Romanulu, septembrie 1878 (Anul 22)
1878-09-01
ANÜLÜ DQÜE-pECI ȘI POUT VOIES E SI YEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de .80 litere petit, pagina IV. — 40 bani Det° » > , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURGI, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se ar du. 20 BANI EXEMPLARULÜ Refracțiunea și Administrathmpfi strada Ddmncî 14 RiimpQPi 31 augustu. DUOUI CODI, 12 RAPCIUNE. Discuțiunea Intre doni oment, din care unulű nu se întemeieza de câtă pe sciință și pe argumente solide, era cela-1 altü nu opune de câta afirmări cutezatare și neadevĕruri, nu este posibilă, nu este seriosa. Totă astafelu este și oă discuțiune între doué tiare. Cându nu e bună credință de amândouă părțile într’uă discuțiune, ea nu inspiră nici una interesa seriosă. In aceste regretabile condițiuni se face de câteva timpü discuțiunea dintre noi și oposițiune, asupra cestiunii de a se seideca aplicarea tratatului de la Berlin, în ceia ce privesce ocuparea Basarabiei de către Rusia și ocuparea Dobrogei de către Români, implică său nu convocarea unei Constituante. Ama argumentată din pontură de vedere ală testului Constituțiunii nostre, atâtă în litera câtă și în spiritulü scüderii oposițiunea ne a cerută autorități juridice competente, care să sprijine opiniunea nostră. Dreptă răspunsă, amă întemeiază fișele nóstre pe autoritatea celor mai mari jurisconsulți din lume; derii oposițiunea, ne mai avăndă ce să fică, ripostezi atunci că citațiunile nu probeză decâtă lipsă de cugetare proprie. In fine, silită să părăsască tărâmulă solinței, pe care nu se mai putea susține, oposițiunea crede că va fi mai fericită pe tărâmul ă faptelor, și ne provoca să-i spunemă daca una singură deputată din Constituanta de la 1866 , înțelesă ca noi art. 2 din Constituțiune. Ii voma răspunde că nu anulă, ci toți deputații din Constituantă au înțelesă articolulă 2 după cum îlă înțelegemă noi, întrebarea, pusă în acestă privire de oposițiune, nu este decâtă uă nouă probă despre buna credință cu care oposițiunea are obiceiul de-a discuta, căci, cândă discută cineva săcestiane, prima condițiune este de-a o cunosce, și nici ideie nare oposițiunea de ceia ce susține. Nu mai e vorba acum nici de discuțiuni speculative, nici de citațiuni de pe autori străini. E vorba de fapte; e vorba de ceia ce s’a susținută, desbătută și votată în Camera Constitutivă din 1860. In ședința de la 20 Iunnă s’a luată în desbatere art. 2 ală proiectului de Constituțiune. D. Lateș a luată cuventură ca să susție ună amendamentă ală săfi, care s’a respinsă. D. Aristide Pascal, raportorulă, a venită apoi să lamurască Adunării înțelesul articolului ce se pusese în desbatere. Cuvintele dsele suntă hotărîtore, căci comenteză testul articolului și ne arăta intr’una modă lămurită care a fostă voința legiuitorului. Reproducemă déra întocmai, după Monitorulu oficiale, cuvintele d-lui raportoză Aristide Pascal. Art. 2 aliniatură ântâiul Ilie : „Teritoriul României este inalienabilă.“ Din acesta se înțelege că ună suverană nu pate, printr’ună tratată sau convențiune, să înstrăineze oă parte din teritoriu, fără a se face acesta cu voința națiunii. Trebuie să fie cu voința națiunii, ca să fie obligatoriă pentru ea. De aceia s’a dusti la art. 2 în aliniatur al 2-lea: „limitele statului nu pot fi schimbate sau rectificate de câtü în virtutea unei legi“. „Prin urmare, e co scopul ă pentru care s’a făcută acestă articolă, spre a se scriă orice convențiune privitóre la limitele statului, ca să fie obligatorie pentru națiunea română, trebuie să fie recunoscută de națiunea română printr’un anume lege.“ D. ministru de financie, succedendu la tribună d-lui Al. Pascal, stabilesce mai ântăiă principiile pe care se rezumă alienabilitatea teritoriului și probeză că, altă dată, teritoriul unei țări era privită ca oă proprietate particulară a suveranului, care era liberă să să înstrăineze după placulă Ini; după acesta conchide că Constituțiunea olăresce că nu pute aliena nici într'ună nimeni după uă parte din teritoriul țărei, afară numai cânda Domnitorulu, represintantele suveranităței esecutive, va fi de acordu cu Cilindra , representanta suveranității legislative, de a face asemenea cesiune.“ De astă dată celă puțină oposițiunea trebuie să fie mulțumită, ne-a cerutu să ’i arătămă ună singură deputată din Constituantă care să fi fostă de opiniunea nosta; îl arătămă că toți câți au luată cuvăntulă au fostă de opiniunea negryorr» ia ajros î AA.*!pra art. 2, și nimeni n’a luată cuvăntulă spre a formula uă opiniune diferită. Oposițiunea a voită să se puie pe tărâmură fapteloră; ei bine, eră adevărulă și pe tărâmură fapteloră. Ele dovedesce că Constituanta a votată aliniatură fară art. 2 ca să oprescă pe suverană de a înstrăina pământulă strămoșescă fără voința națiunei, și aliniatură ală 2-lea pentru ca, în casulă de forță majoră, rectificările de stare, cesiunile și ancesiunile să nu se potă face de câtă prin Camere, adică de către națiune, printr’uă lege. Dejă ne așteptămă ca oposițiunea, după ce ne-a cerută să ’i citămă cuvintele rostite de deputații din Constituantă asupra articolului 2, — negăsindă acum acele cuvinte de gustul ăiei — să ne repete din nuoă că „citațiunile nu probeză de câtă lipsă de argumente proprie“ și să se întorcă din nuoă la autori. Deja Pressa, cu dibăcia și seriositatea ce e caracterisă de câtăva timpă, declară solemnă că se va da de învinsă decă ’I vomă citamă singură autoră care să susție tesa nóstru. Ei bine, să’i satisfacemă și acestă din urmă cerere, deși a mai fostă satisfăcută încă de mai multe ori. Fiindă că amă invocată pe Bluntschik și fiindcă Pressa a admisă autoritatea acestui eminentă jurisconsultă, să ne referimă din nuoă la dănsulă. In Drepturi internaționale codificată, Bluntschligcrie: „Art. 706. Cândăuă parte de teritoriu este cedată printr’ună tratată de pace, acestă cesiune este valabilă în dreptul internațională, dară decă Constituțiunea statului care cedezáară interzice acestă aeta.“ Déru se va zjice că acesta priveșce dreptulu internațională și nu răspunde direct la dorința oposițiunii. Să dămă dérit Pressei răspunsul hotărîtură ce cere. Bluntschk, în Teoria generală a statului. (fice : „Astăzi teritorială e fisă inalienabilă și indivisibilă, nu pate fi alienată decâtă printr’una modă escepțională și în formele dreptului publică în virtutea unei legi.“ Și, ca comentariu, Bluntschli adauge: „Constituțiunea prusiană de la 1850, care stabilesce inalienabilitatea teritoriului, olăresce la art. 2 că limitele teritoriului nu potă fi schimbate de câtă printr’un anume lege. “ E că ună autoră, și ună autoră deuă autoritate universale, care susține întocmai tesa nostră. Așteptămă acum de la Pressa să’și ție cuventulă, măcară vă dată în esistența iei. Ca să ajungă la acestă eroică decisiune, o rugămă să puie alături art. 2 ală Constituțiunii prusiane cu art. 2 ală Constituțiunii române, și să’și aducă apoi aminte că acestă articolă n’a oprită delocă pe Prusia de a’și modifica de mai multe ori fruntariele fără să convoce pentru acesta uă Constituantă. Monitorule oficiale de astăzi publică decretură domnescă prin care Corpurile legiuitore sunt convocate în sesiune estraordinară, pentru Ziua de 15 Septembre viitoră. Publicară măseri telegrama ce M. S. Domnulă a bine-voită a adresa d-lui ministru de resbelă, ca ordină de a fi pe taia armata, cu ocasiunea zilei gloriase a luării Griviței de către oștirile române. E că și răspunsulű d-lui ministru către M. S., în numele armatei , M. S. Domnitorului Carol I Sinaia. Bucuresci, 80 Augustu. Amă adusă la cunoscința armatei, prin ordină de a fi, înaltulă ordină primită de la Măria Vostră. Armata nu va uita nici uădată strălucitele succese câștigate supt brava conducere a Măriei-Tele. Solicitudinea și iubirea, ce Măria-Tea a arătată în totădeauna armatei, au însuflețită pe acei bravi care udară cu sângele loră văile Plevnei, pentru ca să pată fâlfâi d’asupra loră stindardulă independinței statului română. Bărbăția cu care ei se luptară, abnegațiunea cu care ei muriră voră rămânea neșterse din inima camaraziloră loră. Acestă esemplu va servi de normă armatei în tote ocasiunile, corespundândă astüfelu așteptăriloră Măriei-Tele și devisei ei de a muri pentru Patrie și Domnitoru. Să trăiesci Măria-Tea ! Să trăiescă M. S. Domna! Ministru de resbelu, generală, Cernatu SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Viena, 11 Septembre. — Principele Leon Sapieha a murit. Berlin, 11 Septembre. — Reichstagulă a alesă pe d. de Folkenbeck președinte și ca vice-președinte pe d-niî Stauffenberg. de Hohenlohe și Langenburg. Candidații centrului ar căijuta. Semiin, 11 Septembre. — Rusia ar fi consiliată pe Serbia se nu desarmeze și i-ară fi promisă să continue a-i da ajutorele convenite. Atena. 11 Septembre. — In urma unei otârîri a consiliului, ministrul de resbelă a ordonată rechiămarea imediată a oficialilor, supt oficierilor și a soldaților. Ethnikon Pnevma, cire anuncă acestă măsură, dice că ea e dictată de motive grave. Aflrmă cu bucurie, printr’uă scrisóre ce ne trimite de la, Torino amicală nostru d. Costin Brăescu, că bătrânul ă patriotă italiană și română, d. Vegezzi Ruscala, este în deplină sănătate și lucrără neîncetată pentru causa României. D. Ruscalla e unul din acei bărbați care, îndată ce aă cunoscută poporală română, aă concepută mari speranțe pentru viitorulă lui și aă prinsă pentru dănsulă uă iubire care a mersă crescândă cu timpul ă, fiindă c’aă putută vede că el a realisatu una câte una mai tóte speranțele ce acele inimi generose puseseră într’ănsulă. D. Ruscalla a împlinită la 4 Septembre 80 ani; déra acésta vârstă atâtă de înaintată nu aduce să pedecă lucrării sale, în silințele ce ’și dă de a face cunoscută și iubită Italianiloră națiunea română. Anima tânără a octogenarului a rămasă credinciosă iubire sele din ținețe pentru România, ca ’să inspiră și ’să susține în lucrarea căria s’a devotată cu atâta desinteresare. și ilustrului concetățenii aru nostru să frățescă strîngere de mână, semnă ală iubirei și admirațiunii tutoră româniloră. REICI4STAGULU GERMANII. Discursul de deschiderea sesiunii. D. comite Stolberg, înlocuitorul marelui cancelară, a deschis o parlamentară germană, în ziua de 9 Septembre, prin următorul mesagiu, pe care lă reproduceam după resumatură telegrafia ală ziarului Neue Freie Presse : „Du, domni! Altețea Sea imperiale și regale, principele moștenitorii ală imperiului germană, a bine-voitu a mă însărcina ca, în numele guvernelor confederate, să deschidă ședințele Reichstagului. „Când s’a închisă sesiunea din urmă, poporul germană se afla încă supt presiunea adâncilură agitațiuni provocate de atentatură îndreptată în contra persónei M. S. împăratului. „Puține zile după acesta, s’a rădicată din nou, și c’uim succisă multă mai nenorocită, mâna unui criminală, în contra capului imperiului. Mila lui Doeă a păstratăduse și d’astă-dată vieța împăratului; déri gravele rane cea suferită aă nevoită pe M. S. a se abține, pene la deplina însănătoșire, de la afacerile guvernului, transmițăndu conducerea lor. Alteței Séle imperiale principele moștenitorii. „Chiar după ântâiulă atentată, guvernele confederate erau convinse că crima a luată naștere din influența simțimintelor ce se plămădescă și nutrescă, în cercuri forte întinse, prin agitațiuni îndreptate în contra statului și actualei ordine sociale. „De aceea, guvernele confederate au supusă Reichstagului unu proiectă de lege care era destinată a pune uă capătă acestor tendințe periculose. „Proiectul ă a fostă respinsă. Acum, cândă vă nouă crimă, care e una pericolă ce amenință imperiulă [și întrega societate, a deșteptată în genere din ce în ce mai multă consciința națiunei, sunteți chiemați, on domni, prin noui alegeri, ca, pe calea legislativei, se examinați din nou VINERI, 1 SEPTEMBRE, 1878. LUMINEZATE ȘI VEI FI. abonamente. In Capitală și districte, ună ană 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarulul. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 5rue de Tanciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleickmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLIRILU decă legile în ființă oferă destule mijloce pentru a face nepericulose ac ee tendințe. „Guvernele confederate nu și-au schimbată convingerea. Ele sunt convinse, ca și pene acum, că trebuie luate măsuri estraordinare pentru a pune capătă lățirei răului și a pregăti încetulă cu încetulură(amulii pentru uă vindecare. Ele sunt asemenea convinse că mijlocele ce caută se alegemu trebuie se ocrotesca în genere libertățile cetățeniloru și se sterpescă numai abuzurile care, printr’uă agitațiune vătămătore, amenință temelia statului și vieța nostră culturale; ună proiectă întocmită pe temelia acestoru vederi se va presinta fără amânare d-lorű vostre. „Guvernele confederate speră că nouii aleși ai națiunii nu se vor refasa midlocele ce suntă necesare pentru propășirea pacinică a imperiului și pentru asigurarea lui în contra atacurilor, atâtă din întru, eâtu și din afară. Ele speră că, punânduse la dată capătă propagărei publice a acelei mișcări vătemătore, din acesta va rezusta întorcerea celor seduși la calea cea adevărată. „In urmarea unui înaltă ordină, și în numele guverneloru confederate, declar Reichstagulu deschisă.“ Ocuparea Bosniei și Erzegovinei. . the limes publică urmatórele scrii din Constantinopole: In cercurile militare rusesci, se afirmă că, în facial ocupării Bosniei și Erzegovinei de către Austria, numărul de 50,000 omeni din trupele ruseșci, fișată de tratatul de la Berlin pentru ocuparea Rumeliei^respondintă)Te acutuge ca únit oficiară d’ună rangă înaltă s-a declarată că se decisese d’a se lăsa celă puțină 100000 ómeni pentru acestă ocupare. Lupta de la Biliaci. Corpul generalului Zach, care s’a retrasă, în urma bătăliei de la 7 Septembre, de la Bihaci la Zavalie, a avută, după cercetările făcute până la 7 Septembre, urmatorele perderi : Din regimentul de infanteriă n. 23 sunt răniți: 1 colonelă care comanda regimentulă; 3 căpitani; 2 locotenenți; 4 supt-locotenenți și 1 supt-locotenentă dispărută. Din regimentul de infanteriă n. 79, simtă răniți: 1 locot.-colonelă, 3 căpitani, 2 locotenenți, 1 căpitană și 1 locotenentă morți, și 1 căpitană dispărută. Până la 8 Septembre, 12 ore din <oi, au fost adunați de pe câmpul de bătaiă, de ambulanță, 400 soldați răniți. Constatările perderilorü urmeza încă. ——---— Politica comitelui Andrassy. Augsburger Allgemeine Zeitung publica la 8 Septembre al douilea articolă întitulata „De la Dunărea de jos“. Intre altele, acelă articolă conține urmatorele despre politica comitelui Andrassy, relativă la ocuparea Bosniei și Brzegovinei: „Ascuțișur politicei comitelui Andrassy e îndreptată în contra panslavismului, care e douăpotrivă inamică atâtă Austriei câtă și Ungariei. Tote organele din străinătate, care judecă cu deplină cunoscință relațiunile din Oriinte, constată că ,cea mai nemerită ideiă a politicei comitelui Andrassy a fost ocuparea Bosniei și Brzgovinei. Ca modulă acesta, posițiunea dobândită în peninsula Kal