Romanulu, noiembrie 1879 (Anul 23)
1879-11-01
A NULII DO UE-I VECI ȘI TREI Refracțiunea și Administrațiuniea strada Domnei, 14 VOIESCE ȘI TEI PUTE ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV. — 40 bani Deto . , s pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffete et Cne, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se arda. 20 BANI ESEMPLARULU Eco la ceară conduce de sicură să isbândă a silințelor, ce se facă, spre a pune piedeci în Cameră proiectului de rescumpérare. Bucuresci.31 BRUMARELU 12 BRUMARU Este, la noi ca pretutindenea, uă partidă, care se numesce conservatore. Misiunea unei partide conservatoire este de a merge încetă, forte încetă, și a păstra, pe câtă putință este, legile și tradițiunile cele vechi. Ce misiune are pnse la noi acestă partidă, care își dă numele de conservatore ? A păstra legile cele vechi ? Dera care? Regulamentul organică, arhondologia, impositele cele ilegale, pedepsa cu morte, sugrumarea cuvântului, bătaia și jafurile de totă felulă ? Aceste tote le-a apărată cu totă căldura partida cea vechiă, deri se scie că ea era atată de slabă, încâtă a perdută totă ce-a fostă apărată. Națiunea a spulberată tote acele legi și, de câte ori a putută, a respinsă pe toți a cei cari le-au apărată. Voiesce ea să conserve Constituțiunea actuală ? Dejű în acestă privință totă națiunea este conservatóre. Voiesce să mergă necurmată spre progresă, înse câtă se pate mai încetă ? Dejű pe acestă terâmă s’a declarată la noiuă altă partidă conservatóre, care ’și-a dată numele de centru. Toți sciă că bărbații cari ’și-aă dată acestă ultimă nume s’aă desfăcută de cei cu numele de conservatori, astăfelă că aceștia să înmasă vre 5, 6 capi, urmați de clienți compromiși forte și în tote, capi și clienți respinși de totă națiunea. Ce principie dejit servesce și ce valore mai are uă partidă, compusă numai de câțiva bărbați, și respinsă de tóte celelalte trepte ale societății ? Respunsulă la acestă întrebare îlă vomă găsi în organulă acestei partide,fisă conservatóre, în țiatulă Timpul). Ca să scie cineva ce valore are că partidă câtă neapărată se vedă ce spune și ce susține organul ă iei. Ei bine, acestă organă scrise, Dumineca Trecută, ună „primă Bucuresci“, care în tote, în stilă, în idei, în moralitate, în seriositate, în limba giă, este fotografia partidei zise conservatóre. Din nenorocire pentru noi, simpula este forte puțină răspândită; forte puțini îlă citescă; reproduce mă derű mai la vale acelă articolă și nu ’lă însoțimă de nici ună respunsă; rugămă pe toți să ’să citescă, asigurându-i că toți voră rămânea încremeniți de enormitățile ce elă conține, că toți voră cunosce pe deplină ce valore are că partidă ală căreia organă spune publicului atâtea și atâtea absurde absurdități. Statură română este în ajunulă de-a face cea mai strălucită, singura strălucită afacere financiară și economică cea făcută de cândă există. Este în ajunulă de-a deveni stăpână pe una mie de kilometri de căi ferate, de-a dispune elă însuși, numai în interesul ăseă propriă națională, de principalele artere ale vieței economice naționale, și acesta nu numai fără nici ună sacrificiă, dară încă cu mari folose. State puternice au făcută sacrificie însemnate spre a pune mâna pe căiele foră ferate. Acestă cestiune este astăzi la ordinea țilei în totă Europa; pretutindeni salutara ideă de Stată, că drumurile de fieră nu mai potă fi lăsate în mânile speculațiunii private, ci trebuie să fie întrebuințate de Stată pentru desvoltarea intereselor generale, întocmai ca servițiulă posteloră și telegrafeloră, predomnesce într’ună modă aprópe absolută, și pretutindeni guvernele facă și negocieză rescumperarea căieloră ferate , din mânile societăților private. La noi, nu numai că acestă ideă, mai salutară în România de câtă oriunde, pate găsi o aplicare imediată, și pe scara cea mai largă, deritâncă ea se aplică cu uă mare ușurare a bugetului Statului, în loc de îngreunarea lui. Situațiunea stă astăfelă : După convențiunea astării în vigore, Statulă română este îndatorată a plăti încă 81 ani de aci înainte câte 18,857,880 lei pe ani și căiele nóstre ferate sunt în mâna și la discrețiunea unei societăți străine. După proiectul de rescumpărare, țara nu va mai plăti de câtă 44 ani de ani î nainte câte 16,721,800 lei pe ani și căiele nóstre ferate voră fi numai în mâna și la discrețiunea Statului Română. (1) Ună asemene resultată este fără nici uă îndoială atâtă de străluciții, încâtă multora nu le vine a crede că póte și România să facă uă dată uă afacere atâtă de folositóre, pe cându, pene astâcji, n’a făcută de câtă afaceri ce au costată-o forte scumpă. Nu le vine a crede că Statuia Română rescumpera căiele sele ferate, și pentru acesta nu numai că nu plătesce nimică mai multă decâtă asta-<ji, ci câștigă încă uă sumă enormă. Intriga și speculațiunea profită de acesta nedumerire, pe care o aruncă în spirite tocmai folosele surpriniétare ale afacerii, și ridică tote acele dificultăți, ce pune piedeci realizării afacerii, fără a se pute cnse formula într’ună modă precisă. Calculele speculațiunii nu suntă anevoie de ghicită. Este vorba de o afacere de 300 de milione; cine scie cândă se va mai presinta în România încă uă asemene afacere! La bursa Berlinului și la alte burse acțiunile căieloră ferate sunt mai numerose decâtă tate sectele ce aă uă legătură cu România; asupra lor se potă face mari operațiuni, căci se găsescă în mare numerit. Prin urmare, — speră speculațiunea, — daca se respinge de uă cam dată proiectulu de rescumpărare, sau chiară numai se amână, se va produce uă scădere a cursului și cei cari seă de mai ’nainte că are să se întâmple respingere sau amânare, jocă la scădere, adică vândă cu prețura de astăzii énse cu condițiunea de a preda pesteuă lună, apoi de aci pene într’uă lună producându-se scăderea cursului, acțiunile sunt cumpérate mai ieftenă decâtă au fostă vândute și sunt predate cumperatorilor. Prin urmare câștigă. Vă dată scăderea produsă , Gestiunea rescumperarii este readusă pe tapetă, căci nimeni n’o respinge în modă absolută, din principiu. Speculațiunea cumpera ense din vreme la urcare, adică cumpera ieftenă, cu perspective de a revinde atunci când o cursulă se va urca; apoi vă dată cestiunea readusă în Cameră și resolvată, speculațiunea revinde acțiunile sale cu prețură celă mai urcată. Câte capete calde și apetite sănătase nu se exalteză la perspectiva acestora câștiguri, pe care le întrevede de milione, și ce nu suntă ele în stare să facă spre a’și ajunge la scapă, adică spre a produce două camdată că scădere a cursului prin respingere sau amânare, și în urmă uă urcare, prin revenirea cestiunii în Cameră și prin resolvare! Suntemű énse datori să spunemă chiară acestei speculațiuni,—de care n’ară trebui să avemă a ține sema, — că a apucată pe uă cale rătăcită, din cauză că n’a aprofundată cestiunea. Vomă da uă dușă rece aceloră imaginațiuni calde, care vedű atâtă de lesne câștiguri de milióne. Amu arătatű într’unulu din numerele trecute că, déca rescumperarea nu se face acum, nu se mai face nici vă dată, deorece chiară de la anulă, societatea căieloră ferate póte să împartă uă dividendă de 4 i. Astăzi vomă aminti că chiară proiectul de convențiune pentru rescumperare, presintată Camerei, conține la art. 14 disposițiunea următore : „Pentru drepturile concese guvernului română și obligațiunile pe care ele le ie asupră’și prin convențiunea de faciă, Societatea căieloră ferate române se obligă a nu fixa pentru anulă 1879, în favorea acțiunilor primitive, uă dividendă mai mare de 3 ® g § și în favorea acțiunilor de prioritate uă dividendă mai mare de 8 g “ " . Acesta disposițiune spune lămurită că numai în considerațiunea obligațiunilor luate de guvernulă română prin rescumperare, societatea nu va da acțiunilor, pe anulă 1879, oă dividendă mai mare de 3,60 g. Cu alte cuvinte, déca rescumperarea nu s’ară face și societatea n’ară mai fi obligată prin art. 14 citată mai susă, dividendă ară pute să fie și mai mare. Așa și este în realitate. Chiară pentru anulă 1879 societatea ară pute se împartă uă dividendă între 4 și 4 la sută. Ce resultă de aci ? Resultă în prima linie că acționarii s iită în totă casulă asigurați pentru anulă curentă de uă dividendă de 3,60 g, ceia ce va opri, în modulă celă mai sigură, acțiunile de a cădea supt cursulă de 36. Deru este încă uă împrejurare, care va face ca cursulă să nu scadă nici într’ună casă, nici la atâta. S’a întâmplată, și prin faptulă negocierilor de rescumpărare și din alte cause, că banchierii puternici, cari se află în capulă societății căieloră ferate, suntă și cei mai mari detentori de acțiuni ai acestoră căi. Ei suntă doja directă interesați ca cursulă acțiuniloră să nu scadă, căci cu densulă scade și averea loră. Prin urmare, în ziua cândă vară vede că cestiunea rescumperarii este în pericolă, și că cursul acțiuniloră loră este amenințată să scadă, ei, cari du în mână corupturile și situațiunea societății, voră face să se publice prin organele loră de publicitate că, rescumperarea fiindă părăsită, dividendă ce se va împărți pe 1879, va fi de 4 $, sau de 44 * 4* Din acestă momentă, cursul acțiunilor nu va mai pute să scadă supt 43 sau 44. Astăfelă, și speculațiunea ce-și face atâtea ilusiuni astăți, se va fi amăgită. Și rescumperarea căieloră ferate ară fi póte perdută pentru România, căci acționarii, după ce voră fi primită să dividendă de 4, nu voră mai voi se’și de acțiunile de 100 pe 60 cu 6 g, nu voră mai voi adică se schimbe 4 pe 3,60. Ama vorbită în mai multe rînduri de inundațiunile ce au bântuită una din cele mai frumóse părți ale Spaniei, provincia Murcia. Desastrele au întrecută totă ce ne-amă pute închipui. Mai multă de trei mii persane aă pertin, sate numerose au fostă distruse, orașe semnate de ruine, țiecimi de mii de familii sunt reduse la cea mai mare miseriă, și vine iarna. In aceste împrejurări, presa franceză hotărîtă a veni în ajutorul acestora nenorocite poporațiuni și a organisată uă serbare la Paris, serbare care va avea de complementă publicarea unui fiară despre care vorbimă mai la vale. Recomandămă din tote puterile cititorilor noștri scrisorea ce ne adreseză d. Lebey, directorulă generală al Agenției Havas. Suntem convinși că acestă apelă căldurosă va fi auțită de toți Românii care ’și voră aduce aminte că nenorocirile Spaniei nu ’i potă lăsa nepösatori, că Spania ’și România sunt surori prin sânge, și că decă voimă se primimă și noi semne de iubire din partea celorălalți membrii ai familiei Latine, trebuie să dănuiă și noi, în mărginile puteriloră ncțifere, dovedi de iubire celor din acésta familie care suferă. Cunoscânda mila Românilor, pentru tóte nenorocirile, și marile sacrificii ce au făcută totă-deauna în asemenea împrejurări, avemă deplina încredere că și de astă dată vor fi totă aceiași. (1) A vedea pentru aceste cifre și altele, articolului nostru din „Românuhle de la 24 Octobre JOUI, 1 NOEMBRE, 1879. LUMINEAZA-TE ȘI VEI EI. ABONA*MENTE. In Capitală și districte, umană 48 lei; Rose luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru taie torile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul. LA PARIS, la d-n I Darras-Halegrain, 5 rue de Panciene comédie și Havas, Laffîte et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctoră Gustavo Croce, Via San Benigno, 17, Cenova. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI E SEMPLARULÜ A se vedea depeșire în pagina II. Diarulu Timpulu. E co articolulă organului partidei țiisă conservatóre despre care se vorbesce în primul nostru Bucuresci de astăzih. BUCURESCI 7S“° 1879. De Dumineca trecută și pené acui agenții secreți și cei publici ai roșiloră colportezată curiosă scrie, că adică între d-nulu I. Brătianu și M. S. Domnitorulă ară fi avută locă nișce explicațiuni de natura cea mai gravă. D. Brătianu a găsită de cuviință a adresa M. Sele Domnului să scrisere, după cum jică unii, ună discursă după cum afirmă alții, prin care impută că M. Sen ’I ară fi cerută pene acuma 1. cooperarea cu Rusia, 2. cesiunea Basarabiei, 3. emanciparea Evreilor și în fine 4. rescumperarea drumurilor de foru și că, în schimbul acestoră concesiuni, roșii n’afi ajunsă de a fi susținuți de puteri — și în deosebi de Germania, ală cărei cancelarii, principele de Bismarck, continuă a persecuta pe d. Brătianu. Daca roșii și organulă foră de căpeteniă, d. Brătianu, au ajunsă să formuleze acusări în contra coronei, bană ajunsă să le colporteze în publică prin mulțimea de agenți plătiți și gratuiți de cari dispună, e evidenta că explicația nevenită uă amenințare, amenințarea uă provocațiune la revoltă. Cu tote acestea ar fi uă naivitate de a crede că numai pericolului căderii roșilor, de la putere a fostă în stare de a ‘I mâna la asemenea desperate mijloce de acțiune, încâtă esplicarea cată să fiă multă mai ascunsă decâtă cum se presintă primei vederi. Se vede mă dére, dacă atrăgendu în discuție unele elemente ce ni s’aă dată pe neașteptate, nu vom fi în stare a explica noua atitudine a partidului roșu în genere, a d-lui Brătianu în deosebi. Nu numai in romanele și în dramele moderne, ci și în cronica judecătorescă și politică ne întîmpină câte ună personală asupra originei și tendințelor, căruia e răspândită ună semnificativă întunerică. îlă vedemă pe acelă personagiă conducêndu cu isteță țesături fine de intrigi, ’lă vedemă contradicendu-se cu elă însușî prin vorbe și fapte. îlă vedemă protestândă una făcendă alta și ne vedemă în imposibilitatea de a înțelege unitatea acțiunilor lui, pene ce nu dămă de cheia acestora. Din acelă momentani se lămuresce înțelesul acțiuniloră, secretului tăriei și a slăbiciunii; interesantulă personagiă e uă enigmă deslegată. Multe chei s’aă încercară pene acum pentru a înțelege pe d. Brătianu. Unii încercaă a ’să descrie prin mijlocul ideei daco-române, a unității naționale, deși cei mai pătrundători puteaă vede din capul locului că și acesta ideie nu era decâtă ună protestă, nu era decâtă uă trasă esploatată în folosulă unora interese străine ideei. Afară de astea, d. Brătianu urăște în realitate și Ardealul și pe Ardeleni. Când hârtiele lui Vodă-Cuza voră vede lumina, se va vedea ce sentimente dușmănești avea d. Brătianu în contra Ardelenilor, cum era în înțelegere cu revoluționarii unguri de la 1848 pentru uniunea Transilvaniei cu Ungaria și trădarea elementului română pe mâni maghiare, precum și pentru înlăturarea casei de Austria de la coróna ungară. Pe atunci Ardelenii erau numiți de d-sea frați falși, frați neadevărați, îndată după căderea lui Vodă- Cuza înseh. Brătianu devine ună aprigă panromanistă în teorie, în câtăura practică și iubirea sea teoretică pentru Daco-românia trebuie să aibă una și aceiași cheie. Ciudată asemea remâne că în momentul în care cucerirea Ardealului era la ordinea dilei, se formau în țară bande — nu ardelene—ci bulgare, pentru a pune în cursă cestiunea orientală. Și la acesta împrejurare trebuie să ne serve aceiași cheie. Prospera în mintea tutuloră e procedarea d-lui Brătianu în timpul cabinetului Catargiu. Se făceau mari adunări la Mazar-pașa, în care liberalii se gerau în supușii credincioși ai înaltei Porți, erau mai turcofili decâtă M. Lea Sultanulă. Lascar Catargiu cade. Cabinetul e dată în judecată și uă sumă de omeni însemnați sunt d escluși prin împrejurarea acesta de la controlul vieții publice îi atacați personală într’ună modă atâtă de meschin, de tâlhăresefi și de mie încâtă ei apucă desgustată de afacerile publice. Aceste momente le folosesce d. Brătianu, pentru ca nepriveghiată de nimeni, să plece la Livadia și se puie acolo la cale planurile sale politice. Convenția cu Rusia se încheie la spatele ministrului oficială de externe, a d-lui Niculae Ionescu, care fusese numai ună paravană de ochii Europei pentru d. Brătianu. Presa oposiției dă alarmă că Rușii voră sé ne ia Bosnia, domnu Brătianu se facă în gură că nu e adevărată (deși se scie că cunoscea bine intenția Rusiei). Rușii sunt bătuți și în mare pericoă, d. Brătianu trece Dunărea cu armata română fără tratată, fără zapisă și amanetă, fără nimică. In fine Rusia dă pe față dorința iei în privirea Basarabiei. Tonil guvernului și ală presei guvernamentale devine atâtă demnpertinentă, încâtă îi dă Rusiei protestul, de a pretinde, că nu pote ceda în cestiune, fiindă onorea ei angajată. Cu tote aceste opoziția guvernului era, după cum a lisa marchizulă Salisbury, neseriosă, aducă uă comedia de ochii lumii. Totă astăfelă se întâmplă cu Arab-Tabia. Arendă încă Rusia, după tratatul de la Berlin, ună dreptă de apelă contra hotărîrii comisiei de delimitare, trupele române intră în Arab-Tabia, și Rusia are din nou pretestul de a pretinde că nu pote ceda în cestiune, de vreme ce onorea iei militară e angajată. Din tote aceste case se vede un lucru