Romanulu, martie 1879 (Anul 23)
1879-03-01
SERVIȚIUNI TELEGRAFICII ALA AGENȚIEI HAVAS. Constantinopole, 11 Marte.— Concediarea reserviștilor a începută astăzi în Berlin, 11 Marte.—Reichstag.— Respungândă la interpelarea d-lui Winterer, secretarul de stată d. Herzog cjice că guvernul n’are de gândă de a revizui legea instrucțiunii pentru Alsacia-Lorena ; el justifică supraveghiarea pe care trebuie să o esercite statală asupra acestei provincii și în fine contestă că guvernul ar fi arătată uă tendință ostilă în contra bisericei catolice. Reichstagul a respinsă propunerea d-lui Büchler, care cerea întrunirea unui congresă europeană spre a ajunge la o desarmare generală. Numai trei membri din centru și deputații socialistau votată pentru propunere. Pesta, 11 Marte.—Delegațiunea austriacă a adoptată în ședința sea plenară propunerile comisiunii sale, votând o creditulă de 41,500,000 fiorini pentru cheltuielele de ocupațiune în 1878, precum și pe acela cerută de guvernă pentru ocupațiune in 1879. Contraria propunerii comisiunii sele, delegațiunea a votată asemenea, cu 25 voturi contra 22, și creditulă suplimentară de 5 milione fiorini pentru lunele Noembre și Decembre, din 1878. JOUI, 1 MART [U, 1S79 ■wp'wwoa * ti i iu— LUMINEZATE ȘI VEI FiI ABONAMENTE, ii Capitală și districte, un« ană 48 lei; $ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tóte térile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Țarului. LA PARIS, la d-nii Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA. la d. B- G. PopovicI, 15 Fleiscl - markt. ÍN ITALIA la d. doctorü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refitsä. 20 BANI E8EMPLAKULU ANULU DOUE SIECI ȘI TREI VOIESCE 81 TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , > , pagina III. 2 lei — A ne adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Țarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Pian de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London K. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. 1 LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tóté Germania. Articolele nepublicate se ardti. 20 BANI ESEMPLA1UJLU Rii PurpQoí ^8 faurarii. DUrsul edril. 12 MARȚIȘORU. Interesulű palpitând!! ce este legatu de marea cestiune la ordinea Jilei a absorbitu tóte atențiunile, asta felu încât íi nu se mai acordá decâtu puțină băgare de sema oricărei alte afacere. Astăzi terminăm și noi publicarea dărei de semă a ședințelor!! Camerei, prin reproducerea în întregulü seu a însemnatului discurs, rostită de președintele Consiliului de miniștri. Acesta discursă conține mai multe punte de vedere cu totulă nouă în cestiunea Israeliților, și este on adevărată programă a guvernului liberală, în împrejurările în care ne aflămă, adică în ajunul convocării unoră Camere de revizuire, ce voră avea să se ocupe de resolverea, sau mai exactă de începutură de resolvere, a cestiunii israelite. Cedămă primulă nostru locă acestui manifestă ală guvernului și ală partidei liberale, ală cărei leader este d. Ion Brătianu, atrăgândă asupră și t0tă luarea aminte publică. Discursul d-lui Ion Brătianu în cestiunea revizuirii art. 7 din Constituțiune. D-loră, decă m’amă suită la tribună, este că trebuie să mă rezemă ca să potă vorbi. Nu aveam fi de gândă să va întrebă multă vreme, voi am fi numai a ve spune câteva cuvinte ; der fi onor. d. Vernescu mi-a impusă îndatorirea să vorbescă și, ca sé aröta câtă dă a’mî împlini datoria către d-vostră, cu tóte că puterile nu’mi permită de a face uă discursă după cum importanța cestiunii o pretinde , totuși mi-amă luatăotărîrea de a ocupa tribuna câteva momente. D-loră, cu mirare și cu părere de rea amă vei jura că unii din d-nii deputați, și din cei mai autorizațî, din acei care suntă omeni de Stată în România, vină și trateză cam peste pictoră uă cestiune care , cum amă audită că a <asă și d. Ghițu, ală cărui discursă nu amă avută fericirea se lfi potă asculta în întregul seu, fiindăcă amă și nenorocirea că nu potă să suaă multă timpă în Cameră fără a lua din cândă în cândă câte ună mică repausă, uă cestiune, dică, pe care trebuie s- o considerămă ca cea mai mare, ca cea mai grea ce s’a impusă vre uă dată a fi deslegală [ln România] și s’a impusă nu numai de tratatul ei de Berlin, ci prin ea însăși, prin forța lucrurilor, căci nu de aslădi aste ea la ordinea lilei în România, nu de astăzi suferă România din causa ei, nu de astăzi omenii cu judecată și cu prevedere se îngrijescă de acesta cestiune socială, economică, națională , internațională și de moravuri; accentueză acesta din urmă cuvântă, căci uă națiune care e atinsă în moravurile sale este uă națiune forte amenințată. (Aplause). Uă asemenea problemă nu se taiă, c-loră, cu sabia lui Alesandru ca nodulă gordiană, nici cu sabia lui Vodă-Cuza, care a tăiată astăferă cestiunea împroprietăririi țăranilor. Acestă cestiune era un bagatelă pe lângă cestiunea israelită; ea era ca uă asociațiune ce-și făcuse timpulă și care trebuia să se disolve, trecea de la Români totfi la Români. Pe când c cestiunea israelită, chiară décá Cuza ară trăi și ară avea în mână sabia lui Mahomedă, totă n’ară putea-o tăia, de și amă rediulă unii omeni ce pară a fi inspirați de simțimentul de conservațiune națională și care totuși credă că ară putea-o resolva forte ușurelă. Europa pote őre să exige de la noi ca dintr’uă trăsătură de condeiă să resolvămă acesta cestiune? Dară câte secole n’aă trebuită Europei ca s’o resolve ea ânsășî ? Și când a resolvată-o ? După ani de progrese și numai după ce mai tate Statele, trecându prin focă și prin sabiă, se scăpaseră de mare parte de Etrel. Nu vă mirați déré că, atunci cândă a venită ună plenipotențiară în Congresă și a propusă uă soluțiune, Congresul a respinsă-o și a pusă ună articolă în care este numai ună principiă, eră nici de cum uă soluțiune. Mai ântâi, membrii Congresului scriu gravitatea cestiunii și aveau credința că națiunea română înfrăgă, decá Congresul ară fi dată in cunoscință de causă că soluțiune cestiunii prin tratată, ară fi respinsă tratatului din causa acelui articolă. Noi amă fostă ante-garda Europei de la al 13-lea secol și pâne mai deunăji noi amă fostă bulevardului Europei contra tuturor) invasiunilor asiatice de atunci. Statele europene au putută să se desvolte în acelă timpă, căci șrafi alții care se sacrificau spre a le adăposti. Din acestă causă — afară de remășițele străbune ale civilisațiunii romane — abia de ie mamă intrată și noi pe calea civilisațiunii moderne. Ce s’a întâmplată casé ? Séu prin forță, sefi prin desvoltarea firescă a societăților din Occidinte, Ebreiî au fostă respinși spre România, și astăzi noi, — după cum aț constatată-o toți, — uă țară cu 5 milione de locuitori, avemă între noi patru șefi cinci sute mii de Israelite Credeți ore d-loră, că Europa nu va înțelege, nu a înțeleșii chiară, cu tote uneltirile unora, că ară fi a ne sinucide décă amă da astăzi împământenirea la toți Israeliții în masă, așa cum pare că le e frică, la câțiva, că unii Români ar fi dispuși s- o facă ? Acesta este u suposițiune monstruosă, inadmisibilă, care nu pate fi rădicată aci de câtă ca uă armă de partidă. (Aplause). Europa énse nu pate să ne impună acesta. Déca, în parlamentele de la Paris, Viena, Berlin, Londra și Roma, potă fi deputați Israelițî, acesta nu constituie vre una pericolă pentru societățile acele, din contra, este în avantagială lor și, căci acei luminați Israelițî ’și pună față inteligința loră, totă activitatea loră în servițiul aceloră țări. Totă așa arăti ore în România,—în România, unde acesta emigrațiune este numai de câțiva ani, unde toți acești omeni sunt ă cea mai mare parte străini, și străini care nu au năvălită aici fiindă că erau industriași ori capitaliști în țările loră, dară numai pentru că nu aveau nici ună căpătâi și în cele-lalte țări și nu aveaă unde să’șî găsescă locă capului ? (Aplause). In România nu avemă până acum nici chiară ună stată majoră care se se potă dice compusă de Israelițî români. In Austria, în Englitera, în Francia, în Germania mai cu semn, suntă Israelițî poeți, suntă musicalul mort, suntă filosofi, suntă literați, de cele d’ânfâiă ordină, suntă în fine celebrități în late ramurile. Derfi la noi avemă őre măcar fi ună singură poetă, ună singură industriașă mare, ună singură filosofă, una singură cină de seiință Isrelit.fi? A fostă unulă singură, reposabilă Baraseh, și pe acesta România Sa îmbrățișată ca pe unulă din cei mai iubiți fii ai sei. (Aplause). Și acesta, cândă a murită, nu a lăsată pe Israelițî epitropî, ci a lăsată pe Români (aplause). Așa fiindă, dlară, cum ați putea crede că Europa ară veni a ne impune se deschidemă de nădată porțile țării și să dămă drepturi în masă la toți acești Israeliți? Cândă ară veni deputați Israeliți în Cameră, ei, care nu adâncă desvoltate simțimintele românesc, ei care suntă mai toți străini de țara acesta, și prin limbă și prin moravuri, și prin vieța loră, nu s’ară rezema decâtă pe acei 500,000 de coreligionari, ca e mai toți suntă cu totulă străini de acestă țară. Credeți d-vostră că Europa nu ară vedea în acesta ună pericolă națională ? Care din marile puteri ară putea exige de la noi ca, pentru amorală unui principiă, să ne ucidemă naționalitatea? (Aplause). Toți suntemă de opiniune se facemă omagiulă acestui principiu; trebuie ca religiunea să nu mai fiă ță obstacolu la împământenire. Diferimă numai în privința mijlocelorii, în privința precauțiunilor, de luată ca să îngrădim și naționalitatea nostră și interesele nóstre economice și sociale. Numai onor. d. Vernescu crede că, cu motivele pe care le-a adusă d-sea, are să resolve totu acesta dificultate. Deslegarea cestiunii israelite este un operă forte laboriosă, care nu se pate resolve într’ună modă definitivă, de câtă în timpă, pate, două jumătate secolui. Nu cu considerentele onor. d. Vernescu, acestă cestiune are se se aplaneze. Și, ce siguranță vă dă soluțiunea ce propune d-sea ? împământenirea individuală? Atâta vă este totală ? Onor. d. Danieléi îl va spusă, ceia ce spuseseră mai mulți înaintea d-sele, că n’ară avea cineva decâtă să vină cu uă listă de 5,000 Israelițî care se se voteze într'un di; și cuelice 5,000 putelice și 100,000. Așa der fi, soluțiunea d-vóstre nu asigura întru nimică România în contra pericolelor de care vă temeți; trebuie să vă ehibzuiți și să luați alte măsuri de apărare, fără case a se mai putea căice de inamicii noștri că facemă persecuțiune religiosă. Onor. d. Vernescu credere, pe tărâmură pe care s’apusă, că are să fiă dictatorii eternă în acestă țară, ca să potă asigura cu motivele d-sale viitorile României ? Onor. d. Vernescu a făcută istoricului desbateriloră nóstre în secțiuni și în unire cu Senatulă, arezândă cum a ajunsă d-lui de s’a despărțită de majoritate. Relațiunea d-lui Vernescu ’m’ a adusă aminte că chiară cifrele, despre care se zice că suntă cele mai exacte, datt resultate după modula cum suntă grupate, și onor. "d. Vernescu a arangiati faptele după cum îi convenia, astăfelă cum unii grupeză cifrele. Ecé înse cum s’aă petrecută lucrurile. Am avută mai anteiă discuțiuni forte lungi în consiliul de miniștri dacă trebuie să motivămă sefi nu, și, după uă lungă și matură desbatere, amă ajunsă să ne convingeam că nici nu putemă, nici nu suntemă în dreptu, nici nu este bine, nici este cu putință de a se motiva declarațiunea de revizuire a Constituțiunii, astfel încâtă să se indice uă soluțiune care se asiure națiunea și care totă-d’uă-dată să nu aibă norală unei mistificări pentru Europa. De aceia amă fostă de opiniune să nu se motiveze, și în acestă sensă s’a făcută mesagială domnescu pe care Lamă adusă înaintea Corpuriloră Legiuitore. Cândă casé s’aă rădicată și în Cameră și în Senat și discuțiuni forte aprinse, că trebuie să motivămă propunerea, în fața acestei stăruințe, amu disă, mai bine să cedămă, dacă cu acesta amă putea să dobândind unanimitatea Corpurilor Legiuitore, căci acesta ară fină mare forță pentru țara nostră. Atunci, cândăuă națiune întregă se pronunță într’ună singură modă, chiară décâ modulă acela nu este privită ca celu mai nemeritfi, totuși elă este respectată. Totă munca nostră a fostă deja să avemă unanimitatea, pentru ca în acesta cestiune națională se nu se despartă nici chiară partidele cele mai opuse, adică nu numai partida liberală să nu se fracționeze, ci chiară tóte partidele de principiele cele mai diverse se lă unite în aceiași cugetare. Așa amă reușită noi cu tote cessiunile cele mai naționale. Vă voce. De ce nu amă reușită cu Basarabia ? 1). președinte al consiliului. Basarabia ? V’amă dusă la timpă în ședință secretă și vă repetă astăzi aci:deca amă fi intrată pe tărâmură transacțiuniloră și amă fi primită să ni se dea îndouită și întreită de ce prețuia Basarabia, amă fi fostă desconsiderați înaintea sumei întregi (aplause). Amă avută durerea de a perde Basarabia, dérfi amă câștigată înaintea Europei considerațiunea și reputațiunea că suntemă uă națiune care ține la existența sea națională, care ține la, pământul- șefi, la patrimoniulă șefi națională. (Aplause). Acesta ne-a rădicată, nu ne-a scăzută. (Aplause). Revină casé la cestiune. Când m amă vefuză că în secțiuni motivarea are mai mulți sorți decâtă nemotivarea, trebuia are să veni ift a va impune părerea nostră,a ve elice că țăra este perdută deca nu voiți să primiți de elarațiunea nemotivată, așa cum amă înfățișată-o noi? Nu, d-loră, amă căutată numai să vedem și deca acele motive potă să dobândască unanimitatea Corpurilor Legiuitore. Acesta a fostă totă munca nostră, acesta a fostă scopulă declarațiuniloră ce amă făcută; în tote ședințele secrete ale Corpurilor Legiuitore, mu amă ținută altă Henbagiă. Voci. Așa este. Un voce. Scriu noi delegații. I. președinte alu consiliului, I. C. Brătianu. Nu este nevoiă s- o spună delegații, căci acolo eramă toți. Cameră și pegală. Cândă în seamă redufă că nu póte să se facă un apropiare între motiviștii din Cameră și motiviștii din Senată, amă pusă cestiunea din nou înaintea Adunărei. D-nii delegați, trebuie să le recunoscă acestă merită, aă arătată dorința să mai face mă uă încercare de apropiare și, în urma unei discuțiuni, aă mai modificată motivele d-lotă. Atunci era amănisă—și în acesta onor d. Vernescu mi-a dată dreptate—amă disă : déca Senatulă va primi declarațiunea supt acesta formă, atâtă mai bine, fiindăcă iată ce póte fi mai folositoră e se dobândind unanimitatea în cestiunea de facă. Delfi nu s’a putută. Onor. d-nî deputați ce aă luată cuventură v’aă spusă pentru ce. Mai anteră pentru că moțiunea nu este constituțională; al douilea pentru că este pericolă pentru țară, deorece se indică deja oă soluțiune și nu este încă timpulă pentru acesta; soluțiunile nu se indică decâtă atunci cândă se potă da, nu trebuie să veniți mai d’inainte să arătați uă soluțiune pe care numai Constituanta, or fi nu d-vostră, are misiunea să o dea. Prin acesta n’ațî face de câtă uă armă în contra țarei. De aceia noî ne propuneamă se venimă se vă anunciămă că nu primimă motive care implică uă soluțiune și se spunemă cuvintele pentru ce. Amă și venită îndată înaintea d-vóstre și v’amă disă : d-loră, nu vedeți pericolulu care ară fi dacă nu ne-amă înfățișa înaintea Europei cu uă singură voință, mai cu semn cândă motivele d-vóstre ară fi explicate chiară de Români în defavorea țărei; nu vedeți ce arme amă da străiniloră în contra nostră? Nu este mai bine să adoptămă acea propunere pe care d-vóstra o numiți a d-luî Carp? Aci sĕ ’mî dați voia să vé spună că d-vostră esploatațî animositățile de partide prefindândă că acea propunere este a d-lui Carp. Dară însușî d. Vernescu a recunoscuți că d. Carp n'a făcută decâtă a adopta ideia din mesagial guvernului. Prin urmare, dispară d. Carp și se revenimu la ideia nostră primitivă, ca la cea mai puțină periculoșii și ca una care a putută să unescă mai multe voturi. D-vostră, minoritatea, care v’ați despărpărțită de majoritate, nu numai că vă țineți de propunerea cea d’ânfâră, darfi âncă ați modificată-o, accentuândă-o mai multă și indicândă vă adevărată soluțiune, ceia ce nu era în propunerea motivată la care aderasemă supt reserva de a întruni unanimitatea. Prin urmare, vedeți că guvernulă a fostă corectă. Dorința și "voința lui au fostă să fimă și acum uniți, ca în tote cestiunile cele mari. Mai cu semn în cestiunea asta, care este, o repetă, multă mâinie decâtă tote celelalte și care se impune chiară ca uă cestiune internaționale din cele mai dificile, trebuie să fimă unanimi de aceiași părere. D-vóstre v’a părută răă, cum v’a spus'o și d. Chiții, că a venită oposițiunea de principie, oposițiunea adevărată, și s’a unită cu părerea guvernului. Dérii, după cum v’amă spusă și în ședință secretă, noi în tóte cestiunile cele mari, nu numai că amă căutată să raliămfl la ideiele nóstre pe adversarii noștri politici, ci ’i amă pusă âncă pe ei în frunte, i-amă pusă pe ei să le formuleze și să iea cuventură. Aduceți-vă aminte de divanului ad-hoc, de alegerea principelui Cuza. In totă-d’amna noî, partida liberală națională, amă dată anteietatea adversarilor, noștri politici, care, trebuie să le vărez cunoscemă din multe puncte de vedere, erau interesați să fă de alte opiniuni. Mai alesă în alegere de Domnii, erau candidați la. Domnia, erau în jocă interesele loră personale ,și ambițiunile loră, ambițiuni care în lot și-deauna orbescă pe omeni și din nenorocire vorbescă mai tare decâtă chiară interesele cele mai vitale ale țărei. Noi , partida națională liberală , atunci când a fostă în cestiune alegerea principelui Cuza, cândă a venită apoi alegerea principelui Carol, n'am fi făcută ceia ce faceți d-vóstră astăzi către noî rt’am fi venită se acusămă pe adversarii ideielorü nóstre că ne facă oposițiune pentru că au cutare intențiuni, ori cutare ambițiune. Nu, d-loră. Acésta nu o puteamă face pentru că ne amă fi perdută causa ; din contră, iamă considerată pe toți ca de cea mai bună credință; pe toți câți venină să se pună pe tărâmulă intereselor și eelorfi mari naționale, nu numai că ’i primiamă cu brațele deschise, dară le camă chiară ântâietatea. Astă-felă d-loră, de la 1848 și péne astădî a reușită în tote cestiunile cele mari partida națională și liberală, ierfi nu făceadă din tote cestiunile uă armă de partidă . N’am căutată să sfărâmămă pe adversarii noștriî politici, ci din contra, ne amă făcută chiară punte pentru dânșii ca să potă trece pe tărâmul ideielor partidei liberală și națională. Astă-felă amă adusă noî țara în posițiunea în care se găsesce astăcji (aplause). Astă-felă onorabile domnule Vernescu, aveți astădiuă moștenire, cu care ’mî este tema că voiți se faceți cum facă toți aceia care moștenescă fără să i muncită (aplaăse). Într’uă cestiune așa de gravă, așa de delicată, care atinge tóte interesele națiunii române, d-vostră găsiți are că este rea că d-nii Boerescu, Dinu, Chica, Maiorescu, Carp, și chiară d. Manolak! Kostaki, care trecea de cehi mai mare Iilo israelită, găsiți răă, dică, ca toți aceștia se vină să se puie pe acelașă fărâmă cu noi, să dică că cestiunea israelită este uă cestiune economică, socială și națională și că nu putem să o deslegămă decâtă numai conformă cu interesele naționale? (aplause). Cândă vomă păși toți pe acestă fărâmă, socotiți că in facia Europei nu vomă fi mai puternici? Ce voiți d-vostră? De ce vă temeți? Găuriî dintre d-soră voră trăda causa națională? Mai ânteiă nu pore să fiă admisibile uă asemenea bănuială; și apoi, aceia care ară comite acesta trădare nu ară face decâtă a se sinucide, și chiară atunci nu ară putea să compromită intru nimică interesele nóstre sociale, economice și naționale, deórece națiunea întregii s’aru rădica în contra lor fi. D-vóstră, cum v’a <jisă onor. d. Chițu, faceți vă crimă guvernului pentru că a căutată, din tóte puterile séle, ca tóta suflarea românésca sĕ fiă strînsă legată în acesta cestiune! Socolițî are că, spre a deslegată asemene cestiune, nu trebuie ca animele