Romanulu, decembrie 1881 (Anul 25)

1881-12-04

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Urna de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Dato , » > pagina 113, — 2 lei — A se adresa: ÍN ROMANIA, la administrațiunea­­ parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et G-nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la ö. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M.G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, 0- landa, Elveția și America, Articolele nepublicate se ardtí. 20 BANI ESEMPLARTJL _ Cu începere de la 1 Iarmariu, „Românul“ va apare în format mare. Prețul abonamentului ramâne același adică 48 lei pe an, 24 pe șese sau 12 lei pe trei luni. Facem cunoscut că modul cel mai les­nicios de abonare este de a depune pre­țul abonamentului la bi­rourile poștale, care sunt datóre a-1 primi și espedia ad­­ministrațiunil­or a cărui diar, fără nici un adaos de plată din partea abonaților. 4 . Redacțiunea și Administrațiunea stradă Domnul 14. VINERI. 4 DECEMBRE 1881 Lumineazâ-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei A se adresa.: ^ IN ROMANIA, la administrațiunea­­ parului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse, LA VIENA, la d. E. G Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, lnd. doctor Gustavo Croce Via San Francesco, da Paola 15, Genova. Scrisorile nefrancate se refusd. 20 BANI EXEMPLARUL ---------------»fI Slipp»».------------­ BOGORESGI, A DIM 1881 După otărîrea luată ’n ședința cu Lunea trecută, astă­­ Ji au se ’ncep? ’n Adunare desbaterile ’n privința respunsului la discursul Coronei. Acest discurs face, prin însemnă­tatea cestiunii, ca desbaterile repre­­sintanților națiunii să aibă d’astă dată un caracter și mai viu și una semnificativ. Este anteia oră când Capul Sta­tului vorbi cu țara ca Rege al Ro­mâniei, ca Suveranul unui popo care a văd­ut realisându-se, într’un timp așa de scurt, dorințele lor cele mai scumpe. Dar, nu numai din acest pun dte vedere discursul Coronei avu ui ’nsemnătate mare pentru țară. Pe lângă gestiunile d’un ordin ci totul interior, pe lângă diversei proiecte de legi ce au se se dis­cute ’n sesiunea actuală a Corpu­rilor legiuitore și ’mbunătățirile fă­găduite de cari se simte nevoia națiunea văț­u, cu mare mândrii și mulțămire, într’uă cuvântare o­tărîtă ș’adevărat romanescá, car sunt, în cestiunea Dunării, simțimin­tele de înaltă îngrijire ale capulu Statului. Țara ’ntregă se simți veselă de cuvintele rostite în acestă cestiune și însă­și oposițiunea nu putu si tăgăduiască că discursul Coronei este un act de mare însemnătate națio­nală­, care se deosibesce cu totul di discursurile rostite pen’ acum la des­chiderea Corpurilor legiuitóre, înregistrăm cu mulțămire aceștă afirmațiune a oposițiunei, sperând că, cel puțin în cestiunea Dunării ea are să cugete serios și se ved fi mai departe de cât pot să’i permit? ura și pasiunea de partită. Cele petrecute în Senat, cu oen­­siunea desbaterilor în privința răs­punsului la discursul Coronei, dove­diră țării, că oposițiunea este nestră­mutată în dorința sea, d’a nu intri pe calea cea mare a intereselor na­ționale. C. T. Rosetti, spuse în numele co­religionarilor săi politici, că partite conservatore s’abține d’a vota ace­st răspuns și că nu voiesce să vorbescă cu capul Statului nici chiar în ces­tiunea Dunării, în acesta ardeton cestiune, după cum a numit’o d-sea Decă cu adevărat motivul acestei abțineri fu cel invocat de partita conservatóre : „pentru că în proiectul de răspuns se recunosce de bună a­­titudine a guvernului,“— de ce atunci ea nu puse amendamentul său, și nu ,­­ voi să spună un cuvent măcar de ta ceea ce crede sau cugetă în cestiu­nea Dunării ? I, De ce se mărgini­se țjică : „luăm­­ î numai act“, fără să ’și arate do­rința, opiniunea sea ’n acestă pri­­­vință ? , Orî suntem pentru apărarea in­­­­­­tereselor țării, ori nu suntem; decă n­u suntem, trebuie să spunem curat și lămurit ce credem în cestiunea Du­­­­nării. Numai fiind în potriva acestor in­terese sau având în vedere alte sco­­­­puri mai depărtate, pate să se fe­­r­­­rescă uă partită d’a-și spune pe față a­­ opiniunea.­­ Ș’atunci, nu suntem ore în drept _ sé întrebăm pe oposițiunea conser­­­­­­vatore, care acusă necontenit pe gu­ I­vern­ că în unire cu străinii tradeija I ! interesele țării . Cine așteptă milostivirea strai­ni­­i lor, cine voiesce sĕ se recomande lor și cine lucred­ă cu dânșii și pentru l­ ■ dânșii ? i­ Când țara, tronul și guvernul sunt e una, legați prin același simțiment și­­ voință, când fie­care român este a ^­i cuprins d’aceea­și îngrijire, gândin­­du-se la otărîrea Europei în cest­iu­­­­nea Dunării, când cu toții împreună , j­ trebuie să lucrăm p’aceea­și cale, [e ; spre a înlătura tote greutățile; când,­­ în sfârșit , d’uă dorință unanimă i­­s­­­cată sĕ fia nutrită totă suflarea ro­­­­­mânescă din tânărul nostru Regat,­­ i ce motiv ar mai putea sĕ învoce să i,l­i „ s partită spre a-și justifica nepăsarea sau atitudinea sea înpotrivit pre cu­­­rintelui naționale­­ l~ ! Prevederile nóstre nu ne-au înșe­­li­lat, și cee de ce difer­ăm într’unul e din numerile trecute . Este bine să spunem națiunii tot­­ ce credem ar fi, pentru ca ea să scie ,și la ce să s’aștepte, ce se credă în e­l viitor și câtă înțelepciune trebuie sĕ e­l_ '■ pună în apărarea intereselor sale. Poporul român, cu bunul său simț, va judeca și d’astă-dată, ca în multe alte împregiurări când a fost vorba­­ de apărarea intereselor sale, cu cine­­ este dreptatea ș’adevărul ‘, cu noi,— i­­ sau cu adversarii noștri­ cu totul desinfectate. S’au mai găsit încă părți de cadavre aparținând la 7 persone; ele au fost transportate direct la cimitir. Victimele găsite ’n aceste din urmă z­ile au fost înmormântate ieri cu solemnitate la cimitirul centrale. Constantinopole, 14 Decembre.— Este ac­­tualminte vorba ca Ali-Nizzami-pașa să fi­ numit prim-ministru ; acastă numire se va face după reîntorcerea sea de la Berlin, unde a fost, trimis ca ambasadore estra­­ordinar spre a duce împăratului Wilhelm , decorațiunea Nidiam-Imtiaz, a gas­i­ t ---------.......................... LISTA DE SUBSCRIPȚIE pentru familiile victimelor de la Ring-Thea­ter, Viena Lei B. Suma din urmă. 205 — G. Cantacuzino 10 — Fred. Darué 5 — , Gr. Dianu 5 — Total 225 —­ INFORMAȚIUNI D-lui G. Chițu, ministru de finance, i s-a presintat astă­­zi personalul superior al mi­nisterului său de d. secretare generale. Tot astă­zi, d. G. Chițu a semnat deci­­siunea prin care d. Protopopescu, secreta­­­­rele generale al ministerului de finance, este autorizat a semna în locul d-sele ori-ce­­ corespondințe, ordonanțe de plată, etc., din • creditele prevedut­e în buget. »- SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 14 Decembre. — Scriî din Roma asigură că plecarea Papei este din nou a­­­­­gitată cu seriositate prin consiliile de la Vatican, de vreme ce șederea lui Leon XIII la Roma a devenit nesuferită. Procesul Rochefort-Roustan a urmat af­­a­ră­ de prin ascultarea martorilor d-lui Rous­­tan, deposițiunile d-lor Waddington, fost ministru, și Ferdinand Lesseps au fost, ca și acelea ale d-lui Barthélemy St. Hilaire, o forte lăudărose pentru d. Roustan, pe care îl privesc toți ca un aginte capabil și forte t­e onorabil. Tunis, 14 Decembre.—Colona generare­­a lui Forgemol, care plecase de la Tebesa (Algeria) pe la finele lui Septembre spre a “ lua parte la espedițiunea contra Keiruanu­­­­e­lui, s’a reî ntors ieri la Tebesa după ce a pacificat tot sudul Tunisului. Numai singur ■ tribul Hanamas persistă ’n rebeliune. Viena, 15 Decembre. — Gazeta oficială,­­ care a apărut acum, desminte în mod cate­­a­goric, ca fiind un fabulă inventată cu rău­tate, sch­ea dată de două c­iave vienese,­­ care spune că împăratul ar fi exprimat ne­­­plăcerea sea primului mare maestru al cur­­­­ții, principele de Hohenlohe-Sch­illing și Lirst, și că acesta și-ar fi dat demisiunea. 1 Astă­zi ruinele de la Ring-Teatru au fost GESTIUNEA DUNĂREI­ 11 Popolo romano, într’un articol întitu­lat : Austria, Italia și România, ocupându­­se de politica exterioră a Italiei, ece ce­­ fice în privința Dunării : „Venim acum la cestiunea care, după atâtea întârzieri, este pusă pe tapet spre a­­­­ fi resolvată, cestiunea Dunărei, care face obiectul articolului de ieri al­­ ziarului Opi­nione. » Cornițele Hoyos, nume simpatic la Roma, a primit ordinul, în calitatea sea de minis­tru la Bucuresci, d’a ’nceta, până la noui instrucțiuni, ori­ce raporturi personale cu guvernul român și d’a se mărgini numai la espedițiunea afacerilor. Causa este urmă­­torea : «Recintele mesagiu al Regelui României spune pe față, că noul și tânărul regat nu este dispus a se lăsa să fie înăbușit în ces­tiunea navigării Dunărei. »Cestiunea Dunărei este una din acelea prevedute de tratatul de la Berlin, care a deferit regulamentul și poliția acestui în­semnat canal al comerciului unei comisiuni europene. »Este clar că, daca s’ar da Austro-Un­­gariei monopolul asolut al navigărei pe­­ Dunăre, întrăga desvoltare comerciale, în­­trega viață economică a Orientelui, ar fi atrasă, precum o recunosce Opinione, în or­bita germană și austro-maghiară, și tote cele­l­alte țări care au uă mișcare comer­cială în Oriinte — și noi suntem de aceștia — vor fi loviți în interesele lor prin faptul că lucrurile vor fi regulate d’un Stat mai puternic în loc d’a fi regulate d’un altul mai modest, și prin urmare mai echitabile și bine­voitor în discnsiunile ce s’ar pu­tea ivi. »Opinione, care nu pote ascunde realita­tea lucrurilor, declară și astă­­zi că recu­nosce gravitatea cestiunea și greutățile ce le pot întâmpina interesele economice ale Italiei; ea maî c­ice că este forte îngrijată în acestă privință; dar, vedând că toți sunt egoiști, ea este dispusă astă­zi a da votul său Austriei. »Confratele nostru cade într’uă vădită contrazicere; mai ales astă­­­i când preva­­leza politica egoismului și a interesului pro­­priu, fără a ține sema de interesul altuia, votul necondiționat în favorea Austriei ar fi un vot cu totul altul de­cât un vot de folosință , un vot de abdicare. „Este adevărat că ziarul Opinione spune că Italia pate fi intermediară între tânărul și simpaticul regat al României și puterni­cul și amicul imperiu austro-ungar, și ’n acesta privință suntem cu totul d’acord cu densul; dar dacă bunele nóstre d­îcie nu reușesc ? »In acestă împregiurare, conchide Opi­nions, trebuie să dăm votul nostru Austriei și să căutăm a intra și noi în acel cuvinte al traficului orientale, în care Italia trebuie să aibă un parte mare. »Prea bine — se sacrificăm drepturile României, du­pe Opinione, și se căutăm să compensațiune în fagádubela ce ne va da Austria, că vom participa și noi la traficul orientale, în care Italia trebuie să aibă a­­cestă parte. „Dar serios este acest raționament când voi înși­ vă conveniți, că ’n diua când Au­stria ’și va împlânta drapelul la Salonic, întregul trafic oriental va fi atras în orbita germană și austro-maghiară? »Și dăcă ați dat votul vostru, necondi­ționat pe cât înțelegem, nu va rezulta pen­tru noi de­cât pagube, fără nici uă ga­­ranție pentru interesele nóstre pe care le priviți ca forțe ’nsemnate, atunci în ce po­­sițiune se va afla Italia ? »Ceva mai mult. După ce Italia va da votul său în favorea Austriei, credeți ore că veți fi constituit­­ă majoritate? »Și decă Francia care a presintat un nou proiect, se află, ceea­ ce nu este greu, de a­cord cu Rusia, cu Englitera, cu Turcia și cu România, credeți dre că cestiunea va fi resolvată ? tem »Să ’nlăturăm orî­ce echivoc. Nu sun­contrari Austriei în acastă cestiune, nici nu făgăduim drepturile României, dar trebuie să ne gândim la interesele nóstre ; și când ne este dovedit că interesele nós­tre nu sunt apărate, a suscine că renun­­ciare, ar fi un adevăr ceva nu platonic, cum qlice Opinione, ci umilitor. „Să ne gândim, pentru numele lui Dum­­nez­eu, că suntem un popor de 28 milione de suflete, că Italia nu trăiește din aer, că comerciul maritim este, după agricultură, cel mai puternic element al vieței săle e­­conomice, și că alianțele și amb­ițiile sunt bune atunci când sunt folosi­tore, când au de temeră reciprocitatea intereselor, și sunt fondate pe dreptatea tratărilor, ci nu pe egoismul unora, în paguba celor­l­alți. in asemenea împregiurărî, este mai demn d’a păstra libertatea de acțiune, chiar atunci când împregiurările s’ar întorce ’n paguba nostră. »Alianță și amiciția, da­ ensă abdicare și servitudine, nu.* Ece ce spune­­ Jiarul Le Nord in privința cestiunei Dunărei: »Gestiunea trebuie să fie resolvată nu de Austria și de România, ci de Europa și acesta ne ’ngădite se aștep­tăm fără temere urmările Acordărilor ac­tuale ale relațiilor austro-române. Mai la urmă, e forte cu putință să se ajungă la vr­uă ’nțelegere ’n privința vre­uneia din combinațiunile inspirate spre a ’mpăca pre­­tențiunile Austriei cu acele ale României, și probabil asupra aceleia care ar consista ’n adăugarea unui delegat a comisiunei eu­ropene de la Dunăre pe lângă viitorea co­­misiune mistă a Statelor riverane. Acum însă nu este vorba despre acesta, căci, re­gulamentul trebuitor nu va fi desbătut de­cât în viitorea sesiune a comisiunei euro­pene. Lucrul despre care se plânge acum cabinetul din Viena, este forma cam prea accentuată și prea tare, după densul, în care mesagiul de deschidere a Parlamen­tului român a afirmat împotrivirea Româ­niei cererilor primitive ale Austriei. In ne­înțelegerea acum ivită, nu se află atât în joc interese politice concrete, ci numai nisce considerațiuni de susceptibilitate sau de demnitate, și ’n aceste condițiuni nu este de credut că nu s’ar putea găsi forte curând micjlocul de a-î pune capăt.* Cumulul funcțiunilor elective Consilierii municipali ai Parisului cari au fost aleși deputați la 28 August, au depus de curând mandatul lor municipal. Ei au urmat, printr’acesta un obiceiu, care du­­rează în departamentul Senei de la 1871 încace, de la care nu s’a depărtat nimene­ască până acuma și pe care am dori să ’l vedem răspândindu-se ’n totă Francia. In Helveția, unde, grație unei îndelun­gate aplicări a instituțiilor republicane, se pot culege secțiuni folositare, se consideră de mult timp ca un lege asolută princi­piul că funcțiunile elective nu se pot cu­mula. In Francia, din potrivă, e mare nu­mărul deputaților ce sunt, în același timp, consilieri generali, primari sau consilieri mu­nicipali. Luându-și ast­fel asupra lor obli­gațiuni multiple, cei mai mulți dintre dân­șii își închipuiesc de sigur că dau dovezi prin acesta de zelul și de devotamentul ce au pentru afacerile publice. Nimene nu se ’ndoesce de buna lor credință, dar cât de m­are le e greșela ! Nu e nimic mai periculos, în adevăr, de­cât cumulul funcțiunilor publice; și dacă în ramura administrativă, el înfățișăză nea­junsuri vădite — lucru cunoscut astă­zi pe ■ deplin — în ordinea electivă produce nea­­­junsuri și mai mari. Ce urmări rele nu aduce el bună­ oră, în­tru cât privesce recrutarea personalului po­litic ? sa p pate crede cine­va că nu e de nici uă însemnătate pentru buna ocrotire a intereselor care alcătuesc lucrul­­ public, de a ’mbunătăți pe cât se pate condițiu­­nile ’n care se ’ndeplinesce recrutarea ? și ’n acesta privință, nu e óre uă primejdie ■ de a reduce — fiă chiar numai de câte­va unități — numărul cetățenilor chiemațî se ia parte la afacerile publice, în virtutea unui mandat care pe lângă obligațiuni de­terminate, presupune și uă răspundere bine definită ? Nu ne ’mpotrivim ca cine­va care a fost mai ânteiü consilier municipal și consilier general, se devină mai în urmă deputat ori senator, stagiul e folositor, se ’nvață multe lucruri în mijlocul adunărilor co­munale sau de departament; dacá acest stagiu ar fi impus tuturor acelora care um­blă după mandatul legislativ, ar intra de sigur în Parlament omeni politici bine pre­parați, care ar aduce alt­ce­va de­cât un elocință­de ocasiune; eî s’ar înfoca pote mai rar, dar ar cunosce mai bine trebu­rile și ’n loc se umble după popularitate ar avea uă ideie mai exactă despre răs­punderea lor. Dar nimic nu e mai vătămător de­cât ca un deputat să rămână în același timp consilier municipal sau consilier general , el va căuta neapărat să se alegă preșe­dinte în adunarea departamentului, va um­bla după funcțiunea de primar și î n urmă o va și dobândi. Cum se vede, cumulul ajunge a fi uă „obstrucțiune“ dăunătore. Nu e alt­ce­va de­cât monopolul aplicat la politică. Și nu e totul. Interesele cari se ating de politică se împart în trei mari categorii : interesele locale, cari se discută în con­siliile municipale; interesele regionale, cari își găsesc apărătorii în adunările departa­mentale ; în sfîrșit, interesele generale sau naționale, cari cad în sarcina parlamentului. Acesta împărțire nu este arbitrară ; ea corespunde realității lucrurilor. Și pentru ca în practica zilnică nici unul din aceste interese deosebite să nu fie sacrificat sau măcar trecut cu vederea, nu este de ajuns a cere ca adunările departamentale sau co­munale să se mențină nesmintit în marginile atribuțiilor lor. Mai cu sămă e de nevoie ca membrii parlamentului se fiă preocupați exclusiv de interesul naționale și ca ori­ce altă grijă să nu-I tulbure. Tocmai pentru a asigura, în sinul parlamentului, acestă predominare trebuitóre a interesului gene­rale, am cerut, în unire cu sufragiul uni­versale — care d’atunci s’a pronunțat — am cerut părăsirea scrutinului uninominale. Acestă reformă se impune, ea se va realisa.

Next