Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)
1881-10-24
ANUL AL DOUĂLEECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America, Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLARUL Redacțiunea și Administrații mea stradă Domnei 14. SAMBATA, 24 OCTOMBRE 1881 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL BUGUEESGI, 1 =EL 1881 Cititorii nostrii sciu că nu-i obosim cu polemice sterpe. La neadevăruri, respundem cu tăcerea , la calomnii și insulte, cu disprețul. Când faptele vorbesc de sine , când oricine — flăcăt de prevenit In contra partitei liberale ș’a ideilor iei — nu póte tăgădui nici voința, nici munca acestei partite d’a ’mbunătăți situațiunea ce a moștenit, nici îmbunătățirea reală ce a făcut și care se vede și se simte, este de prisos a mai respinge insultele și calomniele cari cad de sinele și se respândesc ca ceța nopței în fața lumînei și căldurei sorélui. De aceea, am lăsat câmp liber protiviicilor noștrii. Vom semnala case, ca cronicari, pentru a le da uă publicitate mai întinsă, opiniunile ce au despre națiunea română cei cari s’au pretins fiii cei mai buni ai iei și copii iei firesei și autoritați. Lunele trecute. Timpul — organul prin care așa ifișii conservatori spun țării ideile lor — «ficea că poporul român e „val de mocirlă pestilențială, vă canalia “.................. Astăzi, acești buni și ’nțelepți Români merg chiar mai departe. Ei fie : „Ei bine, cine ne-ar numi barbarh ar greși ore ? „N’ar greși de loc. „Cine dintre Români are oă cultură adevărată, acela va fi tot de opinia acesta și singura sea părere de zeü, precum și a noștru, ar fi că nu suntem destul de barbari, avănd tăria și fecioria de simțiri ale barbariei, ci c’avem numai vițele civilisației pe d’uă parte, numai vițiele barbariei pe d’alta. „Semi-barbari, ce e termenul tehhnic pentru starea nostră, pe care un istoriograf modern îl va și ’ntrebuința, cunoscând c’acestă stare e două sută de ori mai rea decât barbaria, nevorbind de răutatea iei în alăturare cu adevărata civilisațiune.“ Ne oprim aci. Confrații noștrii au vorbit destul de limpede, pentru a fi ’nțeleși d’oricine. După conservatori dor, poporul român e „semi-barbar. „El nu mai e poporul d’acum 50- 60 de ani, d’uă sănătosă barbaria.“ Și inima celor ce se deplânseseră și voiesc a fi necurmat stăpânii poporului român, să frânge de durere. Poporul, spun ei, a făcut un pas spre progres, din barbar, acum 50—60 ani, a devenit semi-barbar, adică pe jumătate barbar, pe jumătate civilisat. Acest pas făcut spre civilisațiune — ș’aci vorbim în tesa pretinșilor conservatori— în loc d’a fi un bine, căci lumea ’ntregă spre civilisare merge, la civilisare ținteșce și-și încorda tóte puterile spre a ajunge, e un roü mare, e nefericirea poporului român. Asemeni afirmări nu se discută. In regiunile cugetării fără direcțiune numai un soi de ómeni au privilegiul d'a se găsi; aceia însă destețotă compătimirea pretutindeni; lumea-i ascultă, îi plânge, dar nu se ispitesce de a-i urma. Nu vom discuta deci cu Timpul. Lumea ’ntregă crede, spune și dovedesce că orice pas de la barbariă spre civilisațiune să numesce progres, că progresul este binele și fericirea. Iscusiții noștri protivinei cred și pretind că e cu totul altfel. Ii lăsăm în credința lor, dacá credință pot avea în ceva. Ne ’ntrebăm însă și datori suntem să ne facem acestă ’ntrebare ! Pentru ce are așa zișii conservatori caută a umili, a ’njosi și discredita poporul român ? Pentru ce laudă cu atâta întusiasm starea lui d’acum 50 — 60 ani, când soiul este că spre a pune capăt acelei stări s’au făcut mai multe revoluțiuni ? Pentru ce, când eașii o spun, în limbagiul lor d’uă noblețe alasă, c’am trecut de la barbariă la semibarbarin, nu vin să puie umărul, să se unesca cu toții pentru ca să mergem mai iute spre civilisațiune, ci "§5 estasieză în fața trecutului și-l chiamă, îl doresc ca Evreii pe mântuitorul lor ? Oricine-i cunosce, i-a văduit la lucru și le-a judecat cu atențiune și pătrundere faptele, s’a convins că nu binele și fericirea poporului este dorința, aspirațiunea și scopul așa zișilor conservatori, ci starea de acum 50—60 ani, când boierul singur era om ș’ori cine nu era boier nu se deosibia de vita de muncă decât prin aceia că putea ’nțelege și umilirea ’n care trăia și nedreptatea ce i se făcea. Acea stare case nu va mai fi, ș’ori cât ar dori-o, oricât ar lucra spre a o readuce amicii privilegiilor, munca le va fi zadarnică. Poporul român a gustat dulcele rude ale libertății și egalității, a comparat trecutul cu presintele și din acesta comparare a supt credința și otărîrea d’a merge necurmat nainte, și tot nainte, spre mai bine și spre fericire. Oricât i se va ifice că e „un val de mocirlă pestilențială, uă „canaliă“, că e barbar, acesta nu-1 va opri ’n cale; căci uă barbariă care l’a dus în așa de scurt timp la independință și la regat, la libertate și la consciința de sine, la progres și la avere este de mii de ori de preferit unei stări în care câțiva erau stăpânii poporului întreg, stăpâni pe munca, pe averea și chiar pe vieța lui, constă în polițe asupra veniturilor vămilor, polițe care vor fi restituite pe măsură ce Banca ’și face încasările. Paris. 3 Noembre. — D. Bresson a fost ales președinte definitiv al Camerii Deputaților. Cabinetul J. Ferry ’șî va depune demisiunea în mările președintelui după ce se va discuta în Cameră interpelarea asupra afacerilor din Tunis, care va avea probabil minte Ioc Marția viitore. Formarea unui cabinet Gambetta va îurma îndătă acestei demisiuni. Astă dî s’a supt semnat noul tratat, de comerciu franco-italian. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Constantinopole, 3 Noembre. — Paria a ’ncheiat cu grupul Băncii Otomane un împrumut de 370 mii lire turcesci, dintre care 220 plătibile ca compensație și loc mi în numerar prin rate lunare de 10.000 lire. Acest împrumut s’a făcut cu dobânda de 10 la sută; el va fi achitat din teciuelile provincielor pe anii 1882 și 1883 ; s’a mai dat Băncii și uă garanțiă suplementară care INFORMAȚIUNI Astă sără, cu trenul de la Vărciorova, 9 ore, soseșce în Bucurescî, misiunea persană, al cărui cap este ambasadorele Persiei la Viena. Trenul accelerat care vine din Moldova și care trebuie să sosăscă în Bucurescî dimineța la 6 și 30, a întârziat astăze cu 7 ore, din cauza așezăreî podului de la Săscut care să rupsese. Aflăm că Lunisăra, d-nii Dabija , ministrul lucrărilor publice, I. Câmpineanu, guvernatorele Băncii Naționale, St. Falcovanu, director regal al căilor ferate române, C. C. Olănescu, inspectorele generale al căilor ferate, vor pleca la Brăila și Galați spre a alege locul pentru clădirea dokurilor. 1 In ședința de erî a acestei comisiuni s’a studiat capacitatea acestor dokurî. S’a decis ca magasinele numai pentru mărfurile de importațiune să aibă o capacitate de 200.000 metri cubic. Pentru magasinele de cereale nu s’a luat încă nicită decisiune. Gestiunea este în studiu și în curănd va fi resolvată. POLITICA ESTERHA. Declarațiunile d-lui Kallay în delegațiunea austriacă Pester Lloyd, vorbind în numărul î de la 2 Noembre despre declarațiunile d-lui Kallay în delegațiunea austriacă, scrie următorele : »Explicațiunile ce șeful de secțiune, d. Kallay, a dat ieri în comisiunea bugetară a delegațiunii austriace asupra cesiunilor pendinte, n’au fost negreșit complete din causa restricțiunii ce ’și-a impus conductorele provisoriu al ministerului afacerilor străine, în considerațiunea că lipsesce un ministru definitiv. In privința cessiunii dunărene, d. Kallay făcută espunere pragmatică forte lămurită, din care resultă că cunoscutele greutăți ce predomneau pân’ acum n’au fost încă ’nlăturate, dar d-sea a evitat d’a arăta soluțiunea aceea pe care monarcia austro-ungară se sforțâză s’o dobândăscă. Și cu tote acestea nimeni nu pate se fiă mai bine ’n posițiune ca d-nul Kallay d’a spune un cuvânt otărîtor asupra cestiunii dunărene, de vreme ce ’n Austro- Ungaria sunt forte puțini aceia cari să fiă, ca și d-sea, în posițiune a judeca cestiunea din tote puntele de vedere. D’aceea noi nu credem că viitorul ministru de externe, ori care ar fi el, ar putea să renunțe la părerea d-lui Kallay în acestă cestiune. .In privința cestiunilor de drum de fer cu Turcia resultă, din relațiunile d-lui Kallay, că s’a ajuns în fine la un arangjament cu Porta. Cu Serbia și Bulgaria s’a regulat de mult cestiunea și Medica mai era numai în Constantinopole, unde se refula construirea liniei pân’ la Salonic. Ni se pare că nu greșim dăcă presupunem că atitudinea Porții in acesta cestiune a fost influințată de diplomația engleză. Totuși nu putem lua decât cu satisfacțiune act despre faptul că Porta s’aréta ’n sine dispusă a ’ndeplini obligațiunile din tratat privitore la legătura drumului de fer.* Venirea comitelui Andrassy la ministerial de externe Pester Lloyd publică urmatorea telegramă din Viena cu data de 31 Octombre : «Cea mai mare parte din diare discută numirea comitelui Andrassy ca ministru de esterne, desemnându-l ca un eveniminte forte apropiat șiotărît; diarele care sunt în legătură cu ministeriul de esterne observă uă atitudine reservată. De fapt, prin cercurile de ordinar bine informate se menține versiunea că nu s’a luat pân’acum nici uăotârîre și nici nu trebuie să se aștepte mai ’nainte de terminarea sesiunii delegațiunilor. In schimb, prin cercurile delegaților austriaci se crede ’n chrămarea comitelui Andrassy și chiar și cei mai îndărătnici din foștii săi protivniei se arătă forte dispuși a face pace cu el. Cel mai tare argument pentru chrămarea comitelui Andrassy se găseste în împregiurarea că comisiunea delegațiunii ungare pentru afacerile străine a amânat pentru mai multe dile desbaterile săle asupra afacerilor străine, spre a procura comitelui Andrassy ocasiunea d’a lua parte la ele. Afară de acestea s’ar fi observat că comitele Andriasy ar fi conferit cu miniștrii italiani c’un zel ș’un interes care nu se pot îndestul espiica numai prin posițiunea mea ca simplu delegat.* Asupra aceleeași cestiuni Pesti-Naplo publică următorele : «După informațiunile nóstre acesta scrie este crezută ’n cercurile delegațiunii ungare. Putem comunica din isvor sigur, că împăratul a suferit în Gödöllő comitelui Andrassy portofoliul afacerilor străine, dar că acesta a refuzat atunci. Se zice că comnitele Andrassy, cu acestă ocasiune, a făcut împăratului aceeași declarațiune pe care ’l-a făcut’o când ș’a dat demisiunea și care era : »Sănătatea mea ș’afacerile mele private mă silesc a’mî da demisiunea. Cu tote acestea vom fi ’n totd’auna la disposițiunea M. Vóstre. Daca portofoliul afacerilor străine va fi luat d’un bărbat, care va corespunde ’n lotul intențiunilor coronei, atât mai bine, atunci pot să rămâi retras în viața mea privată. Er dăcă nu și decă corona mă va chiăma, apoi mă va găsi spre a’ndeplini acestă sarcină*. Se pare că s’au făcut încercări în mai multe părți, dar cornitele Andrassy a rămas adevăratul candidat*. Principele de Bismarck și resultatele alegerilor Wiener Allgemeine Zeitung publică urmatorea telegramă ce i se trimite din Berlin cu data de 31 Octombre : »Două sute membrii d’ai societății studenților din Lipsea, serbau în diua alegerilor, printr’un serată, presupusa victorie a agitațiunii anti-semitice. Tocmai în acel moment sosieasă scriea despre resultatul alegerilor din Berlin. Serata fu întreruptă, dar se trimiseră telegramă cancelariului imperiului, prin care cei două sute studeațî îi exprimă continua lor supunere. La acestă telegramă principele de Bismarck răspunse ’n următorii termeni: «Vă mulțămesc din inimă pentru telegrama dv. și nu sunt nici surprins nici descuragiat prin resultatul alegerilor din Berlin Bellié cronice cer timp și răbdare. Sunt vesel d’a vedea din telegrama dv. că societatea studenților germani are ca și mine cea mai mare ’ncredere ’n viitor. Bismarck. »Acestă scrisare, pe care o publică fiarele de fără conservatoare și clericale, produce aici un mare sensațiune, căci totă lumea așteptă cu un orecare îngrijire ca să afle părerea cancelarului asupra resultatului alegerilor. Acestă din urmă așteptare a fost negreșit satisfăcută numai în parte, de vreme ce cancelariul își esprimă părerea sea numai asupra alegerilor din Berlin și n’ar fi putut negreșit să ’ntrebuințeze aceleașî cuvinte și ’n privința resultatelor celorlalte alegeri pentru Reichstag. Marea minoritate a anti-progresiștilor din Berlin, explică până la un punt óre care speranța mea, că cu timpul și cu răbdare va putea fi ’nvinsă »baia chronică* a alegerilor neguvernamentale, dar sporul de voturi, ce au dobândit liberalii progresiști în alte orașe, fac ca acea speranță să potă fi exprimată numai de protivnicii săi. Daca am sta să judecăm după impresiunea produsă de scrisorea de mai sus, apoi se pare că principele de Bismarck ar fi avut intențiunea se disolve Reichstagul, nu se soiense deca va mai fi existând acesta intențiune • ’n urma cunoscerii resultatelor celorlalte alegeri. “ Diarul clerical Germania, vorbind despre scrisarea principelui de Bismarck, scrie următorele: «Principele de Bismarck dă studenților din Lipsea asigurarea, că, prin resultatul alegerilor din Berlin, nu este nici surprins nici descuragiat. Se pare dar că d-sea consideră înfrângerea din Berlin nu ca a conservatorilor, ci ca la sda propriă. D-sea dice că vindecarea bulelor chronice cere timp și răbdare; nouă ni se pare că sunt trebuinciose și leacuri juste.* Alegerile în Germania. Citim în Fremden-Blatt de la 2 Noembre : »Resultatel alegerilor pentru Reichstagul german sunt tote cunoscute acum, afară de două. Clasificarea aleșilor apărută în depezile oficiale din Berlin trebuie se fie supusă la uă ’ndreptare, dar, în întregul fel, ea ne dă un orecare lămurire, deși nu se pote spune ceva otărîtor decât numai după ce se vor termina și balotagele. Fiindcă în cele uă sută de balotage nu vor lua parte decât forte puțini conservatori și clericali, și chiar și aceștia cu puțini sorți de reușită, nu ni se pare a corespunde cu starea de fapt a lucrurilor când se afirmă că este cu putință uă majoritate conservatore-clericală. Clericalii dispun de 100 voturi și conservatorii de 44, ceea ce face un total de 144 voturi, și fiind-că Reichstagul are 397 deputați, apoi cifra de mai sus este departe de a fi pe jumătate. Ar fi pute uă majoritate clerical oconservatóre putinciosă, déca s’ar uni cu acésta coalițiune și conservatorii liberali, sau, cum se numesc astă-dfi, partita imperiului. Totuși nu este înséuă speranță tocmai mare pentru un asemene coalițiune. Mai intâia între clericali și conservatori există neînțelegeri anevoie de împăcat, și, pe lângă acesta, ca să formeze majoritatea, ar trebui ca în balotagil să mai reușăscă încă 33 candidați din cele trei fracțiuni, de vreme ce până acum ele dispun în total numai de 166 voturi. zicarul die Post, care este organul de căpetenie al conservatorilor liberali, priveste acesta coalițiune ca un fapt care nu este tocmai putincios.* Amănunte asupra întrevederii din Viena Neue freie Presse, publică următorea telegramă ce i să trimite din Londra cu data de 31 Octombre : »Un diplomat străin acreditat aici povesteșce următorele amănunte asupra întrevederii de la Viena a monarhilor. Călătoria regelui Humbert, la Viena era un fapt otărît încă de la finele lui August san de la î nceputul lunei lui Septembre. In schimb, tocmai în ultimul moment, în urma unei dorințe exprimată de împăratul Francisc Josef față cu cornițele Robilant, și în urma unei vii schimbări de depeșî între Roma, Pesta și Monza, s’a otărît la curtea regală italiană ca regina Margareta să însoțescă pe rege. Nu s’a ’ncheiat nici oă alianță formală austro-italiană, mai ántéiü pentru că Austria nu are acum nici un ministru de externe cu care miniștrii Depretis și Mancini se fi putut discuta acesta cestiune principală. S’a ajuns la oă ’nțelegere asupra cestiunei dunărene, asupra drepturilor de pescuire ale Chioggioților în Adriatica, asupra pescuitului în locul Garda și ’n fine asupra multor cestiuni vamale. Se zice că miniștrii italiani sunt forte satisfăcuți de resultatele întrevedere.* Declarațiunile d-lui Mancini Corespondintele oficios din Viena al Ziarului Politik, reproduce următorele decla-