Romanulu, mai 1880 (Anul 24)

1880-05-16

ANULU DOUE­Z­ECI ȘI PATRU VOIEVCE ȘI VEI PUTE ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III — 2 lei — A se adresa, IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Lafitte et C-ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugene Micoud, No. 81-A Fleet Street, London K. C. LA V'IENA, la d-nil liaasentein și Vogler, Wallisehgasse 10. LA HAMBURG, Ia­d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se ard». 20 BANI ESEMPLARULU Bucuresci, $ Floraru. Amu spusă în două numere, fi­lele trecute, că cestiunea Orientului merge spre oă soluțiune definitivă și naturală, care esclude temerea li­nei noui înflăcărări, de natură a amenința pacea generală a Europei. Amű adausa chiar, într’una modă precisă, că dacă va mai fi casă de a se decide în concertul­ marelor­ puteri, uă intervenire armată, nu se va mai da delegațiune unei singure puteri de a interveni, ei tote în u­­nire va interveni, spre a da în fine uă ultimă și temeinică soluțiune u­­nei cestiuni, care pre de mulți ani muncesce Europa. Faptele vină să justifice cu mare răperficiune prevederile nóstre, atâtă de adevărată este că în starea în care a ajunsă peninsula Balcanică, Europa nu mai pate lăsa ca uă sin­gură putere, făceadă­uă ultimă îm­părțire, să -și facă iei însăși partea leului. După ultimele seiii telegrafice, pare că Germania ară fi vorbită deja în acesta cestiune; curentulă iei, care are greutatea sentinței rostite de ună superarbitru, este pentru uă intervenire armată colectivă fară puteriloră, la casă cândă a tu­­uă asemene intervenire ară deveni ne­­cesarie. Germania nu primeșce întrunirea unei conferințe de ambasadori la Berlin de câtă cu acestă condițiune, precum și cu aceea de a se stabili de mai nainte programa lucrărilor­. Propunerea guvernului este practică și espeditivă; germană ea dă garanții, atâtă păcii generale a Eu­ropei, câtă și spiritului de justiție în care trebuie să se resolve cestiunile atâtă de complete, cari agită încă peninsula balcanică. Putemă derű­ifice că, pe de -­ parte sorții de mântuire a păcii se înmulțescă, iară pe de alta multă complicata cestiune a Orientului in­tră pe calea unei soluțiuni, în care drepturile fie­cărei naționalități să fiă respectate. Calomnia, care la noi în țară nu respectă nimică ; este de ajunsă ca cine­va să iesă din rând­uri, să îna­inteze prin propriele sale merite, pentru ca de îndată cei mai mulți să’i cadă cu înv­erșunare pe capă ; calomnia,­­jicernă, nu putea, lipsi de se îndrepta și în contra genera­lului Lecca, o mulă celă mai leală, caracterulă celă mai nobilă și mai dreptă. Unele i­iare ale oposițiunei au și publicată ună feră de actă de acu­­sațiune în contra generalului Lecca, în calitatea sea de ministru de res­­belă. Nu vomă respunde la tote pun­tele acelui actă de acusațiune ; cele relative la înaintările în armată se estifică prin dorința naturală ce fiă­care are de a înainta ; de aci re­­zu­ltă că tóte înaintările ce se facă, sunt­ anali­zate de cei iernași neîna­intați, cu uă scrupulositate ce trece adesea peste spiritură și înțelesul­ legii de înaintare; că oposițiune puțină reală se folosesce totă­dea­una de acestă împrejurare spre a ațîța nemulțămiri, și acele nemul­­țămiri se traduce prin atacuri ca cele ce se îndreptaseră în contra generalului Lecca. Ne vomă opri înse­ună momentă asupra acusațiunilor­ făcute gene­ralului Lecca de a fi amăgită re­­presentațiunea națională. Acusațiunea­­ zice că ministrul) Lecca ar fi amăgită represintațiunea națională făceadă­ o să voteze ch­el­­tuielile necesarie pentru serviciul) divisiunii din Dobrogea, divisiunea, care nu esistă în legea cadreloră de la 1874. Déja cumă era are să se prevedă că divisiune pentru Dobrogea, într’uă lege votată cu mai mulți ani nainte de anexarea Dobrogei ? Și pentru cuventură că în legea în cestiune nu se prevedea uă divi­siune pentru Dobrogea, trebuia ore ca ministrulă de resbelă se lase a­­cea provincie afară din cerculă ac­țiunii sale, ca uă țeră străină Ro­mâniei ? De la trecerea în Dobrogea în 1878, Camera a votată neîncetată fonduri pentru întreținerea trupelor, cari formaă ună corpă separată în aceea provincie , despărțită de res­tul­­ țerii prin Dunărea. Era d­e a amăgi prin acesta representațiunea națională, cerându’i fonduri pentru ună corpă de armată, neprevăzută în lege ? De nu veni în urmă legea de la 7 Marte, anulă curentă ; prin acestă lege Dobrogea este organisată cu totulă separată , în tóte privirile ; era cea neapărată ca și în ceea­ ce privesce armata, să se creeze într’ună modă regulată uă administrațiune deosebită , adică uă divisiune sepa­rata , cumă a fostă neîncetată în faptă de la 1878 până astăzi, nu s’a făcută altă nimică de­câtă a se da numerală 5 divisiuni­ militare ce se afla deja în Dobrogea și chieltu­­ielele sale s’aă prevezutu în bugetă, în loc­ de a se alimenta prin cre­dite estraordinare, sau de a figura în bugetă supt altă numire. Este cejă mai multă de­câtă ab­surdă de a se zice ministrul. Lecca a amăgită represintațiunea națională, fiindu­că a cerută ch­el­­tueli pentru [întreținerea divisiunii militare dintr’uă provinciă, care nu exista ca provincie română cândă s’a făcută legea din 1874. Totă atâtă de absurdă, și pentru aceleași cuvinte, este și acusațiunea că ministrulă ară fi amăgită repre­sintațiunea națională făcândă-o să voteze prin bugetul­ anului curentă cinci intendenți, pe când legea ca­drelor­ din 1874 nu prevede de câte patru. Mai interă crearea unei a cincea divisiuni, pentru Dobrogea, explică într’ună modă îndestulătură crearea și a unui intendență mai multă. Dară deosebită de acesta, legea ca­drelor, din 1874 prin tabela C., pre­vede două intendenți generali și patru intendenți, în totală șase. Că ad­­notațiune pusă la tabela litera C. spune că „în timpă de pace se va mărgini personalulă strictă necesară, dupa legea bugetară.“ Prin urmare, chiar legea din 1874, care se zice violată, lasă legii bu­getare puterea de a decide despre numerala cadreloră, în mărginele a­­retate de densa, și conformă trebu­­ințeloră. Ministrulă de resbelă nu a­­vea dară decâtă se prevede ună in­tendentă generală și patru inten­denți, în loc­ de cinci intendenți, și cu tóte că s’ară fi chieltuită mai multă, detractură sei n’ară fi avută nimică de­cisă. Ministrulă­onse, care avea se com­­pune cadrele divisiunii din Dobro­gea, a preferată se creeze ună simplu intendentă, realisândă astă­felă uă economie și neeșindă nici din legea cadreloră, care l’ară fi autorizată, în considerațiunea sporirii număru­lui regimentelor­, se prevedă în bu­getă chiară șase intendenți, dintre cari doui intendenți generali. Totă de acestă valore suntă mai tóte acusațiunile aduse în contra generalului Lecca ca ministru de resbelă. Aceia cari îlă calomniază nu vo­­iescă să țină nici un semn de îm­prejurare că generalnia Lecca a a­­vută a alcătui primula bugetă în care, cu totă legea cadrelor­ din 1874, s’au prevăzutä 30 de regi­mente de dorobanți, în locă de S câte erau în 1874, 12 regimente de călărași în locă de 4 și 2 batalione de gem­ă în locă de unulă. Altele erau condițiunile în care se afla armata română supt gene­­ralul­ de paradă de la 1874, și al­tele cu totulă suntă condițiunile în cari se află armata astăzi, după ună resbelă gloriosă și supt condu­cerea unor­ oficiali iubitori de mun­că și de studii. SERVICII­L.IT TELEGRAFICII. ALA AGENTIEI HAVAS. St. Petersburg, 26 Maid. — Procesul­­ doctorului Weimar s’a sfirșită astăzi. Mi­kimbel și Saboroff au fost­ condamnați la morte, Trotschansky la 20 de ani de muncă silnică, doctorul­ Weimar și Berdnikoff la 15 ani de muncă silnică. Ceî­l­alți nume­roși complici au fost­ condamnați la dife­rite pedepse. Ber­in, 26 Maiă. — Gazeta Germaniei de Nord publică o­ scrisore confidențială a­­dresată în 20 Aprile trecută de principele de Bismarck ambasadorului­­ Germaniei la Viena. Cancelarul­ scrie că guvernul­ a făcută Vaticanului concesiuni considerabile, însé că Papa a făcută numai nișoe decla­ra­țiuni rău definite. Dacă se află în Ger­mania suflete suferinde respunderea cade asupra Bisericei și asupra Papei. Guver­nul­ voiesce sĕ desarmeze, énsé nu vo­­iesce să-și distrugă armele; elă doresce un­ modus vivendi suportabilă pe basele unei împăcări reciproce. Roma, 26 Maia.—Deschiderea sesiunii noului Parlament­ s’a făcută astăzi prin citirea discursului Tronului. In pasagială relativă la relațiunile străine, regele dice : „Ultima oră cândă vé adresamă cuventură eramă fericită de a ve anuncia că rapor­turile Italiei erau escelente cu tote cele­­l­alt­e puteri și că prin urmare opera de împăciuire și de civilisare, care o urmă­­rimă și care resumă politica nostră în ra­porturile nóstre cu străinătatea, devenise u­­șoră. Evenimintele au confirmată prevederile nóstre: încrederea ce are Europa în imparția­litatea nostră ne atribue mnă rolă onorabila în acțiunea diplomatică care asigură obser­varea reală a tratatului din Berlin. Iniția­tiva luată de curendă de­ră putere amică și la care aă aderată deja cele­lalse puteri dimpreună cu Italia, tinde a înlătura difi­cultățile încă neresolvate. Trebuie să spe­­rămă mai alesă că împăciuirea ținuturi­­lor­ vecine cu Muntenegru să va evita ne­norocirea unui conflict­. Câtă despre Ge­stiunea elenă, cu consimțimentulă dobân­dita de la tóte guvernele, vomă aduce con­­cursulu nostru eficac­e și desinteresată spre a căuta u­ soluțiune conformă arangja­­mentelor­ comune și tradițiunilor­ politicei nóstre naționale, în condițiuni favorabile păcii pe care ne vomă sili a o conserva lungă și onorabilă. Paris, 26 Mai. — Tulburările tribului Bassorai continuă. Patru batalione trimise la Ilha au fostă încongiurate de Arabi, cari afară de acesta au tăiată telegrafulă dintre Bassar­ah și­ Sana­ra. Constantinopole, 26 Maiă. — D. Layard presintăndă Porței, acum cinci săptămâni, pe comisarulă englesă pentru delimitarea hoturului și Porța ne numindă încă pe colegulă seă otomană, comisarulă englesă se va întorce în Englitera, decă până la 1 luniă Porta nu va fi desemnată pe dele­­gatul ă iei. SUBSCRIPTED NE In folosulu încendiațiloru din F­O­C­Ș­A­N­I. Lista d-luí A. O. Bacaloglu : D. G. Bacaloglu .... 5 1.— I). St. Bolintineanu ... 10 1. — D. B. Cerășeanu. . . . 2 1. 86 b. D. Dimitrie Simu. ... 10 1. — D. Elefterie N. Zisu. . . 2­1. — Ion Const­antinescu ... 21. — D. Ion Diaconescu . . . B 1. 70 b. D. Daniel Marcus.... 10 1. — D. Ión Mihäescu .... 21. — D. ZahariVasilescu . . 3 1. 70 b. D. M. C. Moesc-u. . . . 10 1. — D. A. Iliescu..................... 2 1. 75 b. D. M. Căminescu ... 11.— D. Pr. Badu Sterian . . 10 1. — D. Toma Popeseu ... 21. — D. I. Anastasiu .... 21. — I). Gredianu-Negulescu. . 2 1. — D. P. Constantinescu . . 11. — 82 1. 01 b. Suma din urmă. . . . 7613 1. 70 b. Peste tot: 7695 1. 71 b 10 M­A­I­U Adresa comunităței musulmane din jude­­țul­ Tulcea, către D. președinte al­ consi­liului, cu ocasiunea zilei de 10 Maiă. Domnule președinte. Cu ocasiunea serbărei Zilei de 10 Maiă, s’a delegată din partea acestui județ, ca representantă ală­să( I­. Mihailă Petrescu; totuși, noi, obștea comunităței musulmane din județul­ Tulcea, în adânca recunos­­cință și respectă ce cu toții păstramă pen­tru Augusta persană a M. S. R. Carol I, și pentru guvernul ă sea, egalitatea și ocro­tirile de care ne bucurămă sub legile Ro­mâniei, aî căria m­­­amă devenita, nu a pu­tută să nu m­ișce inimile și sentimentele nóstre fără a nu sărbători ca toți fii Ro­mâniei acastă măruță crL cândă Carol I se sui pe Tronă și cândCi, totă în acesta zi România fu proclamată Stată independentă și de sine stătătoră , și pentru a putea da­tă dovadă și mai mare de devotamentulă nostru către Tronă și țară, amă delegată și pe muftiulă nostru Hagi Mahmut Efendi, ca representantă din parte-ne la serbarea de 10 Masă în capitala țereî, spre a ura, din partea comunităței musulmane a jude­țului Tulcea M. S. R. Carol I, gloriosă și îndelungată Domnie ; și,"deci, respectuosă ve rugămă, D-le președinte, se bine-voiți a fi mijlocitorul­ muftiului nostru, Hagi Mahmut Efendi, pe lângă Augusta persană a M. S. VINERI, 16 MAIU, 1880. LUMINEAZA-TE SI VEI FI.­ A­B­O­N­A­ME­N­T­E. In Capitalii și districte, ino­ană 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru taie țerile Europei, trimestru 15 lei A se adresa,­­ IN ROMANIA, la administrațiunea d­'arl dus LA PARIS, la Havas, Lafitte et G­nie, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctorii Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Cenova. Scrisorile r­efrancate se re­usă. 20 BANI ESEMPLARULU­ I. Domnului în esprimarea acestor­ senti­mente. Sfărșindă urămă : Trăiască M. S. R. Carol I., Trăiască Elisabeta Domnă, T­răiască România, una și nedespărțită, Trăiască guvernulă. (Urmeza semnăturile a 100 persone.) Parlamentului englesü. Desbaterea Adresei în Camera Lorzilor­. In ambele Camere, desbaterea asupra respunsului la discursul­ Tronului, a fostă seriosă. Lordul­ Elgin presinta în Camera Lor­­zilor o răspunsulă la adresă, îndată apoi ducele de Marlborough, fostă vice-rege ală Irlandei, lua cuventură spre a blama hotărîrea guvernului de a abroga legea pentru apărarea ordinei în Irlanda, căci, după părerea s­a, numerala escese­­leră contra vieței și proprietății nu a des­crescută atâtă în Irlanda, în­câtă se jus­tifice acestă demersă ală guvernului. Lordul­ Beaconsfield, care fu salutată cu aplause, observa că țera nu se póte felicita de cătu pentru aceea că guvernul­ Maiest. Sele este decisă se esecute cu strictețe tratatulă de la Berlin. Pe cândă Parlamentul­ era închisă, nu sosită scriî care era d espuse pe ici pe calea în astă­­feră de chipă, în­câtă făceau a se crede că nu va fi acesta politica guvernului. Proprietorul ă stu susținătorul ă Adresei s’a servită de espresiunea, că suntă îmi­­­ninte demersuri seriose pentru asigurarea completei esecutărî a tratatului. Ară fi un satis­facțiune pentru noi, deca amă sei ce însemneză acesta; d-sea speră că guver­nul­ va da Camerei lămuriri în acestă privință. D-sea mai aștepta lămuriri din partea guvernului asupra trimiterii unui ambasadoră specială la Constantinopole. Deplinele puteri ale unui asemenea amba­­sadoră sunt­ nemărginite, în vederea in­­strucțiunilor, ce ’i dă guvernulă , d-sea nu se îndoiesce că și aceste instrucțiuni vor­ fi aduse la cunoșcința Camerei. In pri­vința Afganistanului, d-sea voiesce a sei, ce se înțelege prin cuventulă de „instituți­­une și ce felă suntă ele. Are deplina con­vingere, că, déca ară fi fostă esecutată politica lordului Lytton, ea ară fi condusă la uă regulare satisfacetere a țerei. In pri­vința Irlandei, d-sea nu înțelege cum de nu se scie, că legea pentru menținerea ordinei care espiră acumă, se abate cu multă de la legea decretată în 1870 și nu conține nici uă iubire în libertatea po­porului. D-sea crede că trebuie să bla­meze guvernul­, pentru că nu o menține. Lordul­ Granville, care fu de asemenea primită cu aplause, răspinse că preopi­­nentulu­i î­n­dată, în cele din urmă dis­­cursă ală­săă,­uă secțiune cam zadarnică despre datoriile oposițiunii, de a nu îneca pe guvernă cu întrebări. Se vede case că de atunci încace s’aă schimbată relațiunile și simțământele. Oratorulă a făcută mai multe întrebări, la care speră de a ’i pute respunde. D-sea se plânge de abrogarea unei legi, acolo unde nici pote fi vorba măcară de abrogare , legea care espiră nu va mai fi pură și simplu reînnoita. Deca lordulă Beaconsfield atribue o așa mare importanță acestei legi, apoi nu trebuie să ne mirăm­ că noulă cabinetă are a se ocupe acum cu dânsa. A avută prea mare drep­tate nobilulă lordă sc Z*că­ că se lasa a­­supra guvernului răspunderea pentru a­­cestă demersă, guvernul­ are consciință despre acesta răspundere. El­ a examinatu cu maturitate cestiunea și a considerată ca celă mai înțeleptu lucru d’a înlătura legea escepțională, în speranța că popo­rală va asculta apelulâ ce i se adreseză. In privința Afganistanului, guvernul­ nu este încă destulă de luminata asupra stării lucrurilor­ , totuși scrrile ce ’i­au sosită guvernului asupra relațiunilor­ militare și

Next