Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)

1881-10-24

ANUL AL DOUĂ­LEECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la a­dministrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America, Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiunea și Administrații mea stradă Domnei 14. SAMBATA, 24 OCTOMBRE 1881 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei­­ se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL BUGUEESGI, 1 =EL 1881 Cititorii nostrii sciu că nu-i o­­bosim cu polemice sterpe. La neadevăruri, respundem cu tă­cerea , la calomnii și insulte, cu dis­prețul. Când faptele vorbesc de sine , când ori­cine — flă­căt de prevenit In contra partitei liberale ș’a ideilor iei — nu póte tăgădui nici voința, nici munca acestei partite d’a ’m­­bunătăți situațiunea ce a moștenit, nici îmbunătățirea reală ce a făcut și care se vede și se simte, este de prisos a mai respinge insultele și calomniele cari cad de sine­le și se respândesc ca ceța nopței în fața lumînei și căldurei sorélui. De aceea, am lăsat câmp liber pro­­tiviicilor noștrii. Vom semnala case, ca c­ronicari, pentru a le da uă publicitate mai întinsă, opiniunile ce au despre na­țiunea română cei cari s’au pretins fiii cei mai buni ai iei și copii iei firesei și autoritați. Lunele trecute. Timpul — orga­nul prin care așa ifișii conservatori spun țării ideile lor —­ «ficea că poporul român e „val de mocirlă­ pestilențială, vă canalia “.................. Astă­­zi, acești buni și ’nțelepți Români merg chiar mai departe. Ei­­ fie : „Ei bine, cine ne-ar numi barbarh ar greși ore ? „N’ar greși de loc. „Cine dintre Români are oă cul­tură adevărată, acela va fi tot de opinia acesta și singura sea părere de zeü, precum și a noștru­, ar fi că nu suntem destul de barbari, avănd tăria și fecioria de simțiri ale bar­bariei, ci c’avem numai viț­ele civi­­lisației pe d’uă parte, numai vițiele barbariei pe d’alta. „Semi-barbari, ce e termenul tehh­nic pentru starea nostră, pe care un istoriograf modern îl va și ’ntre­­buința, cunoscând c’acestă stare e două sută de ori mai rea de­cât bar­baria, nevorbind de răutatea iei în alăturare cu adevărata civilisațiune.“ Ne oprim aci. Confrații noștrii au vorbit destul de limpede, pentru a fi ’nțeleși d’ori­­cine. După conservatori dor, poporul român e „semi-barbar. „El nu mai e poporul d’acum 50- 60 de ani, d’uă sănătosă barbaria.“ Și inima celor ce se deplânseseră și voiesc a fi necurmat stăpânii po­porului român, să frânge de durere. Poporul, spun ei, a făcut un pas spre progres, din barbar, acum 50—60 ani, a devenit semi-barbar, adică pe jumătate barbar, pe jumă­tate civilisat. Acest pas făcut spre civilisațiune — ș’aci vorbim în tesa pretinșilor conservatori— în loc d’a fi un bine, căci lumea ’ntregă spre civilisare merge, la civilisare ținteșce și-și în­corda tóte puterile spre a ajunge, e un roü mare, e nefericirea popo­rului român. Asemeni afirmări nu se discută. In regiunile cugetării fără direc­țiune numai un soi de ómeni au privilegiul d'a se găsi; aceia însă destețotă compătimirea pretutindeni; lumea-i ascultă, îi plânge, dar nu se ispitesce de a-i urma. Nu vom discuta deci cu Timpul. Lumea ’ntregă crede, spune și do­­vedesce că ori­ce pas de la barbariă spre civilisațiune să numesce pro­gres, că progresul este binele și fe­ricirea. Iscusiții noștri protivinei cred și pretind că e cu totul alt­fel. Ii lăsăm în credința lor, dacá cre­dință pot avea în ceva. Ne ’ntrebăm însă și datori suntem să ne facem acestă ’ntrebare ! Pentru ce are așa z­ișii conserva­tori caută a umili, a ’njosi și dis­credita poporul român ? Pentru ce laudă cu atâta întusi­­asm starea lui d’acum 50 — 60 ani, când soiul este că spre a pune ca­păt acelei stări s’au făcut mai multe revoluțiuni ? Pentru ce, când eașii o spun, în limbagiul lor d’uă noblețe alasă, c’am trecut de la barbariă la semi­­bar­barin, nu vin să puie umărul, să se unesca cu toții pentru ca să mer­gem mai iute spre civilisațiune, ci "§5 estasieză în fața trecutului și-l chiamă, îl doresc ca Evreii pe mân­tuitorul lor ? Ori­cine-i cunosce, i-a văd­uit la lucru și le-a judecat cu atențiune și pătrundere faptele, s’a convins că nu binele și fericirea poporului este dorința, aspirațiunea și scopul așa­­ zișilor conservatori, ci starea de acum 50—60 ani, când boierul singur era om ș’ori­ cine nu era boier nu se deosibia de vita de muncă de­cât prin aceia că putea ’nțelege și umilirea ’n care trăia și nedreptatea ce i se făcea. Acea stare case nu va mai fi, ș’ori cât ar dori-o, ori­cât ar lucra spre a o readuce amicii privilegiilor, munca le va fi zadarnică. Poporul român a gustat dulcele rude ale libertății și egalității, a comparat trecutul cu presintele și din acesta comparare a supt credința și otărîrea d’a merge necurmat na­­inte, și tot nainte, spre mai bine și spre fericire. Ori­cât i se va ifice că e „un val de mocirlă pestilențială, uă „cana­liă“, că e barbar, acesta nu-1 va opri ’n cale; căci uă barbariă care l’a dus în așa de scurt timp la independință și la regat, la libertate și la consciința de sine, la progres și la avere este de mii de ori de preferit unei stări în care câți­va erau stăpânii poporului întreg, stă­pâni pe munca, pe averea și chiar pe vieța lui, constă în polițe asupra veniturilor vămilor, polițe care vor fi restituite pe măsură ce Banca ’și face încasările. Paris. 3 Noembre. — D. Bresson a fost ales președinte definitiv al Camerii Depu­taților. Cabinetul J. Ferry ’șî va depune demisiunea în mările președintelui du­pă ce se va discuta în Cameră interpelarea asu­pra afacerilor din Tunis, care va avea pro­­babil minte Ioc Marția viitore. Formarea u­­nui cabinet Gambetta va îurma îndătă a­­cestei demisiuni. Astă­ dî s’a supt­ semnat noul tratat, de comerciu­ franco-italian. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 3 Noembre. — Pari­a a ’ncheiat cu grupul Băncii Otomane un îm­prumut de 370 mii lire turcesci, dintre care 220 plătibile ca compensație și loc mi­ în numerar prin rate lunare de 10.000 lire. Acest împrumut s’a făcut cu dobânda de 10 la sută; el va fi achitat din­­ teciuelile provincielor pe anii 1882 și 1883 ; s’a mai dat Băncii și uă garanțiă suplementară care INFORMAȚIUNI Astă­ sără, cu trenul de la Vărciorova, 9 ore, soseșce în Bucurescî, misiunea per­sană, al cărui cap este ambasadorele Per­­siei la Viena. Trenul accelerat care vine din Moldova și care trebuie să sosăscă în Bucurescî di­­mineța la 6 și 30, a întârziat astă­ze cu 7 ore, din cauza așezăreî podului de la Săs­­cut care să rupsese. Aflăm că Luni­săra, d-nii Dabija , mi­nistrul lucrărilor publice, I. Câmpineanu, guvernatorele Băncii Naționale, St. Falco­­vanu, director regal al căilor ferate ro­mâne, C. C. Olănescu, inspectorele gene­rale al căilor ferate, vor pleca la Brăila și Galați spre a alege locul pentru clădirea dokurilor.­­ 1 In ședința de erî a acestei comisiuni s’a studiat capacitatea acestor dokurî. S’a de­cis ca magasinele numai pentru mărfurile de importațiune să aibă o­ capacitate de 200.000 metri cubic­. Pentru magasinele de cereale nu s’a luat încă nic­­ită decisiune. Gestiunea este în studiu și în curănd va fi resolvată. POLITICA ESTERHA. Declarațiunile d-lui Kallay în delegațiunea austriacă Pester Lloyd, vorbind în numărul î de la 2 Noembre despre declarațiunile d-lui Kal­lay în delegațiunea austriacă, scrie urmă­tor­ele : »Explicațiunile ce șeful de secțiune, d. Kallay, a dat ieri în comisiunea bugetară a delegațiunii austriace asupra cesiunilor pendinte, n’au fost negreșit complete din causa restricțiunii ce ’și-a impus conducto­­rele provisoriu al ministerului afacerilor străine, în considerațiunea că lipsesce un ministru definitiv. In privința cessiunii du­nărene, d. Kallay făcu­tă espunere prag­matică forte lămurită, din care resultă că cunoscutele greutăți ce predomneau pân’ a­­cum n’au fost încă ’nlăturate, dar d-sea a evitat d’a arăta soluțiunea aceea pe care monarc­ia austro-ungară se sforțâză s’o do­­bândăscă. Și cu tote acestea nimeni nu pate se fiă mai bine ’n posițiune ca d-nul Kallay d’a spune un cuvânt ot­ărîtor asupra cestiunii dunărene, de vreme ce ’n Austro- Ungaria sunt forte puțini aceia cari să fiă, ca și d-sea, în posițiune a judeca cestiunea din tote puntele de vedere. D’aceea noi nu credem că viitorul ministru de externe, ori care ar fi el, ar putea să renunțe la păre­rea d-lui Kallay în acestă cestiune. .In privința cestiunilor de drum de fer cu Turcia resultă, din relațiunile d-lui Kal­lay, că s’a ajuns în fine la un arangjament cu Porta. Cu Serbia și Bulgaria s’a regulat de mult cestiunea și Medica mai era numai în Constantinopole, unde se refula constru­irea liniei pân’ la Salonic. Ni se pare că nu greșim dăcă presupunem că atitudinea Porții in acesta cestiune a fost influințată de diplomația engleză. Totuși nu putem lua de­cât cu satisfacțiune act despre faptul că Porta s’aréta ’n sine dispusă a ’ndeplini o­­bligațiunile din tratat privitore la legătura drumului de fer.* Venirea comitelui Andrassy la ministerial de externe Pester Lloyd publică urmatorea telegramă din Viena cu data de 31 Octombre : «Cea mai mare parte din diare discută numirea comitelui Andrassy ca ministru de esterne, desemnându-l ca un eveniminte forte­­ apropiat și­otărît; diarele care sunt în legătură cu ministeriul de esterne ob­servă uă atitudine reservată. De fapt, prin cercurile de ordinar bine informate se men­ține versiunea că nu s’a luat pân’acum nici uă­otârîre și nici nu trebuie să se aș­tepte mai ’nainte de terminarea sesiunii delegațiunilor. In schimb, prin cercurile de­legaților austriaci se crede ’n chrămarea comitelui Andrassy și chiar și cei m­ai în­dărătnici din foștii săi protivniei se arătă forte dispuși a face pace cu el. Cel mai tare argument pentru chrămarea comitelui Andrassy se găseste în împregiurarea că comisiunea delegațiunii ungare pentru afa­cerile străine a amânat pentru mai multe dile desbaterile săle asupra afacerilor stră­ine, spre a procura comitelui Andrassy ocasiunea d’a lua parte la ele. Afară de a­­cestea s’ar fi observat că com­itele Andriasy ar fi conferit cu miniștrii italiani c’un zel ș’un interes care nu se pot îndestul espiica numai prin posițiunea mea ca simplu de­legat.* Asupra aceleea­și cestiuni Pesti-Naplo publică următorele : «După informațiunile nóstre acesta scrie este crezută ’n cercurile delegațiunii ungare. Putem comunica din isvor sigur, că împă­ratul a suferit în Gödöllő comitelui Andrassy portofoliul afacerilor străine, dar că acesta a refuzat atunci. Se zice că comnitele An­drassy, cu acestă ocasiune, a făcut împă­ratului aceea­și declarațiune pe care ’l-a făcut’o când ș’a dat demisiunea și care era : »Sănătatea mea ș’afacer­ile mele private mă silesc a’mî da demisiunea. Cu tote a­­cestea vom­ fi ’n tot­d’a­una la disposițiunea M. Vóstre. Daca portofoliul afacerilor stră­ine va fi luat d’un bărbat, care va cores­punde ’n lotul intențiunilor coronei, atât mai bine, atunci pot să rămâi retras în viața mea privată. Er dăcă nu și decă co­rona mă va ch­iăma, apoi mă va găsi spre a’ndeplini acestă sarcină*. Se pare că s’au făcut încercări în mai multe părți, dar co­rnitele Andrassy a rămas adevăratul can­didat*. Principele de Bismarck și resultatele alegerilor Wiener Allgemeine Zeitung publică ur­matorea telegramă ce i se trimite din Ber­lin cu data de 31 Octombre : »Două sute membrii d’ai societății stu­­denților din Lipsea, serbau în diua alege­rilor, printr’un serată, presupusa victorie a agitațiunii anti-semitice. Tocmai în acel mo­ment sosi­easă scriea despre resultatul a­­legerilor din Berlin. Serata fu întreruptă, dar se trimise­ră telegramă cancelariului imperiului, prin care cei două sute studeațî îi exprimă continua lor supunere. La a­­cestă telegramă principele de Bismarck răs­punse ’n următorii termeni: «Vă mulțămesc din inimă pentru tele­grama d­v. și nu sunt nici surprins nici descuragiat prin resultatul alegerilor din Berlin Bellié cronice cer timp și răbdare. Sunt vesel d’a vedea din telegrama d­v. că societatea studenților germani are ca și mine cea mai mare ’ncredere ’n viitor. Bismarck. »Acestă scrisare, pe care o publică­­ fia­rele de fără conservatoare și clericale, pro­duce aici un mare sensațiune, căci totă lu­mea așteptă cu un ore­care îngrijire ca să afle părerea cancelarului asupra resultatu­­lui alegerilor. Acestă din urmă așteptare a fost negreșit satisfăcută numai în parte, de vreme ce cancelariul își esprimă părerea sea numai asupra alegerilor din Berlin și n’ar fi putut negreșit să ’ntrebuințeze a­­celea­șî cuvinte și ’n privința resultatelor celor­l­alte alegeri pentru Reichstag. Marea minoritate a anti-progresiștilor din Berlin, explică până la un punt óre­ care speranța mea, că cu timpul și cu răbdare va putea fi ’nvinsă »baia chronică* a alegerilor ne­guvernamentale, dar sporul de voturi, ce au dobândit liberalii progresiști în alte o­­rașe, fac ca acea speranță să potă fi ex­­primată numai de protivnicii săi. Daca am sta să judecăm după impresiunea produsă de scrisorea de mai sus, apoi se pare că principele de Bismarck ar fi avut intențiu­­nea se disolve Reichstagul, nu se soie­­nse deca va mai fi existând acesta intențiune • ’n urma cunoscerii resultatelor celor­l­alte alegeri. “ Diarul clerical Germania, vorbind despre scrisarea principelui de Bismarck, scrie ur­mătorele: «Principele de Bismarck dă studenților din Lipsea asigurarea, că, prin resultatul alegerilor din Berlin, nu este nici surprins nici descuragiat. Se pare dar că d-sea con­sideră înfrângerea din Berlin nu ca a con­servatorilor, ci ca la sda propriă. D-sea dice că vindecarea bulelor chronice cere timp și răbdare; nouă ni se pare că sunt trebuinciose și leacuri juste.* Alegerile în Germania. Citim în Fremden-Blatt de la 2 Noem­bre : »Resultatel alegerilor pentru Reichstagul german sunt tote cunoscute acum, afară de două. Clasificarea aleșilor apărută în depezile oficiale din Berlin trebuie se fie supusă la uă ’ndreptare, dar, în întregul fel, ea ne dă un ore­care lămurire, de­și nu se pote spune ceva otărîtor de­cât nu­mai după ce se vor termina și balotagele. Fiind­că în cele uă sută de balotage nu vor lua parte de­cât forte puțini conser­vatori și clericali, și chiar și aceștia cu pu­țini sorți de reușită, nu ni se pare a co­respunde cu starea de fapt a lucrurilor când se afirmă că este cu putință uă ma­­joritate conservatore-clericală. Clericalii dis­pun de 100 voturi și conservatorii de 44, ceea­ ce face un total de 144 voturi, și fiind-că Reichstagul are 397 deputați, apoi cifra de mai sus este departe de a fi pe ju­mătate. Ar fi pute uă majoritate clerical o­­conservatóre putinciosă, déca s’ar uni cu acésta coalițiune și conservatorii liberali, sau, cum se numesc astă-dfi, partita impe­riului. Totu­și nu este însé­uă speranță tocmai mare pentru un asemene coalițiune. Mai intâia între clericali și conservatori e­xistă neînțelegeri anevoie de împăcat, și, pe lângă acesta, ca să formeze majoritatea, ar trebui ca în balotagil să mai reușăscă încă 33 candidați din cele trei fracțiuni, de vreme ce până acum ele dispun în to­tal numai de 166 voturi. zicarul die Post, care este organul de căpetenie al conser­vatorilor liberali, priveste acesta coalițiune ca un fapt care nu este tocmai putincios.* Amănunte asupra întrevederii din Viena Neue freie Presse, publică următorea te­legramă ce i să trimite din Londra cu data de 31 Octombre : »Un diplomat străin acreditat aici po­­vesteșce următorele amănunte asupra în­trevederii de la Viena a monarh­ilor. Că­lătoria regelui Humbert, la Viena era un fapt otărît încă de la finele lui August san de la î nceputul lunei lui­ Septembre. In schimb, tocmai în ultimul moment, în urma unei dorințe exprimată de împăratul Fran­­cisc Josef față cu cornițele Robilant, și în urma unei vii schimbări de depeșî între Roma, Pesta și Monza, s’a otărît la curtea regală italiană ca regina Margareta să în­­soțescă pe rege. Nu s’a ’ncheiat nici oă a­­lianță formală austro-italiană, mai ántéiü pentru­ că Austria nu are acum nici un ministru de externe cu care miniștrii De­­pretis și Mancini se fi putut discuta acesta cestiune principală. S’a ajuns la oă ’nțele­­gere asupra cestiunei dunărene, asupra drep­turilor de pescuire ale Chioggioților în A­­driatica, asupra pescuitului în locul Garda și ’n fine asupra multor cestiuni vamale. Se­­ zice că miniștrii italiani sunt forte sa­tisfăcuți de resultatele întrevedere­.* Declarațiunile d-lui Mancini Corespondintele oficios din Viena al Zia­rului Politik, reproduce următorele decla-

Next