Romanulu, august 1878 (Anul 22)

1878-08-05

DQUE-ț)ECI­­T DOOI tssce si vei putea. VIUNCIURI. insa de­­­ ttere pet_it, pagina IV. —­­IO bani vet0 > . , pagina III. 2 lei — A se adresa: *a administrațiunea­ parului. a "ARIS Havas, Laffite et C-ne, 8 Place Bourse LA LONDO^ Eugene Micoud, No. 81-A Fleet T a \7TE-xT a eet> London E. C. iiA VIENA, 'd-nil Haasentein și Vogler, LA HAMBUR^a^d^Adolf Steiner, pentru­­ Germania. ■^rt.cole nepublicate se ardit. £ 20 BANI ,SEMPL­ARUL, Redacțiunea și Administrațiunea strada Poonei 14 Bucureși, Augusta. A dori ce­l cu pre multă ne­­răbdare și a­vei totuși pre multe pedeci pe calea realisării dorinței sale, nu pute a­­ produce cu fie­­care Zi Înainte un neastâmpärit din ce în ce mai mare care se mani­festă printr -ă activitate desordo­­nată, fără legătură, fără șiră, căci biet­ulii pătimașii, doftorii și împe­­decată totü­șă­ dată, își schimbă mereu posițiunea, crezândă că dóra va nemeri unii mijlocii de a ajunge la țintă și uitândă că, în acesta ne­contenită variați­u­ne, ceia ce face ele astăzi nu se mai potrivesce cu ceia ce a făcută ieri. Ori­cine a trebuită să observe de multă gică în acesta tristă stare psicolo­­organulă cerui de căpetenia ală așa numitei partite conserva­tive, pe care l’a amețită și l’a ză­păcită până într’atâta nesatisfâcuta sete a puterii în­câtă din treptă în treptă l’a făcută se ’și per<să cu de­săvârșire ori­ce seriositate. Răspun­sândă la observațiunile nós­­tre în privința Dobrogei, a cării a­­nesare către România începe acum a nu’i mai surîde numai și numai pentru că n’o combate partita li­berală, (jianul) Pressa, în numărulă SeÜ de la 1 AlM/naf.fi fana­rea declarațiune. So mâmă dâră pe Românulă a ne „declara : în care numără ală­­ Jia­nului nostru amă numită noi ne­buni pe aceia care nu voră voi să „primesc” Dobrogea? Amă­n Jisă, în­­„tr’adevără, că ară fi uă nebuniă a „ne opune esecutării tratatului de „la Berlin, în ce privesce cestiunile acelea, care ne sunt fi impuse ca „condițiuni sine qua non pentru recu­­­noscerea independinței nóstre. Dară, „între cestiunile acelea, scie bine „organulă oficiosă ală d-lui minis­­­tru de interne că nu intră și ac­ceptarea Dobrogei. Era vorba de „retrocedarea Basarabiei către Ru­­­sia, și de acordarea drepturilor­ „civile și politice israeliților”. In „privința Dobrogei, noi­amă făcută, „înfiată­ d’a­ una, reservele nóstre.“ Publicândă rândurile de mai sus și, ziarulă Pressa și-a dată elă are so­­cotela de sensulă cuvinteloră­sele ? Elă­­ fire curată și limpede că este uă nebuniă d’a nu ceda Basarabia, dérü n’ară fi nici de cum uă nebu­niă d’a refusa Dobrogea. Cu alte cuvinte, ară pute fi forte înțeleptă, după logica Ziarului Pressa, ca România să remână fără Basa­rabia și fără Dobrogea totă-de uă­­dată. Basarabia trebuie dată, însă Do­brogea pate fi refuzată, de­și ea nu ni­ se dă în schimb­, căci însăși Pressa recunosce în pasagială de mai susü că în schimbă pentru Basara­bia noi căpătămă independința, era nu Dobrogea, și că tratatul­ de la Berlin separă cu totulă cestiunea Ba­sarabiei de cestiunea Dobrogei. Seriositatea organului celui frun­tașă ală [oposițiunii nu se opresce aci. După ce mărturisesce mai susă că Dobrogea ni-s’a­rată fără schimbă, istarulă Pressa se apucă a susține mai josă în aceiași revistă, că Dobrogea ni­ se dă în schimbă. Și cum are a susține ? Prin protocolul­ No. 10 al­ Congre­sului de la Berlin, unde se află cu­vintele principelui de Bismarck, că „România va primi în schimbul„ Ba­sarabiei Dobrogea“. Derü ce este protocolul­ unui Con­­gresă ? Este uă fidelă înregistrare­a des­­baterilor­ între diferiții plenipoten­țiari, dintre care unii <jică una și alții (fică alta, astă­felă că ori­cine ară pute găsi acolo asupra ori­cărui punctă discutată argumente pentru și argumente contra, unele și altele ânsă fără uă aplicațiune practică. In aceiași protocolă No. 20 ală Congresului de la Berlin, alături cu cele ce spunea principele de Bismark, se află urmatórea moțiune a conte­lui Suvaloff: „Avendu în veder­e presința de ele­mente române, plenipotențiarii ruși „consimtă a prelungi frontiera Ro­­­mâniei în lungul­ Dunării, plecândă „de la Rașova în direcția Silistriei. „Pantură de fruntarie pe Marea­­­ Negru să nu trăcă dincolo de Man­galia.“ Apoi protocolul­ adaugă: „Acestă testă, care implică că „Mangalia este așezată dincoce de „fruntaria română, este acceptată J­­­n ** «­­Prin urmare, dacă este vorba de protocolulă No. 10, apoi însași Ru­sia recunosce că nu numai Dobro­gea, de m­­âncă și că parte din Bul­garia ni s’a datü „avândă în­ vedere presința de elemente române“, a­­dică pe baza dreptului etnografică, și acesta declarațiune a fostă „ac­ceptată de Congresă“. Z­iatul­ Pressa ambiționăză elă­are de a fi mai puțină dreptă pen­tru România de­câtă „plenipoten­țiarii ruși“ de la Berlin? Cu tote acestea, bună sea­rtă, protocolul­ Congresului nu posedă nici oă valore juridică. România este datare a cunosce tratatul­ de la Berlin și numai tra­tatul­ de la Berlin, singurulă rati­ficată de către cele șapte puteri și singurulă împărtășită guvernului nostru într’ună modă diplomatică, fără ca să fiă uă vorbă măcar­ă des­pre protocolă în comunicațiunea o­­ficială ce ni s’a făcută din partea biuroului Congresului. După tratatul­ de la Berlin, Do­brogea ni s’a­rată ca unu simplu adausă teritorială, după cum s’au a­­cordatu prin acelașă tratată adau­suri teritoriale analoge Serbiei și Muntenegrului, tóte pe baza drep­tului etnografică, fără nici uă legă­tură cu cestiunea Basarabiei. “Liberă este principalulă organă ală oposițiunii de a combate astăț­i anexarea Dobrogei către România fără schimbă, după cum îi era li­beră ieri de a primi anexarea Do­brogei către România în schimbă, și după cum îi este liberă de a se contrazice pe aceiași pagină,­­jicândă susü că Dobrogea ni s’a dată fără schimbă și susținândă jasă că Dobro­gea ni s’a dată în schimbă; îlă pu­­temă asigura însă că uă asemenea lipsă completă de seriositate este ună mi­jlocă forte originală de a a­­junge mai curândă la putere. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Paris. 15 Augustă.—Englesii au respinsă cererea creștiniloră ca limba greca să fiă limba oficiale în insula Cipru. Cairo, 15 Augustă. — Nubar-pașa a so­sită. A fostă primită îndată de Rediv. Londra. 15 Augustă. Camera comuneloru. —D. Bourke zice că s’aă începută negoci­­eri pentru predarea Batumului. Lăzu­­ră presintată că petițiune consulului englesă din Trebizonda, declarândă că voră rădica pavilionulă englesă în contra Rușiloru; déra presintarea acestei petițiunî nu implică a­­derarea Engliterei. Viena, 15 Augustă. — Hazil-pașa a ve­nită c’uă deputațiune de nobili înaintea co­­mandantelui supremă ală armatei de ocu­pare, rugându’să se înceteze mersul ă seă înainte. Generarele Filipovici, menționând h­otă­­rîrea unanimă luată de Congresă în ce priveșce ocuparea, a respunsă că va urma, conformă cu instrucțiunile ce a primită, mersul ă seă spre Sarajevo și a invitată pe Hazis pașa și pe notabili să întrebuințeze totâ influința loră pentru a împedeca po­­porațiunea, reă consiliată, d’a prelungi uă resistență fără folosă. Generarele Szipary anunț­ă din Doboj că divisiunea a 20 a fostă atacată cu vioi­ciune, la 13 Augustă, lângă Gracavița. Acestă atacă a fost­ respinsă și divi­siunea a 20 s’a îndreptată, la 14 Augustă, spre Dobaj, din causa lipsei de muni­­" Atesta mișcare sa operaiu mu ua, or­­dine perfectă, răniții și trenulă de ech­i­­pagiă fiindă puse în siguranță, cu tote că insurgenții au hărțuiră necurmată acestă divisiune. PENTRU D. MINISTRU DE RESBELU Punemă supt ochii d-lui ministru de resbelu urmatórea scenă de bar­­bariă ce ne-o comunică uă persóna de încredere, și care a fostă mar­­tură oculară pe cândă se petrecea. In Ziua de 2 August, curinte, pe la 5 ore d. m., se scosese în cur­tea prefecturei de Ufovă, pentru e­­sercițiă, escadronulă de călărași de Ufovă, compusă din recrutația anu­lui curinte. La manevră era asemenea uă se­­riă de călărași pentru esercițiulă că­lare. Pe cei din curte, ce ’nvățau miș­cările pedestre, îi instruia ună supt­­locotenente, doui sergenți și ună ca­­porală. Pentru fie­care mișcare ce arătau acest­ maeștru, tânărul­ călărașă pri­­mia ună ghiontă în peptă, pe supt fălci, în capă, căci nu se preocupau unde se dă. Pentru fie­care erore, cea mai mică ce se făcea, călărașiilă criminală primia asemenea lovituri. Și de supt­ locotenente, departe d’a o­­pri asemenea acte de barbariă, la rândulü d-sele, ataca cu sabia. Nu mai zicemu nimică de înjurăturile surugiesei ce le proferau cu abun­dență toți maeștri. La manevră, instrucția se făcea cu biciulă. Un­ serginte instruia pe tineri. Pentru fie­care mișcare ce se arăta, candidatură primia, ca vi­tele, oă lovitură de biclă. Pentru erori, numărul­ biceloră era multi­plicată. Aci, ca și dincolo, înjură­turi din abundință. — Caii înșiși aveau grota de acelă sorginte și fu­­gină în neregulă în manevră. Și tóte acestea se faceu supt o chil­a­ră mulțime de persone, care trebuiau să fugă și să-și ascundă fața la ună asemenea spectacolă. Scrmă că pedepsa cu bătaia și bi­ciulă e desființată în țară și pentru civili ca și pentru militari. Afară de acestea, nu cu biciulă se potă instrui țăranii. Ceremă stăruitoră, în numele dem­nității oștenului română și în nu­mele umanității, a se orândui de d. ministru de resbelu uă anchetă, pen­tru ca, constatându-se acea purtare brutală a instructorilor, călărași­­lor­ recruți de sforă, cei culpabili să se dea în judecată. Ocuparea Bosniei și Erzegovinei. Deutsche Zeitung de la 2 (I­) Au­gustă anundță că insurgenții din Br­­zegovina întărescă orașul­ Bihaci, situată la granița austriacă la uă depărtare de uă jumătate oră de o­­rașul­ Croației numită Zavalje. O­ baterie austriacă a plecată în marșă forțată de la Karlstadt în Croația, pentru întărirea garnisanei austriace din Zavalje. In lupta de la 13 Augustă, în­tâmplată la Vardar-Vakuf, a fost­ îngagiată a 7 divisiune austriacă. Se zice că, în acesta luptă, ân­­tâială și al­ douilea batalionă din regimentulü Kuhn (Carintia) au a­­vută­ierderi considerabile. Numărul­ insurgenților­ se urca la 1200, dintre care 300 ară fi morți și răniți, între care s’ară afla mai mulți bey, care îi conduceau. Mudhculă de la Vardar-Vakur, care asemenea a luată parte în acestă luptă, a fostă făcută prisoniară de către austriaci. Mudiculă va fi internată în Cro­jcesvt nupw i­ioc uu Io­dică s’aă găsită mai multe­­ scnă­ri, care constată că autoritățile tur­­cesci ară face causa comună cu in­surginții. Același Z*ari afirmă că capulă insurginților­ ortodocși, Pece Pa­vlovici, ară desvolta mare activitate pentru organisare și sporirea numă­rului insurginților­, prin înrolări de voluntari din Muntenegru și Serbia. Neues Wiener lagblatt <Jice : Ca o­binetulă din Viena voiesce a cere ex­­plicațiuni seriose de la Serbia și Muntenegru. In casă cândă acele explicațiuni n’ar­ fi suficiente, Au­stria va lua micuri energice în con­tra numitelor­ principate. SAMBATA, 5 AÜGUSTU, 1878. LUMINÉZA-TE ȘI YEI FI. ABONAMENTE. In Capitală și districte, unii ană 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 leiuă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diacului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comedie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. PopovicI, 15 Fleick­­markt. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMLPARULU UĂ serbatóre rom­â­nu l­a Cairo. D. dr. Karadja a dată, acum câte­va zile, uă serbare în casa sea de la Muski, la Cairo, în onorea inde­­pendinței române. Toți Românii de la Cairo erau invitați. „Unu poporu, Zice Ziaru^n­eg’P' ténü care ne aduce acésta scrie, m­ă poporu are cu atâtă mai multă dreptă d’a fi mândru de libertatea mea,—și în acésta privință Românii n’aă ni­mică de invidiată celoră­l­alte nați­uni — cu câtă ea l’a costată mai multe saci’ifîcie, și resbelulă, acésta urîtă plagă socială, cândă n’are de obiectă de­câtă satisfacerea orelor­ personale ale principielor ă seă neca­­lificabile ambițiuni, devine, din contra, uă cau să sântă cândă se rezema pe amorulă patriei, ală libertății și ală independinței. Generațiunile viitore voră aprecia opera părinților- soră, mai bine de­câtă generațiunea ac­tuală.“ Mai multă de 400 Români­aă răs­punsă la apelului d-lui Caradja. In câte­va vorbe mișcate, în care se recunoscea ună adevărată simțământă patriotică, d. Caradja a rădicată m­ă toastă în sănătatea principelui Ca­­­­rol I și, după ce a spusă principa­lele întâmplări ale resbelului, a băută in onarea României independinte. Acestă discursă a fos­t aplaudată , cu frenesiă. „D’altmintrelea, Zice Reforma din Cairo, d. Caradja făcuse lucrul­ în­­­­tr’ună mod din cele mai somptase: ilu­­­­minațiune­a giorno, bufete splendide, casa era acoperită de susă până josă de drapele, printre care se deosibilu cele trei culori naționale române, d’asu­­pra cărora apărea cifra Domnito­rului și coróna domnescá. Intr’una cuvântă era mai multă de­câtă uă serbare, era ună adevărată meetingă națională.“ întrunirea alianței israelite. Citimă în Le Courrier du Soir cu data de la 12 August­ : „Alianța Israelită este o­ socie­tate de apărare, de protecțiune și de solidaritate între Ebreii din lu­mea íntrega. Luni se vor­ întruni represintanții societăților­ din am­bele lumi. Se va citi corespondința, se vor ă lua resoluțiuni, se vor­ vota mulțămiri. „In prima liniă voră figura mul­­țămirile ce suntă datorite d-loră Saint-Vallier și Waddington. Opi­­niunea nostra în acesta privință e cunoscută. Israeliții datorescă pleni­potențiarilor ă noștri să adâncă re­­cunoscință. In practică, moțiunea loră va rămâne din nefericire literă mortá, ca și alte stipulațiuni ale tratatului atâtă de necomplectă și nici­de­cum bilaterală din Berlin. Literă motto, până când­ Israeliții din Oriinte vor­ merita exercițială drepturiloră ce li se daă, până când­ cetățenii din țările unde trăiescă striga CTP Créamie aux les?Íl^te PTM- bine de câtă ori­cine și care va a­­păra pe Ebrei chiară în contra pro­­prieloră loră porniri. „Acestea zise» suntemă plini de simpatii pentru Israeliții învățați, desinteresațî, muncitori, care se o­­noreza d’a aparține profesiunilor­ liberale, d’a primi posturi adminis­trative, și care arată în aceste func­țiuni ună talentă, uă aplicare și uă onorabilitate rară. Noi nu-I confun­­dămă cu obicinuiții speculațiunei, fiă în Oriinte, fiă în Occidente, res­pinși chiară de Ebrei, și ală căroră talentă nu se întreb­ui­nțază de­câtă în paguba creștinilor, sau a altor­ membri de confesiuni atâtă de pu­țină dibăcie. „In adevără, suntă și în lumea financiară Israeliți onorați și pu­ternici, chiară printre aceia care a­­ducă din priinte averi mari și pună în mișcare interese enorme, dar a cești din urmă nu suntă destulă de numeroși ca să facă lege consciinței publice. Acesta nu se va întâmpla de­câtă atunci cândă societatea va cu­lege bine­facerile activei fară inter­­veniri.“ STAREA SPIRITELORU LA BATUM Dailey-News publică urmatórele te­legrame din Constantinopole, cu data de 10 Augustă. Poporațiunea armată din Batum se pre­­gătesce să se impotrivesca la ocuparea o­­rașului de către Ruși. Capii s’aă întrunită în consiliu și s’aă pronunciată pentru luptă. Pe țermii rîului Ciuruk, care formeză noua fruntarie rusescă, se află 20,000 mun­teni gata de luptă. Armata turcescă, nea­­vendu încă ordine definitive, observă neu­tralitatea. Uă telegramă din Trebizonda, a­dresată Ziarului Standard, confirmă astă­feră acesta scrie. Triburile care ocupă strîmtorile ce ducă de la Leadjog la Atvin sunt h­otărîte, în­tru­câtă priveșce Batum, de a se opune la­otărîrile Congresului; în aceste strîmtori se află întruniți 15,000 omeni.

Next