Romanulu, ianuarie 1882 (Anul 26)

1882-01-24

ANUL AL XXVI-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV.......................... 40 bani Beto „ „ „ pagina III..........................2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. LA PARIS!, la Havas, Laffite et C­une, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130. Fleet Street E C. LA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walfisch­­gasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A­­merica. — Scrisorile nefrancate se refasă — BUGUßESGI, 1 SS“ 1882 Mâne se împlinesc două­zeci de ani de la Unire. Două­zeci de ani, în vieța unui po­por, sunt uă clipă, poporul român Onsc, în acest timp a străbătut uă cale lungă și anevoiasă și, prin luptă și muncă, a isbutit să ajungă la sco­purile la care țintea. A voit ș’a putut. Dificultăți mari se împotriveau la unirea celor două țărișdre cunoscute sub­ numele de Muntenia și de Mol­dova. Voințe tari și puteri mari combă­­teau cu ne­obosire îndeplinirea aces­tei aspirațiuni naționale. Totu­și, poporul român voi, soiu se înfrângă piedicele, și se putu uni: învățăminte prețiose, învățăminte ce d’apururea nu trebuiesc uitate, conține acesta epocă de lupte încu­nunate cu strălucite biruințe. Cel d’anteiű, cel mai mare, cel mai salutar din învățămintele ce ne dă acesta epocă, este acela că un popor — chiar mic fiind — póte isbuti, când sore se se folosescă de împregiurărî, să’șî îndeplinescă dorințele, să’șî re­­­lise aspirațiunile. Unirea este cel d’ânteia succes po­litic mare, pe care Românii au isbu­tit să’l dobândască în contra voințe­lor celor mai puternice. Dar acesta , nu este singurul învă­țământ mare ce’l putem trage din faptele săvârșite acum două­zeci de ani. Se scie ca unirea a unei numai mnime și mari dificultăți înlăuntru. Poftitori de domnie erau mulți și interesul lor era ca să fie două tro­nuri și două țări, pentru ca ast­fel mai cu înlesnire să se urce pe unul. Intrige erau numeróse, mai nume­­rose încă de­cât erau poftele, și sus­țineri din afară nu le lipseau. Poporul ânsă — luând sfaturi de la inima lui — înfruntă terorea ce ’ndrăș­­nia a combate simțimintele naționale ș’a căuta să ’mpedece realisarea lor, impuse tăcere poftelor și năbuși prin atitudinea­ h­otărîtă încercările de împotrivire. El voi și putu. Nemărginit de mare este dér pu­terea voinței și otărîrii unui popor, când bine vrea să facă. Dacă, după trecere de două­zeci de ani, ne-am întorce ’napoi privi­rea, și am căuta să facem uă com­­parațiune ’ntre ce eram și ’ntre ce suntem, n’am putea de­cât să ne mândrim. Eram două ferișdre, privite ca vasale. Astă­zi suntem un regat pe de­plin liber și independinte. Aveam uă oștire privită ca simplă strajă a pământului, și al căreia nu­măr nu-l puteam mări de­cât cu ’n­­voiri din afară. Astă­z­i, avem uă armată care face fața țărei și de care ne mân­drim cu toții, pentru că ea a soiut a dovedi, pe câmpul de bătaie, că vin și demn de viață e poporul român. Ei am guvernați de legi și ’ntoc­­miri făcute de străini. Astă­­zi avem legi și instituțiuni eșite din voința nóstru propriă și care nu numai nu ’mpedică aventu­rile nóstre spre progres, ci le ’ncu­­ragieza, le ajută. Nu întru eram la disposițiunea bu­nului plac și acum avem una din Constituțiunile cele mai liberale din lume pe care multe popore ne-o rîvnesc. Intr’un cuvânt, în tóte ramurile am făcut progrese, de care avem drep­tul a ne mândri, când le comparăm cu mersul altor popore în același timp. Avem legi democratice și liberale. Avem tote libertățile . Avem în fine oă dinastiă ilustră și ilustrată prin faptele săvârșite în capul națiunei. După îndeplinirea în așa scurt timp a unei programe atât de bogată și de măruță, e lucru firesc ca poporul român să aibă încredere în sine și să spere că, și în viitor, se va stre­cura prin tóte dificultățile și va ajunge la deplinele lui destinate. Ziua de mâne, 2 f Ianuarie, care aduce a­minte atâtea fapte mari pate fi cu drept cuvânt privită ca una din cele mai mari serbări naționale. Senatul a proclamat-o deja ca ser­bare națională. Suntem șirum­ că și Camera va face ast­fel și că națiunea, mândră de ea ânsă­șî, va găsi în acesta ser­bare noul puteri pentru luptele și e­­venimintele ce ar mai veni, și pe care nu stă în mâna nóstru de a le înlătura. La unire, pretutindeni s’ajujia cân­tecul : Ai să dăm mână cu mână Cei cu inimă română SS ’nvîrtim­ hora frăției Pe pământul României. După două­zeci de ani, și chiar în­­ ziua de 24 Ianuarie, amintim acest cântec, pentru că mare trebuință este de frățiă în interesul generale, spre a resurve cestiunie politice, sociale și economice, de care depinde viitorul și tăria țărei. Preocupări străine cestiunii n’au nici locul, nici dreptul d’a se fi vaci. „ Săteanul, cum­­ jice d. C. A. Ro­­setti, prin munca și prin sângele séu, a mănținut și mănține moșia cea mică și moșia cea mare.“ Prin urmare, recunoscință și iubire îl datorăm toți. Iubindu-1 pe dânsul, pe noi ne iu­bim . Ajutându-1, pe noi ne ajutăm. In acesta cji mare, di de gloriă națională, di de care nu ne-am fi pu­tut bucura, déci satanul n’ar fi adus munca și brațul lui vînjos la lucra­rea pentru propășirea politică și e­­conomică a țărei, facem apel la toți fără osebire de partită politică, d’a se gândi serios la îmbunătățirea stă­rii lui și d’a lucra cu iubire, pentru a-i pune un moment mai nainte în stare d’a se recunosce ânsu­și ca ce­tățean al unui stat liber, la a căruia liberare puternic a contribuit, ca e­­lementul fundamental și cel mai pu­ternic al unei națiuni demne de po­­sițiunea ce are. SERVICIUL TELEGRAFIC A­lu AI PRIMTILUI un va» Paris, 3 Februarie. — Lichidațiunea ope­rațiunilor culisei 1) la Bursa de Paris s’a făcut mai bine de­cât se putea crede. Se citeza numai opt culisieri ne­solvabili. Cair, 3 Ianuarie. — Camera notabililor, supt presiunea partitei militare și a amenin­țărilor colonelului Arabu bei, a trimis un deputațiune Chedivului pentru a’i propune să numesca pe Mahmud pașa Berudi, mi­nistrul actuale de resbel, ca președinte al consiliului. Chedivul a cedat. Deputațiunea se înțelege acum cu Mahmud pașa pentru numirea celor­l­alțî miniștrii. Cair. 4 Februarie (mieciul nopței). — Noul cabinet s’a constituit cum urmeza : Mahmud pașa Berudi, președinte al consi­liului și ministru de interne; colonelul A­­rabu bei, ministru de resbel; Mahmud bei, ministru de lucrări publice; Abdalallah pașa, ministrul instrucțiunii publice; Facir pașa, ministrul afacerilor străine; Mustafa pașa Feh­mi, ministru de justiție, Belgrad, 3 Februarie. — Guvernul șerb a pus sechestru pe tote obiectele și valo­rile biuroului centrale al Uniunei generale. 1) Locul unde stau­ cu lisierii, care se deosibesc de agenții de schimb prin aceea că ei nu dau garanția și operațiunile lor sunt a­nume mărginite. 20 BANI EXEMPLARUT. 14, STRADA. DOAMNEI, 14. Con­stantinopole, 3 Februarie.—E că testul declarațiunea făcută lui Assim-pașa, primul ministru, de către ambasadorul rus: „Ca răspuns la comunicațiunea ambasadorelui Turciei făcută ministrului afacerilor străine la St. Petersburg, privitore la telegrama trimisă de Sublima Porta la Paris și la Lon­dra, în cestiunea afacerilor Egiptului, am­­basadorele Rusiei este însărcinat de guver­nul său a declara ceea ce urmeza : „Gu­vernul M. S. Alesandru III doresce men­­ținerea statului quo în Egipt pe baza aran­­giamentelor luate mai nainte de Europa și a firmanurilor acordate de Sultani; el este de opiniune că acest statu quo nu pate fi mo­dificat de­cât printr’oă înțelegere prealabilă între marile puteri și puterea suzerană.“ Ambasadorii Austriei, Germaniei și Ita­liei au făcut, fie­care în numele guvernului său, aceea­și declarațiune identică. Viena. 3 Februarie.— Gazet­a de Viena (edițiunea de séra) asigură formal că gu­vernul austriac n’a fost de­cât un singură dată în relațiune de afaceri cu Bontoux, președintele Uniunei generale, și acesta atunci când a fost vorba de concesiunea așa nu­mitei Lander­bank. Guvernul n’a acordat a­­castă concesiune societăței Uniunei generale, de­cât ’ după ce i-a dat tote garanțiile po­sibile. De altmintrelea, nici un arangjament n’a fost făcut nici nu este proiectat cu 7­­­niunea generală, sau cu Bontoux. Prin ur­mare aserțiunea, că Uniunea generală s’ar fi bucurat de un monopol în Austria, nu este adevărată. Astă­­zi, ședință plenară a delegațiunei ungare, în discusiunea creditului a acorda guvernului, cornițele Andrassy a combătut pe d. Keglevici; cornițele Apponyi a apă­rat ocupațiunea Bosniei și Brzegovinei de către Austro-Ungaria și a luat partea sea de respundere pentru acest fapt. D. Tisza, președintele ministerului ungar, a protestat contra aserțiunii că măsurile militare lu­­i de guvern ar fi îndreptate contra tr­e­i mișcări slave în provinciile ocupate, căc.,1 din potrivă, este în interesul monarhhic­ de a protege desvoltarea individualităților națio­nale. IN­FORMAȚIUNI Comisiunea de petițiuni a respins petiți­ VI IIII Xili­tuu JL. xi.1 iUllj V Vliv. C.I . vjiv. că Camera nu se póte amesteca în atribu­­țiunile putere­ judecătoresc 1. D. Anton I. Arion, condamnat la perde­­rea dreptului la pensiune și incapacitatea d’a ocupa funcțiuni publice pe viață, ce­rea Camerei a fi reabilitat. TOCMELI AGRICOLE VI. Când nu reü esiste, cel mai bun micidoc d’a-1 vindeca este d’a-1 cunosce bine și ’n tóta întinderea lui D. C. A. Rosetti, preocupat ca tot­dea­­una de trebuința î ntăririi și propășirii na­țiunii a cercetat necurmat răul care o­­presce acesta întărire și propășire și-a cău­tat mijjlacele d’a-l vindeca. Resultatul îngrijirilor și ’ndelungului său­ studiu a fost supus desbaterii națiunii mai anteisi, și Parlamentului în urmă supt formă de proiecte de lege. Protestări au produs într’uă parte a țe­­reî aceste proiecte,­ însă protestările neîn­temeiate pe fapte doveditore și nepornite din interese generale n’au putut și niciuă dată nu vor putea desființa faptele de stri­­gatare nedreptate, care opresc mersul pro­gresiv al națiunii. Modul cum s’a ’nțeles și practicat, mai cu osebire peste Milcov, legea tocmelelor agricole e unul din aceste fapte. Pe lângă defectele reale ale legii, s’a a­­daus și un funest spirit de esploatare care­­îl găsesce, deci nu izvorul, cel puțin încu­­ragiarea, în disposițiunile acelei legi și ast­fel am vă­zut și vedem poporațiunea rurală scăd­ând în avere, în putere și inteligință. In fața acestei situațiuni, care nu póte avea de efect de­cât slăbirea națiunii, ar fi și neuman și nepatriotic d’a sta nepăsători. Din contră, cele mai mari și mai legi­time interese naționale ne impun datoria de a lucra cu totă iubirea și stăruința, pen­tru ca răul se încetecje. D. C. A. Rosetti și-a făcut datoria. Din parte-ne, nu cruțăm nici munca, nici ostenela, spre a ajuta pe orî­ cine se vede răul în tota goliciunea lui și să puie, ca să­­ ficem așa, degetul pe rană. In acésta lucrare, precum s’a ved­ut până aci, noi n’am spus vorbe, ci am arătat fapte positive, necontestabile, pe care le-am luat din chiar testele contractelor­­ fise a­­gricole de peste Milcov. Rugând cu stăruință și pe cei care ne combat a face și denși, ast­fel, adecă a supune țărei nu vorbe de tăgăduire a rău­lui ci fapte — daca găsesc — urmăm a reproduce disposițiuni din contractele agri­cole de peste Milcov. Sătenii de pe moșiele Bozienî și Rugi­­nosa au, încheiat cu arendatorele acelor­­ moșii, d. Simionovici, un contract pentru cinci ani, în care găsim următorele dis­­posițiuni: — Fie­care locuitor să obligă a lucra de două ori pe fie­ce an câte 50 prăjini arătură la fie­care pereche de boi sau cai, a căra sămânța și-a o semăna, dator fiind i’a rinune la lucru neîntrerupt vene la sfîrșirea lui. Pentru acesta muncă, arendatorele se o­­bligă a plăti 20 parale de prăjina de a­ Uitură, adecă 25 i. v. și uă căpiță de fin pentru 50 prăjini. Mâncarea e pe socotela satonului. 7 . Pentru prăjina de prășină lucrată de două ori și culegând, curățind, alegând po­rumbul în trei calități și cărându-i la co­șare, tăind, legând, cărând cocenii și fă­­cându-i gh­ecii, arendatorele plătesce 1­1. v. 20 par. de prăjină. Termenul de miijloc al numărului de pră­jini ce trebuie să lucreze fie­care sătean este de 40. Prețul acestei munci, după numitul con­tract, este de lei vech­i 60.­­ Mâncarea e tot în sarcina salonului. — Pentru secerișul unei prăjini, făcând snopi, cărându-i, aședându-i în gh­eciî, des­­picându-i din nou și făcându-i iarăși, aren­datorele plătesce 20 parale. # Pentru 40 prăjini plata este de 20 lei vechi și alt nimic. Pentru acești 20 lei vechi — adecă 7 tei nouî și 41 bani — sutanul e ’ndatorat 7, muncască 11­­ file de lucrător și 2­­ file carul, fără se i se dea măcar de­­ncare. — Prăjina de casa se plăteșce—după a­­c­est contract — 20 parale, coprinzând co­lțul finului și chiar al griului, strîngerea­­­i căpițe, cărarea, clădirea clăilor, îngră­direa lor cu lemne pe care sătenii trebuie și le taie ei însăși, să le care și să facă gardul. Acesta muncă e prețuită în contract leit­el­ii 20, adecă 7 1. n. și 41 bani. Ea, a­.1 irii.,* .. «o.miel­or, oaraLuI ioi Al­ierea gardului, nu se pote săvârși de­cât în 11 dile cu manele și 2 cu carul. E are uă plată drepta ? Mâncarea e tot în sarcina muncito­rului. In resumat, eco situațiunea ce acest fră­țesc contract crează sătenilor­­ după contract prețul real lei vechi lei noul 0 prăj­­arat 25 30 0 „ prăși­lă 20 29 0 „ secere 20 17 0 „ cosă 20 20 851. v. în loc de 961. n. Acest contract dă pe față uă nouă lă­ture a cestiunii; îngagiamintele sătenilor trec din mână în mână; sătenii se vend ca uă materiă comerciabilă. Mai mult de­cât atât , în el găsim ur­­matorea disposițiune finală : „In cașul când ar interveni vre uă lege care să modifice ’n total sau în parte le­gea aflată în ființă a tocmelilor agricole, pentru noi acea lege nu va avea nicî-uă aplicare până la espirarea și esecutarea ’n total a acestui angagiament. “ Ce ’nsemne dá are acastă disposițiune ? Este legal, este moral ca, prin conven­­țiuni particulare, un număr de cetățeni să fie îndatorați a se pune ’n revoltă în contra legii ? Ne mulțămim d’uă cam dată a pune a­­­cesta întrebare, asigurați că faptul atât de grav ce semnalăm, găsesce ’n sine desa­­probarea cea mai energică. Contractul dintre d. Iordach­e Dimitriu și locuitorii din comuna Uscați (județul Nemțu) prevede următorele prețuri mai re­duse chiar de­cât cele din contractul de sus- 50 bani prăf de prășilă 17 „ „ secere 17 „ „ casa și la fie­care falce de casa două stambele de porumb. Prețurile acestea sunt departe de a res­­plăti munca și ușărea instrumentelor, totuși în ele intră și hrana lucrătorilor. Găsim în acest contract uă disposițiune care ’nlătură tóte obiecțiunile ce s’au făcut în contra disposițiunii proiectului d-lui Ro­setti privitóre la ’ngagiarea de lucrători în socotela celor ce nu și-ar respecta în­­gagiamentele sau la despăgubirea pe calea justiției pentru stricăciunile causate din ne­­eșirea muncitorilor la lucru. S’a cris că un asemene disposițiune ar pune agricultura ’n primejdia. Afirmarea e neexactă și dovada o găsim în contractul de care vorbim. E că ce citim în el : „La cas când nu vom urma cu muncile DUMINECA, 24 IANUARIE 1882. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; $ese luni 24 lei; trei luni 12 lei; nă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diarulul și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­cesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepnblicate se ard — agricole prevăz­ute ’n dreptul fie­căruia, d- Dimitriu este ’n drept a îngagia alți mun­citori pe conta nostru, decă va găsi, or la cas contrari ü suntem datori a despăgubi pe d. Dimitriu de tóte daunele și strică­ciunile ce s’ar causa ’n tot soiul de re­coltă din a nostră neurmare sau îndărăt­­niciă, fără să ne putem apăra ’naintea ori­cărei autorități competente. “ Negreșit că este eficace acesta disposi­țiune, căci ast­fel d. Dimitriu n’ar fi ’n­­scris-o ’n contract. De ce atunci se cr­ede că generalisarea acestei măsuri ar fi peirea agriculturii , FRANCIA Declarațiunea guvernului francez a fost bine primită de presa moderată, și rea de cea radicală, care nega gu­vernului dreptul d’a amâna revizui­­rea Constituțiunii votată de Cameră. La République franquise batjocoresce acest chip d’a respecta autoritatea Camerii și voies ce a dovedi în mod cuviincios și ironic că programa ca­binetului este copiată în parte după aceea a d-lui Gambetta, ér restul conține numai părți comune. In cu­rând se vor face interpelări în pri­vința revizuirii, a politicei bisericesci și a lucrărilor publice. De altă parte Neue freie Presse publică urmatorea telegramă ce i se trimite din Paris cu data de 1 Fe­bruarie . Circulara d-lui Frey­einet către represin­­tanții Franciei în străinătate va exprima in­­tențiunile pacinice ale noului guvern, cu do­rința de a resolve cestiunile din afară lăsate în suopens de cabinetul trecut. Guvernul va fi interpelat în Cameră pen­tru­ amânarea revizuirii Constituțiunii, și este prea probabil că el va rămâne în mi­noritate. AUSTrO-UNGARIA Neue Freie Presse, vorbind în edi­țiunea sea de séri de la 1 Februa­rie despre desbaterile din delega­­țiunile austro-ungare și despre si­tuațiunea din Sudul Dalmației, din Bosnia și Herzegovina, scrie urma­­tor­ele : Discuțiunile amănunțite din comisiunile ambelor delegațiunî n’au aruncat că lumină tocmai înveselitore asupra situațiunii Mai ales din desbaterile comisiunii delegațiunii austriace resultă că delegații au dobândit, din declarațiunile guvernului comun, con­vingerea că nu este nici cum e sclus peri­colul unei complicațiuni internaționale, și cele emise de com­itele Kalnoky dovedesc că însu­și guvernul este for­te îngrijat de si­tuați­une. Acesta este cuvântul negreșit pen­tru care nu s’au isprăvit ieri desbaterile, ci vor urma și astă­<R Astă­ sară se va dis­cuta în comisiunea bugetară și cestiunea creditului de opt milione și, după opiniu­­nea ce domnesce prin cercurile membrilor comisiunii, nu mai este nici uă îndoială că stânga nu va face nici oă propunere pen­tru sporirea acestui credit, ci va cere ca guvernul, la pas când s’ar ivi uă nouă tre­buință , să convoce âră­și delegațiunile. In desbaterile comisiunii delegațiunii un­gare au produs efect mai cu deosebire a­­tacurile violenți aduse de partizanii cei mai devotați ai primului ministru d. Tisza con­tra administrațiunii bosniace, care se­­ zice că este singura causă a insurecțiunii. Se pare că d. Tisza ține forte mult a concentra aten­țiunea publică asupra administrațiunii bos­niace, în capul căreia se află un protivnic al pol­ițcei de ocupațiune, spre a o distrage de la faptul ocupațiunii, pentru care i se póte atribui uă mare parte ministrului-pre­­ședinte ungur. DIN ZIARUL „CARITATEA“ CUGETĂRI­ I uita c’a fost intim cu cine­va este una din cele mai mari greșeli ce omul póte co­mite. Lingușirea este omagiul ce un spirit mic aduce unui alt spirit mic. Poetul și paianjenul își scot firul din pântecele lor pentru a zidi locuinți aeriane. Uă critică bună este uă biciuire care te face se te-arunc î­nainte și să câștigi cursa. Uă critică rea este uă piedică rea pusă care te face se te-abați. ... Uă femee ne ’nțelesă este aceea care nu ’nțelege pe cele-l­alte. .­. Bunătatea tinereții este îngeresca. Bunătatea bătrâneții este divină. ... Trebuie inimă pentru a judeca cali­tățile cui­va. Trebuie spirit pentru a-i su­feri defectele. Meritul e rare­ori recunoscut și mai rar încă răsplătit. Isbenda tot­d’a­una. Carmen Sylva. A stima, a respecta ș’a iubi pe să­tenii români. A lupta pentru a’i face să dobân­­desc o instrucțiune și deplină dreptate nu este, pentru bărbații din clasele instruite și avute, uă virtute și nici chiar un merit. Ce virtute este de a iubi cineva pe cel care, prin muncă și prin sângele său, a menținut și menține moșia cea mică și moșia cea mare. Ce merit este de a lupta pentru a se da cu frățietate dreptate celui care o are, pentru a opri pericolele ce decurg pentru toți, când omul este silit să-și facă însuși dreptate. C. A. ROSETTI. BUCURESCI, 21 IANUARIE 1882. Ori de câte ori s’a ivit vre-uă neno­rocire în tord, Presa din România s’a grăbit a da puternicul său concurs comitetelor de ajutare ce se formau din tóte părțile. Ense, fără legături între ele, dife­ritele organe ale Presei se margineau a reproduce comunicările ce li se fă­ceau. Am simțit cu toții atunci nevoia d’a ne întruni, d’a ne forma in Comi­tet, ca se putem avea și noi­uă ini­țiativă, și să fim în stare d’a între­buința pentru bine­le celor care sufer, puternicul instrument de care dis­punem. Uă ceastnnc s’a presintat: Arde­rea circului SUrembier. Am venit la cea d’anteia chiemare ce ni­ sa făcut; am ales delegați, suptscripțiuni s’au deschis, și că serbare s’a organisat. Am făcut apel la cele d’alte comi­tete, și ele ne-au dat binevoitorul lor sprijin. Succesul Serbării de astă­zi do­­vedesce că nu ne am înșelat. Despărțită pe tărâmul politic, Presa trebuie să remână unită pe tărâmul carității, sigură că într’acesta va fi tot­d’a­una represintanta credinciosa a simțimintelor națiunei. Comitetul Presei. " ■ ------*— Comitetul d-lor patroness al serorei Presei Tombola. D-na Th. Aman. » Argitoianu. » I. Câmpineanu. „ Elena Cornescu­ , Dabija. , Halfon. » I. Lahovari. » N. Manolescu. s Radu Michaiu. s P. Millo. » Maria C. Polysu.­s Socec. » Stătescu. I Ovessa. » M. Pherich­yde. » Ch. Pherichide. D-ra Ecat. Butculescu. » Z. Butculescu. j Socec. » A. Tătăranu. , M. Tătăranu. "Verul,cerea. Florilor D-na M. Bâscoveanu. „ B. Brătianu. „ B. Boerescu. , S. Candiano-Popescu. D-ra Catargi. » Ana Crețeanu. 5 Anna Damé. D-na G. O. Gârbea. , Gr. Ghyka. » Keppich. » Simeon Lahovari. » Missir. » C. H. Stoicescu. „ Luisa Van Saanen. rnfi­afe.t dort Sală. Princesa G. Bibescu. D-na C. Bălăceanu » G. Cantacuzino. » M. Fălcovanu. Princesa Ferd Ghyka. D-na J. Lahovary.­­ Al. Moruzzi. , Populeanu. , Ștaicaru. , Coralie Săvescu. „ G. Stoicescu. ” Marie Soutzo.

Next