Romanulu, februarie 1883 (Anul 27)
1883-02-02
X ANUL AL XXVII-LE Yoiesco și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV Deto » III . A se adresa: . . 40 bani 2 lei - ,, IN ROMANIA, la administrațiunea diarulnî. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA YIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, Wallfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — iOCURESGI, Var 1883 Dam asta-<ji spațiul reservat artisului nostru de fond desbaterilor mateieni în Cameră asupra cestiunii Dunării. Aceste desbateri vor face să se audă în afară cuvântul autoritat, unanim șiotărît al represintațiunii naționale în acastă cestiune, care pune tot d’uă dată în joc, și drepturile nóstre de Stat suveran, și interesele nóstre economice. Ca în tote cestiunile cele mari, nu este desbinare între Români, spre a lupta în contra unei încălcări a drepturilor și intereselor țareilor. Ieri, d. N. Ionescu, ilustrul orator al oposițiunii, a caracterisat și personificat acastă unire a Românilor în numele patriotismului și al datoriei câtre țeră, printr’un discurs care va forma una din cele mai frumóse pagine ale lungei și activei sale vieți parlamentare. Însuși patriotismul și dreptul României au vorbit ieri prin vocea d-lui N. Ionescu, și aplauzele intusiaste, emoțiunea adâncă și unanimă ce cuvintele sale au deșteptat, recunoscința ce î-au aratat toți membrii Camerei, fară deosebire de nuanță politică, dovedesc ca oratorul esprima cugetarea fiecaruia, ca el era organul inspirat al simțimintelor țârei întregi în cestiunea ce se trata. Ședința de ieri a Camerei legiuitore va spune dar în afară deca Românii sunt dispuși a ceda ceva din drepturile suverane, dobândite cu sângele lor și recunoscute nu de mult de aceleași cabinete, cari asta-chi par a nu vor sa țină sema de propria lor decisiune. CONFERINȚA DE LA LONDRA în Camera României. Ședința de Duminecă, 30 ianuarie. D. ministru de externe, D. Sturdza, luând cuvântul, a <fii : D-lor deputați, precum sciți, la Londra este întrunită conferința, care are să trateze despre mai multe cestiuni privitore la navigațiunea Dunărei. Conferința acesta a ținut două ședințe : una Joui și una ieri, Sâmbătă. In acesta ultimă ședință s’a luat uă decisiune, care privesce România. Cred de datoria mea a o comunica represintați unei țerei. Imi veți da voe să vă spun în scurt, cu actele în mână, cursul afacere!, întru cât privesce participarea nóstră la conferință, precum și resultatul decisiune de ieri. Tratatul de la Berlin,otărînd ca Puterile au se [se înțelegă asupra prelungirii comisiunei Europene a Dunărei, necesarminte trebuia ca să se întrunescauă comisiune înainte de espirarea termenului ier, care este la 24 Aprile anul curinte 1883, pentru ca sé ia uă decisiune asupra acestui punt. In intervalul acesta, s’a tratat, după cum ară și că este cunoscut, cestiunea regulamentului de navigațiune, care este a se stabili între Porțile de fer și Galați. In urma acestor tratațiuni, la începutul lui Noembre, s’a otărît ca să se întrunescá conferința. Anglia a cercat pe celelalte Puteri ca sé vedă, deci ele consfințesc la întrunirea unei conferințe fiă în cursul anului trecut, fiă la începutul anului acesta, ânsă înainte de 24 Aprile, îndată ce am aflat despre acest pas făcut de Anglia am adresat în 13 (25) Noembre 1882 d-lui Ion Ghica la Londra un telegramă, care pe urmă s’a comunicat și celorlalți represintați ai noștri. Aceste instrucțiuni telegrafice le-am completat prin uă circulară din aceeași unde motivam acesta cerere de participare. Eco circulara: Circulara către legațiune No. 19.392 din 27 Noem. (9 Decem.) 1882 Domnule Trimis, Tratatul din Berlin a făcut pe România suverană a gurilor Dunării. Ea a succes Turciei fără nici uă restricțiune în posesiunea acestui teritoriu. Astfel art. 53 a introdus România în comisiunea Europeană a Dunării cu același titlu ca marile puteri 20 BANI EXEMPLARUL 1 REDACTIUNEA SI ADMINISTRATIUNEA 14, STRADA DOAMNEI, 14 cari participau la densa încă de la tratatul din Paris. Era un act de justiție și de echitate de a recunosce posițiunea escepțională ocupată de România și interesele considerabile ce ea posedă pe partea fluviului supusă juridicțiunii comisiunii. Ea nu putea să fiă destituită din acțiunea lui normală asupra apelor a cârora posesiune i se da. După art. 54 al tratatului, că decisiune trebue să fiă în curând luată asupra prelungirii puterilor comisiunii europene, întrunirea unei conferințe chemată a consacra acesta prelungire este iminentă. Participarea României la acesta conferință pare a fi indicată de chiar natura lucrurilor. Din momentul în care posesiunea gurilor Dunării i-a fost dată și în care ea a fost admisă în comisiunea europeană a Dunării, ea nu pate fi exclusă de la o reuniune convocată special pentru a decide asupra esistenții și organismii chiar a acestei instituțiuni. Este de considerat ca dreptul de participare al României se fondeza atât pe vechile și permanentele prescripțiuni ale depatului internațional cât și pe situațiunea de v curând consacrată de Europa. In adevăr, deuă parte Protocolul congresului de la Aix-la-Chapelle din 15 Noembre 1818 statueza câ „în cazul când reuniuni ar avea de obiect afaceri special legate de interesele altor state ale Europei, ele nu vor avea loc decât supt reserva expresă a dreptului lor de a participa la acele reuniuni." De altă parte, România a semnat cu celelalte puteri actul adițional la actul public din 2 Noembre 1865 relativ la navigațiunea gurelor Dunării cu data de 2 Mai 1881, precum și regulamentul de navigațiune și de poliție aplicabil la partea Dunării cuprinsă între Galați și gurile sale, adoptat de comisiunea europeană a Dunării la 19 Mai 1881. Semnătura plenipotențiarului român implică ca România va fi chemată a se pronunța direct și de năpotrivă cu celelalte puteri asupra tuturor cestiunilor relative la comisiunea europeană a Dunării. In fine este util de a observa ca cabinetul din Viena, primă notă adresată guvernului Regal cu data de 11 Aprilie a. c., s’a arătat favorabil participării revendicata astăzi de România. De aceea guvernul Regelui este convins câ edeile cp.W J alto, cabinete fiu vor fi mai puțin bine-voitore și nu vor denega României un drept care i-a fost deja recunoscut prin propriele lor decisiuni. Sunteți autorisat, domnule Trimes, a espune considerațiunile mai sus enundiate escelențeî sale domnului ministru de esterne al........ și a-i lăsa copia după presenta depeșă. Primiți, etc. In acesta circulară se vorbesce despre uă comunicare făcută guvernului regal încă din 11 Aprile s. n. 1882 de câtre cabinetul din Viena în cestiunea participării nóstre la viitorea Conferință. La acesta comunicare, predecesorul meu în minister, d. Stătescu, a făcut următorul răspuns în 6 (18) Aprile 1882, adresat legațiunii cesaro-regesc în Bucuresci. Nota adresată d-lui baron de Salzberg. D-le baron. Primă notă din 11 Aprile curinte, după care ați bine-voit a-mî lăsa copia, ministerul imperial și regal al afacerilor străine, rechemând disposițiunile tratatului din Berlin relative la puterile comisiunii europene a Dunării, ve comunică principiul care servă de basă negocierilor cari se urmeza acum la Paris: acest principiu este acela al unei stricte corelațiuni ce guvernul imperial și regal, în propunerile sale succesive asupra comisiunii miiste, a recunoscut întotdeauna ca trebuie să esiste între durata acestei din urmă și aceia a comisiunii europene. Deca dér negocierile actuale reușesc, cestiunea prelungirii puterilor comisiunii europene va figura printre propunerile ce guvernul francez va face să parvină diferitelor cabinete. In acesta prevedere, și cunoscând valorea ce guvernul regal pune la acesta, cabinetul imperial și regal, dorind a două nouă probă despre bunele sale simțiminte în privința nostră, este de acum gata a declara ca va seconda pe România în îndeplinirea acestei dorințe, pentru ca să-i fi recunoscut dreptul d’a semna, la timp, alături cu marile puteri, actul de prelungire, deși după litera și spiritul celor trei tratate cari reguleza cestiunea Dunării ar aparține numai marilor puteri de a se pronunța asupra cestiunii prelungirii. Terminând , d. de Kallay esprimă speranța ca guvernul Regal va examina propunerile ce-i vor veni în curând din partea guvernului francez cu același spirit de echitate care inspiră resoluțiunea guvernului I. și R. și ca el nu va refuza de a recunosce ca ele nu conțin nimic care să potă atinge drepturile și interesele României. Guvernul Regelui a luat cunoscință de acesta comunicare cu un satisfacțiune cu atât mai mare cu cât, declarându-se gata de a recunosce României dreptul de a participa alături cu marile puteri la negocierile relative la prelungirea puterilor comisiunii europene, guvernul I. și R. a făcut dreptate unei dorințe a României fondată pe posițiunea ce i-a fost făcută la gurile Dunării de tratatul din Berlin. Prelungirea puterilor comisiunii europene a Dunării a fost totdeauna considerată de noi ca interesând în cel mai mare gord țara și navigațiunea pe Dunărea de jos și suntem fericiți de a constata câ uă înțelegere în acesta privință cu tote puterile a fost deja stabilită. In ceea ce privesce propunerile relative în special la regulamentul de navigațiune și de poliție între Galați și Porțile de for, le vom examina cu dorința sinceră de a ajunge la uă înțelegere, și ne felicitâm de a putea lua act chiar de acum de asigururile ce cabinetul I. și R. bine-voesce a ne da ca aceste propuneri nu vor conține nimic care se potă atinge drepturile și interesele României. Primiți, etc. In urma comunicării nóstre din Noembre, guvernul englez a făcut la 11 Decembre trecut să comunicare câtre celelalte puteri pentru a convoca conferința spre a studia cele trei punte care vă sunt cunoscute : prelungirea comisiunii europeni a Dunării, întinderea acestei comisiuni de la Galați la Brăila, și decisiunea a se lua asupra regulamentului de navigațiune de la Galați la Porțile de fer. In urma acestei comunicări, s’a trimis d-lui Ion Ghica la Londra depline puteri pentru a lua parte la conferință, și tot d’uă dată și instrucțiunile necesarii. Instrucțiunile acestea portă data de 18/s6 ianuarie 1883. Partea privitore la participarea nostrala Conferințe glăsuesce astfel : Instrucțiunile adresate d-lui I. Ghica Antâia cestiune ce se presintă este aceia a participării României la întrunirea Conferinței „pe același picior ca acela al Puterilor semnatare tratatului de Berlin." Guvernul Maiestății Sale Regelui nu ar primi p*siîn T’. .d?cat diScd^ l/t*.nota cabine^' diîî 11 Dec Cu tóte i se cisa bine ai Nu rădici deliberările, timni, deci sau care p despre adu sînul aceste Pentru noi, e vorba d a participa in conferință pentru tóte cestiunile relative la Dunăre cu tóte drepturile de deliberațiune și de vot fară nici uă restricțiune. Nu am putea dar primi uă situațiune, în care am avea numai vot consultativ, care ne-ar face să suferim în timpul desbaterilor un restricțiune precare în posițiunea nóstra puindu-ne pe un picior de inferioritate în fața celorlalte puteri, sau care ne-ar esclnde de la deliberațiunea unei serii de cestiuni pentru că caută ori pentru alta. România a succes Turciei fără nici uă restricțiune în posesiunea teritoriului de la gurele Dunării. Ea a fost introdusă în comisiunea europeană cu aceleași drepturi și prerogative ca și puterile, care au participat în acesta comisiune chiar după tratatul de Paris. Ea a luat parte în acesta calitate, la mai multe acte internaționale relative la navigarea Dunărei. Ea a participat la elaborarea regulamentului de navigațiune, de poliție fluvială și de privighiare între Porțile de fer și Galați, nu ca stat riveran, ci făcând parte din comisiunea europeană. România se află stăpână părții celei mai intinse și celei mai importante a Dunărei de la gurile iei până la Porțile de fer. Nu s’ar putea deci nega României dreptul de a decide cu coparticipanții sâi în comisiunea europeană asupra tuturor cersiunilor cari ating acesta instituțiune sau cari au de obiect Dunărea. Cestiunile supuse la deliberarea conferinței, atingând interesele cele mai considerabile și cele mai imediate ale României, ea nu pate fi pusă pe un picior de inferioritate și participarea sea făcută ilustriă. Acesta participare trebuie să fie reală, astfel cum ea este în comisiunea europeană a Dunărei. România nu ar putea deci lua parte la conferință decât cu tote drepturile și prerogativele, de care sunt investite puterile cari fac parte din acesta comisiune. Escelrța Vóstra veți avea grijă a elucida acesta situațiune chiar din capul locului, adresându-vă câtră președintele conferințiî primă notă oficială. Numai după un respuns, care ar confirma participarea nostră pe piciorul celei mai perfecte egalități cu celelalte puteri semnatare tratatului de Berlin, cari fac parte din comisiunea europeană de la Dunăre, veți face us de mandatul [Escelenței Vostre și veți întră în conferință ca represintante al Maiestății Sale Regelui. La un răspuns negativ sau îndoios, Escelența Vos ră veți declara prin că comunicare oficială, cu ea, se află în necesitatea d’a declina onorea d’a lua parte la conferință. Veți face cu acesta ocasiune reservele cele mai solemne în contra a orice decisiune, luată fară participarea nostră. Daca, în contra oricârei așteptări, România n’ar fi chemată a participa la întrunirile conferinței, veți protesta în contra escluderii nóstre și vă veți inspira de instrucțiunile presinte, precum și de comunicările precedente privitore la acesta cestiune, și veți declara neobligatorii pentru noî decisiunile luate cu escluderea nóstru. (Aplause prelungite). Sâmbătă de dimineță, d. Ioan Ghica a fost chiemat la conferință printr’uă comunicare a Escelenței Sele lordului Granville. In conferință a găsit și pe ministrul Serbiei. După o scurtă așteptare au fost introduși amăndouă în sală, unde președintele conferinței, lordul Granville, le-a dat citire decisiunii conferinței cu majoritate de glasuri. Prin acesta decisiune se otărasee ca România și Serbia, sunt admise să ia parte la conferință numai cu vot consultativ. D. Ion Ghica a cerut imediat de la președintele conferinții, ca să i se facă acesta comunicare în mod oficial. Acesta s’a și făcut. Astăzi, d. Ion Ghica trebue să depună în mânile lordului Granville protestul nostru în sensul instrucțiunilor pe care vi le-am citat. (Aplause). Oricare ar fi decisiunea conferinței, este un ce cert, ca despre afacerile unei țâri independinte, oricât de mică, nimeni nu póte oțărî fară ca acea țară să fie ascultată, și să-și dea consimțimântul ei. Cred ca purtarea guvernului va fi aprobată de parlamente și de țara întregii. Guvernul e decis se susție drepturile și interesele țârii până în fine, câci avem consciință , despre dânsele. (Aplause prelungite). D. Al. Lahovari, întreb pe d. ministru de externe, după deplorabila sorie ce ne-a adus astăzi și fară a recrimina mai mult în contra modulul nenorocit cum a fost condusă acesta afacere de guvernul lebeal... (protestări generale). Nici prevederile n’au lipsit, nici interpelările, dar am cjis ca nu voesc să vorbesc aci de modul cum a fost tratată afacerea, constat numai resultatul cel nefericit, și întreb daca guvernul nu este gata a publica cel puțin acum tóte „a Dunării de la fiu-p.t peni «ci ujl V epresintațiunea și mult astă ci în a două ază gt erme lungifie). Nu •nulai, este enit-o și pe care noi toți trebuie s’o limpezim cu bărbățiă (bravo! bravo ! aplause). In comisiunea europeană a Dunării, România nu era represintată conform prescripțiunilor tratatului de la Paris, dar dreptul le- a fost recunoscut în urmă când i s’a făcut loc în comisiunea Kuréna a Dunării. După aceea, când ni s’au redat gurile Dunării, vechiu teritoriu românesc, când tratatul de la Berlin ne-a dat dreptul a fi represintați în comisiunea europeană a Dunării, nu mai putea fi îndoială ca am intrat în deplinul exerciaib al drepturilor nóstre de putere riverană. Nioi n’am făcut pretențiuni, nu cjlc absurde, dar nici măcar exagerate; am revendicat drepturile nóstre ca putere riverană pe Dunăre; și asta, mai m mult decât oricând, revendicăm drepturile unui Stat, a cârui esistență și misiune e strâns legată de libertatea de navigațiune, de un regim de libertate pe Dunăre. Prin urmare, cu unul, deși așî fi mulțămit să ni se comunice în acesta cestiune tótu corespondința, dar aici, în momentele actuale, nu putem decât să fim cu toții unanimi (aplauze prelungite și unanime) întru a sprijini guvernul Maiestății Sale, care așa de bine a solut, la moment, să ia atitudinea ce ni se cuvine după dreptul internațional și după aspirațiunile legitime ale națiunii, care are conseiință de drepturile sale și care e gata a le apăra (aplause unanime îndelung repetite). Aci, domnilor, nu e nici uă cestiune controversată, nici divergința de opiniune între noi, înainte de guvernul Maiestății Séle, țara Intrega doreșce ca guvernul să ia asemenea atitudine. Astăzi, trebuie să fim cu toții strâns uniți spre a da aprobarea nostru completă (aplause) politicei patriotice a guvernului Maiestății Séle (aplause unanime îndelung repetite). C. președinte al consiliului. La propunerea onor. d. Lahovari, țineți minte, d-lor, ca acum un an, sau un an și jumătate, eu ânsumî am propus onor. Camere se numeșc auă comisiune care să vadă tóte documentele în ministerul trebilor din afară și se chieme în senu i pe toți agenții noștri diplomatici ca să lămurăscă în modul cel mai positiv cum s’a tratat cestiunea. Daca acesta comisiune n’a avut un resultat, nu suntem noi vinovați, și suntem gata în tot momentul a vă da lămuririle cele mai complete, ministerul din afară e la disposițiunea d-vestra. (Aplause). D. președinte. Incidintele e închis. MARȚI, 1 FEBRUARI Lumineaza-te și vei ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șese lai trei luni 12 lei; vă l Pentru tote tarile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea chiarului și LA PARIS, la Havas-Laffite et Cune, 8, Place LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleiselini IN ITALIA, la d. dott Cav. Gustavo Croce,cesco da Paola (N. O.) 15. Genov — Articolele nepublicate ardi. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Londra, 10 Februarie. — Conferința Dunării s’a întrunit la 3 ore, toți ambasadorii erau presinți, împreună cu Musurul pașa care și-a primit instrucțiunile de la Constantinopole. Londra, 10 Februarie. — Oficiul Reuter află ca conferința a decis în ședința sea de astăzî, de a admite pe România și Serbia, dar numai cu vot consultativ; e probabil ca Bulgaria nu va fi admisă. Nici uă discuțiune n’a avut loc asupra cestiunilor prelungite! puterilor Comisiunii dunărene și a crearea unei comisiuni miste. Conferința a decis de a observa secretul asupra deliberărilor sale , și și-a ficsat pentru Marți a doua sea ședință. Se crede câ conferința va termina repede lucrurile sale. Paris, 10 Februarie. — Senatul a început a fi discuția proiectului de lege contra principilor; discuțiunea va urma Luni. D. de Freycinet declină misiunea de a forma cabinetul. Roma, 10 Februarie. — Monitorul Romei anunță ca Papa a adresat principelui moștenitor al Germaniei, cu ocasiunea nuntei sale de argint, uă scrisore în care-1 esprimă, tot uă dată cu felicitările sale, dorința restabilirii pâcii religiose în Prusia. Același chiar publică un articol, având aparinia oficiasa, prin care Elveția e invitată a se reconcilia cu Vaticanul. Viena, 10 Februarie. — Camera deputaților. Ministrul comerciului, răspunzând la interpelarea relativă la afacerea ex-deputaților polonezi Kaminski și Wolsky, dâ detaiiuri asupra concesiunii drumului de for din Galiția acordat antreprenorului Schwarz care a făcut oferta cea mai favorabilă în interesul Tesaurului. In privința bănuelilor aruncate fară nici un lasă contra unor funcționari ai Statului, guvernul va face o anchetă rigurosa al cârei resultat îl va comunica Reichsrathului. Președintele ^rhsijinnn». ancheta se va face repede și cândeea Camera adoptă propunerea de a face din parte I uă anchetă parlamentară, guvernul îi va supune tote documentele afacerii; până atunci, guvernul respinge tote insinuațiunile făcute contra funcționarilor săi. Camera adoptă, aprope în unanimitate, propunerea stângei cerând ca să fie făcută oă anchetă parlamentară. Bruxelles, 10 Februarie. — Banca Belgiei a redus scumptul său la 3/2 ° o. Constantinopole, 11 Februarie.—Uă iradea imperială, dată ieri de Sultanul, autorită pe Musurus-pașa, ambasadorele otoman la Londra, de a lua parte la Conferința pentru Dunăre, dar mărginind discuția la cele trei punte specificate mai dinainte. In urma numai a acestei decisiuni, telegrafiată îndată lui Musurus pașa, acesta a putut să asiste la ședința ce Conferința a ținut ieri după amiază. Paris, si Februarie. — Le journal des Débats Zici ca Europa nu ar putea fară nedreptate se refuse a primi pe România și Serbia la conferință. El regretă ca Bulgaria n’a fost și dânsa primită și exprimă dorința ca diplomația să gasescă un compromis, care, ținând sema de susceptibilitățile Turciei, să permită Bulgariei de a-șî apăra ea singură causa înaintea conferinței. Francia în comisiunea europei pe un Engelhardt și pe un bl In scurta sea trecere prin Herberte a urmat acesteira din Ziua când guvernul n’a vturile diplomatice decât risc< de dat creaturelor sale, totul Sosirea în Galați a celui d legat francez a coincidat cu gulerii navigațiunii pe Dunăn câtiî suveranitate se opresee Fer, precum altă dată aceia , Rhin, puțin spre nord de Su’a gătea să reînoiască vechile ie din 1858; ea voia, supt formsiuni micste, a câriî adevărat, fi fost, să regulamenteze polii Dunării pe totă partea percții scaldă fostele domenii ale ei acest scop, ea formula și' niseescesive din care sperase' de cât s’ar putea mai mult. Iisiunea comisiunii europene ur cediate fară a se putea înțele delegatul francez se convinse vorba decât d’uă împăciuire Care trebuie să fiă rolul deleces ? Décá instrucțiunile cu n’ar fi fost astfel încât se ia cuotărîre în mâni interesul , scopul de a repara greșeala c Waddington la congresul de nu mai remâne decât uăî de conduită , a sta în reserva d’a lua vreun angajament, cire, d-sea s’a făcut, din contrul unui proiect asupra câruia Germania s’au aruncat cu secesta, România remase singur fin, lăsată pe mânile puterilor decadența iei. In urma unei sistențe, România, obosită de imprudința d’a se lăsa să fiă fără din tărâmul neatacabil de Viena, la Paris și Berlin. Ea?L Scală acesta fie căi prea cum asistăm la Ismbițurile sale tra pe terâmul comisiunii ea pune independința sea supte întregi. Ea ar voi astăzî să ipinge ori ce proiect de comis Ea ar voi ca comisiunea eun predomnesce astăzi de la gu până la Galați, să-și întindă a gliarea sea până la fruntaria gariei prin controlul unuia ții iei. Mai târziu, când Adevĕrul se va citi :România a fost creată de o sancțiune a victorielor sale în 1877, Românii scăpară armatamenințată în fața Rlevnei. Prin Berlin, tot acesta Rusie unde îi lua Basarabia, Alsacia-Lorennipotențiarul Franciei la Berlin causa iei și a semnat acesta El părți a consfinți astfel prin sâriior violente, fară a se găndi și acest principiu ar putea fi îr revendicărilor țârii sale asupra nu s’a mărginit aci; tot el este fundând cestiunea israelită din cu cestiunea israelită din Orir cut apărătorul israeliților gerându-i fâră vreme națiunii ron se îngrija de starea de formații loi Franciei. Ceva mai mult, el a urmă care a recunoscut indele mâniei. După patru ani, școlari comerciul României pe mânele Este dureros lucru de a citi u istoriă. Patriotismul nu constă i pe totu Ziua ca Francia are iuă magistratură și uă deputăți râvnesce și Europa; el constă în semn exactă despre situațiuni, văratul interes al Franciei în i avea curagiul d’a recunosce la șalele sale și în a seia le îndriala este atât de mare, încât le la 3 Februarie, indignându-se țăriile internaționale și de intri spre a face din Dunăre undî nu mai sta la îndoială și sacrificie și amic, zicând: „Nu este c de a vedea în josul proiectului c, noza acesta luare în posesiune francez ?" Trebuie să se cunoscă bine a fi al României și interesul Eun ranta esistență iei. Așezată înt: Austria, ea constitue între a State, la gurile Dunării, adică geografic și strategic la care rîcoli aceste două puteri, văz care împedică isbucnirea deci scie ca antagonismul dintre Si. mani se accentueza pe Zi ce contactul pe teritoriele polone , Berlin se 'ntreba deca reconstiltat polon, care să serve de is Prusia și Rusia, n’ar fi cel mai d’a preîntâmpina lupta anunța de generalele Skobeleff. CONFERINȚA DE LA LONDRA Le Lrançais, de la 5 Februarie, publică asupra acestei Conferințe următorul articol supt semnătura d-lui Edouard Marbeau : Secțiunea primită în Egipet, n’a fost de ajuns guvernului francez. El va comite acum o nouă greșală la Conferința de la Londra. Numai din causa vncuriei sale au putut Engles sî se ruineze influința nostră în Egipet. De astă dată, cabinetul nostru merge el însușinaintea înfrîngerii. El silesce pe Francia să întindă obrazul spre a o face să primesca uă nouă palmă dată de principele de Bismarck, care se servă cu mâna Austriei. De vreme ce omenii cari dețin puterea n’arăta mai multă grijă pentru interesele Franciei în afară de cât au arătat respect pentru libertate în întru, apoi este de prisos d’a ne mai încerca să-i convingem. In acesta împregiurare, cel puțin, onorea cetățenilor va remâne neatinsă față cu străinul. In adevăr, de mai bine d’uă lună presa franceză din Paris și de prin provincii, fară deosebire de partită, a lămurit țara, astfel ca guvernul merge astăzi cu solință contra simțimentului opiniunii publice. In urma imenselor sacrificii ale resbelului din Crimea, a da pradă interesele cele mai vitale ale României, vrea se ducă asfășia cel din urmă articol care mai exista încă, pentru onorea Franciei, în tratatul de Paris. Era uă vreme când guvernul nostru, îngrijat de interesele nostre în 0riunte, trimitea la Galați spre a represinta