Romanulu, februarie 1883 (Anul 27)

1883-02-02

X ANUL AL XXVII-LE Yoiesco și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV Deto » III . A se adresa: . . 40 bani 2 lei - ,, IN ROMANIA, la administrațiunea diarulnî. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA YIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, Wallfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Ger­mania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — iOCURESGI, V­ar 1883 Dam asta-<ji spațiul reservat arti­­sului nostru de fond desbaterilor mate­ieni în Cameră asupra ces­­tiunii Dunării. Aceste desbateri vor face să se audă în afară cuvântul autoritat, u­­nanim și­otărît al represintațiunii naționale în acastă cestiune, care pune tot d’uă dată în joc, și dreptu­rile nóstre de Stat suveran, și inte­resele nóstre economice. Ca în tote cestiunile cele mari, nu este desbinare între Români, spre a lupta în contra unei încălcări a drep­turilor și intereselor țarei­lor. Ieri, d. N. Ionescu, ilustrul orator al­ oposițiunii, a caracterisat și personi­ficat acastă unire a Românilor în nu­mele patriotismului și al datoriei câtre țeră, printr’un discurs care va forma una din cele mai frumóse pagine ale lungei și activei sale vieți par­lamentare. Însuși patriotismul și dreptul României au vorbit ieri prin vocea d-lui N. Ionescu, și aplauzele intusiaste, emoțiunea adâncă și una­nimă ce cuvintele sale au deșteptat, recunoscința ce î-au­ aratat toți mem­brii Camerei, fară deosebire de nu­anță politică, dovedesc ca oratorul esprima cugetarea fie­caruia, ca el era organul inspirat al simțiminte­­lor țârei întregi în cestiunea ce se trata. Ședința de ieri a Camerei legiui­­tore va spune dar în afară deca Ro­mânii sunt dispuși a ceda ceva din drepturile suverane, dobândite cu sân­gele lor și recunoscute nu de mult de aceleași cabinete, cari asta-chi par a nu vor sa țină sema de propria lor decisiune. CONFERINȚA DE LA LONDRA în Camera României. Ședința de Duminecă, 30 ianuarie. D. ministru de externe, D. Sturdza, luând cuvântul, a <fii : D-lor deputați, precum sciți, la Londra este întrunită conferința, care are să tra­teze despre mai multe cestiuni privitore la navigațiunea Dunărei. Conferința acesta a ținut două ședințe : una Joui și una ieri, Sâmbătă. In acesta ultimă ședință s’a luat uă de­cisiune, care privesce România. Cred de datoria mea a o comunica re­­presintați unei țerei. Imi veți da voe să vă spun în scurt, cu actele în mână, cursul afacere!, întru cât privesce participarea nó­­stră la conferință, precum și resultatul de­cisiune­ de ieri. Tratatul de la Berlin,­otărînd ca Pute­rile au se [se înțelegă asupra prelungirii comisiunei Europene a Dunărei, necesar­­minte trebuia ca să se întrunesca­uă comi­­siune înainte de espirarea termenului ier, care este la 24 Aprile anul curinte 1883, pentru ca sé ia uă decisiune asupra aces­tui punt. In intervalul acesta, s’a tratat, după cum ară­ și că este cunoscut, cestiunea regula­mentului de navigațiune, care este a se sta­bili între Porțile de fer și Galați. In urma acestor tratațiuni, la începutul lui Noembre, s’a otărît ca să se întrunescá conferința. Anglia a cercat pe cele­l­alte Puteri ca sé vedă, deci ele consfințesc la întrunirea unei conferințe fiă în cursul a­­nului trecut, fiă la începutul anului acesta, ânsă înainte de 24 Aprile, îndată ce am aflat despre acest pas fă­cut de Anglia am adresat în 13 (25) No­embre 1882 d-lui Ion Ghica la Londra un telegramă, care pe urmă s’a comunicat și celor­l­alți represintați ai noștri. Aceste in­strucțiuni telegrafice le-am completat prin uă circulară din aceeași unde motivam acesta cerere de participare. Eco circulara: Circulara către legațiune No. 19.392 din 27 Noem. (9 Decem­.) 1882 Domnule Trimis, Tratatul din Berlin a făcut pe România suverană a gurilor Dunării. Ea a succes Turciei fără nici uă restricțiune în posesiu­nea acestui teritoriu. Ast­fel art. 53 a in­trodus România în comisiunea Europeană a Dunării cu același titlu ca marile puteri 20 BANI EXEMPLARUL 1 REDACTIUNEA SI ADMINISTRATIUNEA 14, STRADA DOAMNEI, 14 cari participau la densa încă de la trata­tul din Paris. Era un act de justiție și de echitate de a recunosce posițiunea escepțională ocupată de România și interesele considerabile ce ea posedă pe partea fluviului supusă juri­­dicțiunii comisiunii. Ea nu putea să fiă des­tituită din acțiunea lui normală asupra a­­pelor a cârora posesiune i se da. După art. 54 al tratatului, că decisiune trebue să fiă în curând luată asupra pre­lungirii puterilor comisiunii europene, în­trunirea unei conferințe chemată a consa­cra acesta prelungire este iminentă. Parti­ciparea României la acesta conferință pare a fi indicată de chiar natura lucrurilor. Din momentul în care posesiunea gurilor Du­nării i-a fost dată și în care ea a fost ad­misă în comisiunea europeană a Dunării, ea nu pate fi exclusă de la o­ reuniune convocată special pentru a decide asupra esistenții și organism­ii chiar a acestei in­­stituțiuni. Este de considerat ca dreptul de parti­cipare al României se fondeza atât pe ve­chile și permanentele prescripțiuni ale d­­epa­tului internațional cât și pe situațiunea de v curând consacrată de Europa. In adevăr, de­uă parte Protocolul con­gresului de la Aix-la-Ch­apelle din 15 No­embre 1818 statueza câ „în cazul când reuniuni ar avea de obiect afaceri special legate de interesele altor state ale Europei, ele nu vor avea loc de­cât supt reserva expresă a dreptului lor de a participa la a­­cele reuniuni." De altă parte, România a semnat cu cele­lalte puteri actul adițional la actul public din 2 Noembre 1865 relativ la navigațiu­nea gurelor Dunării cu data de 2 Mai 1881, precu­m și regulamentul de navigațiune și de poliție aplicabil la partea Dunării cu­­prinsă între Galați și gurile sale, adoptat de comisiunea europeană a Dunării la 19 Mai 1881. Semnătura plenipotențiarului român im­plică ca România va fi chemată a se pro­­­nunța direct și de nă­potrivă cu cele­l­alte puteri asupra tuturor cestiunilor relative la comisiunea europeană a Dunării. In fine este util de a­­ observa ca cabi­netul din Viena, prim­­ă notă adresată gu­vernului Regal cu data de 11 Aprilie a. c., s’a arătat favorabil participării revendicata astă­­zi de România. De aceea guvernul Re­gelui este convins câ­­ edeile cp.W­ J­ alto, cabinete fiu vor fi mai puțin bine-voitore și nu vor denega României un drept care i-a fost deja recunoscut prin propri­­ele lor decisiuni. Sunteți autorisat, domnule Trimes, a es­­pune considerațiunile mai sus enundiate es­­celențeî sale domnului ministru de esterne al........ și a-i lăsa copia după presenta de­peșă. Primiți, etc. In acesta circulară se vorbesce despre uă comunicare făcută guvernului regal încă din 11 Aprile s. n. 1882 de câtre cabine­tul din Viena în cestiunea participării nós­tre la viitorea Conferință. La acesta co­municare, predecesorul meu în minister, d. Stătescu, a făcut următorul răspuns în 6 (18) Aprile 1882, adresat legațiunii cesa­­ro-regesc­ în Bucuresci. Nota adresată d-lui baron de Salzberg. D-le baron. Prim­­ă notă din 11 Aprile curinte, după care ați bine-voit a-mî lăsa copia, ministerul imperial și regal al afacerilor străine, re­chem­ând disposițiunile tratatului din Berlin relative la puterile comisiunii europene a Dunării, ve comunică principiul care servă de basă negocierilor cari se urmeza acum la Paris: acest principiu este acela al unei stricte corelațiuni ce guvernul imperial și regal, în propunerile sale succesive asupra comisiunii miiste, a recunoscut în­tot­dea­­una ca trebuie să esiste între durata acestei din urmă și aceia a comisiunii europene. Deca dér negocierile actuale reușesc, cestiunea prelungirii puterilor comisiunii eu­ropene va figura printre propunerile ce gu­vernul francez va face să parvină diferite­lor cabinete. In acesta prevedere, și cunoscând valorea ce guvernul regal pune la acesta, cabine­tul imperial și regal, dorind a do­uă nouă probă despre bunele sale simțiminte în pri­vința nostră, este de acum gata a declara ca va seconda pe România în îndeplinirea acestei dorințe, pentru ca să-i fi­ recunoscut dreptul d’a semna, la timp, alături cu marile puteri, actul de prelungire, de­și după litera și spiritul celor trei tratate cari reguleza cestiunea Dunării ar aparține nu­mai marilor puteri de a se pronunța asupra cestiunii prelungirii. Terminând , d. de Kallay esprimă spe­ranța ca guvernul Regal va examina pro­punerile ce-i vor veni în curând din partea guvernului francez cu același spirit de e­­chitate care inspiră resoluțiunea guvernului I. și R. și ca el nu va refuza de a recu­nosce ca ele nu conțin nimic care să potă atinge drepturile și interesele României. Guvernul Regelui a luat cunoscință de acesta comunicare cu un satisfacțiune cu atât mai mare cu cât, declarând­u-se gata de a recunosce României dreptul de a par­ticipa alături cu marile puteri la negocie­rile relative la prelungirea puterilor comi­­siunii europene, guvernul I. și R. a făcut dreptate unei dorințe a României fondată pe posițiunea ce i-a fost făcută la gurile Dunării de tratatul din Berlin. Prelungirea puterilor comisiunii europene a Dunării a fost tot­dea­una considerată de noi ca interesând în cel mai mare go­r­d țara și navigațiunea pe Dunărea de jos și suntem fericiți de a constata câ uă înțelegere în acesta privință cu tote puterile a fost deja stabilită. In ceea ce privesce propunerile relative în special la regulamentul de navigațiune și de poliție între Galați și Porțile de for, le vom examina cu dorința sinceră de a a­­junge la uă înțelegere, și ne felicitâm de a putea lua act chiar de acum de asigu­­rurile ce cabinetul I. și R. bine-voesce a ne da ca aceste propuneri nu vor conține nimic care se potă atinge drepturile și in­teresele României. Primiți, etc. In urma comunicării nóstre din Noem­bre, guvernul englez a făcut la 11 De­cembre trecut să comunicare câtre cele­­l­alte puteri pentru a convoca conferința spre a studia cele trei punte care vă sunt­ cunoscute : prelungirea comisiunii europeni a Dunării, întinderea acestei comisiuni de­ la Galați la Brăila, și decisiunea a se lua asupra regulamentului de navigațiune de la Galați la Porțile de fer. In urma acestei comunicări, s’a trimis d-lui Ion Ghica la Londra depline puteri pentru a lua parte la conferință, și tot d’uă dată și instrucțiunile necesarii. Instrucțiunile acestea portă data de 18/s6 ianuarie 1883. Partea privitore la participarea nostrala Conferințe glăsuesce ast­fel : Instrucțiunile adresate d-lui I. Ghica Antâia cestiune ce se presintă este aceia a participării României la întrunirea Con­ferinței „pe același picior ca acela al Pu­terilor semnatare tratatului de Berlin." Gu­vernul Maiestății Sale Regelui nu ar primi p*siîn T’. .d?cat diSc­d^ l/t*.­­nota cabine^' diîî 11 Dec Cu tóte i se cisa bine ai Nu rădic­­i deliberările, timni, de­ci sau care p despre adu sînul aceste Pentru noi, e vorba d a participa in con­ferință pentru tóte cestiunile relative la Dunăre cu tóte drepturile de deliberațiune și de vot fară nici uă restricțiune. Nu am putea dar primi uă situațiune, în care am avea numai vot consultativ, care ne-ar face să suferim în timpul desbaterilor un restricțiune pre­care în posițiunea nóstra puindu-ne pe un picior de inferioritate în fața celor­l­alte puteri, sau care ne-ar es­­clnde de la deliberațiunea unei serii de cestiuni pentru că caută ori pentru alta. România a succes Turciei fără nici uă restricțiune în posesiunea teritoriului de la gurele Dunării. Ea a fost introdusă în comisiunea europeană cu aceleași drepturi și prerogative ca și puterile, care au par­ticipat în acesta comisiune chiar după tratatul de Paris. Ea a luat parte în a­­cesta calitate, la mai multe acte interna­ționale relative la navigarea Dunărei. Ea a participat la elaborarea regulamentului de navigațiune, de poliție fluvială și de privighiare între Porțile de fer și Galați, nu ca stat riveran, ci făcând parte din comisiunea europeană. România se află stăpână părții celei mai intinse și celei mai importante a Dunărei de la gurile iei până la Porțile de fer. Nu s’ar putea deci nega României drep­tul de a decide cu coparticipanții sâi în co­misiunea europeană asupra tuturor cersiu­­nilor cari ating acesta instituțiune sau cari au de obiect Dunărea. Cestiunile supuse la deliberarea conferinței, atingând intere­sele cele mai considerabile și cele mai ime­diate ale României, ea nu pate fi pusă pe un picior de inferioritate și participarea sea făcută ilustriă. Acesta participare trebuie să fie reală, ast­fel cum ea este în comi­­siunea europeană a Dunărei. România nu ar putea deci lua parte la conferință de­cât cu tote drepturile și prerogativele, de care sunt investite puterile cari fac parte din acesta comisiune. Escel­rța Vóstra veți avea grijă a elu­cida acesta situațiune chiar din capul lo­cului, adresându-vă câtră președintele con­­ferințiî prim­­ă notă oficială. Numai după un respuns, care ar con­firma participarea nostră pe piciorul celei mai perfecte egalități cu cele­l­alte puteri semnatare tratatului de Berlin, cari fac parte din comisiunea europeană de la Du­năre, veți face us de mandatul [Escelenței Vostre și veți întră în conferință ca re­­presintante al Maiestății Sale Regelui. La un răspuns negativ sau îndoios, Esce­­lența Vos­ ră veți declara prin că comunicare­­ oficială, cu ea, se află în necesitatea d’a de­clina onorea d’a lua parte la conferință. Veți face cu acesta ocasiune reservele cele mai solemne în contra a ori­ce decisiune, luată fară participarea nostră. Daca, în contra ori­cârei așteptări, Ro­mânia n’ar fi ch­emată a participa la în­trunirile conferinței, veți protesta în contra escluderii nóstre și vă veți inspira de in­strucțiunile presinte, precum și de comuni­cările precedente privitore la acesta cestiune, și veți declara neobligatorii pentru noî de­ci­siunile luate cu escluderea nóstru. (Aplause prelungite). Sâmbătă de dimineță, d. Ioan Ghica a fost chiemat la conferință printr’uă comu­nicare a Escelenței Sele lordului Gran­ville. In conferință a găsit și pe ministrul Serbiei. După o­ scurtă așteptare au fost introduși amăndouă în sală, unde preșe­dintele conferinței, lordul Granville, le-a dat citire decisiunii conferinței cu m­a­­joritate de glasuri. Prin acesta decisiune se otărasee ca România și Serbia, sunt ad­mise să ia parte la conferință numai cu vot consultativ. D. Ion Ghica a cerut imediat de la președintele conferinții, ca să i se facă a­­cesta comunicare în mod oficial. Acesta s’a și făcut. Astă­zi, d. Ion Ghica trebue să depună în mânile lordului Granville protestul nostru în sensul instrucțiunilor pe care vi le-am citat. (Aplause). Ori­care ar fi decisiunea conferinței, este un ce cert, ca despre afacerile unei țâri independinte, ori­cât de mică, nimeni nu póte oțărî fară ca acea țară să fie ascul­tată, și să-și dea consimțimântul ei. Cred ca purtarea guvernului va fi aprobată de parlamente și de țara întregii. Guvernul e decis se susție drepturile și interesele țârii până în fine, câci avem consciință , despre dânsele. (Aplause prelungite). D. Al. Lahovari, întreb pe d. ministru de externe, după deplorabila sorie ce ne-a adus astă­zi și fară a recrimina mai mult în contra modulul nenorocit cum a fost condusă acesta afacere de guvernul lebe­­­al... (protestări generale). Nici prevederile n’au lipsit, nici interpelările, dar am cjis ca nu voesc să vorbesc aci de modul cum a fost tratată afacerea, constat numai resul­tatul cel nefericit, și întreb daca guvernul nu este gata a publica cel puțin acum tóte „a­ Dunării de la fiu-p.t peni «ci ujl V epresintațiunea și mult astă­ ci î­n a do­uă a­­ză gt­­­ erm­­­e lungifie). Nu •nulai, este enit-o și pe care noi toți trebuie s’o limpezim cu băr­­bățiă (bravo! bravo ! aplause). In comisiu­nea europeană a Dunării, România nu era represintată conform prescripțiunilor trata­tului de la Paris, dar dreptul le- a fost recunoscut în urmă când i s’a făcut loc în comisiunea K­uréna a Dunării. După aceea, când ni s’au redat gurile Dunării, vechiu teritoriu românesc, când tratatul de la Ber­lin ne-a dat dreptul a fi represintați în co­misiunea europeană a Dunării, nu mai pu­tea fi îndoială ca am intrat în deplinul exerciaib al drepturilor nóstre de putere ri­verană. N­ioi n’am făcut pretențiuni, nu cjlc ab­surde, dar nici măcar exagerate; am reven­dicat drepturile nóstre ca putere riverană pe Dunăre; și asta, mai m mult de­cât ori­­când, revendicăm drepturile unui Stat, a cârui esistență și misiune e strâns legată de libertatea de navigațiune, de un regim de libertate pe Dunăre. Prin urmare, cu unul, de­și așî fi mulțămit să ni se comunice în acesta cestiune tótu corespondința, dar aici, în momentele actuale, nu putem de­cât să fim cu toții unanimi (aplauze prelungite și unanime) întru a sprijini guvernul Maies­tății Sale, care așa de bine a solut, la mo­ment, să ia atitudinea ce ni se cuvine după dreptul internațional și după aspirațiunile legitime ale națiunii, care are conseiință de drepturile sale și care e gata a le apăra (aplause unanime îndelung repetite). Aci, domnilor, nu e nici uă cestiune con­troversată, nici divergința de opiniune în­tre noi, înainte de guvernul Maiestății Séle, țara Intrega doreșce ca guvernul să ia a­­semenea atitudine. Astă­zi, trebuie să fim cu toții strâns uniți spre a da aprobarea nostru completă (aplause) politicei patriotice a guvernului Maiestății Séle (aplause unanime îndelung repetite). C. președinte al consiliului. La propune­rea onor. d. Lahovari, țineți minte, d-lor, ca acum un an, sau un an și jumătate, eu ânsu­mî am propus onor. Camere se nu­­meșc a­uă comisiune care să vadă tóte do­cumentele în ministerul trebilor din afară și se chieme în senu­ i pe toți agenții noș­tri diplomatici ca să lămurăscă în modul cel mai positiv cum s’a tratat cestiunea. Daca acesta comisiune n’a avut un resul­­tat, nu suntem noi vinovați, și suntem gata în tot momentul a vă da lămuririle cele mai complete, ministerul din afară e la dis­­posițiunea d-vestra. (Aplause). D. președinte. Incidintele e închis. MARȚI, 1 FEBRUARI Lumineaza-te și vei ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șese lai trei luni 12 lei; vă l­ Pentru tote tarile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea chiarului și LA PARIS, la Havas-Laffite et C­une, 8, Place LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleiselini IN ITALIA, la d. dott Cav. Gustavo Croce,­cesco da Paola (N. O.) 15. Genov — Articolele nepublicate ardi. SERVICIUL TELEGRAFIC A­L AGENȚIEI HAVAS Londra, 10 Februarie. — Conferința Dunării s’a întrunit la 3 ore, toți ambasadorii erau presinți, împreună cu Musurul pașa care și-a primit in­strucțiunile de la Constantinopole. Londra, 10 Februarie. — Oficiul Reuter află ca conferința a decis în ședința sea de astă­zî, de a admite pe România și Serbia, dar numai cu vot consultativ; e probabil ca Bulgaria nu va fi admisă. Nici uă discuțiune n’a avut loc asupra cestiunilor pre­lungite! puterilor Comisiunii dună­rene și a crearea unei comisiuni mi­ste. Conferința a decis de a observa se­cretul asupra deliberărilor sale , și și-a ficsat pentru Marți a doua sea șe­dință. Se crede câ conferința va termina repede lucrurile sale. Paris, 10 Februarie. — Senatul a înce­put a­ fi discuția proiectului de lege contra principilor; discuțiunea va urma Luni. D. de Freycinet declină misiunea de a forma cabinetul. Roma, 10 Februarie. — Monitorul Ro­mei anunță ca Papa a adresat principelui moștenitor al Germaniei, cu ocasiunea nun­­tei sale de argint, uă scrisore în care-1 es­primă,­ tot uă dată cu felicitările sale, do­rința restabilirii pâcii religiose în Prusia. Acela­și chiar publică un articol, având aparinia oficiasa, prin care Elveția e invi­tată a se reconcilia cu Vaticanul. Viena, 10 Februarie. — Camera deputa­ților. Ministrul comerciului, răspunzând la interpelarea relativă la afacerea ex-deputa­­ților polonezi Kaminski și Wolsky, dâ de­­taiiuri asupra concesiunii drumului de for din Galiția acordat antreprenorului Schwarz care a făcut oferta cea mai favorabilă în interesul Tesaurului. In privința bănuelilor aruncate fară nici un lasă contra unor funcționari ai Statului, guvernul va face o­ anchetă rigurosa al cârei resultat îl va comunica Reichsrathului. Președintele ^r­hsijinnn». an­cheta se va face repede și cân­deea Ca­mera adoptă propunerea de a face din par­­te­ I uă anchetă parlamentară, guvernul îi va supune tote documentele afacerii; până atunci, guvernul respinge tote insinuațiu­­nile făcute contra funcționarilor săi. Camera adoptă, aprope în unanimitate, propunerea stângei cerând ca să fie făcută oă anchetă parlamentară. Bruxelles, 10 Februarie. — Banca Bel­giei a redus scumptul său la 3­/2 °­ o. Constantinopole, 11 Februarie.—Uă ira­­dea imperială, dată ieri de Sultanul, auto­­rită pe Musurus-pașa, ambasadorele otoman la Londra, de a lua parte la Conferința pentru Dunăre, dar mărginind discuția la cele trei punte specificate mai dinainte. In urma numai a acestei decisiuni, telegrafiată îndată lui Musurus pașa, acesta a putut să asiste la ședința ce Conferința a ținut ieri după amiază. Paris, si Februarie. — Le journal des Débats Zici ca Europa nu ar putea fară nedreptate se refuse a primi pe România și Serbia la conferință. El regretă ca Bul­garia n’a fost și dânsa primită și exprimă dorința ca diplomația să gasescă un com­promis, care, ținând sema de susceptibili­tățile Turciei, să permită Bulgariei de a-șî a­­păra ea singură causa înaintea conferinței. Francia în comisiunea europei pe un Engelhardt și pe un bl In scurta sea trecere prin Herberte a urmat aceste­ira din Ziua când guvernul n’a v­turile diplomatice de­cât risc< de dat creaturelor sale, totul Sosirea în Galați a celui d legat francez a coincidat cu gulerii navigațiunii pe Dunăn câtiî suveranitate se opresee Fer, precum altă dată aceia , Rhin, puțin spre nord de Su­’a gătea să reînoiască vechile ie din 1858; ea voia, supt form­siuni micste, a câriî adevărat, fi fost, să regulamenteze polii Dunării pe totă partea percții scaldă fostele domenii ale ei acest scop, ea formula și' nise­­escesive din care spera­se' de cât s’ar putea mai mult. I­­i­siunea comisiunii europene ur cediate fară a se putea înțele delegatul francez se convinse vorba de­cât d’uă împăciuire Care trebuie să fiă rolul dele­ces ? Décá instrucțiunile cu n’ar fi fost ast­fel în­cât se­ i­a cu­otărîre în mâni interesul , scopul de a repara greșeala c Waddington la congresul de nu­­ mai remâne de­cât uă­î de conduită , a sta în reserva d’a lua vre­un anga­jament, cire, d-sea s’a făcut, din cont­­rul unui proiect asupra câruia Germania s’au aruncat cu se­cesta, România remase singur fin, lăsată pe mânile puterilor decadența iei. In urma unei sistențe, România, obosită de imprudința d’a se lăsa să fiă fără din tărâmul neatacabil de Viena, la Paris și Berlin. E­a?L­ Scală acesta fie căi prea cum asistăm la Ismbițurile sale tra pe terâmul comisiunii ea pune independința sea supt­e întregi. Ea ar voi astă­zî să i­pinge ori­ ce proiect de comis Ea ar voi ca comisiunea eun predomnesce astă­zi de la gu până la Galați, să-și întindă a gliarea sea până la fruntaria gariei prin controlul unuia ții iei. Mai târziu, când Adevĕrul se va citi :­­România a fost creată de o sancțiune a victorielor sale în­­ 1877, Românii scăpară armata­menințată în fața Rlevnei. Prin Berlin, tot acesta Rusie un­de îi lua Basarabia, Alsacia-Loren­nipotențiarul Franciei la Berlin causa iei și a semnat acesta El părți a consfinți ast­fel prin­ sâriior violente, fară a se găndi și acest principiu ar putea fi îr revendicărilor țârii sale asupra nu s’a mărginit aci; tot el este fundând cestiunea israelită din cu cestiunea israelită din Or­ir cut apărătorul israeliților ger­­ându-i fâră vreme națiunii ron se îngrija de starea de formații loi Franciei. Ceva mai mult, el a­ urmă care a recunoscut indele mâniei. După patru ani, școlari comerciul României pe mânele Este dureros lucru de a citi u istoriă. Patriotismul nu constă­ i pe totu Ziua ca Francia are i­uă magistratură și uă deputăți râvnesce și Europa; el constă în semn exactă despre situațiuni, văratul interes al Franciei în i avea curagiul d’a recunosce la șalele sale și în a sei­a le îndr­iala este atât de mare, în­cât le la 3 Februarie, indignându-se țăriile internaționale și de intri spre a face din Dunăre un­dî nu mai sta la îndoială și sacrific­­ie și amic, zicând: „Nu este c de a vedea în josul proiectului c, noza acesta luare în posesiune francez ?" Trebuie să se cunoscă bine a fi al României și interesul Eun ranta esistență iei. Așezată înt: Austria, ea constitue între a State, la gurile Dunării, adică geografic și strategic la care rî­coli aceste două puteri, vă­z care împedică isbucnirea de­ci scie ca antagonismul dintre Si. mani se accentueza pe Zi ce contactul pe teritoriele polone , Berlin se 'ntreba deca reconsti­ltat polon, care să serve de is Prusia și Rusia, n’ar fi cel mai d’a preîntâmpina lupta anunța de generalele Skobeleff. CONFERINȚA DE LA LONDRA Le Lrançais, de la 5 Februarie, publică asupra acestei Conferințe ur­mătorul articol supt semnătura d-lui Edouard Marbeau : Secțiunea primită în Egipet, n’a fost de ajuns guvernului francez. El va comite a­­cum o­ nouă greșală la Conferința de la Londra. Numai din causa vncuriei sale au putut Engles sî se ruineze influința nostră în Egipet. De astă dată, cabinetul nostru merge el însuși­naintea înfrîngerii. El si­­lesce pe Francia să întindă obrazul spre a o face să primesca uă nouă palmă dată de principele de Bismarck, care se servă cu mâna Austriei. De vreme ce omenii cari dețin puterea n’arăta mai multă grijă pen­tru interesele Franciei în afară de cât au arătat respect pentru libertate în întru, a­­poi este de prisos d’a ne mai încerca să-i convingem. In acesta împregiurare, cel pu­țin, onorea cetățenilor va remâne neatinsă față cu străinul. In adevăr, de mai bine d’uă lună presa franceză din Paris și de prin provincii, fară deosebire de partită, a lămurit țara, ast­fel ca guvernul merge as­­tă­zi cu solință contra simțimentului opini­­unii publice. In urma imenselor sacrificii ale resbelu­­lui din Crimea, a da pradă interesele cele mai vitale ale României, vrea se ducă a­sfășia cel din urmă articol care mai exista încă, pentru onorea Franciei, în tratatul de Paris. Era uă vreme când guvernul nostru, îngrijat de interesele nostre în 0­­riunte, trimitea la Galați spre a represinta

Next