Romanulu, septembrie 1880 (Anul 24)
1880-09-19
ANULU D QUEPEOI ȘI PATRU VOIESCE ȘI VEI PUTE ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III — 2 lei — A se adresa, IN ROMANIA, la administrațiunea diacului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud et C-nie, 139- 140, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walliscligasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru tóta Germania. Articolele nepublicate se ardU. 20 BANI ESEMPIîARULU ledacțumea și Administrațiunea strada IMmnî. 14 Bucuresci,» Rapciune Din acelă ană începe ânsă desvoltarea activității nóstre agricole , mulțumită debușeurile deschise la Dunărea, și relațiunilor nóstre comerciale cu străinătatea sporescă mereă, mai încetă în primii ani, multă mai răpede în urmă. In 1837, găsimă că totalul importului și al r esportului pentru Valahhia este de 17,777,700 lei noi. Optă ani mai târziu, la 1845, îl găsimă ajunsă la 23,737,300 lei noi. După 1848, comercial nostru de importă și de esportă se ridică cu mai mare răpeztciune din ană în ană, apoi când libertatea Dunărei deveni deplină, în urma tratatului de Paris, și cândă se îmbunătăți și navigațiunea fluviului, supt auspiciele Comisiunii Dunărene, progresul se făcu în proporțiuni necunoscute în trecută. Anii 1867 și 1868 fură din cei mai străluciți, prin aventură celui atunci comercială nostru de esportă și de importă, grația unor recolte minunate. In mersul ănainte ală prosperității nóstre economice se observă oă singură epocă de oprire amenințătare, acesta este între anii 1871 și 1876. In 1871 totalul importului și ală sportului este deja de 260,610,000 lei. In 1872 se constată oă crescere de 15 milione ; în 1873 începe cnse descrescerea; în 1874 totalul importului și ală esportului este de 257,507,932 lei și în 1875 mai cade încă la 245,796,248 lei. Ani de nenorocire pentru România, din puntură de vedere economică, ca și din cela politică. Dură anul 1876 face să renască speranțele. De unde in 1875 totalul importului și ală esportului fusese de 245,796,248 lei, în anul 1876 constatămă că acestă totală este de uă dată de 401,189,789 lei. Acestă crescere subită și nemai pomenită până atunci, nu se desminți delocă în anii următori. In 1877 totalulă esportului și ală importului este cu peste 75 milione mai mare decâtă în 1876 ; elă se urcă la cifra de 476,630,100 lei. Crescerea urmândă mereă, importulă și esportulă ajunse anulă trecută la 493,132,636 lei, și în anulă curentă 1880, fiindă dată recolta ce s’a făcută, n’ar fi mirare ca cifra totală a importului și a esportului se trecu de jumătate miliardă. In toți acești ani, și amă putea fice neîncetată de la 1832 íncóce, balanța comercială este în favorea României, adică cifra esportului întrecere a importului. Singură anulă 1877 și, într’uă mai mică proporțiune anii 1878 și 1879, facă tâtă de neînsemnată încâtă în comparare cu celă de astăzii se póte fi ace ! escepțiune de la acesta regulă , Dacă era aprópe nulă. jțimea acestei escepțiuni este că în Astăfelă în 1832, primulă anăi 1877 și 1878 s’aă consumată chiară ală libertății navigațiunii pe Dunăr în țară și cu prețurile cele mai are și ale înființărei ore căroră revantagiose, de către armatele rugule de statistică în Valahia se conî sesci, produsele cari în ceilalți ani arată că întregulă comerciă de vinn erau esportate spre a se consuma și portă și de esportă ală Valahiei, 1 întrebuința în străinătate, mărginită de a lungulă sau de către ! Astfel, deși în acești ani balanța Dunarea, se urcă abia la 32,000,000 ; comercială se presintă în condițiuni lei vechi, saă 11,851,800 lei noi. 1 următore pentru țară, totuși, ținândă Ne vom încerca astăzi sé arotfimü cari sunt cuvintele ce ne dau nouă convingerea profundă că forte greșită este linia de purtare adoptată de guvernulă austro-ungurescă Incestiunea Dunărei, și acesta nu numai din puntură de vedere politică, analizată deja în colonele acestui fiară, ci mai cu osebire din puntură de vedere economică. In numărul nostru de alaltă ieriamă demonstrază că scopul ă vedită ală anteproiectului presintată comisiunii dunărene nu pate fi altulă decâtă de a pune navigațiunea Dunărei în minele Austro-Ungariei, pentru ca acesta se póte astfelă favoriza mai în specială comercială austro-ungurescă ; de acară resulta neapărată uă împuținare de libertate a navigațiunii, și uă inferioritate de posițiune pentru comercială si navigațiunea celorălalte state ale Europei. La prima vedere s’ară părea că acestă sistemă este forte favorabilă intereselor economice ale Austro- Ungariei. Pare, în adevără, ceva firescă ca, pe măsură ce s’ară împuțina comercială celorălalte state ale Europei cu România și cu Bulgaria, să sporescă comercială austroungurescă, ce ’l ară lua loculă. Judecândă într’ună modă superficială și prin analogie, după transacțiunile particulare, s’ară părea că fiecare clientă ce ’l ară pierde în România comercială occidentală, îlă va dobândi comercială austro-ungurescă. Să examinămă însă lucrurile ceva mai de aprope; să facemă să intre în cercetările și calculele nóstre datele statistice, certe despre transacțiunile nóstre comerciale cu streinătatea, și atunci numai vomă putea face daca sistema economică din ante-proiectă este bună séu rea; atunci numai vomă vedea déca nouii clienți ce ’i-ară dobândi comercială austroungurescă ară putea procura în adevărătă clientelă demnă de invidiată, sau déca ară fi atâtă de săraci, încâtă cu totă numărul ă loră mai mare, n’ară aduce comerciului austro-ungurescă, de câtă folose multă mai mici decâtă astăzi. Să constat;;mii mai ânteiă că libertatea Dunărei a făcută prosperi- tatea României. Era desvoltărei afaceriloră nóstre comerciale cu străinătatea se începe în anulă 1832 , cândă , prin [dărîmarea cetăților] turcesc| de pe Dunăre și în urma încheierii actelor internaționale între puterile interesate, se introduse libertatea navigațiunii pe Dunăre. Mai naintce de deschiderea navigațiunii pe Dunăre, comercial nostru de esportă și de importă era a sema de consumarea productelor nostre în condițiunile cele mai avantagiose pentru noi, în schimbul banilor aduși din afară , ținândă sema și de cheltuielele de totă felulă, ca transporturile, cu artiruirea și altele, făcute de uă armată de 300.000 de omeni, și individuală și colectivă, prin tasturulu publică ale Rusiei 1 ținendă, dicemă, semn de aceste împrejurări, trebuie se constatămă că tocmai în anii în cari balanța comercială ce presintă ca mai defavorabilă pentru noi, aă intrată cei mai mulți bani în țară. Acesta intrare estraordinară de numerară explică și pentru ce, chiar în anul 1879, când nu mai era nici ună soldată rusă în țară, importală întrece totuși esportulă cu 1 15,832,623 lei. Abundența numerariului, permiseră importare mai mare de produse ale industriei străine; prisosulă aniloră 1877 și 1878 plăti neajunsulă anului 1879. Este prin urmare constatată că libertatea navigațiunii pe Dunăre, că concurența diferitelor pavilióne, luptândă cu arme egale în apele nóstre și dândă astăferă cele mai mari înlesniri comerciului nostru de importă și de esportă, a făcută prosperitatea și avuția României. Probă despre acesta este că în primulă ană ale deschiderii navigațiunii libere pe Dunărea, comercială totală ală României nu era nici de 12 milione pentru Valahia și de 1 mai puțină de 20 milione pentru Moldova și Valahia, pe cândă asifcării comercială totală ală României e de jumătate miliarda. Este asemenea constatată că resultatul comerciului nostru cu străinătatea a fostă totă d’a-una către care reservă remasă în țară, reservă care a permisă urmarea neîntreruptă a progresului. Dacă case voră începe a analiza cu amănuntă comercială nostru cu fiecare stată în parte, vomă constata faptulă, luminosă In discuțiunea ce amă întreprinsă, că de la 1875 íuceee România a dată în toți anii Austro-Ungariei multă mai multă decâtă a primită de la dânsa ; vomă constata că în cei trei ani din urmă România a dată Austro-Ungariei îndouită de câtă a luată de la densa vomă constata în fine că România găsesce oă compensare a deficitului forte însemnată ce-i lasă relațiunile sale comerciale cu Austro-Ungaria, în comercială sau cu Francia cu Italia și mai cu osebire cu Turcia și cu statele Orientale. întrebarea este deja : ce ară mai găsi Austro-Ungaria de luată de la noi, decadândă uă direcțiune esclusivă austriacă navigațiunii și comerciului ce se face pe Dunărea, ară aduce uă gravă isbire comerciului nostru cu Statele, cari ne procură prisosulă ce ne servesce a împlea neajunsură ce ni’să lasă comercială nostru cu Austro-Ungaria? Aci este cheia cestiunei, acestă parte de căpetenie a observațiunilor nóstre, vomă trata-o în articolulă viitoră, pentru întrunirea la Viena a unei a doua Conferințe diplomatice, care va stabili linia de conducere de armată în noua fașă în care a intrată cestiunea Orientului în urma refusului Muntenegrului de a combate pe Albanesi. Londra, 27 Septembre. — Se telegrafiază din Ragusa oiarului Times: "Dulcigno arsă după ordinulă ligei albaneze, (Depeșă nu indică dacă orașul a și fostă arsă, ori va fi arsă). SERVIȚIUNILE TELEGRAFICIALE AGENȚIEI HAVAS. Londra, 29 Septembre.—Daily News dice că este vorba de a adunată conferință pentru a discuta cestiunea trimiterii unei flote la Bosfor în casă cândă Porta va urma cu resistența sa. Times declară că cesiunea Dubigno este oă strictă obligațiune pentru Portă. Refusul ă iei ridică cestiunea d’a cunosce cândă și cum Europa vă pate forța da esecuta acestă obligațiune. Paris, 29 Septembre.—Se acrediteza zgomotelă că Cabinetele europeane negociazĂ VINERI, 19 SEPTEMBRE 1880. LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI. ABONAMENTE.!> Capitală și districte, une anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru taie țerile Europei, trimestru 15 lei A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea harului LA PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctorö Gustavo Croce. Via San Benigno, 17, Cenova. Scrisorile nefrancate se refusä. 20 BANI ESEMPIjABULU A se vedea ultime soiri mai la vale. D. B. Boerescu ci cestiunea dunăreană Jifiarulă die Presse, care a sosită astă nopte, ne aduce în întregul ei între vorbirea ce unulă din redactorii acestei foi a avută cu d. B. Boerescu la Viena. Ecé acésta intre vorbire, astăfelă precum o relateza acelă redactoră . D. Ministrulă Boerescu nn a primi cu un deosebită amabilitate și prevenință și desfășură ideile sale cu acea fineță și tăriă care aă desemnata în totă-deauna pe acesta dibaciă bărbată de Stată. După schimbarea politeței oră obicinuiteme informal despre starea cestiunii dunărene și despre vederile ce are guvernul română asupra viitorei desvoltărî a acestei afaceri. D. ministru Boerescu respunse : »Este regretabilă că acestă cestiune, printr’uă discuțiune cam vine prin ciare, a dobândită însemnătatea unei cestiuni politice. Guvernul română ar fi fostă mai bucurosă ca neînțelegerile cere există între România și Austro-Ungaria să fiă judecate numai din punte de vedere economice. Și între Austro-Ungaria și aliatarea Germania există deosebiri de vedere asupra tractatului de comerciă ceroescă a încheia, dérii aceste deosebiri nu suntă amestecate în discuțiunea publică cu considerațiuni politice, și totă intr’ună astăfelă de chipă obiectivă ară trebui, după părerea mea, să fie privită și discutată cestiunea dunărană. Dară scrți că la noi în țară se află uă oposițiune violente, care atâtă prin fiarele nóstre câtă și prin fiarele nóstre câtă și prin cele din străinătate, voesce a ușa de cestiunea dunărenă spre a face două lucruri: întără, a resturna ministerială actuală și ală cucilea, a împedica ori-ce înțelegere între România cu Austro-Ungaria, și respectivă cu Germania. — Credeți, d-le ministru, că oposițiunea îșî va putea esecuta planurile iei? întrebată că apoi. — Acesta depândă de la aceea, răspunse bărbatulă de Stată română, daca factorii împărtășiți și principali voră conserva sângele loră rece și uă dreptate plină de considerațiune în viitorea desfășurare a cestiunii dunărene. Nu este nici ună bărbată seriosă la noi, care să nu mărturisescă că Austro-Ungaria are de îngrijită și de apărată interese întemeiate și însemnate la Dunăre, ca artera sei de viață. Deja de altă parte, nu va existe nici ună ministeriă în România care se aibă curagială d’a lua parte la un astăfelă de soluțiune a cestiunii dunărene, care ară vătăma interesele materiale ale României se vată încălca drepturile de suveranitate ale Statului nostru. Déma interesele ce avem noi și monarhia d-v. la Dunăre, nu suntă două asemenea natură în câtă interesele române să nu potă găsi alături cu cele austro-ungare că apărare și satisfacere echitabilă în acelașă timpă. Eă credă încă că România și Austro-Ungaria au chiară în unele puncte interese comune în cestiunea dunăreană, și de aceea suntă convinsă că în cele din urmă se va ajunge la ună aranjamentă satisfăcătoră ală întregei afaceri. Atâtă Austro-Ungaria câtă și România țină la uă amidă de vecinătate durabilă și daca se va lăsa desvoltării lucrurilor o cursură seci naturală, fără a fi întru nimică influențată de violențe, apoi se va ajunge neapărată la înțelegerea dorită de ambele State atâte in cestiunea dunărână câtă și în alte cestiuni. Déca nu s’a ajunsă deja la acestă înțelegere până astăzi, apoi vina nu este a neechității reciproce, ci a prea multului zelă de ambele părți. — Ce ideiă aveți despre resolvarea greutăților care domnescă în cestiunea dunărănă ? — Eă credă, replică d. ministru Boerescu, că nimeni nu pute să vă preciseze acesta astăzi într’ună chipă amănunțită ; acesta se va pute face tocmai atunci cândă comisiunea se îii va întruni din nuoă în Noembre și cândă delegații fiecărui Stată se vor pronunța din nuoă asupra esecutării articolului 55 din tratatul de la Berlin. De altmintre le este vădită, că în cestiuni în care se ciocnescă interesele, nu se póte ajunge la scapă decâtă numai prin concesiuni reciproce. —Dérü are oposițiunea, observată, care ține astădî ună limba giă atâtă de aspru nu numai contra ministerului, ci și contra Alteței Sale principelui Carol și contra Austro-Ungariei, nu va esploata ni această felă de concesiuni cu ore ce preță, încâtă să facă ca actualulă ministeriă se aibă că compania parlamentară anevoiosă ? —In acestă momenta, respunse d. Boerescu avemă în țară un o posițiune de și nu periculosă, dérit forte neastâmpărată și care nu este tocmai scrupulosă în alegerea mijilacelor și sprijinitor ăiei. Nici ună ministeriă nu s’a aflată pene acum în fața unei oposițiunî tocmai plină de considerațiunî, și de aceași celă actuală seră să suporte atacurile protivnicilor lui cu uă nepăsare constituțională. Intru ceea ce privesce atacurile în parte contra personei. Alteței Sele principele Carol, care n’au pornita pene acum de câtă de la nisce ambițioși orbiți și rătăciți, apoi ele suntă condamnate în totă țara în chipulă celă mai aspru. Altețarea principele dispune atâtă de multă, ba încă în gradulă celă mai mare de arnórea și admirațiunea supușilor ăiei, încâtă este uă probă urîtă de convingerea și mărimea unui partită, când elă se vede nevoită a amesteca persona stăpânitorului țărei în discuțiunile de tată fiu). —Dérü întru ceea ce priveșce atitudinea opiniunei publice față cu Austro-Ungaria ? observată că profitândă de uă pausă. — Câtă pentru acestă punctă, fiice diplomatulă română, apoi vă voiu răspunde bucurosă după propriele mele vederi. Vă este negreșită destulă de bine cunoscută, că acum cățîva chiară cinci, amicii Austro- Ungariei erau în minoritate în opiniunea nostru publică. A trebuita să suportă multă vreme cu mai mulți din partizanii mei ca uă imputare complimentară de austrofiliă ce mi se făcea, dera evenimentele politice din acești din urmă ani și perspectiva care se deschide pete pe viitoră pentru țăra nostră, nă făcută ca majoritatea opiniunii nóstre publice să vină la cunoscință, că restabilirea unor relațiuni amicale cu monarhia habsburgică este în interesul României. Déja, după părerea mea, răspândirea și cultivarea cu îngrijirea acestei cunoșcințe pare să aibă numai atunci Jună succesă, când ea va prinde rădăcini nu numai în guvern, ci și in opiniunea publică și nu va fi împedicată de influențe estemore din cutare sau cutare parte. Restabilirea unei Înțelegeri între Austro-Ungaria și România nu pare să fie aranjată ca maestriă după părerea mea, numai de ună ministeră de ocasiune. Pentru ea că asemenea înțelegere să fie durabilă, apoi trebue mai anteiă ca ea să fie voită de opiniunea nostră publică parlamentară, bine înțelesă negreșită că va domni și în patria d-v. totă uă asemenea convingere și că toți factori politici mai însemnați din Austro-Ungaria vor înlătura aceea ce am putea să împedice pe România de la restabilirea înțelegemi. Démü și în acestă privință amă cele mai bune speranțe, de vreme ce amă convingerea că restabilirea unor relațiuni politice amicale este în interesul naturală ambeloră State. ULTIME SOIRI. Serviciulü telegraficii alü »Agenției Havas.* Constantinopole, 30 Septembre. — Sultanuld a ceruta împăratului Germaniei de a se retrage din demonstrațiunea navală , împăratul Wilhelm a refuzată, fucăndă’ că e cu neputință Germaniei de a se despărți de celelalte puteri. " Londra, 30 Septembre.—The Daily News publică următorele două telegrame : „Cettigne, 29 Septembre. — Principele Nikita chiema subt arme pe toți Muntenegrenii valifi.. , Viena, 29 Septembre. — In cercurile politice din Viena circulă sgomotură că detronarea Sultanului este iminentă.* Roma, 30 Septembre. —Punerea pe apă a vasului cuirasată Italia la Castellamare s’a făcută în presența regelui, a miniștrilor și a corpului diplomatică. Generalulă Garibaldi e așteptată pe continentă. Baronulf de Bibra, ministru plenipotențiară al a Bavariei pe lângă regele Italiei a murită. /