Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)

1881-10-10

900___ ROMANULU, 10 OCTOMBRE 1881 delicată și supremă, încântă pe Unguri și merită se-î­­ncânte. Doiii artiști de la o­­pera, surprindend în trecut melodia alesa pentru ei, îl acompaniază cu vocea. Imî ar fi fost greu](chiar dacá n’aș avea vocea cea mai falsă din literatura contim­porană) se acompaniez la Marseillaise, care ’mî fu murmurată la ureche d’acest violo­nist original, atât de mult țiganii au un mod pitoresc d’a împodobi arta nostră na­ționale. O recunoscem negreșit printre a­­ceste fioriture, dar se ascunde într’un mod atât de capricios în­cât cu greu poți s’o urmedî. Ori­cum ar fi, intențiunea este escelente și musicantul minunat. IV In România, totă lumea vorbesce fran­­țuzesce; iubirea pasionată pentru Francia este manifestarea cea mai strălucită a pa­triotismului. Invitat de vechii mei amici din tinerețe, Rosetti și Brătianu, aceî miniștri, m’ascep­­tam negreșit la uă primire căldurosă din parte-se, m’asceptam se plâng de bucurie revedându-i, se plâng d’uă adevărată în­tristare părăsindu-l, dar nu credeam că’mi vor fi făcut atâția prieteni în jurul lor, [și nu-mî închipuiam că numele de Frances se inspire atâta prestigiu. Daca ochii ar putea sili inima ca se uite realitatea, te-ai crede în Francia când au­­de acesta încrucișare continuă ,de convor­biri francese. Pene și drapelul tricolor ro­mân, albastru, galben și roșu, care face i­­lusiune, când plaia a spălăcit puțin galbe­nul. Dar se pune atât de des drapelul tri­color francez lângă drapelul român, și am ved­ut atât­ de bine cele două litere R. F. mestecându-se în fâlfîire cu pagera re­­gesca, în­cât nu este nevoie d’a spălăci sau d’a vopsi una din fețele drapelelor nós­­tre pentru a nu face din amândouă de­cât unul. Cred că, pregătindu-se a me primi bine, mai mulți din amicii mei de la Bucuresci a regretat ca călătoria mea se nu coincidă cu săvârșirea orașului. Renașterea mate­rială nu merge tot așa de iute ca și elibe­rarea morală și socială. Mult rămâne de făcut pentru pavare, curățire și aliniere. Luxul capitalelor este un defect­­ la mode, pe care țările nouî voiesc să-l do­­bândescă ca uă virtute a țărilor vecine. Câțî­va români se temeau pentru mine de efectul unui oraș care n’a ajuns încă de­cât la primele elemente ale­ toaletei sale. Vremea d’altmintrelea, devenită d’uă dota posomorită, contribuiau mult a mări aceste scrupule. Erau de prisos căci fără paradă, fără nicî-un fel d’exagerare, déca n’am fost ui­mit ca la Viena, încântat ca la Pesta prin mărimea perspectivelor și ’nălțimea case­lor, am fost cel puțin mișcat de aceste sforțări ale unui oraș care eli era oriental și devine astă­zi cel d’ântâiu popas serios, ospitaliar, confortabil al apusului. Totul este nou în România, de la gu­vern pene la pavare ; însă totul respiră tine­rețea, cu acea putere adunată de sițin­­țile lungi și necurmate ale veteranilor li­bertății române. In acest oraș în clădire, se simte activi­tatea unui atelier, atelier de idei și de dul­­gheriă. Totă lumea lucrede la progres pe cât timp domnele, care n’au să dobândes­­că nimic și care ar putea se facă pe Pa­­risiane gelase cu costumele lor naționale, cu farmecul zimbetului lor, străbat acest atelier îndemnând cu un cuvânt acestă mun­că universală, făcută împodobi icóna pa­triei și pentru a înfrumuseța cadrul frumu­seții lor. Cine n’a vedlut uă adunare de domne române în costumele lor cu fluturi și cu­sute cu scînteia care străpunge catifeaua o­­chilor lor, nu’șî póte închipui ura ce ’mi-a venit acolo în contra modelor, fustelor și frumusețelor modei parisiane. Noua regină a îndemnat pe domnele din Bucuresci a se îmbrăca cu frumosele lor costume și a rafina cochetăria patriotismu­lui lor. Curtea, la sosirea mea, tot mai era pen­tru trei-patru cjib­ la reședința s­a de vară, la Sinaia. Este un cuib aerian în munți, la patru coșuri din Bucuresci cu drumul de fer. Po­­sițiunea este forte pitorescă. Piscuri pădu­­rose, vai strivite și umbrose, isoere căzând în cascade înainte de a se mesteca cu un torent, surprindere în orizonturî la fie­care mișcare a plimbătorilor, un aer viu și cu­rat, tot contribue a face în curând din Si­naia, un loc de întâlnire, de odină și de plăcere, ca Baden. Din tote părțile se rădică șaleuri, vile de desuptul castelului pe care -l clădesce regele. Oteluri­­ mari ascuptă pe tu­riști. Sinaia este deja un sat, încântător, când nu era, acum câți­va ani de­cât uă singurătate călugărescă. In curând, va fi un forte frumos oraș. Intr’uă monastire, cu picture bizantine pe ziduri, regele și regina sunt provisorii aședați. Mici clădiri elvețiane adaugă un salon și uă sală de mâncare vechiului edi­ficiu. Dar nimic nu este mai simplu de­cât apendiciul cel nou. Cabinetul regelui este spoit­, și regina im­­podobesce odărele de primire cu ramuri, care se reînoesc îndată ce sunt veștejite. Acestă așezare de tot simplă , naivă, a unei tinere monarhie care nu are ambițiu­nea palatelor și care așteptă cu răbdare frumosa și regala locuință ce clădesce ală­turea, are un farmec mișcător. Ne închi­puim că va fi ușor d’a vorbi cu principii cari locuiesc cu așa simplicitate și sun­tem surprinși d’a fi intimidați chiar d’acésta simplicitate. Un cés după sosirea mea la Bucuresci, eram invitat la călătoria de la Sinaia, și plecam cu amicul meu Rosetti a doua­­­ dimineța. N’aș fi fost bătrânul și credincio­sul tovarăș al luptelor d’altă dată ale mi­nistrului de interne al României, că acesta escelință Escelință ’și ar fi făcut uă datoria d’a însoți pentru a ’1 presinta regelui , un frances nou venit. Regele vorbesce franțuezsce ca un român, adică perfect și tot așa de bine ca și un frances. Primirea s­a este simplă, privi­rea’t­otărîtă, cuventu’i real, gestu’î cordial, este un om care nu se crede erou pentru că ’șî-a făcut vitejesce datoria sea de prin­cipe și de soldat în resbel, care nu se crede un om mare pentru că a primit bărbătesce sarcina d’a servi și d’a mări România, care nu se crede d’uă esință deosebită pentru că i s’a dat uă coronă. Vorbesce de resbel, de rolul său, de re­galitatea mea c’un înalt bun simț. El este în cuvintele tutor Gestiunilor, le privesce în față, făr’ a-șî închipui că le domină, fără a le crede mai presus de dânsul. Cred că pactul încheiat cu România este bine încheiat între principe și țară. Doresc țărilor cari n’au putința d’a se transforma în republică, d’a se deslipi de densa cu a­­tâta înlesnire și d’a găsi un echivalent atât de serios Regina ar fi ursita bună a regatului ro­mân, dăcă stima n’ar ajunge suveranului și adesea n’ar prețui mai mult, la întrebuin­țare, de cât iubirea chiar justificată. Și ea vorbesce limba fr­ancesă cu înlesnire și o scrie mai bine de­cât multe femei fran­cese. N’am loc să povestesc aici acesta zi de convorbire, aceste destăinuiri literare ale u­­nei femei spirituale și bune care avea din­­nainte melancolia regalității și care plânsese ca mamă înainte d’a zimbi ca regină or­fanilor României ce protege. Ea are uă demnitate fi­rescă care nu se acoperă cu uă etichetă, ea portă cu grația costumul românesc. Un fotograf solicitând de la dânsa onorea de a o represinta în a­­cest costum, ea a voit să fie fotografiată cu un furcă în mână, torcând ca uă ță­rancă. Un poet ar du­ce că torce menirile fericite ale României. Pare că ea va r­icea acesta în versuri, căci ea este poetă. Din nefericire, musa nu vorbesce de­cât în nemțesce și n’am putut să ascult pentru ca se înțeleg. Mi s’a dat voia să citesc manuscrisele francese ale Reginei. Ele merită un studiu pe care ’mî-ar fi pute cu putință să-l fac complet, dar pe care l’așî strica at­ingându-1. Nu pot se na constat ca uă atragere, ca una din cele mai puternice atrageri, acesta afinitate literară între Francia și tânăra Regină a unei țări de un timp atât de în­delungat franceză prin inimă. Acesta este o­ legătură mai mult între aceste două țări. Este una mai cu semn între Regina și Ro­mânia. Francia este ca un martor nered­ut și presiune al adoptării făcută de Români, acestei dinastii, oferită, consacrată, încoro­nată, servită de democrați în numele liber­tății. — Revue politique et littéraire — cu drapel de fanfare, a dat onorurile cu­venite. Comandantul regimentului, d. co­lonel Bibică Rosetti, s’a înfățișat aci Ma­iestăților Lor. D. supt-prefect și d. primar locali le-au presentat, conform usului tra­dițional, pâne și sare, și, pe peron, d. in­stitutor și d-na institutare erau în capul e­­levilor de ambe sexe, cari au presintat bu­chete de flori M. S. Reginei și A. S. R. Principesei de Hohenzollern. M. S. Regele a trecut pe dinaintea frontului companiei de dorobanți, în mijlocul aclamați­unilor tuturor. Aflând că la stația Leurdeni, asemenea, se pregătise­ră frumosă primire și că, pe lângă un numeros public și copii scólelor, se afla în gară d. N. Crețulescu, ministrul terei la Petersburg, cu familia sea, M. S. Regele a dat ordin ca trenul se treea forte încet pe la acesta gară, unde nu se pre­­văduse nici uă oprire. Uă mulțime de bu­chete de flori au fost aruncate în vagonul regal. La Pitescu, uă frumosă și imposantă pri­mire accepta pe Auguștin Călători. Totă gara și împrejmuirile ei erau înțesate de uă mare mulțime ce venise se salute pe Ma­iestățile Lor și pe Augusta Mamă a Rege­lui. Pe peron, frumos decorat, și laturile lui, erau așez­ate detașamente din garda na­țională, din regimentele de dorobanți, că­lărași și din artileria teritorială, cu drape­lele și musicele lor. D. I. C. Brătianu, pre­ședintele consiliului de miniștri, încongiurat de P. S. S. Episcopul de Argeș, cu clerul eparhiot, de d. general comandant al divi­­siei I teritoriale, cu tot corpul oficiăresc, de prefectul județului, de d primar al orașu­lui, cu autoritatea comunală, de corpul profesoral și elevii scólelor de ambe sexe, a întâmpinat aci pe Maiestățile Lor și pe A. S. R. Auguștii Călători S’au coborît din tren și, după ce M. S. Regele a primit ra­portul generalului comandant și a trecut pe dinaintea frontului trupelor, cari S’au a­­clamat cu un întreit ura 1, au mers în sa­lonul gazei, elegant împodobit, unde aș­tepta un întins cerc de domne, cari au re­mis buchete de flori. P. S. S. episcopul de Argeș a adresat A. S. R. principesei de Hohenzollern următorul discurs : Alteță, Clerul eparh­iei Argeșului, recunoscător de onorea ce -i face cu trecerea pe aici Au­gusta Mamă a­­ prea iubitului nostru Rege, Carol I, vine, prin mine, esprimând sincere mulțumiri cu devotament Vouă și Dinastiei Vostre, păstrând pururea recunoscința și înălțarea rugăciunelor către D-­jen pentru sănătatea Vostră. Trăiască Alteța Vostră Regală ! Trăiască iubitul Vostru Fiu și al nostru Rege Carol I1 Trăiască scumpa nostră Regină Elisa­­beta. Apoi, da represintant al autorităței co­munale a adresat Maiestăților Lor următo­­rele cuvinte : Maiestăți. Cetățenii pitesceni, prin mine, represin­­tantul consiliului comunal, aduc la piciorele Maiestăților Vóstre respectuasele lor oma­­gii, drept semn de recunoscință pentru fa­cerile de bine ce au primit atât Pitescenii, cum și totă România, de la ilustrul și scum­pul nostru Rege. Acesta recunoscință este necesar să a o manifesta astă­ de mai mult, când avem îna­intea nostră pe Augusta Mamă a gloriosului nostru Rege. Alteță Regală, Voi ați făcut mai mult de­cât trebuie să facă ori­ce Mamă virtusă, pentru că ne-ați dat un Fiu înțelept, vitez, iubitor de dreptate, de mărire și de conso­lidarea Patriei nostre. Alteța Vostră, cu vir­tuțile cu cari sunteți dotată, ați îndemnat pe scumpul Vostru Fiu și iubitul nostru Suveran, a se lupta cu vitejie, în timpii cei grei ce apasau pe umilita nostră Românie, în contra tuturor obstacolelor, neținând samă nici de scumpa Lea viață, bravând tóte calamitățile cu înțelepciunea și vitejia mea, ast­fel că a făcut ca România să fie astă­zi, Regat, să fie în rândul Statelor mari și ci­­vilisate. Noi, pentru tote acestea, nu putem îndestul a esprima mulțămirile nóstre de recunoscință înaintea Maiestăților Vostre; dar noua generațiune, ce vine după noi, va fi inițiată spre a cunosce virtuțile și gloria Fiului unei Mame care, trimis fiind, ne-a salvat de cursele acelor inimici cari voiau să ne facă sclavi pentru eternitate. Noi, Alteță, cu devotamentele și senti­mentele ce păstrăm pentru tóte faptele cele mari și gloriose ce am primit de la scum­pul nostru Rege și iubitul Vostru Fiu, pe do­uă parte salutăm venirea Vostră în Pi­tesc­ ; or, pe de alta, Vă urăm călătorie bună, rugând pe a­ Tot­ Putintele să Vă păs­treze ani mulți și fericiți, ca și Voi, Alteță, împreună cu totă România, să Vă puteți bucura de uă viață lungă și fericită a glo­riosului nostru Rege. Acum, Maiestăți, repetăm urările fle­că­­rui cetățan român. Să trăiscu A. S. R. Principesa Mamă! Să trăescu M. S. Regele Carol I! Să trăiscă grațiosa nostră Regină, Eli­­sabeta ! Să trăiscă Regatul Român și guvernul său. D. prefect a esprimat, asemenea, în cu­vinte bine simțite, urările [județului ce ad­­ministreza. Auguștiî Călători S’au întreținut în mo­dul cel mai afabil cu personele presinte, și, după ce d. ministru Stătescu precum și domnele Brătianu, Dabija și Stătescu, ’și au luat rămas bun de la A. S. R. Princi­pesa de Hohenzollern. Suveranii noștrii, în­soțiți de d. președinte al consiliului de mi­niștrii, au pornit din Pitescu, în mijlocul aclamațiunilor entusiaste și urărilor căldu­­rose ale mulțime!. Până la Slatina trenul­ regal n’a mai avut nici uă oprire , căci mersul­ séu era combinată ast­­fel ca să potă ajun­ge la timp spre a fi în corespondință la Or­șova cu trenul ce merge spre Viena. Cu tote acestea, pe tot parcursul, numeroși să­teni se adunaseră la gare spre a saluta tre­cerea Auguștilor Călători. Aceeași primire căldurosă­­ I-a întâmpinat, asemenea, și din partea orașului Slatina unde se aflau, la gară, tote autoritățile, demne cu buchete de flori, și un numeros public. După ce a pri­mit raportul comandantului regimentului de dorobanți, însoțit de corpul oficiăresc, M. S. Regele a trecut pe dinaintea frontului companiei, care cu steg și musică, făcea onorurile militare. M. S Regina și A. S. R. Principesa de Hohenzollern au primit în sa­lonul gareî urările și buchetele demnelor. După presintarea autorităților de către d. prefect de Olt, Auguștii Călători S’au suit în tren și ’Și-am urmat calea spre Craiova. Trecând imposantul pod de peste Olt, frumos decorat cu arcuri de triumf și ghir­lande de verduță, trenul regal a mers în­cet pe dinaintea garei Petra, unde se afla spre întâmpinare comandantului regimentului de dorobanți Romanați, cu o­ companie de onore, cu drapel și fanfare, autoritățile lo­cale și un numeros public. Auguștii Călători ajunseră apoi la Cra­iova, unde un splendidă primire le era pregătită. Tot orașul se transportase la gară, care presinta un adevărat aspect de sărbătore și pe figurile tuturor se vedea fe­ricirea ce simțea întrega poporațiune a Ol­teniei, de a putea saluta pe Augusta Mamă a iubitului nostru Rege. Detașamente din garda națională, din regimentul 7 de linie, din al 2-lea batalion de vânători, din regimentele de dorobanți și 1­1ű de că­lărași , precum și din artileria terito­­­rială, cu drapele și musicî, deferă, la so­sirea trenului regal , onorurile militare. Prefectul județului Dolj, în capul tuturor autorităților civile și militare, salută la coborîrea din tren pe Alteța­rea Regală și Maiestățile Lor. D-nii senatorii și deputați ai județului Le exprimară, asemenea, căldurose urări. Auguștii Călători trecură, apoi, în salo­nul gazei, unde se aflau un mare număr de demne, cari avură onorea a fi presintate A. S. R. Principesei de Hohenzollern și a’i înmâna buchete de flori. După ce Alteța­rea Regală și Maiestățile Lor mulțumiră a­­sistenței pen­tru frumosa primire ce Li se făcuse, trenul se puse în mișcare însoțit de salutările entusiaste ale mulțimei. Uă scurtă oprire se făcu apoi la Strehaia, unde prefectul județului Mehedinți și coman­dantul regimentului 17 de dorobanți întâm­pinară pe Maiestățile Lor. Ajungând la Turnu-Severin, augusta fa­milie regală află aceeași căldurosă primire ce întâmpinase pe tot parcursul călătoriei sale. Posițiunea pitorescă a orașului era și mai mult pusă în relief prin frumosa ilumi­­națiune a edificiilor publice și caselor par­ticulare, a delurilor din­pregiur și a portului, care restrîngea, în mărețele unde ale Du­nărei, bastimentele parnasate. Detașamente de dorobanți și călărași deferă onorurile militare, și tote autoritățile salutară pe A­­tea Regală și Maiestățile Lor la coborîrea din tren. Dómnele severinene oferiră buchete și publicul numeros Le aclamară cu nesfîr­­șite urări. Mulțumind și aci cu obicinuita lor afabilitate pe toți ași sfinții, auguștii că­lători își urmară calea spre stațiunea­ frun­­tar­ă de la Vârciorova unde, în gara fru­mos iluminată, întâmpinară aceleași onoruri din partea autorităților civile și militare și din partea publicului. Aci avu loc despărțirea A. S. R. Princi­pesei de Hohenzollern de Maiestățile Lor și, adânc mișcată, Augusta Mamă îmbrățișa pe iubiții Sei­fii. Regele și Regina erau aseme­nea visibil emoționați și acesta emoțiune era împărtășită de toți asistenții. A. S. R. Principesa de Hohenzollern își lua aseme­nea rămas bun de la toți cei presințî și le esprima încă vă délà, în cuvinte adânc simțite, mulțumirea ce a avut în tot timpul șederii Sale în România, pentru simțimin­­tele de iubire ce I S’au manifestat, pentru primirile căldurose ce a întâmpinat în tote părțile și fericirea cu care a putut, constata devotamentul ce are țera pentru Maiestă­țile Lor. Trenul regal s’a despărțit aci în două și A. S. R. Principesa de Hohenzollern, ur­­cându-Se în vagonul Curiea încărcat de bu­chetele oferite pe tot parcursul. ’Și a con­tinuat drumul spre Orșova, însoțită de d. președinte al consiliului de miniștri, de d. Ion Bălăceanu ministrul Maiestăței Sale la Viena, care venise până la fruntarie pen­tru însoțirea Alteței Sale Regale, de d. di­rector regal al căilor ferate române și de suita Lea, de șambelan baron de Maerken și de domna de onore baronesa de Lind­­heim. Regele și Regina cu suita lor por­niră, cu cel­alt vagon al Curței, Ijdia Vâr­ciorova și se întorseră la Severin, unde so­siră la orele 8 și 25 minute. Așteptate în gară de tóte autoritățile, Maiestățile Lor Se urcară în trăsură și, străbătând stradele frumos iluminate, în sunetul clopotelor și al salvelor, Se îndreptară spre locuința ce Le era pregătită în casele d-lui Scafeș, mare proprietar și fost representant în Cor­purile legiuitore, întâmpinate în capul scă­­rei de domnu și domna Scafeș, care a o­­ferit Reginei un frumos buchet de flori. Ma­­iestățile Lor au primit autoritățile in cor­pore și apoi un imposantă manifestațiune cu torțe s’a făcut de către comercianții și notabilii orașului înaintea locuinței regale. Maiestățile Lor au bine-voit a­rși în balcon și au fost aclamate cu entusiasm de popor. Regele și Regina au primit, apoi, deputa­­țiunea comercianților și notabililor și mul­­țumindu’i, a însărcinat’o a esprima tuturor aceleași mulțumiri pentru frumosa ovațiune ce Li se adusese. Maiestățile Lor S’au re­tras apoi, éi în fac­a locuinței regale și pe strade a urmat om ă mult timp mare ani­­mațiune, care dovedea veselia ce simțeau cetățenii severineni, de a avea în mijlocul lor pe Auguștii Suverani. POLITICA ESTERNA. întrevederea împăratului Francisc Iosif cu Țarul Wiener Allgemeine Zeitung publică ur­­mătorea telegramă ce ’î se trimite din Pesta cu data de 17 Octombre : »­fiarele de aici publică scirea, cum că din causa sosirii împăratului aci se amână întrevederea cu Țarul. Acastă sclre este falsă: întrevederea împăratului cu Țarul nu va suferi nici uă întârziare, de vreme ce șederea împăratului în Gödöllő va fi pentru moment de uă durată forte scurtă și el se va duce de acolo direct la fruntaria ru­­săscă. Prin cercurile conducătore este cu­noscută acesta intențiune a monarh­ului, totuși se pástreza asupră­­ cel mai mare mister. De altmintre la Pesti­ Naplo publică scrrea că împăratul se va duce de aci la Oderberg sau Cracovia. Se pretinde că în­trevederea va avea loc în Krzeszowicze. Compania de onore a fost alesă din regi­mentul 60 ungur care se află în Cracovia. Ministrul Szlavy va însoți pe monarh­ la întrevedere.* Tulburări în Roma că telegramă din Roma, cu data de 1­ Octombre și publicată de Pester Lloyd, ne anunță următorele : „Când peregrinii părăsiră a­spra la 10 ore biserica San Vitale din strada Națio­nală, fură insultați de popor cu strigăte . »Jos Vaticanul! Jos trădătorii!* Se arun­cară câte­va pietre, apoiii se încinse­ră mică încăerare, până ce poliția restabili liniștea. Mai târziu turburarea se repetă în strada Corso în fața palatului Salviati. Se striga: „Morte lui Salviati!”­­Se scie că ducele de Salviati este președintele tutor societăților clericale din Italia.­ Poliția împrăștia pe tul­burători. Se făcură mai multe arestări.* Tulburările agrarii în Irlanda Irlanda întregă se găsesce acum supusă la regimul legilor escepționale. țfiarul ofi­cial a însoțit promulgarea măsurei de con­strângere de un mesaj al vice­ regelui, lordul Cowper, care resumă disposițiunile așa nu­mitelor Coercion Acts și previne poporul Ir­­landez, că ori­ce infracțiune la aceste legi va fi îndată și riguros pedepsită. Ferberea ce aceste măsuri trebuiau se producă neapărat în ore­cari părți ale Ir­­landei, începe a se arăta în întrunirile unde agitatorii și partizanii lor iau anga­jamen­­tul de a împinge resbelul mai departe ca nici uă­dătă împotriva proprietății și gu­vernului. Diferite scrisori cominatorii au Călătoria MM. LL. Regele și Regina MM. LL. Regele și Regina și A. S. R. Principesa de Hohenzollern, pornind din capitală. Luni, 5 octombre curent, la 9 ore dimineța, au sosit la Piteșcu pe la orele 12. De­și prima oprire a trenului regal n’a a­­vut­ loc de­cât la stația Titu, totuși garele de la Chitila, Ciocănesci și Ghergani, fru­mos împodobite cu verduță, fiori și dra­pele, erau pline de oă mulțime de țărani în haine de sărbătore, veniți spre a saluta,­­ în trecere,pe Auguștii călători. La gara Titu,­­­uă companie din regimentul 22 dorobanți, *———---*

Next