Romanulu, august 1879 (Anul 23)
1879-08-01
Redacțiunea și Administrațiunioa strada Dorimei 14 ANULU DOUAZECI ȘI TREI VOIEȘTE SI VET PUTEA. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 ban Deto . , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului, LA PARIS, la Havas, Laffite et Gne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud, N0.8I-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler Walfischgasse 10. LA HAMBURGI, la d. Adolf Steiner, pentru tótá Germania. Articolele nepublicate se aráit. 20 BANI ESEMPLARCIiU Ribí'iipaqí'í cuproRü. Dutyi öbtl, 12 AUGUSTU. Sunt unele fiare care au pretensiunea de a trece de seriese și care, cu tóte aceste, nu potți găsi două idei de prinsă una de alta, daca nu voră căuta certă și pricină de vorbă cu celelalte fiare. Tótă vieța le este în polemică: interesele ț0rei nu au nici ună farmecă și nici uă atracțiune pentru densele, daca nu servescă ca protestă de polemică cu alte fiare, seă ca mijlocă de a face oposițiune. Romanul, mai în specială, este ținta (Jilnicelor) atacuri ale acestor organe, a căroră sărăcie luciă de idei se acopere cu sdvențele unei vorbării sterpe, pe care o stimuleză numai necasulă, invidia și felurite alte slăbiciuni personale. Noi ne-amă impusă însă regula de a nu mai obosi și nemulțămi binevoitorea atențiune a cititorilor , prin respunsuri la nesce atacuri atâtă de nepotrivite și de absurde, încâtă nu au puterea de a ne tulbura câtuși de puțină pe noi, precum nu aă nici cea mai mică atracțiune pentru cititori. Mai cu semă țiaristica nesăbuită nu a avută nici uă dată darulă de a face celă mai mică rev scă celă mai mică bine cuiva. Este însă ună rău pe care ea tată-d’auna a reușită a’să face: e paguba ce o aduce editoriloră iei. Unul, mai cu semă din ziarele din acastă categorie, și care ne urmăresce cu uă învierșunare particulară, are la ună mare grabă acesta proprietate a Ziaristicei nesăbuite; din fericire, editorulă îi este forte bogată. Are de unde da și de unde se’i mai română. Nici uă dată Ziară mai nesărată nu a găsită editură mai bună de esploatată. Și acesta este ună mijlocit de-a pune averea mobiliară în circulațiune, ca și oricare altulă. Unii își chieltuiescă banii pe cai proști, alții pe luxă inutilă, alții în fine pe totă felulă de slăbiciuni, încă și mai puțină lăudabile, pentru ce doră să nu se găsescă și de aceia cari își mănâncă banii cu Ziare nesărate ? Acesta nu pate face răă nimenui, ci din contra óre care bine colaboratoriloră aceloră Ziare? Tărâmul , pe care Românulü este mai multă atacată de aceste organe, este ală neconsecinței. In cestiunea Evreilor ele pretindă că una era opiniunea nostră înainte de a veni la putere partida ce avemă onórea de a represinta, și alta este astăzi, înainte. Zica ele . Românul era acela care arăta pericolele ce suntă pentru țară în cestiunea Evreilor , de când d ânsă amicii săi suntă la putere, tóte acele pericole aă dispărută pentru acestă Ziar'ű, și elă cere mereu împământenirea Evreiloră. Acei cari ne facă asemeni acusări tr’ebuie să’și închipuiescă, în credință, că în acestă țară nu se găsescă cititori de câtă numai pentru dânșii, și că nimeni nu citesce Românulu. Dură ce face ore neîncetată și cu neobosire acestă Zaar^ decâtă de a arăta în flăceri pericolele ce suntă în cestiunea Evreilor, și, mai multă și mai bine decâtă atâtă, de a desemna într’ună modă sistematică și mijlocele practice de a le înlătura ? Este adevărată , nu suntemă din aceia ce voiescă a rătăci spiritulă publică, arătândă totă răulă numai în dobândirea de către Evrei a drepturilor politice și uniculăleacă numai îndepărtarea lor de la acestă dreptă. Neamă crede de mii de ori culpabili de a da acesta direcțiune atențiunii publice, și de a o distrage astăferă de la pericolele mult mai mari, ce și-au produsă deja în mare parte efectulă pe tărâmură economică și socială. Fără a ave până astăzi nici ună dreptă politică, Evreii au făcută deja asupra națiunii române cele mai mari cuceriri economice. Ce ne-ară folosi să le interzicemă și în viitoră, cinară și în principiu, esercițiulă drepturilor politice, deca cuceririle loră economice ară urma ca și până astăzi, și amă vede în curândă cea mai mare parte din aceia cari se bucură de esercițiulă drepturilor politice, ajungândăiloții celor lipsiți de drepturile politice . Aceste considerațiuni de cea mai înaltă însemnătate națională potă să scape din vederea celoră cari chiară aci în Muntenia, unde cineva lesne se póte lipsi de Evrei, preferă a avea face cu Evreii în îngrijirea intereselor- loră personale, închiriându-le de preferință foră cârciumele de pe moșiele loră, servindu-se cu dânșii pentru facerea învoiele lor, cu țăranii și pentru esecutarea loră. Noi nu vomă perde énse nici vă dată din vedere aceste considerațiuni care o afirmămă cu convingere, auă însemnătate multă mai capitală decâtă neînsemnata distincțiune ce este între cele două propuneri de soluțiune ce au remasă astăzi faciă în faciă. Așa deja, nu numai că arătămű și astăzi ca mai înainte tóte pericolele ce există pentru țară în cestiunea Evreilor, dară astăzi mai multă decâtă ori cândă facemă silințe zilnice de a deschide ochii națiunii asupra aceloră pericole—care nu suntă delocă în dobândirea drepturilor politice de către câteva sute de Evrei—și de a o îndemna să fie în contră le garanțiele menite a o salva. Deosebirea ce există între noi și acei ce cuteză a ne face acusările cele mai absurde, este că ei facă din cestiunea Evreiloră uă armă de oposițiune în contra guvernului și altă nimică, pe când ă noi facemă dintr’ânsa uă cestiune națională de primara ordină, adresându-ne mereu națiunii spre a’i arăta și pericolele iei și mijlocele de apărare și de îndreptare. Deosebirea între adversarii noștri și noi în acestă cestiune, este deosebirea între acela care de pe masă, preocupată numai de persona sea, s’ară mărgini a striga unui omă în pericolă , te îneci, și acela care s’ară arunca innotă întru ajutoră, scă ară arunca scânduri de scăpare celui în pericolă. Ș’apoi, deosebită de puntură de vedere largă și generală supt care îmbrăcișămă noi cestiunea, arătândă națiunii leacurile adevărate de uă dată cu pericolele, care este are deosebirea cea mare între ceia ce ceremă noi și ceia ce ceră adversarii noștri pentru resolverea Gestiunii Evreilor ? Pe ce deosebire așa de mare, întemeiază adversarii noștri acuzarea, de atâtă de bună credință, că acum amă uitată iotă ce ziceamă în trecută în cestiunea Evreiloră și ceremă să li se dea drepturi ? Uniți, cu totulă uniți suntemă asupra trebuinței de a se desființa restricțiunea de la art. 7 din Constituțiune, ca uă disposițiune care, fără a ne da nici uă garanție, a rădicată nemulțămirea lumii civilisate în contra ne. Uniți suntemă asupra garanțielor de luată în ceia ce privesce proprietatea rurală. Uniți suntemă asupra ideii de a se admite împământenirea individuală ca basă și disposițiune constituțională, asigurătore pentru viitoră. Până aci suntemă cu totală uniți. Ne despărțimă numai asupra linei cestiuni, pe care vomă numi-o de astă-dată cu adevăratul său nume : să cestiune de bună credință, față cu marile puteri, alături cu care trebuie să stămă și noi de aci ’nainte ca putere europeană. Noi zicemă , să facemă și ună începută de esecuțiune a principiului pe care toți ilă admitemă. Daca acestă principială admitemă seriosă și de bună credință, trebuie să voimă sinceramente a face și ună începută de esecuțiune, trebuie să acordămă cetățenia la câteva sute de Evrei cari aă dovedită că s’aă identificată mai multă stă mai puțină cu interesele și aspirațiunile nóstre naționale. Numai prin acestă începută de esecuțiune, credemă noi, Europa se va convinge de buna nostra credință, de spiritul nostru de dreptate și de aptitudinile și misiunea nostră civilisătore în Orientă. Adversarii noștri respandă însă, proclamămă principiulă , spre a două satisfacere platonică art. 44 ală tratatului din Berlin, și altă nimică. E că unde este totă deosebirea , uă cestiune de bună credință , în principiu nu e nici uă deosebire. Să ne fie clară permisă a crede că în cestiunea Evreilor, numai noi arătămă și adevăratele pericole, și adevăratele leacuri, care suntă aiurea decâtă în partea constituțională ce ne muncesce astăzi. Să ne fie asemenea permisă a remâne nestrămutați în convingerea că, în stărea spiritelor de astăzi în Europa, marile puteri nu se voră mulțămi numai cu proclamări platonice de principie și că ună începută de aplicare a aceloră principie se va impune ca uă condițiune de apărare și conservare națională. sileră, combate pretensiunile exagerate ale guvernului din Belgrad, respingând de altmintrerea orice respundere pentru aceste fapte, care nu era și decâtă urmare a agitațiunilor produse în țară de ultimulă resbelă. Londra, 11 Augustă. — Daily News asigură că Englitera eotărîtă a cere Porții cu energie esecutarea reformelor, mai alesă în Asia Mică. După Daily Telegraph, Francia și Italia au aderată la vederile cabinetului austriacă în cestiunea Arab-Tabieî. Scomptură, după care lordul Dufferin, ambasadorul Englitereî la Petersburg, ară înlocui pe d. Layard la Constantinopole, se accentueză din ce în ce mai multă. Camera Comuneloră se va amâna Vineria viitóre. Belgrad, 11 Augustă. — Tóte proceseleverbale privitore la fișarea nouilor fruntarii ale Serbiei, pe de oă parte cu Bulgaria, pe de alta cu Turcia, au fost ratificate astăzi. Viena. 11 Augustă.— Se telegrafiaza din Constantinopole către Politische Correspondenz că reconstituirea ministerului otomană într’ună sensă liberală și favorabilă reformeloră e considerată ca iminentă. Aceiași soia crede a sei că Porta n’a respinsă încă într’ună modă categorică cererea de despăgubire făcută de Serbia pentru năvălirile Albanesiloră pe teritoriul ăseă. Porta refusă numai de a adera la suma cerută, deorece o găseșce exagerată. SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS. Berlin, 11 Augustă.—D. Boerescu a plecată ieri la St. Petersburg. Constantinopole, 11 Augustă. ■ — Se răspândesce scomptulă că Midhat-pașa, guvernatorulă generală ală Siriei, va fi rechiemată la Constantinopole. Respunsulă Porții la nota Serbiei, în privința unei cereri de despăgubire pentru stricăciunile causate de năvălirile Albane—----..----— mUBli CESTIUNEA ARABTABIEI. Corespondința politică de la 8 Augustă anuncia că Rusia, într’un nota ulterioră, adera la modificațiunile propuse de Austro-Ungaria în privința regulării definitive a cestiunei Arab-Tabieî. In acestă casă, majoritatea voturiloră membrilor comisiunii internaționale e suficiente ca otârîrea să aibă valore definitivă. In privința propunerilor Austro- Ungariei, găsimă în Ziarul semi-oficiosă Bohemia de la 10 August, următorele amănunte : „ Austro-Ungaria susține că onerea de arme a Rusiei e satisfăcută prin făptulă că Românii au deșertată Arab-Tabia, deși acestă pantă e propusă chiar de majoritatea membrilor comisiunii ca celă mai nemerită pentru construirea podului de peste Dunăre. „Cu tote aceste, cabinetul austro-ungară va da instrucțiuni represintantelui sex din comisiunea pentru Balcani, ca să examineze pantul, despre care nota Rusiei afirmă că ară există afară din bradele Silistrei pentru construirea podului, și lă va accepta, déca elă va fi întocmai așa de potrivită ca și Arab- Tabia și déca construirea podului pe la acelă pantă nu va impune României sacrificie estraordinare. „Cabinetul austro-ungară nu pote accepta propunerea Rusiei ca comisiunea să fie însărcinată de a trage nouă linii de demarcare. Un asemene însărcinare nu ară însemna altăceva decâtă refularea aceloră linii care sunt recomandate de toți membrii comisiunii afară de ale Rusiei. Acesta ară crea ună prejudiță în contra otărîrii puterilor”. „In fine cornițele Andrassy asemenea nu póte primi cererea Rusiei ca, în casă decaotărîrea comisiunii n’ar fi luată cu unanimitatea voturilor, cestiunea să fie apelată la oă nouă otărîre a cabinetelor”. Cornițele Andrassy, din contră, doresce ca otărîrea comisiunii să rămână definitivă, chiară și atunci când ea va fi luată numai cu majoritate de voturi.“ Aceste suntă propunerile Austro- Ungariei despre care Zice Corespondința politică, după cum am arătată mai susă, că ar fi deja acceptate de Rusia. MERCURI, 1 AUGUSTU, 1879. LUMINESTATE ȘI VEI FI: ABONAMENTE. In Capitală și districte: ună ană 48 lei; șatse luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea (parului. LA PARIS, la d-nil Darras-Halegrain, 6rue de l’anciene comédio și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B' G. PopovicI, 15 Fleisch markt, IN ITALIA la d. doctorii Gust»vo Croce. Via San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusă., 20 BANI ESEMPLABULD ÎNTREVEDEREA imperațiloru. Wilhelm și Franz Josef*. Times, vorbind despre întrevederea împăratului Austriei cu ală Germaniei, zice între altele : „Nu există nici ună motivă pentru a crede că acestă întrevedere are ună scapă politică. Cu tote astea Europa urmăresce cu interesă întâlnirea celoră două monarhii, din causa mariloră interese internaționale pe care le incorporază ei. De la 1866 Germania n’are alte interese mai înalte decâtă conservarea unei Austrii puternice. Cei douî împărați trebuie să fie convinși că destinele țăriloră loră suntă strînsă legate. Prin urmare, și dacă întâlnirea loră n’are nici ună motivă politică, totuși ambiatorii pate să aibă uă însemnătate politică Unuiiscursu silu lui Victor Hugo. La uă întrunire publică ținută în Paris, la teatrală Château-d’Eau, la care d. Louis Blanc a ținută uă conferință în folosulă cercului muncitoră de la Marsilia, d. Victor Hugo a pronunciată urmatorea cuvântare : Genială omenescă, de patru sute ani, n’a făcută nici ună pasă care să nu fi lăsată urme. Intrămă în secolele cele mari. Secolul, al XVI-lea a fostă secolulă pictorilor ă, al XVII-lea secolulă scriitoriloră, al XVIII-lea secolulă filosofiloră, ală XIX- lea secolul ă apostoliloră și ală profețiloru. Pentru a corespunde secolului ală XIX-lea trebuie să fiă cineva pictoră ca în secolulă XVI-lea, scriitorii ca în ală XVII-lea, filosofă ca în ală XVIII-lea; afară de acesta, trebuie să mai aibă în sine, ca Louis Blanc, acea religiosă iubire a omenirii care constituie apostolatură și care face a se pute prevede viitorul. In secolul al XX-lea, resbelul ă va fi mortă, eșafodul ă va fi mortă, ura va fi mortă, regalitatea va fi mortă, fruntaria va fi mortă, dogmele voră fi morte,—omulă va trăi. Mai presusă de tóte va fi uă mare patriă, întregulă pămentă, și uă mare speranță, întregulă ceră. Se salutămă acestă frumosă secolă al XX-lea, care posede pe copiii noștri și pe care copiii noștri iă voră posede. Singura cestiune, în momentul de față, este munca. Cestiunea politică este rezolvată : Republica e făcută, și nimică nu o va desface. Cestiunea socială remăne : ea e înspăimântătore, deră e simplă; este cestiunea celoră canină și a celoră carinu aă. Trebuie ca cele din urmă din aceste două termene să dispară. Pentru acesta munca e destulă. Cugetați. Omul începe a fi stăpânul pământului. Voiți se străpungeți mă inimă: aveți pe Lesseps. Voiți să creați uă mare , aveți pe Boudaire. Priviți. Aveți ună poporă și aveți vă lume. Poporul e desmoștenită și lumea e deșertă; dați-le una altuia ! Ii veți face fericiți. Puneți în uimire universală prin fapte mărețe, care să nu flă resbele. Acea lume, trebuie ea ore numaide câtă cucerită ? Nu. Ea este a vostră; ea aparține civilisațiunii . Nimeni nu v’o pute contesta. Aideți, faceți, mergeți, colonisați ! Ve trebuie să mare, creațî-o;uă mare crează uă navigațiune; uă navigațiune crează orașe. Orîcine ară voi unu câmpii, spuneți-o. Se-lfi, pământată e alăteu, cultivă-lă. Aceste câmpii sunt minunate; ele sunt demne de-a fi francese, după ce au fostă romane. Barbaria s’a întorsă, și apoi serbălecia, goniți-le, înapoiați Africa Europei. Și în acelașă timpă restituiți vieței comune cele patru națiuni mame, Grecia, Italia, Spania și Francia. Prefaceți din nou Mediterana în centru al istoriei. Adaugeți celeră patru popore fraterne și pe marea Engliteză. Uniți pe Shakespeare cu Omer. Pregătiți-ve în contra împotrivirilor. Aceste fapte mari, istmele străpunse, mările aduse, Africa locuibilă, începă prin ironiă? I sarcasmă și rîsă. Acesta e prima încercare.