Romanulu, aprilie 1882 (Anul 26)
1882-04-02
ANUL AL XXVI-LE $ rv Voiesce și vei putea ANUNCIURI. r,iirale 30 litere petit, pagina IV............................ 40 bani Deto „ „ „ pagina III............................2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarnlnl. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. CILA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. _ Scrisorile nefrancate se refusă — TINERI, 2 APRILE 1882. Lumineazâ-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diarulni și oficiile poștale LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovicî, 15 Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — BUGURESGI, â PRIM 1882 Ni se scrie din Paris că Comisiunea Dunaré nu se va întruni la 11— 23 Aprile. Unele di aici adaugă că Francia, Germania și Austria s’au înțeles pentru a primi propunerea Barrere, cu orecare mici modificări, stadiarele austro-ungare, precum s’a putut vede din estrasele publicate aci necurmat și chiar ieri, sunt supărate pe guvernul nostru și ne gratifică cu felurite amenințări. Cea mai dulce din amenințări este, precum vădura ,Toma trecuta cititorii noștri „că cei de la Dîmbovița vor comite un mare nebunie, daci retușând propunerea sare spune să ajungă la u presiune dulce din partea concertului european. “ V Presa oposițiunii din țară se esprimă în sens contrariu. Ea acuză necurmat pe guvern c’ar fi aderat la tóte cerințele Austro-Ungariei, contrarie dreptului nostru; diarele cari păstrază orecare formă, îl acuză de adormire, de nepăsare și că nu spune nimic Parlamentului. Despre ce a făcut și face guvernul nostru nu seim negreșit nimic ji mai mult decât sciți confrații noștril și mai cu semă represintanții țerei; cele ce se imense cu toți ne par îndestulătore, pe d’uă parte pentru că se n’acuzăm pe guvern, și pe d’alta pentru ca fiecare chiar se trateze cestiunea cu destulă cunostință pentru a-șî da opiniunea sa, pentru a spune ce crede că trebuie să facă guvernul și represintanții națiunii. 5 Scim toți că drepturile nóstre s’au explicat, din tote piuiturile de vedere, în timp de două ani, prin memorii, prin broșuri și prin mai mulți articole publicați in ziarele germane, englese și francese. Chiar la 11 și 12 Marte am dat semă cititorilor noștrii despre oă însemnată lucrare publicată într’uă broșură la Liege supt titlul : „Cestiunea liberii navigațiuni pe fluvii, de Léon de Thier. Cunoscem apoi cu toții un act, mai însemnat și mai positiv decât tote notele, memoriele și broșurele; acel act este Mesagiul Tronului de la 15 — 27 Noem, trecut. Acel Mesagiu, citit de tote cabinetele și de totă lumea, arată, in mod clar și categoric, ce pate să primescă și ce crede că trebue să refuse Guvernul României. Parlamentul român a aprobat opiniunea emisă de guvern în acesta mare și gravă cestiune. Nimene dor nu mai pute să se îndoiască că guvernul ar cuteza se să abată cât de puțin de basele aședate prin acel Mesagiu al Tronului. Se scie încă că mai în urmă guvernul a avut două sau trei intrunirî cu senatorii și deputații majorității. In aceste întruniri fiecare și-a espus opiniunea sea, resultatul a fost unanimaotărîre ca guvernul să semănție pe calea espusă în Mesagiul de la 15—27 Noembre 1881. Pe ce temei dor se mai acuză guvernul că nu-șî face datoria, ba încă c’a făcut și face concesiuni necunoscute și vătămătore națiunii ? învederat este că gratuită este acuzarea și că ea nu póte avea alt efect decât a slăbi în afară puterea morală a guvernului. " Declarările positive făcute de guvern prin Mesagiul Tronului, ne ^ dau ‘tuturor putința d’a afirma că gruvernul a stat și stă într’énsele, c’a lucrat și lucreza în susținerea lor, și că situațiunea nu s’a schimbat nici în mai bine nici în mai reti; căci decă s’ar fi făcut vr’uă schimbare, de sigur că guvernul ar fi convocat pe membrii parlamentului la nuoi consfătuiri, ceea ce credem că se va și face dacă comisiunea va fi a se întruni la 11—23 Aprile. In ce privesce amenințările ce necurmat ne fac organele de publicitate ale Austro-Ungariei, noi respundem, acum, ca totdeauna, că le citim cu mare părere de rău. Puternicii noștri vecini, cată se se fi convins că dorința cea mai mare a Românilor este d’a fi în cele mai bune și mai sincere relațiuni cu tóte naționalitățile, mari și mici. Că Românii voiesc din inimă pacea, și la cas de resbel doresc și voiesc se remâe pe deplin neutri. Pentru ce dordiarele austro-ungare ne acuză ne-curmat de fapte cari sciu bine că nu sunt ale nóstre? Pentru ce ne-curmat ne amenință? Acuzările cele ne-drepte dovedesc totdeauna că cel care le face recunosce că dreptatea nu este cu acuzatorul ci cu acuzatul. Amenințările arată că cel mai tare, sciind bine că ne-dreptă este cererea lui, voiesce se sperie pe cel mai slab, pentru a-1 sili să se supue prin frică. N’ar fi óre în interesul acestui mare imperiu se ’nceteze cu ne-dreptele-i acasărî și cu ne-demnele de densul amenințări ? Décá marele imperiu nu voiesce sĕ distrugă Statul român, n’are trebuință nici s’acuze nici s’amenințe, căci el scie bine că Statul acesta doresce, și este dator sé dorésca, să fiă cu dreptate și iubire susținut și de Austro-Ungaria și de Rusia și de tóte puterile mari și mici. Dacă este otărît să-1 distrugă, și decă crede că trebue și că pate să-1 distrugă, nu este óre, din tóte piuiturile de privire, mai demn pentru un mare imperiu se procedă pe față? Românii au dovedit că sunt leali. Românii au dovedit că cu nici un preț nu se vînd, și că de nici uă amenințare și de nici uă lovire nu se sparie. Cu istoria ’n mână dor ! Românii au dis si die Austro-Ungariei și tutor puterilor : Voiți să ne ucideți? Dați în noi cu arma brutală dar leală, dar nu sperați că de frică ne vom ucide ensine. Voiți să ne cuceriți? După părerea nostră voite ensine ve faceți roți , dar în fine, procedeți cum veți voi; nu ne faceți case insulta gratuită — care revoltă și pe cel mai nemernic — d’a spera că nu vom lupta, fiă măcar cu furnica, pentru ca cu onore și cu glorie să perim. Și nu astă-dî va mai putea crede cineva că mai este vr’uă națiune care se nu scie că perind cu arma în mână își asigură, pentru mâne, re’nvinarea, lisația, încât astă dî predomnesce fără îndoială principiul cel atât de anti-filosofic : forța primedă dreptul. Acesta pate să ne pară curios în un secol în care dreptul privat a propâșit într’un grad atât de însemnat, în care fără îndoială justiția este împărțită între omeni după că cumpănă mult mai dreptă. Este însă de observat că justiția chiar cea privată are nevoe de uă putere spre a fi în trodusă în viață reală, înăuntrul unui stat puterea acea care face să se respecte dreptatea, este acea a statului ensușî, care stă d’asupra puterilor individuale. Intre state ense unde se găsim acea putere superiorăcare să impună voința mea peste cele singuratice ? Ea neesistând, urmedă ea se fiă înlocuită de puterea fiecărui stat, și fiindcă puterea jocă în lume rolul precumpănitor, urmndă numaidecât ca principiul barbar, amintit de noi mai sus, se conducă și astă de destinele lumei civilisate. De aici uă maximă în care se resumă înțelepciunea supremă a poporului : Fii tare dacă vrei să trăiesci. In statele vechi, puterea atârna de la cu totul alte elemente decât în cele de astăzi. Lupta făcendu-se corp la corp, voinicia individuală și agerimea mișcărilor otăra isbendile. Legăturile între popare fiind încă forte restrînse, fiecare trăia cum se dice din propriul seu și bogăția sau sărăcia unui popor era uă afacere curat lăuntrică. Spartiații puseseră ca maximă de stat sărăcia poporului lor și cu tote aceste a fost unul din poparele cele mai tari ale vechimei. Bogăția la poparele vechi era un nenorocire; ea disolva societatea, ce nu era închegată prin nenumăratele legături ale timpurilor moderne și era deci un causă de decădere și nu de progres. Romanii, Grecii, Cartaginesii au perit când au devenit bogați. Societățile și poparele moderne își întemeiada viața pe cu totul alte principii. Ținta vieței moderne este dominarea omului asupra naturii și gradul acestei predomniri măsură gradul civilisației sale. Viața antică îșî avea principiul existenței sale în stăpânirea omului asupra semenelui seu, sclavia; ea căuta să robescă pe un individ celuil’alt. Noi dăm libertate tuturor omenilor și unim împreună puterile nóstre spre dominarea naturii. Acel popor va fi astăzi mai tare, care va sti mai bine să esploate de acea întinsă împărăție, care prin solința sea va pătrunde mai multe din tainele firei, care prin munca și activitatea sea va sei să tragă din ele mai multe folose. Poporul ce va avea mai multă solință, activitate,va predomni de la sine asupra celor mai puțin înzestrate, va arunca asupra lor munca cea tristă și puțin plătită, păstrând pentru sine cea mai fină și mai producetare Astfel poporul incult va cădea în robia celui mai cult, dar acesta robie nu mai are caracterul barbar și crud al robirii antice, basată pe putere; ea este dreptă și îndreptățită, căci este predomnirea meritului asupra nesciinței, a luminei asupra întunericului. Puterea națiunilor nu maî stă deci astăzî în vârtutea fisică ci în sciință și în bogăție. Era deci firesc lucru ca poporul român, vă dată cu desvoltarea sea politică, care’l duce tot mai aprope de ținta sea firesca, neatârnarea sea națională, se ’și îndrepte luarea aminte și asupra deschiderei unor isvare tot mai mănose de bogății, care se întâmpine nevoile tot crescende ale vieței sale. Și cu tote aceste până în timpurile din urmă politica urmată de guvernele nóstre nu urmăria nici oă țintă economică. Desvoltarea avuțiilor nóstre se făcu fără concursul lor, pe calea totala a necesitatei. Deschiderea comerțului Mării Negre corăbiilor străine în urma tratatului de Andrianopole, dădu avent agriculturei nóstre. Pacea de Paris și deschiderea navigației Dunărei, spori comerțul țărilor române într’un grad neașteptat. Ideile euse înainte de a se realisa în practică trebue se ’și tacă calea lor prin mintea teoretică, așa și idea mamă a mântuirei nóstre naționale, unirea, a trebuit se clocâseă mult timp în gândurile ascunse ale Românilor, pene când pornindu-se ca un curent resturnător a tuturor pedicelor, putea se înfrunte voința Europei și se se realisede înpotriva iei. Necesitatea unei desvoltări a mijlocelor nóstre de înavuțire avea și ea apostolii sei teoretici. In primul loc trebue se punem pe răposatul P. Marțian, cap al oficiului statistic de la întemeerea lui până la 1864 , când mortea îl răpi cu mult prea timpuriu , spre marea daună a poporului nostru. înzestrat cu uăminte pătrunzătore, el soia se deosibesea în sciință economică adevenirile aplicabile la starea țării nóstre, nu lua tóte teoriile inventate ad-hoc de economiștii Europei pentru a sluji interesele comerciale ale țărilor lor drept adevăruri neîndoelnice, și sprijinia în analele statistice și economice ideile cele mai priinciase poporului român. Mințile nefiind încă copte pentru o asemenea gândiri, ele resunau în deșert și trebuiau se fie trezite și împrospătate de timpurile mai nouă pentru a încolți și a contribui la fericirea poporului român ly Maițian susținea între altele că libertatea catacrolului ucide industriile nóstre care au mai remas și împedică nascerea unor ramuri nouî; că învățământul ce se dă în scalele nóstre nu este potrivit cu interesele și nevoile țerei și recomanda din tóte puterile sale instrucțiunea profesională; cerea ca agricultura nostră să perfecționeze sistemele sale de producțiune, îmbunătățirea miijlocelor nóstre de comunicațiune, inființarea de institute de credit, etc., etc. Intr’’un cuvânt, el pune un întreg program de regenerare economică, pe care nu i-a fost dat ense să-l vedă îndeplinit și nici măcar început. Alți scriitori care lucrară în direcțiunea arătată de Marțian,fură d-nii Ion Ghica și P. S. Aurelian, cel ânteiu prin Convorbirile economice, al douilea prin mai multe scrieri economice și mai ales prin Revista șciințifică care în timpurile din urmă dădu nastere unei reviste mai speciale] de agricultură. 1) Prin aceste lucrări fundamentale, care provocarără mișcare în citare, publicul începu a se deprinde la noi cu întrebările economice. El se pătrunse în curând de adevĕrul ’cel mare că cea d’ântâia îngrijire a unei țări trebuie să fie aceea de a-șî deschide isvare de îmbogățire, încât cu încetul pătura ideilor economice îngroșindu-se necontenit, ajunse un timp în care ele îșî făcură loc către lumea esterioră, și pătrundend în realitatea lucrurilor, transformată pe acestea, spre marea fericire a poporului român, ln sorginte de înavuțire. Onorezi începutului în acesta privire aparține partitei liberale și în rândurile ce urmeza ne vom încerca a arăta importanța creațiunilor economice realizate până acum pentru țara nostră prin silințele partitei liberale, precum și ce mai remâne de făcut în acesta privință. Căci abia începutul s’a făcut, dar acesta era mai greu. De îndată ce se vedură resultatele priincióse a câtorva așezăminte economice, interesul pentru asemene lucruri nu poate decât se sporescá pe fiece di. Era economică "a trecut la noi în domeniul practic și de acum înainte va ține locul ce i se cuvine în preocupările poporului nostru. Până acum am fost nisce ideologi, credeam că din creațiuni teoretice pot se decurgă buna stare și bogăția. Ne ocupam numai cu legi care schimbau forma din afară a așezămintelor nostre (amintim numai cât schimbările repetate a legei comunale, de percepții și de urmăriri), fără a căuta se transformăm prin asemene orânduiri însușî esința traiului nostru. In sfîrșit ne-am trezit, cu oă puternică lovitură de cârmă am schimbat direcția mersului nostru, și am apucat pe calea roditóre și mănuă a îmbunătățirilor economice. Ne remâne de aretat pentru ce acesta schimbare a trebuit să se facă de partita liberală. A. 1. Xenopol. Partita liberale și mișcarea economică . In secolul nostru, unde elementele ideale sunt respinse tot mai mult și înlocuite cu un materialism din ce în ce mai rafinat, se înțelege că și idea dreptului trebuia să sufere dă transformare și se devină în ultima analisă urmarea neapărată a puterei. Nu e vorbă cum așa a fost în tote timpurile și istoria omenirii s’ar putea caracterisa prin împilarea celui slab de către cel tare; dar în timpurile mai vechi, unde acesta teorie încă nu era sistematizată, tot se vedea din când în când escepțiuni de la regula generală. Ele au devenit ense din ce în ce mai rari cu cât a înaintat din SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAYA8 Roma, 12 Aprile. — Principele Enric de Prusia, al douilea fiu al principelui Friderik Wilhelm, însoțit de d. Schlözer, noul ambasador al împăratului Wilhelm pe lângă Vatican, a fost primit azi, la amiază, de Papa. Tânărul principe a făcut în urmă să visită cardinalului Iacobini, secretar de stat al sfîntului Scaun. Schwerin, [Mecklemburg], 12 Aprile. — Este lipsită cu totul de fundament scirea că marele duce de Mecklemburg-Schwerin, ar fi negociat, cu ocasiunea călătoriei sale la Viena, după dorința împăratului Germaniei, cu ducele de Cumberland și Brunswick-Luneburg, în privința renunțării acestuia la succesiunea tronurilor Hanovrei și Brunswickului. 1) Amintim și că lucrarea nostră publicată antâiü în convorbirile literare supt titlul „Starea nostră economică“ 1873 și reprodusă în formă schimbată însă broșură separată din 1879, supt titlul de „Studii economice.“ CESTIUNEA DUNARII In Neue Freie Presse de la 9 Aprile, găsim urmatorea telegramă din Paris cu data de 8 Aprile : Corespondintele dv. au primit astăzi de cornițele Wolkenstein: „Plec astă-seră, Zice cornițele, de vreme ce e terminată misiunea mea aici, în privința cestiunii dunărene. Natural minte nu pot se espun aci decât impresiunile mele personale. Totuși, întru cât pot judeca după totalitatea negocierilor, resultatul lor este forte favorabil. Ne-am înțeles nu numai asupra principiilor de căpetenie, dar am resolvat încă și cestiuni însemnate de amănunte. Anteia întrebare este, decă guvernul meu, după a cărui însărcinare am lucrat, va aproba tote arangiamintele. “ „Despre acesta nici nu mai încape îndoială,“ adăogam eu. Cu tote acestea întrebară deca nu cumva unele puteri vor rădica obiecțiuni. Cornițele Wolkenstein zise că nu crede în probabilitatea unor asemenea obiecțiuni. „Cel puțin, adaose el, am făcut tot ce ne-a stat prin putință spre a nu le justifica. Cu voia guvernului meu am turnat, ca să zic așa, apă în vinul nostru și am renunțat la multe punte însemnate atât din propunerea Barrere cât și din a nostră. Nu pate să fiu cineva mai echitabil decât cum am fost noi. Am voit tocmai ca acesta cestiune, care a provocat fără nici un folos agitațiuni politice, se dispară uă dată de pe tărâmul politic. Am făcut ce ne-a stat prin putință, acum remâne în mâna puterilor se aprobe elaboratul nostru și se-i dea sancțiunea.“ Se brodesce bine, observam eu, că cornițele Apolkenstein se duce în Rusia, pentru a putea împrăștia, prin influențarea personale, orice obiecțiuni contra elaboratului. „Nu cred, răspunse ambasadoresc, că ne vor veni greutăți din partea Rusiei, de vreme ce am renunțat la multe d’ale nóstre. Ce dorinți ar mai putea să se arate?“ Profitam de acesta ocasiune spre a esprima comitelui Wolkenstein cele mai măgulitare laude din partea diplomației de aici asupra dibacei, precisei și înțeleptesele mijlociri. De fapt, prin tóte cercurile domnesce credința că, fără amestecul comitelui Wolkenstein, acestă cestiune ar fi rămas încă pentru multă vreme deschisă. Ambasadorele respinse cu modestie tóte complimentele, zicând că n’a lucrat decât după însărcinarea ministrului său. D-sea adaose apoi : „Trebuie cnse se recunosc mulțămind, că am întâmpinat cea mai mare bună-voință atât la d. ministru-președinte de Freycinet, care a arătat pentru Austria simțimintele cele mai cordiale, cât și la d. Camille Barrere un specialist forte capabil și un funcționar inteliginte. Numai acestor bune disposițiuni și minunatei primiri ce mi s’a făcut în Germania, care a înlesnit misiunea mea acolo, datorim no acest resultat satisfăcător. Intre Germania, Francia și Austria cestiunea Dunării de jos este deja regulată. Acum trebuie se așteptăm consimțimentul celorlalte puteri și să ne supunem sentinței opiniunii publice, care sperăm că ne va fi favorabilă. Ca președinte al comitetului însărcinat cu conducerea lucrărilor de întărire la fruntariile de Vest rusesc, a fost numit ministrul de resbel. Suma destinată pentru lucrări este de mai bine de cincisprezece milione ruble și este împărțită pe mai mulți ani. Este probabil că se va pune în aplicare planul prelucrat acum câțiva ani de generarele Kauffmann și care a rămas neesecutat din cauza lipsei de bani. Vorbind despre numirea d lui de Giers ca ministru al afacerilor străine, Journal de St. Petersbourg dice că acestă numire nu va aduce nici oă schimbare în politica din afară a Rusiei. Politica guvernului a fost destul de bine precisată prin circulara publicată la 14 Marte, după suirea pe tron a Țarului, pe care se află semnătura d-lui Giers, care este încă și astăzi în vigore și care, pe cât sperăm, va remâne pentru multă vreme programa guvernului. Iiarul rus citeza pasagere mai însemnate din acea circulară, mai ales pe acela în care se zice că politica din afară a Rusiei va fi pacînică, că Rusia va remâne credinciosa amiciilor și simpatiilor iei tradiționale și că, păstrându-și posițiunea sea în concertul puterilor, se crede solidară pentru pacea generală, care se întemeiază pe respectarea tratatelor. In fine Journal de St. Petersbourg arăta că în curs de 75 ani afacerile străine ale Rusiei au fost conduse numai de două bărbați, Nesselrode și Gorciacoff, și vede în acesta uă dovadă de stabilitate în politica din afară a imperiului și uăsigură garanție pentru viitor. In Neue freie Presse găsim urmatorea telegramă din Petersburg cu data de 7 Apr’ile: Atentatul din Odesa a vindecat chiar și pe cei mai mari optimiști din lagărul nationa,1 de credința că partitei nihiliste i s’a sfărâmat capul. Presupusa liniște din Petersburg se explică prin faptul că nihiliștii îșî au strămutat în provincii energica lor activitate. Unul din atentatorii din Odesa, care a fost spânzurat acum, ar fi zis că în Odesa sunt trei sute nihilisti; déca vor fi spânzurați dour din ei, tot mai rămân 298. In Moscova, déca trebuie să credem scirile ce sosesc aci, nihilistii se pregătesc în același timp cu ministerul Curței pentru încoronare. Koroseff-Bogdanovici stabilise în apropiere de Kremlit o prăvălie de flori, de unde se începuser mină care, când fu descoperită, era deja gata. Pământul scos de acolo fusese vândut chiar în prăvălie. Singurul progres al guvernului în lupta contra nihiliștilor, se vede în desele arestări ale acestora, al căror partită pote fi acum mai mult ca oricând comparată cu uă hidră. In Deutsche Zeitung găsim urmatorea corespondință ce i se trimite din Odesa cu data de 21 Marte: Mai înainte chiar de a fi fost îngropat cadavrul generalului Strelnikoff, căzut supt loviturile nihiliștilor, se întruni al-alta-ori sera la orele 9 un tribunal militar special, care, fără a constata măcar în destul identitatea personelor omorîtorilor, îi judecă scurt de tot și ’i condamnă la morte prin streng. Desbaterile, după cum mi se asigură din izvor autentic, d’abia ar fi durat uă oră și nu s’a putut dobândi de la ambii acuzațî nici un fel de amănunte asupra motivelor faptului lor sau asupra venirii lor aici. Unul din ei, Kossagorski, ar fi respuns la întrebarea ce l-a făcut guvernatorele orașului, care de asemenea se numesce Kossagorski, că „cine esel? : „Cum nu sciî ? sunt rudă cu tine!“ Celalt, Stepanoff, răspunse că după mortea sea se va afla cine este. De aceea a produs un mare ferbere faptul că omorîtorii, chiar după 24 ore de la pronunciarea sentinței, adică la 4 ore dimineța, au fost esecutați în curtea închisoreli și acesta în acord cu dorința ministrului justiției, care a fost informat erî prin telegramă despre fapt și care, tot prin telegramă, a ordonat esecutarea. Nimeni nu înțelege căușele acestui zor de a esecuta imediat pe acești doi nihilisti. Se scie numai că Kossagorski și Stepanoff erau forte introduși prin cercurile militare și civile superiore de aici și că din astă caută o mulțime de bănuiți, printre care se află și după oficiări de marină și câțiva de artilerie, sunt de Sâmbătă arestați în Casa albastră. Colonelul brigadei de artilerie a fost destituit erî din ordinul generalului Gurco. De asemenea se zice că doi Ger DIN AFARA ITALIA Corespondintele din Roma al ziarului Neue freie Presse trimite acestei foi urmatorea telegramă cu data de 7 Aprile: Am avut astăzisă între vorbire cu un personagiu forte însemnat asupra pretinsei contra-visite a împăratului Austriei la Monza. El mi-a zis că nu este ceva mai gingaș ca acestă temă pentru discusiunile Ziaristice, ar fi mult mai bine deca s’ar lăsa în acestă afacere, dă deplină libertate ambelor guverne. De altmintiela guvernul austriac scie se aprecieze îndestul de bine și de just situațiunea guvernului italian, și de aceea nici nu se pote presupune măcar că cei din Viena vor propune Monza ca loc de întâlnire. întrevederea trebuie se fie un mare eveniment politic și național, ci nu uă simplă visită de familie, și de aceea se pote declara chiar astăzi că este neîntemeiat scomptul cum că întâlnirea se va face la Monza. RUSIA In Neue freie Presse găsim urmatorea telegramă din Cydtkuhnen :