tindeau a opri uă ruptură, în urmă aă avută de scopă d’a grăbi uă întorcere la pace. A treia periodă cuprinde negocierile ce au precedată Congresul­. Din aceste docu­mente resultă că Italia a fostă totă­ d’a­­una gata d’a lua parte la ună Congresă și că ea era liberă d’orî­ ce angagiamentă, fiă către Rusia, fiă către cele­l­alte puteri. Bom­a, 5 Augustă. — Meetinguri provo­cate de Italia irredenta s’aă ținută ieri la Livorno, la Cesena și la Veletri. Nici m­ă incidinte! Se anundță că Turcia a trimisă ambasa­­dorilorü sei în străinătate uă circulară care explică motivele ce au adusă convențiunea de la 4 Iunie. Regele și regina Italiei vor­ părăsi Mi­­lanul, Mercury, spre a se duce la Ve­neția. ---------------«a»---------------­ Discursurile de la Carlton Club. Membrii conservatori din Camera lorZüorü și din Camera comunelor­ au data unu bancheta la Carlton­ Club lordului Beaconsfield și lordu­lui Salisbury, represintanții Englite­­rii la Congresulu de la Berlin. Ducele Buccleuch ocupa fotoliulu președenției, asistau la serbare mai multă de 500 Ospeți, între care toți miniștrii. Lordul­ Beaconsfield a răs­punsă la toastulă ce s’a rădicată în onorea sea printr’ună discursă con­sacrată în cea mai mare parte ce­­stiunii Orientelui și justificării poli­ticei Engliterii. Spațiulă nepermițându-ne d’a pu­blica acelă însemnată discursă, ne vomă mulțămi d’a resuma părțile lui mai însemnate. Mai ântâiă cată să constată­mă că limba giulă timidă ținută de îm­puterniciții Englizerii la Congresă îndată după întorcerea loră, a fă­­cută locă unui limba giă energică și

Next