Romanulu, februarie 1879 (Anul 23)
1879-02-14
136 »Pasula făcută de episcopatulă română din Transilvania pe lângă Maiestatea Sea împâratulă începe a aduce rude — primirea ce s’a făcută deputațiunii române dovedesce că episcopatulă are la spatele sale întréga inteligință română, decă voesce să dea demonstrațiunii sale uă mai mare greutate.5 Instruirea călărașiloru și dorobanților«. Circulară către toți d-nii prefecți de județe. Domnule perfectă. Cei mai mulți din călărașii și dorobanții din țară, ne-avândă cunoșcință de carte, și considerândă că acesta ’i împedecă chiară de la îndeplinirea serviciului ce suntă chiemați a face. Avân dă asemenea în vedere că, deși aceștia, atâtă din causa etății înaintate, câtă și a servițiului și ocupațiunilor lară particulare, nu potă urma ună cursă regulată la șcală, totuși, cu puțină bună-voință, s-ară pute face ca și aceștia se beneficieze de avantagiu lu ce învățătura de carte aduce fiecărui individă. In vederea acestoră considerente, și în dorința de a vede învățămentală propagată în tote clasele societății, amă și dată ordine revisorilor școlari din țără de a îndatora pe toți învățătorii școleloră din comunele rurale ca, mai cu semn în timpul de iernă, cândă scólele funcționăză mai regulată, se țină, în tote dilele, sora și Duminicele diminăța, scolă cu personele mai în etate și cu deosebire cu călărașii și dorobanții aflați în comune pe la casele loră, cândă nu suntă deservițiă. Spre a se pute atinge însă cu succes acestă scop și, înțelegeți bine, d-le prefectfi, că urmără a avă și concursulă administrațiunii; de aceia mă adreseză la d-vostră și vă invită cu dinadinsură a da ordine precise tuturora primarilor, comunelor rurale din districtulă d-vóstre, și a procura scoleloră atâtă iluminatulu pentru timpulă de seră, câtă și încălditură localeloră, avendă totă uă dată grija de a aduce la scală în timpulă destinată pe toți călărașii și dorobanții care n’au cunoscință de carte și a nota pe cei insubordonați, raportându’i șefului soră imediată, spre a lua cuvenitele măsuri, cunoscăndă că pentru acesta vomă ruga și pe d. ministru de resbelă de a da ordină în consecință. Convinsă, d-le prefecții, că, în solicitudinea ce și d-vostră aveți pentru instrucțiunea poporului, veți bine-voia veghia de aprope ca acestă disposițiune să se realiseze în întregulă d-vestie distinctă. Primiți, d-le prefectă, asigurarea distinsei mele considerățiuni. p. Ministru, Dr. Ștefănescu. Art. 154 din codicele de procedură civilă Și Omulü de legi séü d. Dim. P. Viorénu. piarulut Pressa din 9 ale curentei publică, supt semnatura „Un omă de legi“, una articole care conține una atacă personală, în contra mea, și oă discuțiune a proiectului de lege interpretativă ce amă avută onore a propune Camerei asupra art. 154 C. pr. civ. Amă voită se scră cine era persona bine crescută care se ascundea supt uă mască spre a-mi adresa gentilețe ca acestea : d. Petre Gradisteanu, perdendă mai deună bună procesă la Curtea de Casațiune, în calitatea sea de avocată, a venită apoi imediată în sîriul Camerei și, în calitatea sea de deputată, a propusă ună proiectă de lege în sensul„ intereseloru clientului seă și chiară în vederea interesului său de avocată“, spre a termina cu aceste cuvinte și mai sgingașe : „numai uă singură parte de omeni, mică la numără, póte trage beneficie din uă asemenea lege : aceștia sunt avocații influenți care voiescă prin acestă mijjlocă se se împovăreze de procese, pe care nici nu le studieză bine nici nu le apără uneori cum se cuvine“. Amă cercetată și amă aflată că „Omulă de legi“ din Pressa este d. Dim. P. "Viorenu! Nu m’amă mai mirată atunci de acesta ignoranță completă a principiului elementară de bună cuviință, de bună crescere, care vrea ca acelă ce procede la una atacă personală să nu-și puie masca anonimului pe obrază— cestiune de obrază... să trecemă înainte. ROMANULU, 14 FEBRUARIU, 1879 Așadarü d. Viorenu se crede în dreptă a mă mustra că, după ce, ca avocată, amă perdută mă procesă la Casație, amă venită, ca deputată, să propună Camerei mă proiectă de lege „în sensulă intereseloră clientului meu și ale mele“. Ce altă face case d. Viorenu ? După ce, ca avocată, a câștigată procesul ă la Casație, vine, ca publicistă și senatoră să susție în presă și se angajeze pe senatorială a susține că bună este doctrina Curții de Casațiune grație căreia a avută câștigă de causă clientul, d-sele și d-sea. Spre a’și face casé acestă raționamentă forte simplu, d. Viorenu ar fi trebuită se se uite în oglindă și... avusese precauțiunea de a’și pune masca. Amă perdută mă procesă la Casație, d. Vioreni l’a câștigată și se grăbesce a bate toba. Să scră lumea totă că a câștigată și d. Viorenu mă procesă. Făcendă abstracțiune de demnitatea baroului, acestă modă de reclamă póte conveni avocaților, fără talentă, nedeprinșî cu succesulă și a căroră clientelă minimă le permite asemenea procederi. Este ănsă îndreptă di. Viorenu a insinua că procesulă s’a perdută pentru că nu l’amă studiată bine și nu l’amă apărată cum se cuvine? Admițendă că ară fi fostă din parte’mî insuficiență de studiă și de talentă—lucruri care nu aparține d-lui Viorenu a le judeca pentru că mi-a fostă adversară și pentru că în materie de talentă d-sea este cu totulă incompetinte — dérü apoi mă aflamii alături cu crăditură și consciinciosulă d. Bosianu și cu talent osulă meăamică M. Cornea, pe care începătorulă avocată d. Viorenu nu ’î va ajunge nici vădată, pentru că nu l’a înzestrată Dumnedeu nici cu inteligință, nici cu talentulă necesară, spre a fi măcară ună bună avocată. D. Viorenu a câștigată grația unei surprinderi. Nu vreau să discută aciotărîrea Curții de Casațiune. Așă putea cita numerulă uneiotărîri dată de Curtea de Casațiune, în urma unei divergințe, prin care stabilesce principiul că oposițiunea , în privința personelor morale, se dă nu în persona avocatului care a semnată recursul ă sau oposițiunea, ci în persona avocatului care, în faptă, a fostă însărcinată cu susținerea recursului și care a lipsită. In specie, și on. meă confrate și colegă M. Cornea și că, am aprobată, în modă neîndouiasă și necontradisă, că noi fuseseră însărcinați cu susținerea drepturilor Societății Căilor Ferate recurente, cădera în persana nostră trebuia să se cera justificarea lipsei , și justificată prin certificate în bună regulă contra cărora nici oă obiecțiune nu s’a rădicată. Pentru ce Curtea de Casațiune, revnndă asupra jurispradinței sale, ne-a înlăturată pe amândouă, neadmițendă justificarea oposițiunii de câtă în persona d-lui Periețanu Buzău, care nu făcuse de câtă a supta semna recursură și oposițiunea , fără să fi fostă însărcinată a pleda procesulă, cee ce nu’mi aparține a esamina. Cândă , după acesta, Curtea de Casațiune împinge rigorea pentru justificarea lipsei, ca să facă oposițiunea admisibilă, pene a supune, pe medică la jurămentă, și a lipsi pe parte de dreptură de aperare fiindă că mediculă refusă de a jura, cândă face astă fală să depindă sorta, averea justițiabililor, de la capriciulă scă credința religiosă a medicului la care a avută nenorocirea să se adreseze spre a se constata boia, nu eramă îndreptă și datoră a mă îngriji, ca deputată, de consecințele unei asemenea doctrine ? Nu puteamă lucra în interesul clientului meu, deorece legea interpretativă ce s’ară vota nu va putea întru nimică ușura posițiunea lui. amă lucrată în interesulă tuturoră justițiabililoră, ale căroră averi potă fi compromise pentru că nu suntă in situațiune de a cunosce celă puțină dinainte acesta rigurosă jurisprudență a înaltei Curți. „Omulă delegi“ ală Pr ssețu se póte adresa la onor. d. Vasile Boerescu, directorul acelui fiară, și’i va spune, negreșită că, aflândă de uă asemenea hotărîre, d-sea a remasă totă atâtă de surprinsă ca și mine, s’a îngrijită totă atâtă ca și mine de sórta justițiabililoră care ară putea fi victimă unei asemenea jurisprudențe și mi-a declarată că e gata să propune Senatului ună proiectă de lege spre interpretarea art. 154 C. pr. civ. în sensu de a se admite oposițiunea fără justificarea causeilipsei—opună pentru că opună— îngrijirea acesta a fostă legitimă și generală. In proiectulă de lege ce amă propusă Camerei, amă avută onorea să fie susținută de tote ilustrațiunile baroului nostru care stau pe băncile deputaților: d-ni: G. Verlesen, G. Danielopolu, G. Chițu, N. Fleva, D. Giani, N. Ionescu, etc., proiectulă de lege fiind investită cu celă puțină 20 semnăture spre a putea fi trimisă la secțiuni, conformă regulamentului Camerei. Dérü ce ! Toți acești onor. domni: Bosianu, Verbescu, V. Boerescu, N. Ionescu, G. Danielopolu, G. Chițu, D. Giani, N. Fleva, M. Cornea, etc., care ceră admiterea teoriei „opună pentru că opună“, sunt avocați influenți, ca și mine, și nu au în vedere de câtă interesulă soră personală ? Ce înțelege ored. Viorenu prin avocați influenți? Influenți unde, cum, prin ce modă ? D. Vioreni se pare a fi voită se se constituie apărătorii ale Curții de Casațiune. Nu era nevoia. A propune ună proiectă de lege interpretativă, spre a înlătura oă interpretațiune admisă de înalta Curte în vederea testului esistentă, nu este a ataca Curtea. A combate chiară—fiă și cu violență—că doctrină a Curții de Casațiune nu este a ataca pe cea mai înaltă espresiune a magistraturei nóstre. Unul din comentatorii cei mai apreciați ai Codului Napoleon a putută dice, despre că decisiunea Curții de Casațiune a Franciei : „Să scră înalta Curte căotărîrea mea este casată de opiniunea publică“, fără ca în aceste cuvinte să se fi vedută mă atacă în contra Curții. Nu se ofensără instanță judecătorescă discutându-i-se opiniunile juridice. Se ofensă prin apărări nedibacie, ca ale d-lui Viorenu. In adeveră, pentru ca se fie avocați influenți, care să -și potă exercita influența ca avocați, trebuie să se presupună magistrați capabili de a se influența. Că asemenea presupunere este că adevărată ofensă. Déca cândăvadă putută fi avocați influenți astăci, de bună sema nu mai există, pentru că nu există magistrați influențabili. Avocații astăci nu ajungă asta în primele rânduri ale baroului decâtă printr’uă espunere clară și precisă a causei ce defindă , uă argumentațiune strînsă și logică și, mai presusă de tote, prin discernă mentală în alegerea causeloră, care face pe avocată să devin simpatică magistratului după uă lungă esperiență și silesce atențiunea bine-voitóre a judecătorului. Doru înțelegă pe d. Viorenu să vorbască de influență, d-sea care n’a avută pene acum fericirea de a fi angajată de câtă ea ede că, pe lângă alți avocați arândă încrederea clienților, tocmai pentru că se laudă cu influența mea pe lângă amici pe care nu face de câtă a ’i compromite prin acesta purtare puțină delicată, fără a aduce celă mai mică serviciă acelora care se adreseză la d-sea. D. Viorenu are una parapană mare. De ce avocații influenți, cum îi numesc e d-sea, adică avocații de merită și de talentă, să aibă clientelă numeroisă și d-sea nu? Să grămădimă dorü dificultățile la admiterea oposițiunii, pentru ca justițiabilii să se mai depărteze de avocații pre multă ocupați, care potă lipsi de la înfățișare, déca suntă chemați a pleda aiurea în acea di. să potă căpăta astă felă și d. Viorenu câte ună procesă. Sistemul e minunată. Le pedepsimă pe aceia care dă încredere în avocați care și-au stabilită reputațiunea prin ani de muncă onestă, se le luămă averea fără a le permite se se apere, se -i învățămă minte ca altă dată să se adreseze la d. Viorénu, care de sicură nu va fi espusă a pleda în aceiași zi la două instanțe pentru că d’abia are polemnă procesă, pe lună. Dorü d. Viorenu oferă clienților săi și marele avantagiu de a ave totă timpulă spre a le studia causa pe îndelete. Dini nenorocire nu timpulă întrebuințată în studiarea causei face ca causa să fie în adeveră bine studiată. Sunt inteligințe obtuse, spirite mărginite, care pot ă sta cu ochii pironiți pe carte vrechile întregi—produsul unei labori atâtă de penibile este adesea nimică. De ce? D. Viorenu n’o va fei nici uă dată. Cine a spusă d-lui Viorenu că astăzi tóte curțile și tribunalele s’au raliază la interpretarea dată de Curtea de Casațiune art. 154 C. pr. civ.? Acesta afirmare nu probă de câtă puțina dsele frecventare pe la curți și tribunale. Daca necesitatea justificării lipsei a triumfată la Curtea de Casație eu ună votăscă două de majoritate, curțile și tribunalele, în majoritatea loră, așteptândă modificarea jurisprudenței înaltei Curți, care pote veni mâne cu schimbarea parțiale a personalului înaltei Curți a persistată în opiniunea loră că, chiară facă cu legea nostră așa cum este redactată, teoria „opună pentru că opună“ este mai nemerită. Spre a se convinge, adreseză pe d. Viorénu la primul președinte ală Curții de Apelă și la primul președinte al Tribunalului din București. Deva așa este ca legea actuală, apoi de sigură așa cată să fie într’u bună legislațiune. Inconvenientele arătate de d. Viorenu sunt minime pe lângă consecințele desa strese ale sistemului d-sale. Cu principiulă „opună pentru că opună“ se pute da locă la uă străgănire, se zădărnicesce una termenă; déra celă care lipseșce e destulă pedepsită, pentru că plătesce din nou taxele forte grele ale apelului, ale recursului, plus procedura. Cu principiul densă ală justificării lipsei dusă până la extrema rigore admisă de înalta Curte, se violeza principiulă celă mai sacru ală dreptului de apărare, se ia averea omenilor, fără ca se fi fostă ascultați... Și d. Viorenu mai crede că sistemulă d-sele se póte susține în bună legislațiune ?— Déru nu e uă cestiune de legislațiune, e vorba să potă căpăta și bietulă d. Viorenu câte ună procesă, cândă avocații cunoscuți, cu reputațiunea bine stabilită, voră fi tare ocupați. Vră proiectulă de lege propusă în Senată. On. d-nn C. Bosianu și V. Boerescu vor respunde negreșită d-lui Dim. P. Vioranu că nu pentru asemenea considerățiuni se pute opri legiuitorul de a face uă bună lege. Petru Grădiștanu. Statua lui Ștefan celu Mare. S’a anunțată de către Steua României că statua equestră a lui Ștefan cel Mare, ce are se se așeze în Iași, este pe cale de a se realiza. Eco ce scrmă despre acestă faptă îmbucurătoră. In anul 1875, membrii Clubului Proprietariloră au luată inițiativa rădicării acestei statue în Iași, prin contribuțiuni private. De atunci s’aă adunată bani pene la 1877, cândă, încependu-se resboiulă orientală, totă activitatea și binefacerile publicului au fost îndreptate pentru ajutarea ostașilor noștri. In Decembre 1878, după sfîrșirea resboiului, întrunindu-se din nou comitetulă pentru rădicarea statuei, și vedende că dispune de ună capitală ce întrece 100.000 fr., depuși la Casa de Consemnațiune, a credută că este timpulă să proceda la lucrări. Spre acestă scapă a instituită ună supt-comitetă, numită »comisiunea esecutivă a statuei», și l’a însărcinată se facă tóte lucrările pregătitore supt preveghiarea vice-președintelui societății, d. Gr. M. Sturdza. Supt comitetul alesă se compune din d-nii V. Alexandri, Iacobă Negruzzi, N. Cane, Scarlată Pustia și Al. A. Stamatopulo. Acestă comitetă s’a constituită, a alesă președinte pe d. V. Alexandri și a intrată în raporturi cu mai mulți statuari din Paris, anume: cu d-nii Cordier, Carier-Beleuse și Jaquemart. In urmă, aflândă prin agentură României de la Paris, d. Calimah-Catargiu, că ară trebui să intre în raportă și cu alți statuari mai vestiți de câtă acești trei susă numiți, a rugată pe d. Calimah-Catargiu se bine-voiescă a mijloci relațiunile lor, cu comisiunea executivă, a primi ofertele și a le comunica, la Iași.. Afară de acesta, comisiunea a hotărîtă ca mărimea se fiă ca aceia a statuei lui Enric IV de la Paris, adică cam de 5 metri înălțimea statuei și 2 jum. metri a piedestalului. Comisiunea a mai discutată deca Ștefan cel Mare trebuie representată cu chipă de resboinicu ca fiindă în luptă* scă,cu de chipă triumfătoră, liniștită, cu corona regală pe capă și sceptrulu în mână. La aceste discuțiuni a cerută bine-voitórele sfaturi ale d-soră pictori Panaiteni, Verussi, și Stahi. Se vede că toți pictorii, și apoi și întrega «•omisiune, după lungi desbateri, s’aă unită , asupra celei din urmă păreri — părere împărtășită și de d. Calimah-Catargiu, după întrevorbirile ce au avută cu deosebiți statuari francesi. S’a mai discutată, pe câtă aflămă, și asupra locului unde statua ară trebui așezată, fără a se lua vr’uă hotărîre asupra acestui pantă, voindă a cunosce mai ântâiă părerile publicului, precum și a artistului ce se va însărcina cu lucrarea statuei. Se face că d. Sc. Pastia ar fi oferită gratis uină locă dinaintea marelui edificiu ce voiesce se zidescu și care este mărginită de strada Academiei, de strada Mare și de strada Lăpușnănu. Se pare că acestă locă ară fi forte potrivită, dară este îndouiala că va fi destulă de spațiosu pentru ca statua să potă fi bine așezată și bine vedută. Mai aflămă âncă că, simțindu-se necesitatea de a comunica statuarului din Paris oă schiță scurtă a istoriei lui Ștefan-Vodă, precum și a-i da noțiuni veridice asupra figurei și caracterului marelui Domnă, și nu mai puțină despre costumele timpului, d. Verussi s’a oferită sĕ facă asupra tuturoră acestoră punte ună studiu specială istorică, etică și estetică. Acestă studiă va fi supusă la două comisiuni de istorici, ce’șî voră face băgările loră de lomn, și în urmă se va traduce în limba francesă și comunica artistului din Paris. E că ce amă putută afla deuă camdată, și ne bucurămă vedendu treba pusă pe uă cale seriosa. Personele ce compună comisiunea ne inspiră totă încrederea. Ele sunt cunoscute pentru simțirile lor patriotice, pentru activitatea și răbdarea loră, și nu mai puțină pentru plăcerea ce le inspiră operele de artă. De aceia sunt,emu în totă dreptul de a spera că lucrarea începută, supt aceste bune auspicie, va ave ună fericită și frumosă resultată. Vomă căuta se aflămă și în viitoră despre mersulă lucrătoră și vomă împărtăși publicului seiințele ce vomă căpăta. (Curierulii"). Biblioteca română la muntele Atos. Acum câteva luni, anunciamă sosirea în mijlocul nostru a părintelui Ghiriacă Dimitriu, care ne ceruse sprijinul pentru ideia înființării unei bibliotece la monastirea română de la muntele Atos. Amă susținută acesta idei, cu totă interesulă ce merita și astăzi avemă satisfacerea de-a constata că ea a găsită ună puternică echhpă în anima tutoră Româniloră, care i-au dată sprijinulă loră patriotică. Părintele Dimitriu ne anundă că a întrunită deja 18,000 volume, care se află depuse în 12 lădî la direcțiunea telegrafeloră și posteloră. S. S. pleca mâne în România de dincolo de Milcovă. Insoțindu’lă cu urările nóstre de reușită în înalta misiune patriotică cea luată asupră’și, suntemă și cum că va găsi între frații de peste Milcovă aceiași susținere și îmbrățișare ca dincoce. M. S. Domnulă a bine-voită a onora pe părintele Dimitriu cu medalia de aură clasa I Servițiulă credincioșii, ca resplată a activității sale neobosite pentru înființarea bibliotecei române și ca semnă de încurajiare. Ka.n.‘------- SOIRI D’ALE SPILEI. Din capitală. Sâmbătă sera, marele tragediană italiană, Ernesto Rossi, a fostă invitată la masă la Paiață. Nu asistaă la acestă planetă intimă de câtă AA. LL. RA. Domnitorul și Domnă, casele soră civile și militare, și AA. LL. SS. Principele de Waldeck Pyrmont și principesa Paulina. Printr’u atențiune forte grațiosă pentru tragediană, A. S. R. Domna, A. S. S. principesa Paulina și tele domnele și domnișorele de onore purtaă costumulă națională. * Monitorulu de astăziî publică decretură domnescă prin care se sancționezat legea pentru menținerea și esecutarea art. 7 din legea rurale de la 15 August 1874. Din țerile latine, Neue Freie Presse primește din Paris urmatorea telegramă cu data de 22 Februarie : Camera deputaților a terminată astăzi desbaterea asupra proiectului de amnestiă. Propunerea comisiunii a fost primit ă; éru