Romanulu, aprilie 1881 (Anul 25)

1881-04-22

ANUL AL CDUL­ țibICL ȘI LIN­­ JIU­ Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea dialactul. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL Uedacținnea și Administrați tine-i, strada Ddnmoî 14. «sesaaaHaEKaHKBwaa 21 PRIAR 1QQ 3 FLORAR IÖU „ Arta politicei, este cea mai mare datoria a vieții, cel mai mare semn de virtute și cea mai mârâtă ’ntre­­buințare a­nțelepciunii. “ Un ilustru scriitor și om de Stat, căruia națiunea lui i-a acordat ti­tlul de părinte al poporului, a rostit aceste cuvinte, pe care secolele n’au făcut de­cat a le adeveri, a le con­firma din ce ’n ce mai mult și în­­tr’un mod strălucit. îngrijirea, munca, lupta pentru binele generale este într’adevĕr cea mai mare datoria a vieții ori­cărui cetățean, ori­cărui patriot adevărat. Țara cea mai fericită, cea mai a­­sigurată pentru viitor este aceea în care ori­ce cetățean își pate ț­ine în consciință ș’ori­când­ mi-am făcut datoria ; și când găseșce în inima-i virtutea și virtutea d’a fi pururea gata întru a-și servi patria. Asemene fericire n’a fost dată éasé pân’acum nici unei națiuni se guste. Pretutindeni, chiar în timpii de cea mai strălucită gloria națională, istoria popórelor ínregistreza umb­re, care énsé nu fac, nu pot face de­cât s’apară’mai luminosă adevarata gloria. Sunt rari pretutindeni acei cari se simt născuți pentru a lucra la binele semenilor lor, și mai ram­­âncă cei cari—­înțelegând acestă datoria — sunt capabili de a o ’ndeplini. Pentru acesta trebuie nu numai superioritate intelectuală, ci și su­perioritate morală. Aceste cugetări ne-au venit în minte gândindu-ne și comparând si­tu­ațiunea în care ne aflam la Aprile 1877 cu cea de astăzi. Atunci, țara era năvălită de sute de mii de este străină. Tunul turcesc ne dărâma orașele. Diplomația otomană ne reclama ca parte integrante a împărăției tur­cesce și vota uă Constituțiune în care pretindea a ne cuprinde­a și pe noi. Ceream ajutor pretutindeni și de pretutindeni ni se refusa. Uă î ngrijire generale era în țară și viitorul era acoperit de greul vel al nesiguranței pentru ziu­a de mâne. „Lipsiți de forță, jicea atunci or­ganul de căpetenia al partitei con­­servatore, dar lipsiți și de prestigiu, care este forța celor slabi și care ne-ar fi putut câștiga simpatia Eu­ropei și scăpa, în clisa în care ne aflăm astă­zi suntem espuși la tote, n’avem a spera nimic.“ Ece, în aceste câte­va cuvinte, si­­tuațiunea din Aprile 1877. Sunt abia patru ani de atunci, și cât de mare deosebire. Țera e independinte și regat. Ea e pe deplin stăpână pe desti­nele sale. Forța de care dispune e de patru ori cât atunci. Și prestigiul — forța celor slabi, cum­­ ficea Timpul în 1877 —­ încon­­gioră națiunea și armata română. Roditori dor în fapte mari și glo­riose au fost aceste patru ani. Cu tote acestea, patima d'uă parte, invidia­d alta nu desarmeză nici a­­cum. Când inimele tote ar trebui să se topescă într’un simțiment de iubire, deca nu către cei ce au­ condus țera ’n acest timp, cel pu­țin către patria mamă, cuvinte de ură și de descurageare sboră cu u­­șurință în organele oposițiunii și ’n loc d’a ’ndemna pe națiune să gă­­sescă noul putere ș’un mai mare ’n­­demn și curagiu în ceea ce a putut face ’n acest timp, ele se trudesc a o descuragia ș’a o face să-și perdă credința pentru viitor. Pasiunea orbit­a ochii lor — cum zice evangelistul — și ’mpetritu-le-a inima, ca sĕ nu vedă cu ochii, nici se ’nțelegă cu inima. Dar, cum tot­d’a­una fără resunet au remas în țară, remâne-vor tot ast­fel ș’acum și națiunea, fără grijă d’aceste colte, va urma a merge cu ’ncredere și stăruință pe calea ce o duce la realisarea mărețelor iei des­tinate. Sâmbătă sera, firul electric ne-a­­duse din Paris spriea că nouele ti­tluri române de drum de fer­i la sută se negociau acolo cu 102,50. Acesta scrie e forte îmbucurătore. Ea dovedește cât de mare e cre­ditul ce inspiră Rigatul român lumii financiare străine, credit dobândit prin îndeplinirea îngagia mintelor pene și în timpul resbelului și prin­­tr’u­ administrațiune regulată, eco­­nomă și prevétetóre a financielor țârii. In timpul de față, când statul e ’n ajunul d’a emite un [nou titlu ] la sută pentru convertirea obliga­țiunilor domeniale și consolidarea bonurilor de tesaur, scirea sosită din Paris are uă însemnătate escepțio­­nale. Ea dovedește că, chiar pe piețele străine, dobânda de 6 la sută pentru statul român e prea urcată, de vreme ce titlurile ce produc acestă do­bândă au trecut peste pari. Nici uă prevestire n’ar fi putut fi mai sigură pentru deplina reușită a marei operațiuni financiare a con­versiunii de­cât scirea venită de la Paris. Pe piața nostră d’altă parte, vii­­tórea rentă amo­tisabilă 5 la sută se negocieză a livrei cu un preț mai mare de­cât emisiunea de 82 ce s’a fiișat. Aceste fapte, care s’au produs a­­bia câte­va zile după ce oposițiunea a combătut cu furia în Cameră bu­getele și administrațiunea financiară a partitei liberale, precum și con­versiunea, vin să probeze cât de pu­țin credit pune ch­iar lumea de fi­­nancie pe afirmările acelei oposițiuni cari, ca guvern, a făcut u­ admi­nistrațiune ce s’a tradus în necon­tenite împrumuturi și impozite. tării din ce ’n ce mai mult majori­­tățile ce se inspirau­ din aceste idei și susțineau guverne eșite din sînul lor. In alegerile parțiale tot ast­fel s’a rostit națiunea. Alegerile pentru­­ consiliile comu­nale și județene au dat asemenea majoritatea tot partitei liberale. Deci, țara fiind în mod necontes­tabile cu partita liberală, menține­­rea iei la putere este uă necesitate constituțională de prima ordine. Ministerul format în acela­și sens, mersul afacerilor, întrerupt un mo­ment, și a luat cursul său normale. Aci se vede unul din efectele de căpetenie ale aplicării sincere a re­gi­mului parla­me­nt­ar. Prin chiar întocmirea lui, acest regim înlătură necunoscutul, nu dă și nu pute da loc la surprinderi. Busola fiind tot­dea­una suverani­tatea națională, voința iei, nu mai române loc, pentru surprinderi, nici măcar pentru neotărîrî sau îndou­­ieli. Ast­fel fiind noul cabinet, datoria presei și ’n deosebi a represintanților națiunii este d’a-și ține atențiunea fresată asupra gestiunilor grave și de interes național a cărora soluțiune li s’a cerut deja de către fostul gu­vern. .»• Represintanții națiunii s’au întors pentru cât­va timp în sînul comi­tenților lor. Aci ascultând pe toți, sfâtuindu-se cu toți asupra trebuințelor ce se simt ș’asupra nevoilor ce­ aștaptă ’în­dreptare, d-nii senatori și deputați vor putea reveni cu noui puteri, c’uâ nouă tăria și otărîre d’a lupta și ’nfrunta tot felul de pedici pentru a da țării, c’un moment mai nainte, instituțiunile trebuitore în scopul d’a­ î asigura propășirea economică și ’ntărirea de care neapărată ne­voia are. Pe biuroul Camerilor sunt deja patru proiecte î nsemnate a căror ne­cesitate e adânc simțită și care bine mare pot aduce țârii. Aceste proiecte sunt : 1) Pentru Banca rurală ; 2) Pentru burse și mijlocitorii de schim­b; 3) Pentru esploatarea minelor și a carierelor; 4) Pentru ’ntocmirea unui consiliu de comerciu,­agricultură și industriă, afară de legea sanitară, proiectul pentru organisarea consilielor jude­țene, pentru îmbinarea linielor nós­­tre ferate cu rețeua Cernavoda-Con­­stanța și rescumpărarea acestei din urmă. Ordinea jilei pentru partea sesiunii ce va urma dupe vacanțe e dar nu numai încărcată, ci conține lucrări de prima însemnătate. Timpul vacanței — de­și privit ca destinat odinei — a fost negre­șit cu folos întrebuințat de d-nii re­­presintanți ai națiunii întru a stu­dia bine și ’n amănunt aceste pro­­ecte, a cugeta serios ș’adânc asupra ’mbunătățirilor ce li s’ar putea a­­duce. Acum, ca ș’altă dată, ne credem dor datori d’a aminti d-lor repre­­sintanți ca fie­ ce ji trebuie să aibă lucrarea iei, cum are și nevoia iei, și că ori­cât de puțin ar fi timpul ce s’ar perde, el nu se mai întorce, nu se mai pute câștiga. Programa lucrărilor viitore le e cunoscută ; proectele de lege au fost studiate, prin urmare avem dreptul a crede că la reintrarea Ca­merei, vom putea culege repede, cu țera ’ntrega, rudele unei munci con­­sciinciase făcută ’n timpul sesiunii și ’n timpul vacanței, pis­am deja, și repetăm, că schim­barea ’ntâmplată ’n guvern este uă schimbare de persone și nici de cum de principie. Nici nu putea fi alt­fel. Țeza, chiemată ’n trei rânduri în curs de cinci ani d’a se rosti între diferitele partide politice și ’ntre faptele lor, a dat necontenit prefe­rință ideilor liberale ș’a mărit și ’n­­ amafiKKMüHhiir.’* «Maanarainifar i iwiiiiiBisaM«ifliaaggfiiMB»aaMBaBBiiaBMMMBiaBafflWiWMiiiiiM SERVICIUL TELEGRAFIC A.TL. AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 2 Mai. — Porta va res­­punde astăzi la cea din urmă notă colec­tivă a ambasadorilor în privința cestiunii grece. Pesta. 2 Mai. — Guvernul a depus în Cameră proiectul de lege pentru construirea drumului de fer Semlin-Pesta, precum și proiectele pentru căile vicinale. Paris. 2 Mai. — Soiri din Valparesa men­ționeza scomptul că Chili va stabili protec­toratul său asupra Perului. Tunis, 2 Maî. — Beiul pretinde că ati­tudinea șefi­lorii religioși mahometanî nu’î permite a primi protectoratul Franciei. Paris, 2 Maî. — Marchizul de Lavalette, fost ministru al imperiului, a murit. Londra, 2 Mai. — Camera Comunelor. — Șirele Carol Dilke, respundând deputatului Burley, dice că nu e nici un cuvânt pentru a presupune că privilegiile comerciale an­­grose vor suferi din causa actualelor opera­țiuni ale Francesilor în Tunis. El adaugă că cuirasatu »Monarch" a primit ordinul să plece la Tunis și este chiar probabil că a și ajuns deja acolo. S’au dat instrucțiî că­pitanului comandant al năvii ca se primesca pe bord pe europeni în caz de turburări în Tunis, dar se speră că acestă eventualitate nu se va realisa. Viena, 2 Mai. — Mulți deputați ai stângei au votat cu majoritatea pentru ca să se incepa discuțiunea bugetului pe articole. Camenii deputaților i s’au făcut propuneri în privința modificării regulamentului elec­toral pentru Bohemia și a numirii unei co­­misiuni însărcinată a examina deca tribunalul imperial este competinte pentru a judeca validitatea alegerilor. MERCURI, 22 APRILIE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea­­ farului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd.J 20 BANI ESEMPLARUL OS SOO0 REGE Carol de Hohensobllern este rege al Ro­mâniei. Parlamentul național ’l-a dat corona și é cu un m­ou rigat care se ivesce în Oriinte. Fortelui popor român, care în anul 1877 a uimită Europa prin bravura lui, Italia — vechia mamă — îi trămise un salut, vă urare!... Acel popor, prin sacrificii eroice, prin sânge versat într’un chip generos a câști­gat un drept bine meritat la simpatia, la respectul tutor poporelor civilizate. Românii făcură în 1877 — când lupta între Turcia și Rusia fericea îngrozitor — ceea­ ce nișce sfaturi rele nu permiseră Grecilor să facă și ei. Astăzi Românii culeg fructul eroismului lor, înțelepciunii lor, ér Grecii se sbat în intorsăturile diplomației, se pregătesc pen­tru uă întreprindere forte anevoiosă, și care ar fi fost atât de ușoră decâ cî ar fi cutezat la vreme !.. Vechia colonia romană, de gintă latină, poporațiunea României se afirma cu mândrie acolo în Oriunte, și în zadar Grecia se va sforța a’i contesta preeminința. In giurul României se vor grupa gințile orientale, asupra României își vor frcșa ele privirea ca asupra unui far. E că marea misiune ce ’și-a impus Carol I cingând corona!.. O va îndeplini! . După luptă, independința, dupé acesta bun suprem, libertatea !.. Este că istoriă nouă acea care începe pentru România, și daca Carol I se va identifica cu poporul séu, déca acest n­on Rigat va sei să înțelagă destinele séle, nu mai este nici uă înduoială că acestă istoriă va putea fi gloriosă și îmbelșugată de bu­nătăți în acea câmpie imensă unde totul este necunoscută, dar unde se pregatescă mari eveniminte. Décâ ]ncoronarea lui Carol I însemneza uă programă, apoi salutăm pe rege și­­­urăm să potă arăta lumii că poporele nu mor și că poporațiunile asupra cărora își va întinde sceptrul, du destulă viață,­­dat­­­­rință, voință și putință spre a ’nțelege ș’a ’ndeplini marii principii de libertate și de progres. Daca nu, ceremonia din Bucuresci va fi numai un eveniment, care ’și va avea ru­brica­rea în Almanah­ul de Gotha. Studieze Carol I tradițiunile poporului, cercetând istoria—dar nu acea istoriă scrisă pentru usul regilor, atunci acest m­ou titlu ce -și asumă va putea sé aibă un mare semnificare. In giurul rigatului său se agită serbii, macedonianiî, rumelioțiî, bulgarii, albaneșiî. Supuși direcți sau indirecți ai iataganului turcesc, ei accepta un liberator spre a o aduna în giurul, că voce care se scră a le arăta nuoile lor destine, un astru care să apară pe cerul furtunos, un erou care se soră a -i conduce la bătâlie. Și acel astru pate să fiă Carol I, nu ca rege, ci ca drapel, și centrul în giurul că­ruia vor putea să se grămădască popora­țiunile orientale, pute să fiă acea armată al cărei eroism de la Plevna o făcură ne­­muritore. Istoria României este istoria unei lupte învierșunate contra vasalității Turciei, do­mnind asupra acelei țări sau prin pași la­comi și sângeroși, sau prin gospodari chre­­știni, pe care guvernul otoman îi lua din cuartierul fanarului. Pene și numele le era contestat de Tur­cia sermanilor români... Ei trebuiau să se numesc„ moldavi și valahi!... Divisându’i ast­fel, dominațiunea reușia mai lesne. Totuși acești supuși nu prea erau cre­dincioși, și când în 1829 reușiră, prin tra­tatul de la Adrianopole, să dobăndiscă pro­tectoratul rus, acesta era negreșit un prim pas în viața de independință. Dar eî nu se întemeiară nici pe protec­toratul rus, și adese­ori — și maî ales în 1848 — românii puseră mâna pe arme. Eî fură ’nvinșî, dar guvernul din Con­stantinopole se convinse că nu mai putea să conteze pe vechii vasali; înfrângerea nu descuragră pe români; ei se ’ndărătniciră în nobila lor cugetare, mer­­seră nainte ’ncet, dar merseră. In 1856 constrânseră pe Turcia să u­­nescu Valahia și Moldova supt un singur hospodar — Alesandru Cuza — și să re­­cunoscă acelor două țări titlul de princi­pale române dunărene. In 1861 românii proclamă unirea; Moldavia și Valahia se schimbă în România; hospodarul e princi­pele i ei, Bucuresci, capitala. Nu este încă independința, fiind­că Prin­cipatele Unite dunărene plătesc un tribut Sultanului. Acesta jicnesce amorul propriu, mândria poporului român. Proteste forte nobile se succed, dar prin­cipele Cuza nu ’nțelege dorințele popora­­țiunilor. Atât mai rea pentru dânsul!... Desperați, în 1866 românii se răsculă . Cuza e detronat, un principe de Hohen­­zollern Ü ia locul. Acesta scie că nu se guvernă fără a sa­tisface dorințele poporului, și cel d’anteiu act al séu fu d’a do­uă Constituțiune. Era libertatea care intra în România. In­­dependința nu putea să întâr­zie d’a fi pro­clamată.^ Ecă-ne în 1877. Resbelul între Rusia și Turcia începe în­grozitor și românii înțeleg c’a venit ceasul răscumpărării. Totuși trebuia s’o merite a­­cestă răscumpărare, și eca principe și po­por pornind contra turcilor, luptând eroi­­cesce, semănând cu morți și răniți redutele de la Plevna, dar învingând. Drapelul român înplântat pe întăririle fu­­megânde proclamă independința. Tratatul de la Berlin o sancționa.

Next