Romanulu, aprilie 1881 (Anul 25)
1881-04-22
ANUL AL CDUL țibICL ȘI LIN JIU Voiesce și vei putea. ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea dialactul. LA PARIS, la Havas, Laffite et C nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL Uedacținnea și Administrați tine-i, strada Ddnmoî 14. «sesaaaHaEKaHKBwaa 21 PRIAR 1QQ 3 FLORAR IÖU „ Arta politicei, este cea mai mare datoria a vieții, cel mai mare semn de virtute și cea mai mârâtă ’ntrebuințare anțelepciunii. “ Un ilustru scriitor și om de Stat, căruia națiunea lui i-a acordat titlul de părinte al poporului, a rostit aceste cuvinte, pe care secolele n’au făcut decat a le adeveri, a le confirma din ce ’n ce mai mult și într’un mod strălucit. îngrijirea, munca, lupta pentru binele generale este într’adevĕr cea mai mare datoria a vieții oricărui cetățean, oricărui patriot adevărat. Țara cea mai fericită, cea mai asigurată pentru viitor este aceea în care orice cetățean își pate ține în consciință ș’oricând mi-am făcut datoria ; și când găseșce în inima-i virtutea și virtutea d’a fi pururea gata întru a-și servi patria. Asemene fericire n’a fost dată éasé pân’acum nici unei națiuni se guste. Pretutindeni, chiar în timpii de cea mai strălucită gloria națională, istoria popórelor ínregistreza umbre, care énsé nu fac, nu pot face decât s’apară’mai luminosă adevarata gloria. Sunt rari pretutindeni acei cari se simt născuți pentru a lucra la binele semenilor lor, și mai ramâncă cei cari—înțelegând acestă datoria — sunt capabili de a o ’ndeplini. Pentru acesta trebuie nu numai superioritate intelectuală, ci și superioritate morală. Aceste cugetări ne-au venit în minte gândindu-ne și comparând situațiunea în care ne aflam la Aprile 1877 cu cea de astăzi. Atunci, țara era năvălită de sute de mii de este străină. Tunul turcesc ne dărâma orașele. Diplomația otomană ne reclama ca parte integrante a împărăției turcesce și vota uă Constituțiune în care pretindea a ne cuprindea și pe noi. Ceream ajutor pretutindeni și de pretutindeni ni se refusa. Uă î ngrijire generale era în țară și viitorul era acoperit de greul vel al nesiguranței pentru ziua de mâne. „Lipsiți de forță, jicea atunci organul de căpetenia al partitei conservatore, dar lipsiți și de prestigiu, care este forța celor slabi și care ne-ar fi putut câștiga simpatia Europei și scăpa, în clisa în care ne aflăm astăzi suntem espuși la tote, n’avem a spera nimic.“ Ece, în aceste câteva cuvinte, situațiunea din Aprile 1877. Sunt abia patru ani de atunci, și cât de mare deosebire. Țera e independinte și regat. Ea e pe deplin stăpână pe destinele sale. Forța de care dispune e de patru ori cât atunci. Și prestigiul — forța celor slabi, cum ficea Timpul în 1877 — încongioră națiunea și armata română. Roditori dor în fapte mari și gloriose au fost aceste patru ani. Cu tote acestea, patima d'uă parte, invidiad alta nu desarmeză nici acum. Când inimele tote ar trebui să se topescă într’un simțiment de iubire, deca nu către cei ce au condus țera ’n acest timp, cel puțin către patria mamă, cuvinte de ură și de descurageare sboră cu ușurință în organele oposițiunii și ’n loc d’a ’ndemna pe națiune să găsescă noul putere ș’un mai mare ’ndemn și curagiu în ceea ce a putut face ’n acest timp, ele se trudesc a o descuragia ș’a o face să-și perdă credința pentru viitor. Pasiunea orbita ochii lor — cum zice evangelistul — și ’mpetritu-le-a inima, ca sĕ nu vedă cu ochii, nici se ’nțelegă cu inima. Dar, cum totd’auna fără resunet au remas în țară, remâne-vor tot astfel ș’acum și națiunea, fără grijă d’aceste colte, va urma a merge cu ’ncredere și stăruință pe calea ce o duce la realisarea mărețelor iei destinate. Sâmbătă sera, firul electric ne-aduse din Paris spriea că nouele titluri române de drum de feri la sută se negociau acolo cu 102,50. Acesta scrie e forte îmbucurătore. Ea dovedește cât de mare e creditul ce inspiră Rigatul român lumii financiare străine, credit dobândit prin îndeplinirea îngagia mintelor pene și în timpul resbelului și printr’u administrațiune regulată, economă și prevétetóre a financielor țârii. In timpul de față, când statul e ’n ajunul d’a emite un [nou titlu ] la sută pentru convertirea obligațiunilor domeniale și consolidarea bonurilor de tesaur, scirea sosită din Paris are uă însemnătate escepționale. Ea dovedește că, chiar pe piețele străine, dobânda de 6 la sută pentru statul român e prea urcată, de vreme ce titlurile ce produc acestă dobândă au trecut peste pari. Nici uă prevestire n’ar fi putut fi mai sigură pentru deplina reușită a marei operațiuni financiare a conversiunii decât scirea venită de la Paris. Pe piața nostră d’altă parte, viitórea rentă amotisabilă 5 la sută se negocieză a livrei cu un preț mai mare decât emisiunea de 82 ce s’a fiișat. Aceste fapte, care s’au produs abia câteva zile după ce oposițiunea a combătut cu furia în Cameră bugetele și administrațiunea financiară a partitei liberale, precum și conversiunea, vin să probeze cât de puțin credit pune chiar lumea de financie pe afirmările acelei oposițiuni cari, ca guvern, a făcut u administrațiune ce s’a tradus în necontenite împrumuturi și impozite. tării din ce ’n ce mai mult majoritățile ce se inspirau din aceste idei și susțineau guverne eșite din sînul lor. In alegerile parțiale tot astfel s’a rostit națiunea. Alegerile pentru consiliile comunale și județene au dat asemenea majoritatea tot partitei liberale. Deci, țara fiind în mod necontestabile cu partita liberală, menținerea iei la putere este uă necesitate constituțională de prima ordine. Ministerul format în același sens, mersul afacerilor, întrerupt un moment, și a luat cursul său normale. Aci se vede unul din efectele de căpetenie ale aplicării sincere a regimului parlamentar. Prin chiar întocmirea lui, acest regim înlătură necunoscutul, nu dă și nu pute da loc la surprinderi. Busola fiind totdeauna suveranitatea națională, voința iei, nu mai române loc, pentru surprinderi, nici măcar pentru neotărîrî sau îndouieli. Astfel fiind noul cabinet, datoria presei și ’n deosebi a represintanților națiunii este d’a-și ține atențiunea fresată asupra gestiunilor grave și de interes național a cărora soluțiune li s’a cerut deja de către fostul guvern. .»• Represintanții națiunii s’au întors pentru câtva timp în sînul comitenților lor. Aci ascultând pe toți, sfâtuindu-se cu toți asupra trebuințelor ce se simt ș’asupra nevoilor ce aștaptă ’îndreptare, d-nii senatori și deputați vor putea reveni cu noui puteri, c’uâ nouă tăria și otărîre d’a lupta și ’nfrunta tot felul de pedici pentru a da țării, c’un moment mai nainte, instituțiunile trebuitore în scopul d’a î asigura propășirea economică și ’ntărirea de care neapărată nevoia are. Pe biuroul Camerilor sunt deja patru proiecte î nsemnate a căror necesitate e adânc simțită și care bine mare pot aduce țârii. Aceste proiecte sunt : 1) Pentru Banca rurală ; 2) Pentru burse și mijlocitorii de schimb; 3) Pentru esploatarea minelor și a carierelor; 4) Pentru ’ntocmirea unui consiliu de comerciu,agricultură și industriă, afară de legea sanitară, proiectul pentru organisarea consilielor județene, pentru îmbinarea linielor nóstre ferate cu rețeua Cernavoda-Constanța și rescumpărarea acestei din urmă. Ordinea jilei pentru partea sesiunii ce va urma dupe vacanțe e dar nu numai încărcată, ci conține lucrări de prima însemnătate. Timpul vacanței — deși privit ca destinat odinei — a fost negreșit cu folos întrebuințat de d-nii represintanți ai națiunii întru a studia bine și ’n amănunt aceste proecte, a cugeta serios ș’adânc asupra ’mbunătățirilor ce li s’ar putea aduce. Acum, ca ș’altă dată, ne credem dor datori d’a aminti d-lor represintanți ca fie ce ji trebuie să aibă lucrarea iei, cum are și nevoia iei, și că oricât de puțin ar fi timpul ce s’ar perde, el nu se mai întorce, nu se mai pute câștiga. Programa lucrărilor viitore le e cunoscută ; proectele de lege au fost studiate, prin urmare avem dreptul a crede că la reintrarea Camerei, vom putea culege repede, cu țera ’ntrega, rudele unei munci consciinciase făcută ’n timpul sesiunii și ’n timpul vacanței, pisam deja, și repetăm, că schimbarea ’ntâmplată ’n guvern este uă schimbare de persone și nici de cum de principie. Nici nu putea fi altfel. Țeza, chiemată ’n trei rânduri în curs de cinci ani d’a se rosti între diferitele partide politice și ’ntre faptele lor, a dat necontenit preferință ideilor liberale ș’a mărit și ’n amafiKKMüHhiir.’* «Maanarainifar i iwiiiiiBisaM«ifliaaggfiiMB»aaMBaBBiiaBMMMBiaBafflWiWMiiiiiM SERVICIUL TELEGRAFIC A.TL. AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 2 Mai. — Porta va respunde astăzi la cea din urmă notă colectivă a ambasadorilor în privința cestiunii grece. Pesta. 2 Mai. — Guvernul a depus în Cameră proiectul de lege pentru construirea drumului de fer Semlin-Pesta, precum și proiectele pentru căile vicinale. Paris. 2 Mai. — Soiri din Valparesa menționeza scomptul că Chili va stabili protectoratul său asupra Perului. Tunis, 2 Maî. — Beiul pretinde că atitudinea șefilorii religioși mahometanî nu’î permite a primi protectoratul Franciei. Paris, 2 Maî. — Marchizul de Lavalette, fost ministru al imperiului, a murit. Londra, 2 Mai. — Camera Comunelor. — Șirele Carol Dilke, respundând deputatului Burley, dice că nu e nici un cuvânt pentru a presupune că privilegiile comerciale angrose vor suferi din causa actualelor operațiuni ale Francesilor în Tunis. El adaugă că cuirasatu »Monarch" a primit ordinul să plece la Tunis și este chiar probabil că a și ajuns deja acolo. S’au dat instrucțiî căpitanului comandant al năvii ca se primesca pe bord pe europeni în caz de turburări în Tunis, dar se speră că acestă eventualitate nu se va realisa. Viena, 2 Mai. — Mulți deputați ai stângei au votat cu majoritatea pentru ca să se incepa discuțiunea bugetului pe articole. Camenii deputaților i s’au făcut propuneri în privința modificării regulamentului electoral pentru Bohemia și a numirii unei comisiuni însărcinată a examina deca tribunalul imperial este competinte pentru a judeca validitatea alegerilor. MERCURI, 22 APRILIE 1881. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte : un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustavo Croce, Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd.J 20 BANI ESEMPLARUL OS SOO0 REGE Carol de Hohensobllern este rege al României. Parlamentul național ’l-a dat corona și é cu un mou rigat care se ivesce în Oriinte. Fortelui popor român, care în anul 1877 a uimită Europa prin bravura lui, Italia — vechia mamă — îi trămise un salut, vă urare!... Acel popor, prin sacrificii eroice, prin sânge versat într’un chip generos a câștigat un drept bine meritat la simpatia, la respectul tutor poporelor civilizate. Românii făcură în 1877 — când lupta între Turcia și Rusia fericea îngrozitor — ceea ce nișce sfaturi rele nu permiseră Grecilor să facă și ei. Astăzi Românii culeg fructul eroismului lor, înțelepciunii lor, ér Grecii se sbat în intorsăturile diplomației, se pregătesc pentru uă întreprindere forte anevoiosă, și care ar fi fost atât de ușoră decâ cî ar fi cutezat la vreme !.. Vechia colonia romană, de gintă latină, poporațiunea României se afirma cu mândrie acolo în Oriunte, și în zadar Grecia se va sforța a’i contesta preeminința. In giurul României se vor grupa gințile orientale, asupra României își vor frcșa ele privirea ca asupra unui far. E că marea misiune ce ’și-a impus Carol I cingând corona!.. O va îndeplini! . După luptă, independința, dupé acesta bun suprem, libertatea !.. Este că istoriă nouă acea care începe pentru România, și daca Carol I se va identifica cu poporul séu, déca acest non Rigat va sei să înțelagă destinele séle, nu mai este nici uă înduoială că acestă istoriă va putea fi gloriosă și îmbelșugată de bunătăți în acea câmpie imensă unde totul este necunoscută, dar unde se pregatescă mari eveniminte. Décâ ]ncoronarea lui Carol I însemneza uă programă, apoi salutăm pe rege șiurăm să potă arăta lumii că poporele nu mor și că poporațiunile asupra cărora își va întinde sceptrul, du destulă viață,datrință, voință și putință spre a ’nțelege ș’a ’ndeplini marii principii de libertate și de progres. Daca nu, ceremonia din Bucuresci va fi numai un eveniment, care ’și va avea rubricarea în Almanahul de Gotha. Studieze Carol I tradițiunile poporului, cercetând istoria—dar nu acea istoriă scrisă pentru usul regilor, atunci acest mou titlu ce -și asumă va putea sé aibă un mare semnificare. In giurul rigatului său se agită serbii, macedonianiî, rumelioțiî, bulgarii, albaneșiî. Supuși direcți sau indirecți ai iataganului turcesc, ei accepta un liberator spre a o aduna în giurul, că voce care se scră a le arăta nuoile lor destine, un astru care să apară pe cerul furtunos, un erou care se soră a -i conduce la bătâlie. Și acel astru pate să fiă Carol I, nu ca rege, ci ca drapel, și centrul în giurul căruia vor putea să se grămădască poporațiunile orientale, pute să fiă acea armată al cărei eroism de la Plevna o făcură nemuritore. Istoria României este istoria unei lupte învierșunate contra vasalității Turciei, domnind asupra acelei țări sau prin pași lacomi și sângeroși, sau prin gospodari chreștini, pe care guvernul otoman îi lua din cuartierul fanarului. Pene și numele le era contestat de Turcia sermanilor români... Ei trebuiau să se numesc„ moldavi și valahi!... Divisându’i astfel, dominațiunea reușia mai lesne. Totuși acești supuși nu prea erau credincioși, și când în 1829 reușiră, prin tratatul de la Adrianopole, să dobăndiscă protectoratul rus, acesta era negreșit un prim pas în viața de independință. Dar eî nu se întemeiară nici pe protectoratul rus, și adeseori — și maî ales în 1848 — românii puseră mâna pe arme. Eî fură ’nvinșî, dar guvernul din Constantinopole se convinse că nu mai putea să conteze pe vechii vasali; înfrângerea nu descuragră pe români; ei se ’ndărătniciră în nobila lor cugetare, merseră nainte ’ncet, dar merseră. In 1856 constrânseră pe Turcia să unescu Valahia și Moldova supt un singur hospodar — Alesandru Cuza — și să recunoscă acelor două țări titlul de principale române dunărene. In 1861 românii proclamă unirea; Moldavia și Valahia se schimbă în România; hospodarul e principele i ei, Bucuresci, capitala. Nu este încă independința, fiindcă Principatele Unite dunărene plătesc un tribut Sultanului. Acesta jicnesce amorul propriu, mândria poporului român. Proteste forte nobile se succed, dar principele Cuza nu ’nțelege dorințele poporațiunilor. Atât mai rea pentru dânsul!... Desperați, în 1866 românii se răsculă . Cuza e detronat, un principe de Hohenzollern Ü ia locul. Acesta scie că nu se guvernă fără a satisface dorințele poporului, și cel d’anteiu act al séu fu d’a două Constituțiune. Era libertatea care intra în România. Independința nu putea să întârzie d’a fi proclamată.^ Ecă-ne în 1877. Resbelul între Rusia și Turcia începe îngrozitor și românii înțeleg c’a venit ceasul răscumpărării. Totuși trebuia s’o merite acestă răscumpărare, și eca principe și popor pornind contra turcilor, luptând eroicesce, semănând cu morți și răniți redutele de la Plevna, dar învingând. Drapelul român înplântat pe întăririle fumegânde proclamă independința. Tratatul de la Berlin o sancționa.