Romanulu, martie 1879 (Anul 23)

1879-03-01

SERVIȚIUN­I TELEGRAFICII ALA AGENȚIEI HAVAS. Constan­tinopole, 11 Marte.— Concediarea reserviștilor­ a începută astăzi în Berlin, 11 Marte.—Reichstag.— Respun­­gândă la interpelarea d-lui Winterer, se­­cretarul­ de stată d. Herzog cjice că gu­­vernul­ n’are de gândă de a revizui legea instrucțiunii pentru Alsacia-Lorena ; el­ ju­stifică supraveghiarea pe care trebuie să o e­­sercite statală asupra acestei provincii și în fine contestă că guvernul­ ar­ fi arătată uă tendință ostilă în contra bisericei cato­lice. Reichstagul­ a respinsă propunerea d-lui Büchler, care cerea întrunirea unui con­­gresă europeană spre a ajunge la o­ de­­sarm­are generală. Numai trei membri din centru și deputații socialist­­au votată pen­tru propunere. Pesta, 11 Marte.—Delegațiunea austriacă a adoptată în ședința sea plenară propu­nerile comisiunii sale, votând o creditulă de 41,500,000 fiorini pentru ch­eltuielele de ocupațiune în 1878, precum și pe acela cerută de guvernă pentru ocupațiune in 1879. Contraria propunerii comisiunii sele, de­legațiunea a votată asemenea, cu 25 voturi contra 22, și creditulă suplimentară de 5 milione fiorini pentru lunele Noembre și Decembre, din 1878. JOUI, 1 MART [U, 1S79 ■wp'wwoa * ti i iu— LUMINEZA­TE ȘI VEI FiI ABONAMENTE, ii Capitală și districte, un« ană 48 lei; $ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tóte térile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (Țarului. LA PARIS, la d-nii Darras-Halegrain, 5 rue de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA. la d. B- G. PopovicI, 15 Fleiscl - markt. ÍN ITALIA la d. doctorü Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refitsä. 20 BANI E8EMPLAKULU ANULU DOUE­ SIECI ȘI TREI VOIESCE 81 TEI PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto , > , pagina III. 2 lei — A ne adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ Țarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-ne, 8 Pian de la Bourse. LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London K. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. 1 LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tóté Germania. Articolele nepublicate se ardti. 20 BANI ESEMPLA1UJLU Rii Pu­rpQoí ^8 faurarii. DUrsul edril. 12 MARȚIȘORU. Interesulű palpitând!! ce este le­­gatu de marea cestiune la ordinea­­ Jilei a absorbitu tóte atențiunile, asta­ felu în­cât íi nu se mai acordá de­câtu puțină băgare de sema ori­cărei alte afacere. Astăzi terminăm­ și noi publicarea dărei de sem­ă a ședințelor!! Camerei, prin reproduce­rea­ în întregulü seu a însemnatului discurs, rostită de președintele Con­siliului de miniștri. Acesta discursă conține mai multe punte de vedere cu totulă nouă în cestiunea Israeliților, și este on a­­devărată programă a guvernului li­berală, în împrejurările în care ne aflămă, adică în ajunul­ convocării unoră Camere de revizuire, ce voră avea să se ocupe de resolverea, sau mai exactă de începutură de resol­­vere, a cestiunii israelite. Cedămă primulă nostru locă a­­cestui manifestă ală guvernului și ală partidei liberale, ală cărei lea­der este d. Ion Brătianu, atrăgândă asupră și t0tă luarea aminte publică. Discursul­ d-lui Ion Brătianu în cestiunea revizuirii art. 7 din Con­­stituțiune. D-loră, decă m’amă suită la tribună, este că trebuie să mă rezemă ca să potă vorbi. Nu aveam fi de gândă să va întreb­ă multă vreme, voi am fi numai a ve spune câte­va cuvinte ; der fi onor. d. Vernescu mi-a im­pusă îndatorirea să vorbescă și, ca sé a­­röta câtă d­ă a’mî împlini datoria către d-vostră, cu tóte că puterile nu’mi permită de a face u­ă discursă după cum impor­tanța cestiunii o pretinde , totuși mi-amă luată­otărîrea de a ocupa tribuna câte­va momente. D-loră, cu mirare și cu părere de rea amă vei jura că unii din d-nii deputați, și din cei mai autorizațî, din acei care suntă omeni de Stată în România, vină și tra­­teză cam peste pictoră uă cestiune care , cum amă audită că a <asă și d. Ghițu, ală cărui discursă nu amă avută fericirea se­ lfi potă asculta în întregul­ seu, fiindă­că amă și nenorocirea că nu potă să suaă multă timpă în Cameră fără a lua din cândă în cândă câte ună mică repausă, uă cestiune, dică, pe care trebuie s- o considerămă ca cea mai mare, ca cea mai grea ce s’a im­pusă vre uă­ dată a fi deslegală [ln Româ­nia] și s’a impusă nu numai de tratatul ei de Berlin, ci prin ea însăși, prin forța lu­­crurilor­, căci nu de aslăd­i aste ea la or­dinea­­ lilei în România, nu de astăzi suferă România din causa ei, nu de astăzi ome­nii cu judecată și cu prevedere se îngri­­jescă de acesta cestiune socială, economică, națională , internațională și de moravuri; accentueză acesta din urmă cuvântă, căci uă națiune care e atinsă în moravurile sale este uă națiune forte amenințată. (Aplause). Uă asemenea problemă nu se taiă, c-loră, cu sabia lui Alesandru ca nodulă gordiană, nici cu sabia lui Vodă-Cuza, care a tăiată astă­feră cestiunea împroprietăririi țărani­­lor­. Acestă cestiune era un bagatelă pe lângă cestiunea israelită; ea era ca uă aso­­ciațiune ce-și făcuse timpulă și care trebuia să se disolve, trecea de la Români totfi la Români. Pe când c cestiunea israelită, chiară décá Cuza ară trăi și ară avea în mână sabia lui Mahomedă, totă n’ară putea-o tăia, de și amă rediulă unii omeni ce pară a fi inspirați de simțimentul­ de conserva­­țiune națională și care totuși credă că ară putea-o resolva forte ușurelă. Europa pote őre să exige de la noi ca dintr’uă trăsătură de condeiă să resolvămă acesta cestiune? Dară câte secole n’aă trebuită Europei ca s’o resolve ea ânsășî ? Și când­ a resol­­vată-o ? După ani de progrese și numai după ce mai tate Statele, trecându prin focă și prin sabiă, se scăpaseră de mare parte de Etrel. Nu vă mirați déré că, atunci cândă a venită ună plenipotențiară în Con­­gresă și a propusă uă soluțiune, Congre­­sul­ a respinsă-o și a pusă ună articolă în care este numai ună principiă, eră nici de cum uă soluțiune. Mai ântâi, membrii Congresului scriu gravitatea cestiunii și a­­veau credința că națiunea română înfrăgă, decá Congresul­ ară fi dată in cunoscință de causă că soluțiune cestiunii prin tra­tată, ară fi respinsă tratatului din causa a­­celui articolă. Noi amă fostă ante-garda Europei de la al­ 13-lea secol și pâne mai de­ună­­ji­ noi amă fostă bulevardului Europei contra tu­­turor) invasiunilor­ asiatice de atunci. Sta­tele europene au putută să se desvolte în acelă timpă, căci șrafi alții care se sacri­­ficau spre a le adăposti. Din acestă causă — afară de remășițele străbune ale civili­­sațiunii romane — abia de ie m­­amă in­trată și noi pe calea civilisațiunii mo­derne. Ce s’a întâmplată casé ? Séu prin forță, sefi prin desvoltarea fi­rescă a societăților­ din Occidinte, Ebreiî au fostă respinși spre România, și astăzi noi, — după cum aț­ constatată-o toți, — uă țară cu 5 milione de locuitori, avemă între noi patru șefi cinci sute mii de Israelite Credeți ore­ d-loră, că Europa nu va înțelege, nu a înțeleșii chiară, cu tote u­­neltirile unora, că ară fi a ne sinucide dé­­că amă da astăzi împământenirea la toți Israeli­ții în masă, așa cum pare că le e frică, la câți­va, că unii Români ar­ fi dis­puși s- o facă ? Acesta este u­ suposiți­­une monstruosă, inadmisibilă, care nu pate fi rădicată aci de câtă ca uă armă de par­tidă. (Aplause). Europa énse nu pate să ne impună a­­cesta. Déca, în parlamentele de la Paris, Viena, Berlin, Londra și Roma, potă fi de­putați Israelițî, acesta nu constituie vre una pericolă pentru societățile acele, din con­tra, este în avantagială lor și, căci acei lu­minați Israelițî ’și pună față inteligința loră, totă activitatea loră în servițiul­ aceloră țări. Totă așa ară­ti ore în România,—în Ro­mânia, unde acesta emigrațiune este numai de câți­va ani, unde toți acești omeni sunt ă cea mai mare parte străini, și străini care nu au năvălită aici fiindă că erau indus­triași ori capitaliști în țările loră, dară nu­mai pentru că nu aveau nici ună căpătâi și în cele-l­alte țări și nu aveaă unde să’șî găsescă locă capului ? (Aplause). In România nu avemă până acum nici chiară ună stată majoră care se se potă di­ce compusă de Israelițî români. In Austria, în Englitera, în Francia, în Germania mai cu semn, suntă Israelițî poeți, suntă musi­calul mort, suntă filosofi, suntă literați, de cele d’ânfâiă ordină, suntă în fine celebri­tăți în late ramurile. Derfi la noi avemă őre măcar fi ună singură poetă, ună sin­gură industriașă mare, ună singură filo­­sofă, una singură cină de seiință Isrelit.fi? A fostă unulă singură, reposab­ilă Baraseh, și pe acesta România Sa îmbrățișată ca pe unulă din cei mai iubiți fii ai sei. (Apla­use). Și acesta, cândă a murită, nu a lăsată pe Israelițî epitropî, ci a lăsată pe Români (aplause). Așa fiindă, d­lară, cum ați putea crede că Europa ară veni a ne impune se des­­chidemă de nă­dată porțile țării și să dămă drepturi în masă la toți acești Israeliți? Cândă ară veni deputați Israeliți în Ca­meră, ei, care nu ad­âncă desvoltate sim­­țim­intele românesc­, ei care suntă mai toți străini de țara acesta, și prin limbă și prin moravuri, și prin vieța loră, nu s’ară re­zema de­câtă pe acei 500,000 de coreli­gionari, ca e mai toți suntă cu totulă stră­ini de acestă țară. Credeți d-vostră că Eu­ropa nu ară vedea în acesta ună pericolă națională ? Care din marile puteri ară pu­tea exige de la noi ca, pentru amorală u­­nui principiă, să ne ucidemă naționalita­tea? (Aplause). Toți suntemă de opiniune se facemă o­­magiulă acestui principiu; trebuie ca re­­ligiunea să nu mai fiă ț­ă obstacolu la îm­pământenire. Diferimă numai în privința mijlocelorii, în privința precauțiunilor, de luată ca să îngrădim și naționalitatea nostră și interesele nóstre economice și sociale. Numai onor. d. Vernescu crede că, cu mo­tivele pe care le-a adusă d-sea, are să re­solve totu acesta dificultate. Deslegarea cestiunii israelite este un o­­peră forte laboriosă, care nu se pate re­solve într’ună modă definitivă, de câtă în timpă, pate, do­uă jumătate secolui. Nu cu considerentele onor. d. Vernescu, acestă cestiune are se se aplaneze. Și, ce siguranță vă dă soluțiunea ce propune d-sea ? împă­mântenirea individuală? Atâta vă este to­tală ? Onor. d. Danieléi îl va spusă, ceia ce spuseseră mai mulți înaintea d-sele, că n’ară avea cine­va de­câtă să vină cu uă listă de 5,000 Israelițî care se se voteze într'un di; și c­ue­­lice 5,000 pute­­lice și 100,000. Așa der fi, soluțiunea d-vóstre nu asigura întru nimică România în contra pericolelor­ de care vă temeți; trebuie să vă ehibzuiți și să luați alte măsuri de a­­părare, fără case a se mai putea căice de inamicii noștri că facemă persecuțiune re­­ligiosă. Onor. d. Vernescu crede­­re, pe tărâmură pe care s’a­pusă, că are să fiă dictatorii eternă în acestă țară, ca să potă asigura cu motivele d-sale viitorile Ro­mâniei ? Onor. d. Vernescu a făcută istoricului desbateriloră nóstre în secțiuni și în unire cu Senatulă, arezândă cum a ajunsă d-lui de s’a despărțită de majoritate. Relațiunea d-lui Vernescu ’m’ a adusă aminte că chiară cifrele, despre care se­­ zice că suntă cele mai exacte, datt result­ate după mo­dula cum suntă grupate, și onor. "d. Ver­nescu a arangiati faptele după cum îi con­­venia, astă­felă cum unii grupeză cifrele. Ecé înse cum s’aă petrecută lucrurile. Am avută mai anteiă discuțiuni forte lungi în consiliul­ de miniștri dacă trebuie să m­o­­tivămă sefi nu, și, după uă lungă și ma­tură desbatere, amă ajunsă să ne convin­geam că nici nu putemă, nici nu suntemă în dreptu, nici nu este bine, nici este cu putință de a se motiva declarațiunea de re­vizuire a Const­ituțiunii, ast­­fel­ în­câtă să se indice uă soluțiune care se as­i­ure na­țiunea și care totă-d’uă-dată să nu aibă norală unei mistificări pentru Europa. De aceia amă fostă de opiniune să nu se mo­tiveze, și în acestă sensă s’a făcută me­­sagială domnescu pe care Lamă adusă îna­intea Corpuriloră Legiuitore. Cândă casé s’aă rădicată și în Cameră și în Senat și discuțiuni forte aprinse, că tre­buie să motivămă propunerea, în fața a­­cestei stăruințe, amu disă, mai bine să cedămă, dacă cu acesta amă putea să do­bândind­ unanimitatea Corpurilor­ Legiui­tore, căci acesta ară fină mare forță pen­tru țara nostră. Atunci, cândă­uă națiune întregă se pronunță într’ună singură modă, chiară décâ modulă acela nu este privită ca celu mai nem­eritfi, totuși elă este res­pectată. Totă munca nostră a fostă deja să avemă unanimitatea, pentru­ ca în acesta cestiune națională se nu se despartă nici chiară partidele cele mai opuse, adică nu numai partida liberală să nu se fracțio­­neze, ci chiară tóte partidele de principiele cele mai diverse se l­ă unite în aceiași cu­getare. Așa amă reușită noi cu tote cessiu­­nile cele mai naționale. Vă voce. De ce nu amă reușită cu Ba­sarabia ? 1). președinte al­ consiliului. Basarabia ? V’amă dusă la timpă în ședință secretă și vă repetă astăzi aci:­deca amă fi intrată pe tărâmură transacțiuniloră și amă fi pri­mită să ni se dea îndouită și întreită de ce prețuia Basarabia, amă fi fostă descon­siderați înaintea sumei întregi (aplause). Amă avută durerea de a perde Basarabia, dérfi amă câștigată înaintea Europei con­­siderațiunea și reputațiunea că suntemă uă națiune care ține la existența sea națională, care ține la, pământul- șefi, la patrimoniulă șefi națională. (Aplause). Acesta ne-a ră­dicată, nu ne-a scăzută. (Aplause). Revină casé la cestiune. Când m amă ve­­­fuză că în secțiuni motivarea are mai mulți sorți de­câtă nemot­ivarea, trebuia are să ve­­ni i­ft a va impune părerea nostră,a ve elice că țăra este perdută deca nu voiți să primiți de elarațiunea nemotivată, așa cum amă în­fățișată-o noi? Nu, d-loră, amă căutată nu­mai să vedem și deca acele motive potă să dobândască unanimitatea Corpurilor­ Le­giuitore. Acesta a fostă totă munca nostră, acesta a fostă scopulă declarațiuniloră ce amă făcută; în tote ședințele secrete ale Corpurilor­ Legiuitore, mu amă ținută altă Henbagiă. Voci. Așa este. Un voce. Scriu noi delegații. I­. președinte alu consiliului, I. C. Brătia­nu. Nu este nevoiă s- o spună delegații, căci acolo eramă toți. Cameră și pegală. Cândă în se­amă red­ufă că nu póte să se facă un apropiare între motiviștii din Cameră și motiviștii din Senată, amă pusă cestiunea din nou înaintea Adunărei. D-nii delegați, trebuie să le recunoscă acestă me­rită, aă arătată dorința să mai face mă uă încercare de apropiare și, în urma unei dis­cuțiuni, aă mai modificată motivele d-lotă. Atunci era amă­nisă—și în acesta onor d. Vernescu mi-a dată dreptate—amă disă : déca Senatulă va primi declarațiunea supt acesta formă, atâtă mai bine, fiindă­că iată ce póte fi mai folositoră e se dobândind­ unanimitatea în cestiunea de fac­ă. Delfi nu s’a putută. Onor. d-nî deputați ce aă luată cuventură v’aă spusă pentru ce. Mai anteră pentru că moțiunea nu este consti­tuțională; al­ douilea pentru că este peri­colă pentru țară, de­ore­ce se indică deja oă soluțiune și nu este încă timpulă pen­tru acesta; soluțiunile nu se indică de­câtă atunci cândă se potă da, nu trebuie să ve­niți mai d’inainte să arătați uă soluțiune pe care numai Constituanta, or fi nu d-vostră, are misiunea să o dea. Prin acesta n’ațî face de câtă uă armă în contra țarei. De aceia noî ne propuneamă se venimă se vă anunciămă că nu primimă motive care implică uă soluțiune și se spunemă cuvintele pentru ce. Amă și venită îndată înaintea d-vóstre și v’amă disă : d-loră, nu vedeți pericolulu care ară fi dacă nu ne-amă înfățișa înaintea Europei cu uă singură vo­ință, mai cu semn cândă motivele d-vóstre ară fi explicate chiară de Români în defa­­vorea țărei; nu vedeți ce arme amă da străiniloră în contra nostră? Nu este mai bine să adoptămă acea pro­punere pe care d-vóstra o numiți a d-luî Carp? Aci sĕ ’mî dați voia să vé spună că d-vostră esploatațî animositățile de par­tide prefindândă că acea propunere este a d-lui Carp. Dară însușî d. Vernescu a re­cunoscu­ți că d. Carp n'a făcută de­câtă a adopta ideia din mesagial­ guvernului. Prin urmare, dispară d. Carp și se reve­­nimu la ideia nostră primitivă, ca la cea mai puțină periculoșii și ca una care a­ putută să unescă mai multe voturi. D-vostră, minoritatea, care v’ați despăr­­părțită de majoritate, nu numai că vă ți­neți de propunerea cea d’ânfâră, darfi âncă ați modificată-o, accentuâ­ndă-o mai multă și indicândă vă adevărată soluțiune, ceia ce nu era în propunerea motivată la care adera­sem­ă supt reserva de a întruni una­nimitatea. Prin urmare, vedeți că guvernulă a fostă corectă. Dorința și "voința lui au fostă să fimă și acum uniți, ca în tote cestiunile cele mari. Mai cu semn în cestiunea a­­­­sta, care este, o repetă, multă mâi­ni­e de­câtă tote cele­l­alte și care se impune chiară ca uă cestiune internaționale din cele mai dificile, trebuie să fimă unanimi de a­­ceiași părere. D-vóstre v’a părută răă, cum v’a spus'o și d. Chiții, că a venită oposițiunea de prin­cipie, oposițiunea adevărată, și s’a unită cu părerea guvernului. Dérii, după cum v’amă spusă și în șe­dință secretă, noi în tóte cestiunile cele mari, nu numai că amă căutată să raliămfl la ideiele nóstre pe adversarii noștri poli­tici, ci ’i amă pusă âncă pe ei în frunte, i-amă pusă pe ei să le formuleze și să iea cuventură. Aduceți-vă aminte de divanului ad-hoc, de alegerea principelui Cuza. In totă-d’a­mna noî, partida liberală națio­nală, amă dată anteietatea adversarilor, noștri politici, care, trebuie să le vă­rez cunoscemă din multe puncte de vedere, erau interesați să f­ă de alte opiniuni. Mai alesă în alegere de Domnii, erau candidați la. Domnia, erau în jocă interesele loră personale ,și ambițiunile loră, ambițiuni care în lot și-dea­una orbescă pe omeni și din nenorocire vorbescă mai tare de­câtă chiară interesele cele mai vitale ale țărei. Noi , partida națională liberală , atunci când­ a fostă în cestiune alegerea princi­pelui Cuza, cândă a venită apoi alegerea principelui Carol, n'am­ fi făcută ceia ce fa­ceți d-vóstră astăzi către noî­­ rt’am fi ve­nită se acusămă pe adversarii ideielorü nó­stre că ne facă oposițiune pentru că au cutare intențiuni, ori cutare ambițiune. Nu, d-loră. Acésta nu o puteamă face pentru că ne amă fi perdută causa ; din contră, i­amă considerată pe toți ca de cea mai bună credință; pe toți câți venină să se pună pe tărâmulă intereselor și eelorfi mari naționale, nu numai că ’i primiamă cu bra­țele deschise, dară le camă chiară ântâieta­tea. Astă-felă d-loră, de la 1848 și péne astă­­dî a reușită în tote cestiunile cele mari partida națională și liberală, ierfi nu fă­­ceadă din tote cestiunile uă armă de par­tidă . N’am­ căutată să sfărâmămă pe adver­sarii noștriî politici, ci din contra, ne­ amă făcută chiară punte pentru dânșii ca să potă trece pe tărâmul ideielor partidei liberală și națională. Astă-felă amă adusă noî țara în posițiunea în care se găsesce astăcji (apla­use). Astă-felă onorabile domnule Vernescu, aveți astădi­uă moștenire, cu care ’mî este tema că voiți se faceți cum facă toți aceia care moștenescă fără să­­ i muncită (a­­plaăse). Într’uă cestiune așa de gravă, așa de de­licată, care atinge tóte interesele națiunii române, d-vostră găsiți are că este rea că d-nii Boerescu, Dinu, Chica, Maiorescu, Carp, și chiară d. Manolak! Kostaki, care trecea de cehi mai mare I­i­lo­ israel­it­ă, găsiți răă, dică, ca toți aceștia se vină să se puie pe acelașă fărâmă cu noi, să dică că cestiu­nea israelită este uă cestiune economică, socială și națională și că nu putem­ să o deslegămă de­câtă numai conformă cu in­teresele naționale? (aplause). Cândă vomă păși toți pe acestă fărâmă, socotiți că in facia Europei nu vomă fi mai puternici? Ce voiți d-vostră? De ce vă temeți? Gău­­riî dintre d-soră voră trăda causa națio­nală? Mai ânteiă nu pore să fiă admisibile uă asemenea bănuială; și apoi, aceia care ară comite acesta trădare nu ară face de­câtă a se sinucide, și chiară atunci nu ară putea să compromită intru nimică intere­sele nóstre sociale, economice și naționale, de­óre­ce națiunea întregii s’aru rădica în contra lor fi. D-vóstră, cum­ v’a <jisă onor. d. Chițu, faceți vă crimă guvernului pentru că a cău­tată, din tóte puterile séle, ca tóta suflarea român­ésca sĕ fiă strînsă legată în acesta cestiune! Socolițî are că, spre a deslega­tă asemene cestiune, nu trebuie ca animele

Next