Romanulu, noiembrie 1881 (Anul 25)

1881-11-25

ROMANULU 25 NOEMBRE 1881 D. I. C. Brătianu, președinte al consiliului respunde c’a fost uă dificultate d’a se a­­plica legea, căci consiliul comunale de lași nu voia s’o aplice. Când uă lege este în esecutare nu pate nimeni să nu i se su­pună , pute cnse să ceră modificarea iei. Astă­zi, consiliul comunale a venit la alte simțiminte, el primește legea, dar cere fre­­care modificări, căci crede că nu s’a dat a­­tât pe cât Camera credea că dă orașului Iași. Ministerul are să vină cu un proiect de lege, în care se vor arăta modificările ce propune municipalitatea, și ast­fel se va ter­mina acesta cestiune. D. N. Ionescu răspunde președintelui con­siliului, lăsând se se strecóre tot felul de insulte și acusațiuni la adresa guvernului. Însă și majoritatea Adunării nu este cru­țată de nemulțumirea d-lui N. Ionescu. D-sea termină dirând că Adunarea să trecă în secțiuni și să ia în considerațiune pro­punerile ce le va face ministrul, neeșind din ședință pene ce nu se va da uă deslegare­otărîrii constituantei din 1866. I­. I. Brătianu, președinte al consiliului. Voin­ejice și eu d-lui Ionescu că și insul­tele ce s’a ’ncercat a ’mi aduce d-sea de la ’nălțimea tribunei unde se află, și pe care trebuia să o respecte mai­­ mult, nu mă pot atinge pe mine (aplause). D. Io­­nescu a dis că aș fi insultat pe fostul con­siliu de Iași. Când și cum am făcut eu a­­cesta ? Față este Camera ’ntrăgă, care paate mărturi deca în cuvintele mele a fost ce­va insultător pentru cine­va, decă în ele a fost ce­va care măcar să dea loc la uă prelun­gire de discuțiune. D. Vernescu a adresat guvernului uă in­terpelare forte simplă, eu ’i-am răspuns cât mai scurt și forte cuviincios. D. Ionescu s’a rădicat cu uă mare furie în contra partitei liberale, care­­ zice d-sea că n’a voit nici­ vă­ dată să esecute votul Camerei în privința acesta. Dar d-lor, vo­tul Camerei constituante a fost dat la 1866, noi am dat votul nostru din urmă la 1879; în intervalul acesta d. Ionescu a făcut parte necontenit când din Senat, când din Cameră, și a fost chiar și la gu­vern și cu tóte acestea nici d-luî n’a fă­cut nimic. Nu ’i fac nici uă imputare pen­tru acesta, fiind-că împregiurările au­ fost așa că n’a avut Camera timp și mijilóee ca să îndeplinască acel vot, dar îmi pare că nici d. lonescu care avea dreptul să acuse pe alții de un fapt la care este solidar cu denșii. Ce mi s’a părut mai ciudat este că d. Ionescu m’a atacat, că eu am zis ceva rea de consiliul comunal trecut, m’am ferit din contra a face cea mai mică distincțiune ’n­­tre consiliul trecut, și cel actual de Iași. Primesc voios ca Adunarea să cerceteze din nou cestiunea. M’am consultat cu membrii comunei, am tratat cu eî și le am spus : legea este lege, trebuie se vă supuneți iei, dar noi se venim în Cameră cu toții și se împlinim ceea ce va fi de lipsă. D. Ionescu dice că, eu am scrutat sim­­țimintele sau opiniunile pe care consiliul comunal de Iași, nu le a manifestat încă. D-lor, am disolvat consiliul comunal care avea amorul său propriu angagiat. Cel­alt consiliu comunal l’am vedut că nu este angagiat pe drumul acela și sunt încre­dințat, că ori­ce consiliu comunal care nu va voi se facă din cestiunea acesta un cal de bănae, are să primescá legea cu modi­ficările ce ’i vom face ’mpreună cu Ca­mera. D-lor, déca am luat cuvântul cu în a­­lstă cestiune, este că, onorabilul meu co­­îg de la interne, nu a fost pe atunci la minister, m’am rugat de d-luî ca se mă iie să iau eu cuvântul, fiind­câ cunosc estiunea mai bine. Dar eu am înțeles care ste intențiunea onorabilului d. Ionescu. D-sea scie că ori­ce consiliu comunal ar , are să primesca legea cu modificările espre care am vorbit., și d-sele, ’i pare äu că acel consiliu comunal, are să se re­­omande că este maî la ’nălțimea misiune! éle, și de aceea d. Ionescu ar voi ca m­­onsiliul comunal să declare acesta, ci să se Camera s’o facă, provocată de onor. d. mescu. Acesta énse, nu se va face, va uni guvernul, după ce consiliul comunal e va pronunța, și va da satisfacțiuni atât Iașului Iași, cât și votului Constituantei. Acum, d-lor, cred că cestiunea este vi­tă, afară de cestiunile personale pe care ar putea releva d. Guști și colegul meu e la interne, dacă ar voi se se puie la idelul d-luî Ionescu, care voiesce ’n tot­­’a­una să arunce tină pe totă lumea. D. D. Guști, vorbesce apoi ca primar 1 orașului Iași, și ca deputat mărturisind ă este pătruns de adâncă părere de refl­ectând diapasonul la care s’a rădicat ces­iunea celor 10 milione date orașului Iași, de către represintațiunea națională. D-sea cu­ce că nu face procesul consiliu­­l­ comunal, dar crede că tot­dea­una a­­ceste consilii comunale vor da supunere egilor făcute de Adunare. D. N. Dimancea răspunzând d-lui N. Io­­lescu. Zice­m noi nu voim exi­tăm satisfacerea legalităței, ci nu să dăm nijloce unor persone cari caută să dom­­les’ca la Iași, și se facă ce voiesc d-lor. D. G. Vernescu, discută legea făcută de cameră și întrebă de ce n’au dat Came­lie trecute acele 10 milione? In ceea­ ce privesce compensațiunea, d sea Zice că n’au­­erut-o Iașii, ci Camelile din inițiativa lor ia dat-o. Déca se esecuta legea Constit­uan­­ei, Zice d-sea astă­zî totul se termina și nu mai era nimic. In urmă revenind la consiliul comunal din Iași, caută a dovedi că vina este a gu­vernului și că fostul consiliu îșî a făcut datoria, nesupunându-se votului oamenilor. D. G. Mârzescu, vorbind de cele petre­cute în consiliul comunal din Iași, regretă că discnsiunea a fost pasionată în sînul a­­celui consiliu, precum este pasionată și astă­zi în parlament. Țara: Zice d-sea, este debi­­tarea comunei Iași, ea îî datoresce bani, și în loc de bani i se dă moșii ? Credito­­rele primesce acest mod de plată ? Eco în­trebarea ce o face d-sea Apoi adaugă: Cum am pus ea cestiunea în consiliul comunal ? Am zis : de la noi atârnă să zicem debit­orețui nostru, că nu primim altă plată decât bani, de la noi atârnă să zicem, primim moșii în loc de bani, dar,mo­­șiile pe cari ni le-a dat represintațiunea națio­nală, nu acoperea valorea celor 10,000,000 lei care ni se datoresce. Terminând crede, că cestiunea este forte lesne de resolvat, și să trecem la ordinea Zilei, rămânând ca, nu primarul, ci consi­liul comunei Iași, să -și esecute drepturile sale în ceea ce priveșce primirea plătei a­­celor 10 milione. Se cere închiderea discuțiunii. D. Teodor B. Lățescu se mărginesce la regretabilul incident ce a dat nastere a­­ceastă discusiune. Este vorba, zice d-sea de comparațiunea făcută de d. N. Ionescu, între faptul că Camera actuală a plătit d-lui C A. Ro­se­ti datoria contractată la 1866 către d-sea de Adunarea Constituantă, și acela că o­­rașul Iași aștepta încă până astă­zî înde­plinirea votului și al solemnului angajja­­ment contractat către el la aceea­și epocă, de aceea­șî mare Adunare Națională. A­­poi adaugă : In fața acestui fapt atât de straniu cu­tez­a zice, d-lor deputat!, că nu numai că nu aș fi crezut nicî-uă­ dată, când uă țâră, prin mandatarii săi legali manifestesá re­­cunoscința sea unuia dintre cetățenii cei mari, să se găsască vr’un ce­t­ățe­n al ace­­leia­șî țări care se critice și­­ se desaprobe asemenea manifestare, dor âncă afirm în modul cel mai categoric și fără temere d’a fi desmințit că exemplul unui asemenea caz nu ne l’au oferit încă până acum nici un colț al lumei civilisate. Alunecarea nepermisă și fără precedent a d-lui Ionescu, este cu atât mai regreta­bilă, cu cât au fost de spontaneu și una­nim actul espresiunii gratitudinii naționale către ilustrul Rosetti, la care se raportă neiertatele alusiuni ale d-lui Ionescu. Pentru d-sea pare mai mult de­cât pen­tru ori­cine era ua datorie și de delicateță și deferință, uă datoria de delicateță pentru cetățânul onorat de națiune, uă datoria de deferință către națiune pentru actul său a­­tât de echitabil, spontaneu și unanim, să nu gasescu­rén acel act, se nu gasescu ne ne­meiat­ă acea măsură, (aplause). Arătând cum în Francia ca și’n Italia nimeni nu s’a găsit ca s’atace p’un Lamar­tine scu pe pusnicul de la Caprera, regretă c’asemeni lucruri se petrec în țara nostră, și că unul dintre cei mai iluștri oratori co­mite un asemene act de supremă indelica­te­ță. D-ni D. Gusti și N. lonescu vorbesc în urmă în cestiune personală. D. I. lonescu (de la Brad,) îșî desvoltă interpelarea sea asupra abuzurilor supr-pre­­fectului din plasa Fundu, județul Itoman, care a luat pe locuitorii din Gălinesci cu carele cu boi la beilic, îndatorându-i să facă transporturi și Zile de lucru împotriva legii. D-sea cere să se pedepsesca supt-prefec­­tul, și să se platesca omenilor Z^ele cari le-au făcut pe nedrept și fără nici un lege. D. C. A. Rosetti ministru de interne, răs­­punzând acestei interpelări etice că a cerut concursul tuturor pentru ca relele să se potă îndrepta. Adesea am luat obiceiul, Zice ministrul, ca raporturile prefecților în cestiunile mai seriose se le public, pentru ca să potă ju­dețul să controleze dace prefectul a arătat adevărul seu nu, căci altmintrelea, s’ar putea contesta adevărul; eu dau ordine să se cerceteze, prefectul dice­­ ,am cercetat și n’am găsit nimic, ori »am găsit ceva ș’am făcut cutare lucru“, și pare că decla­­rațiunea mea nu este exactă, fiind-că pre­fectul întrebă pe supt-prefect și acesta pe primar, și de la unul până la altul pate ca prefectul s’ajungă a fi indus în erore și să nu fie corect în raportul seu. D’aceea am și publicat mai tot­dea­una, în cestiuni mai mari, raporturile prefecților. In arătările făcute de onor. d. I. lonescu, n’am publicat raportul prefectului, vom­ fi făcut reü­pete, nu mă apăr, recunosc că n’am publicat. Ceea­ ce mi s’a raportat, este că, într’uă comună a­nume Gălinescu, prefectul a cerut revocarea primarului, motivând’o pe neglijența datoriilor, pe roua aplicare a legei tocmelelor agricole, pe lă­sare in stare rea a drumurilor comunale, etc. In privința aretărei onor­ j interpelator, că locuitorii din Gălinesci și alte comune, din jud. Roman au fost luați și duși la puntul Bătrânesc­, ca să facă uă cale ju­­dețenă, fără un a­nume lege, am scris pre­fectului, care ’mi-a răspuns că șosaua aceea, care se lucreză la puntul Bătrânesc­, nu este șosaua județenă, al cărei traseu, con­form legei drumurilor, trebuie încuviințată prin un a­nume lege, ci este uă șosea vi­­cina comunală și că pentru lucrarea iei s’au scos locuitorii interesați din comunele me­­giașe spre a face Zilele comunale, iar Zilele județene, nu s'au întrebuințat de loc. De­și nu este tocmai răspunderea mea în acesta privință, căci scrți că cestiunea acesta privesce pe ministerul lucrărilor pu­blice, dar nu mă apăr cu acesta și zic că eu am făcut atunci ceea ce eram dator să fac, și d’atunci nu mi s’a mai reclamat ni­mic până a-l-altă­ieri, când onor d. I. Io­­nescu m’a interpelat, ceea ce m’a făcut să cred că raportul acesta póte nu este exact. Atunci am telegrafiat îndată d-lui prefect. Zicându’î­­ nce interpelarea d-lui I. lonescu, ea se va discuta Luni, trimite-mî dér în­dată raport detaliat de tot ce s’a făcut, și prefectul îmi răspunde a­spra , ca resultat la nota și telegrama d-vóstru, am depus la poștă raportul cu No. 12,000, despre care vă ’ncunosciințez. Fân’ acum onsé n’am primit raportul, Ecă, d-lor, tot ceea ce am de răspuns la cele zise de d. I. lonescu. Gât pentru cestiunea învoielilor agricole care asemene face obiectul unei reclama­­țiuni a onorabilului d. lonescu, am primit următorul răspuns la ’ntrebările ce am fă­cut și ’n acesta privință . D. prefect asigură că supt-prefectul plasei Fundul, trimis la Brad spre a se informa de motivele de nemulțumire, a primit mai anteiă declarațiunea d-lui Ionescu că n’are nici un motiv de nemulțumire. Apoi la ru­gămintea d-lui supt-prefect ca se’l încunoș­­ciințeze pe d-sea în cas când consiliul co­munale n’ar esecuta contractele pentru munci agricole, d. lonescu a răspuns că corespunde direct cu ministerul de interne. In fine, d. supt­ prefect, punând în vederea d-lui lonescu telegrama ministerului, moti­vată de plângerea d-sele, d. lonescu a fă­cut cunoscut că de­și douî omeni îngagiațî la casă nu ’șî-aă îndeplinit datoria, însă nu mai reclamă, căci nu mai are necesi­tate de dânșii, s’a terminat declarând că causa principală a nemulțumirii sale este că notarul comunei Călinești, într’una din Zile­­ fiind trecut mult timp d’atunci) a o­­cărît pe nisce locuitori, pe când n’avea nici un drept a’i ocărî. Din cercetările făcute la primărie, s’a dovedit că unul din cei douî locuitori cosea chiar în acea zi pen­tru d. lonescu. In urma cuvintelor rostite de d nii I. lonescu și G. Vernescu, în aceea­șî cestiune, se pune la vot închiderea discnsiunii și se primesce. Ia cuvântul în acesta cestiune, susți­nând votarea împrumutului comunii Galați, d. G. Mantu. D. N. Hagi-Nicola vorbeșce în potriva acestui împrumut, d. I­. Leca ’1 susține, ce­rând Adunării să ’1 primescă, căci este vo­tat deja în două rînduri. D. Gr. Bdăinescu vorbesce asupra amâ­nării, combătând cele zise de d. Hagi-Nicola. D. N. Catargi, susține proiectul și Z­ce că comuna Galați are nevoie de acest îm­prumut, căci locuitorii acestui oraș trăesc în glod, în noroiu, ast­fel că nu pot eși de­cât la epoce fixe din casele lor: când înot în praf, orî când înghiață. D. președinte al consiliului. D-lor, comuna Galați stă în prostă stare­­ și este tare în­curcată, i s’a făcut secuestre peste se­­cuestre. Era un timp când nu mai avea nici cu ce lumina orașul; casa de depuneri de zece ori ’i-a pus secvestru, și eu numai am stăruit ca să ’i rădice. Eu v’așî ruga se votați împrumutul, ânsă se numiți uă comisiune din Cameră și îm­preună cu guvernul să plutescá datoriile cari sunt legale, și în urmă se facă uă an­chetă seriosă și să nu libereze bani de­cât acolo unde va fi uă datoria legală. Să con­sacre 100,000 sau 200,000 lei pentru pa­­ragiu, ci cei­l­alți bani să rămână la casa de depuneri. După ce se vorbesce pentru și contra în­chiderii discusiunii, se pune la vot închi­derea discusiunii și se primesc. In urma desbaterilor urmate, în discu­siunea generală, la cari au luat parte d-nii I. Agarici, G. Ghițu, N. Fiera, D. Mărgă­­ritescu și ministrul de interne se pune la vot proiectul de lege în total și resultatul scrutinului este cel următor: Votanți 70, majoritate reglementară 36, bile albe 60, bile negre 11. D. președinte. Adunarea a primit proiec­tul de lege. Ședința se rădică la 5 și jun. ore, a­­nunțându-se cea următore pe a doua din 24 Noembre. Un foc.­­ Astă nopte pe la orele 3 și 30 minute a luat foc casa d-nei Sevasta Ionide, din strada Sf. Apostoli 46. Focul a fost forte mare și casa a ars cu totul, mărginindu-se numai la dânsa. Pagubile sunt, mari. Causa nu se cunosce încă. Coróna României din Craiova ne spune că un mort s’a găsit săptămâna acesta în fântâna din grădinița liceului. Se zice a fi un tăetor de lemne.—S’au luat disposițiuni pentru a se astupa fântâna. INTEMPLARILE DILEI­I CAPITALĂ—ȚERĂ— STRĂINĂTATE Pungașii. — Se pare că poliția capita­lei, cu totă aspra ieî supraveghiere, nu póte reuși a stîrpi pe pungașii cari, pe la gare, prin piețe și prin tote locurile unde este îmbulzătă, se strecura și vîră prin posuna­ i­ele particularilor mânile spre a căuta ce au prin ele­ de curiositate negreșit. Acest meșteșug se pare că-1 esercita și Costache Dumitru, căci a fost prins tocmai pe când trăgea un portofoliu din posm­arul unei domne. Pentru norocirea dom­nei și neno­rocirea lui, un aginte polițienesc se afla pe acolea și s’a și grăbit a-l înhăța de guler spre a-l duce la răcire. Adormit. — Sergentul Baruzi Andrei, din compania I de uvrieri din artilerie, merse ieri­seră la teatrul național. Pe la jumăta­tea piesei adormi și când se isprăvi spec­tacolul sergentul rernase dormind în gale­rie. Peste nopte deșteptându-se și vedând întunericul în care se afla, zăpăcit și de somn, căzu din galerie unde adormise, în staluri. Sergentul s’a lovit forte réu la piciorul drept, astfel în­cât a trebuit să fie condus pe dată la spitalul militar. INSERȚIUNI D-lui redactore al diarului ROMANUL. Domnule redactare. Vă rugăm a publica următorele rînduri: Ca români, găsim de datoria nostră, a publica următorele fapte ale proprietarului Iosif Theiler, ca să cunoscă lumea, când va citi un articol în România liberă, dar pate de vr’un om fără crescere și, care de rușine nici nu iscălesce de­cât U seü X, atunci se fiă încredințată, că, tot conținu­tul acelui articol e basat pe neadevăruri și prin urmare se se dea articolului meritul ce i se cuvine. Puținele fapte ale acestui proprietar Theiler sunt următorele : De un timp de 18 ani, se ocupă cu in­­dustriă și fabricațiuni. D-luî a fost cel d’anteiű, care a intro­dus fabrică de parafină în țară, la anul 1868. Pe lângă afacerile d-sale sunt ocupați, mai toți locuitorii din plasa Taslăul de sus, unii cu săparea gropilor, alții la fabrica­­țiunea petroleului și a parafinei, și alții ca cărăuși sunt ocupați în permanență cu trans­portare de păcură și gaz. Numai cărăușii pentru transportarea pă­­curii ș’a gazului ’1 costă pe d-lui minimum 20.000 galbeni pe an, ș’acestî bani se ’m­­prăștiă între cărăușii români din plasa Tas­lăul de sus. Pentru fabricațiunea de parafină, la care s’au adus anteiți lucrători din Prusia ș’un chimist străin, astă­zî la acésta fabricațiune lucreză bibețî români, cari prin energia d-lui Theiler, s’au deprins se lucreze așa de fin, ca și lucrătorii străini. Intr’un interval de 12 ani acest d. Theiler, a ținut moșia Moineștî în posesiune, și ’n cursul acelor anî s’a făcut așa de iubit între locuitorii din Moinestî, ast­fel în­cât nu se găsesce atât în arh­iva supt-prefec­­turii, cât la primărie, vr’uă ispasă făcută pentru vitele locuitorilor, sau zapis de muncă cu clause grele, cum sunt deprinși unii a face­­ muncile d-séle, se plătesc tot­d’a­una numai cu bani numerar, fără ca să se fi întâmplat vr’aă dată, uă reclamațiune din partea d-séle sau contra d-sele. Mai ales astă­zi când a devenit proprietar între a­­cești locuitori, bucuria tuturor e indescrip­tibilă. Când a devenit proprietar pe moșiile Moineștî și Solonți, când au venit locuitorii să’l feliciteze, discursurile ținute de d-sea înaintea lor nu-î sfatuiau alt­ceva, de­cât să trimită băeții la șcală să ’nvețe și să fie harnici în Zilele de muncă și să nu piardă Zilele pe la cârciume. La­să parte din locuitorii moșiei Solonți, cari n’au avut boi, d-lui, cu banii d-séle le-a cumpărat boi; tóte vădanele și omenii săraci din ambele moșii, au lemne gratis din pădurea d-sele și alte multe. Credem dér că este datoria acelora, cari cunosc fap­tele acestui d., d’a-1 lăuda, ér nu d’a da nișce articole, false și ridicole cu iscălituri U și X. Primiți d-le redactare asigurarea stimei nóstre. G. Dumitriu, primarele comunei Văsiești, Dragomir Popa, primarele comunei Valea­ Arinelor, Dimitriu, Dropescu, Ion Pop, Io­nică Popa, comerciant la Moinești. Viena se va grăbi se formuleze pretențiuni nefondate, care ar deștepta atențiunea pu­terilor. Standard speră că după întorcerea co­mitelui Kalnoky la Viena, România și Aus­tria vor ajunge se aplaneze direct neînțe­legerea trecătore ce s’a ivit. Roma, 5 Decembre.— ți­arul Bersagliere tot relativ la cuvintele pronunțate de prin­cipele Bismarck, în cursul discuțiuneî bu­getului ministerului afacerilor străine, asu­pra stabilităței monarc­ieî naționale ’n Ita­lia. Zice: »Principele Bismarck și contele Andrassy au un părere forte eronată asu­pra situațiunei făcută dinastiei de casa de Savoia de evenimentele cari conduseră la unitatea Italiei, și unul și altul sunt roți informați sau văd rou de departe. Mărtu­­rim cu tote acestea că dăm străinătățea, de câți­va ani, un spectacol puțin demn de noi; spectacolul unor omeni puțin capabili d’a se guverna ’ntr’un mod liber. Acesta nu justifică nici cel puțin în formă, acele judecăți ale străinătăței, dar acesta le ex­­plică, ar fi neprudent și puțin demn pen­tru noi să transportăm echoul acestora ’n incinta parlamentară. Așa­dar nu va fi in­terpelare ’n privința cuvintelor cancelarului Germaniei. Aceste discnsiuni într’un par­lament asupra acelora ce se țin într’un parlament străin nu sunt fără pericole. La Liberta, ca și ziarele din provincie, se silesc a combate opiniunea emisă de principele de Bismarck asupra stabilității monarh­iei naționale în Italia. II Popolo Romano Zice : »Dacá principele de Bismarck ar fi în Italia și ar voi se ur­meze sistema conservatore pe care o ur­­mără ’n Germania, după șase luni ar fi silit să se retragă. Consolidarea monarh­iei ita­liene supt regimul liberal a făcut mai mult progres în cei din urmă șase ani de­cât consolidarea imperiului german supt un re­gim deosebit. Constantinopole. 5 Decembre.­­ In cea din urmă ședință ținută de comisiunea fi­nanciară turco-rusă, delegații turci au pre­­sintat­ delegaților ruși pe d. Lang, directo­­rele contribuțiunilor indirecte otomane, care a dat explicări asupra modului de percepere care ar putea fi adoptat pentru veniturile care se ofere a se ceda Rusiei pentru re­­gularea despăgubirii de resbel. Presintarea d-lui Lang delegaților ruși, face a se pre­supune că viitorea administrațiune a Bon­­dholderilor ar putea prea bine să fie în­sărcinată a percepe și veniturile lăsate de Turcia Rusiei. *«­­• ——­—*-------------­ Reproducem­ următorele serii care au fost­ publicate numai în edițiunea pentru Capitală a numă­rului precedinte: Serviciul telegrafic al„ »Agenției Havas. “ Paris, 5 Decembre.—ziiarul Parlamentul face să reiasă că Austria, fără a ușa de violență, ar putea să silescă pe România se se supuie ’nchidendu-i debușeurile co­merciale, apoi Zice : România ar putea să s’opune numai cu sprijinul unei mari pu­teri, dar nici un guvern, cu tote simpatiele sale pentru Români, nu va voi să înga­­jeze lupta ’n contra alianței Austro-Ger­­mane pentru uă cestiune ’n care interesele sale naționale nu sunt îngagiate. Pare pro­babil că Austria este ’ncredințată de neu­tralitatea Rusiei în disputa­rea cu Ro­mânia. Londra. 5 Decembre — Citim în Stan­dard . »Este cu putință ca împietările Aus­triei să fi îngrijit serios pe România, dar acesta nu a ales mijlocul cel mai judicios pentru a-șî apăra privilegiile amenințate, imputând formal Austriei demersuri (agisse­­ments) care nu se împacă cu stricta ob­servare a tratatelor. A acusa pe Austria două lipsă de echitate ar fi a acusa și pe cele­­l­alte puteri de conivență. Dacá România va dovedi împietările Austriei, ea se pute întemeia pe sprijinul diplomatic al Englite­­rei, dar Austria nu va renunța la rolul său de putere protectore în Oriunte. Cu tote a­­cestea, nu este probabile că cabinetul din 1055 INFORMATIM­! Serviciul particular al­­ Românului. La ceremonia desvăluirea statuiei lui I. Heliade Rădulescu, erau represintate Cu­rierul Balasan, Independința Română din Buzeu, Luptătorul din Focșani, Mesagerul Brăilei și Curierul Tirgu-Vestei. —x — Eri s’a inaugurat spitalul Xenocrate. S’a constatat cu plăcere presința surorilor de caritate din Institutul M. S. Reginei. Eforia spitalelor civile Ospelul garni construit din nou la Sinaia, districtul Prahova, care se compune din 96 camere, urmând a se mobila, se publică spre cunoștința doritorilor că se va ține licitație în localul eforiei din Bumbeșci strada Colței No. 38 în­­ finna de 10 De­cembre a. c. la 10 ore de dimineță. Condițiunile pentru contractarea acestei întreprinderi, în cari se arăta numărul și specia mobililor, se pot vedea în cancelaria eforiei, serviciul bunurilor, în tote filele și orele de lucru. Șeful serviciului, I. V. Protopopescu TEATRE­ CONCERTE Marți, 24 Noembre, 1881. Teatru Național.­Se va juca piesa: Cămăta­rul, Comedie de caractere de d. Ventura Repre­sintațiunea va începe cu Mincinosul. — începutul la 8 ore. Teatru Dacia. — Se va juca piesa : Credința bărbaților însurați. Comedie cu cântece în 2 acte. Spectacol. Două despărțenii Comedie într’un act..—începutul la 8 ore sera. Sala Rosei.—Astă­zi și în fie­care Zi Tomas Holdens Fantoches care în timp de 18 luni, la Paris a dat represintațiuni, garanteza pentru splen­­dore. Mare concert de negri, Pantomime, A­­poth­eose. Programa cu totul nouă: Cenușăresa. Prețurile : Loja 20 fr. ; Stal 1 4 fr. ; Stal II 3 fr.; Stal III 2 fr.; Galeria, Amphiteatru 1 fr. Duminica și sărbătorea două represintații.—In­­ceputul la 8 și jum. Circul Krembser. — Represintațiuni variate în tóte serile. Pantomime, eserciți, ecvestre, gim­nastică.—începutul la 8 ore sera. Supt­ semnatul am perdut uă poliță de 900 lei, în ordinul și girată de mine supt­­scrisă de Theodoros Malamas, cu espirarea termenului la 27 cuvinte. Rog cine o fi gă­sit-o să ’mî-o aducă la magazinul d-lui P. Criticos (Otel Simion), la caz o declar ca nulă. Panaiot Țacona D. Simi^ariu cu tot institutul său s’a mutat tot în calea Rahovei, la No. 50.

Next