Romanulu, iulie 1883 (Anul 27)

1883-07-31

1­ ­ A­ni­UL AL XXVII-LE Voiesce și vei putea A­N­U­N­C­I­U­R­I Linia de 30 litere petit, pagina IV..........................40 bani Deta „ un ft . 3 lei „ A se adresa: I în ROMÂNIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C­aie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et O­nne, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, Wallfischgasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Ger­mania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă —­ ­ 20 BANI ESEIPLARUL ■ ««■»■jffegMgg» mmmmmmaa mamKuik mmé«bmobbkm wmwbm«mí—i REDACTIUNBA SI A.D MINTS TIlA-TIIJlSrELA. 14, STBADA DOAMNEI, 14 % i % BQCQBESGI, 30 CUPTOR lQQfJ 11 AUGUST 1ÖÖU Este un fapt pe care de mult îl cunoscem și-l urmărim. De mult încă am atras asupra lui atențiunea tutor Românilor. N’am isbutit a fi ascultați. Considerând case ca fie­care tre­­bue se spue necurmat ceia ce crede ca este bine a se face, ne împlinim din nou și mai categoric acesta da­­torie. Putem­­ fice ca de la 1859 ocu­­pâm un loc în concertul european. Acesta posițiune ne sileste si lu­­minâm necurmat opiniunea publică a Europei în privința drepturilor, a produselor nóstre, a exportului ș’a importului nostru, s’o luminam în fine despre tot ce pute atrage în fa­­vorea României interesele morale și materiale ale națiunilor străine. Acest adevĕr fiind lesne de ’nțțeles pentru ori­cine ce vădurăm și ce vedem ? De la 1859 și pân’ acum mai toți bărbații noștrii cei mai cunoscuți au fost pe rând la guvern. Ei bine, nici unul nu s’a ’mplinit imperiosa dato­­rie ce semnalarăm. Nici unul nu s’a ’ngrijit de opi­niunea publică a Europei. Nu cunoscem mai pe nici unul din aginții noștrii oficioși de mai minte și din miniștrii noștrii oficiali de acum cari să fi hrănit, direct sau indirect, opiniunea publică a țarei pe lângă care au fost acreditați, prin dese convorbiri, prin memorii și prin articole economici, financiari și po­litici. Nici miniștrii noștrii din țară, nici miniștrii noștrii din afară n’au voit să ’nțelagă câtă putere are opi­niunea publică asupra guvernului, cât căștigă uă națiune care atrage în favore­s opiniunea publică din a­­fară și cât perde când ea, din ne­­sciință, sau indusă fiind în erore de câtre inimicii acelei națiuni, se pro­nunță în contra iei sau cel mai pu­țin remâne nepăsătore. Când toți ve­|uram și vedem ca națiunile cele mai avute luptă să lu­mineze opiniunea publică a Europei pentru a o face să cunoscă și să sus­­ție interesele lor industriale și co­merciale ; când toți vedurăm ca națiunile cele mai tari și miniștrii celor mai puterici imperatori, luptă pentru a căștiga în favorea țarei lor opiniu­nea publică din străinătate, cum se făcu­­re ca toți agenții, toți consulii și toți miniștrii noștrii din țară și din străinătate, nepăsători să fie des­pre ce scie și despre ce nu scie des­pre noi opiniunea publică a Eu­ropei ? Mărturim ca, de la 1859 și pâ­­n’acum, necurmat am cugetat asu­pra acestei ciudate nepâsâri și nici uă dată nimic n’am putut găsi pen­tru ca sĕ ne-o explice. Suntem uă națiune mică, ne cla­­cea într’uă­­­i unul din bărbații noș­trii politici, și prin urmare noi nu putem face ch­eltuielile ce fac alte State, pentru a lumina opiniunea pu­blică a Europei. Suntem uă națiune mică, ne eli­cea un altul, și prin urmare nu pu­tem interesa, ca țarele cele mari, o­­piniunea publică, interesele politice, industriale și comerciale ale țarelor celor mari. Mărturim cu contrariul. Noi am d­u­cât uă națiun tot are nevoie tóte modurile noscută. Negreșit câ siónele ce ci mari; nici chiar miliónele ce chiel- - tuiau Ungurii în timpul când Unga­ria era în robie. Totu­și înse trebue să recunoscem câ de la milióne până la mai nimic este un mare osebire. Ș’apoi noi nu cerem să se cum­pere condeiele. Acelea­și milióne s'avem nu le voim. Nu c­­arele cele plătite apără bine să caută ci numai cele căstigate prin convingere și prin amicie. Ceea ce cerem este ca cei cari au misiunea d’a face ca opiniunea publică sé cunosca țara lor, să-și mă­­resca necurmat cercul relațiunilor; multe și mari servicii fac unei țâri întinderea relațiunilor, amb­ia care se stabilește între omenii cari se vâd des și cari se ved mai cu semn în orele cele plăcute ale mesei sau în acele ale unor întruniri, mai mult sau mai puțin intime, între cei în sfîrșit cari se ved în momentele plă­­­cute ca și ’n momentele de ’ntrista­­re și de durere publică sau perso­nală. Ceia ce cerem este ca miniștrii nostrii din străinătate să aibă un mic biuron care se citesca tóte dia­relc, care să facă necurmat note, memorii pentru tote cestiunile cari sunt necunoscute și pentru tote câte sunt réu cunoscute și cari să se dea tutor­­ fiarelor cari nu sem­ mai ni­mic sau celor cari sunt râu infor­mate. Ceia ce cerem este ca miniștrii noștrii să nu trateze î­i ei să ces­ti­une din puntul de vedere de par­tite ci numai punctt’ de vedere național și cu totul adevărat. Suntem în adevar­­ă națiune mică , dar, prin posițiunea nostru geogra­­­­fică și prin bogăția ce are pământul nostru, pe suprafăcia lui și n fundul său, avem micile ce se interesăm co­­mercial și industria franceză, englesă, italiană, din mai multe punturi de vedere, și se le interesăm ast­fel în­cât se ne facă nuoa mare bine și tot d’uă dată să legam interesele aces­tor țâri cu interesele nóstre. Nu facem nci uă programă; n’a­­vem nici dreptul nici putința d’a o face ; ș’apoi mișcarea, viața, iubirea nu merg dupe un programă ci dupe împulsiunile inimei și ale minței. Cel care își iubește țara lui și vor­bește adevărul ce adânc îl sim­te, pătrunde, prin vibrațiunile cuvinte­lor sale, pe cel cu care vorbește des­pre dânsa. Cel care își iubește țara găsește pe fie­care <­i termite mijloce — și ade­­se din cele mai mărunte și cari sunt forte eficacii — pentru a face ca ea să fie din ce în ce mai cunoscută, mai iubită și mai apărată. Ast­fel fiind, causa care a făcut pe toți miniștrii noștrii, din întru și din afară, d’a au lupta pentru a lumina ș’a căștiga opiniunea publică a Eu­ropei nu este, nu póte fi alta, de­cât câ­n’ați credut în acea nepipăită, forte capriciosă dar forte mare pu­tere care să numesce Opiniunea pu­blică. Ministerul englez ne-a suferit acum că frumosa ocasiune pentru a spune foștilor, prestnților și viitorilor noș­trii miniștrii, ceia ce ne stâ pe inimă de la 1859 și pân’ acum. E că ocasiunea ce ne-o oferă mi­nisterul engles și pe care pentru ca I să fim mai bine ascultați, o punem supt ochii tuturor, reproducând un pasagiu din diarul le temps de la 5 August: „Guvernul engles a ’nceput în cele din urmă să ’nțelegă respunderea ce opiniunea publică europeană, espri­­mându-se mai ales prin vocea presei, face să apese asupră-i întru ce pri­­vesce invaesiunea h­olerei în Egipet și pericolele ce resultă din ea pentru tota Europa. El a îmmănat ministru­lui nostru al afacerilor străine, cu rugăciunea de a o aduce la cunoș­­cința publică, u­ notă justificativă pe care o publicam mai la vale. „Ceia ce iubesce privirea chiar de la ’nceput în acestă ciudată piesă diplomatică, este caracterul și desti­­națiunea iei. De fapt, ea nu se adre­­seză ministrului afacerilor străine, ci­­ fiarelor cari au acuzat guvernul englez ca sacrifică interesele sănătății publice acelora ale comerciului său, zădărni­cind mai întâi protegerea Egipetului contra h­olerei asiatice și apoi refu­­zând de a se asocia la măsurile de precauțiune luate de tote cele­l­alte State spre a mai micșora pustiirile flagelului din valea Nilului. Miniștrii reginei au simțit trebuința d’a se a­­păra, și d’a se justifica naintea opi­­niunii. Ast­fel da r,­esistă în Europa oă opiniune publică, a cârei putere de și este d’uă evaluare delicată, to­tuși nu este mai puțin reală. Se pate s’o desprețuiască cine­va, precum sunt ispitiți d’a desprețui ori­ce putere morală cei cari cred ca au pentru dânșii forța materială. Dar vine uă­­li când trebuie să se țină sâmă de ea, ba încă se simte nevoia d’a-i și presinta uă dare de somn. „Nu este un triumf tocmai mic pentru opiniunea publică europeană, nici uă constatare ne-însemnată de realitatea și de puterea iei, acestă tre­buință resimțită de guvernul engles d’a­î da esplicâri și d’a se ’ncerca să’i presinte că apologie. De fapt, se scie ca, cu cât acest guvern ține sema de opiniunea națiunii englese, cu atât este în obiceiurile sale și’n tradițiunile politicei sale d’a trata cu nepăsare séu trafie opiniunea publică a celor­l­alte țâri. Constatăm pate pentru intin­a ora conțmnând, și vă bucuram despre acesta, fiind­ ca ni se dovedesce câ, cu cât naintâm, cu a­­tât se restâ­nge solidaritatea popare­­lor și cu atât cresce, mai pre­sus de tote egoismurile de națiune sau de gintă, domnia morală și univer­sală a acestei n­oi puteri care se numesce opiniunea lumii civilisate.“ Supuind aceste cu respect bărbaților noștrii politici trecuți, prestați și viitori, precum și tutor funcționarilor publici cari desprețuiesc opiniunea publică din întru și din afară, ne place a spera ca faptul guvernului englez și explicarile date de cj­iarul Le temps la toți de ’nvățământ ne vor fi. SERVICIUL TELEGRAFIC A­L AGENȚIEI HAVAS Madrid, 10 August. — Se semnal­iza cn agitare seriosa în Nordul Spaniei. Lucrătorii s’au resculat la Barcelona. Mișcarea se în­tinde pene la fruntariile Francie­ la Urgel, la Figueras și la Gerona în Catalonia. Sco moțul circulă ca au fost asemene tulbu­­rari și în Andalusia. Viena, 10 August, miedul nopții.—Astă sera lucrătorii au făcut naintea prefecturei poliției dă demonstrațiune, care a fost îndată năbușită de garda siguranței publice. A­­cesta a fost nevoită să întrebuințeze sabia spre a împrăștia pe manifestatori; au fost 14 civili și 3 omeni de ai poliției răniți; s’au făcut 42 de arestări. Lucrătorii au primit pe agințil poliției cu lovituri de pietre. Cair, 10 August. — Numărul morților de h­oleră la Cair a scăzut la 38 în ziua de ieri. Paris, 10 August. — Guvernul a­otărît de a trimite 600 ómeni de infanterie de ma­rină spre a întări garnisona de la Tama­­tav (Madagascar). D. Tricou, noul ministru al Francii în China, cere a se ’ntorce în Francia. Sofia, 10 August.­­ D. Stoiloff, fost șef al cancelariei principelui, fost ministru al afacerilor străine, e numit aginte diploma­­tic al Bulgariei în Rusia; el va pleca a fi­­la Petersburg. D. Zancoff, fostul președinte al consiliu­lui, e așteptat aici arci, de vreme ce prin­cipele a aprobat cererea sea de a reintra în Sofia. Ex-prefecții de la Varna și Sistov au fost reintegrați în funcțiunile lor, Al­teța­rea negăsind destul de suficiente mo­tivele destituirii lor. Principele a revocat pe prefectul Vratza, fiind ca nu e de na­ționalitate bulgară. CESTIUNEA DUNARENA Citim următorele în Neue freie Presse de la 9 August : Nu este adevărată scirea împrusciată de unele­­ fiare române, și mai cu semn de Românul 1) și de V Indépendance roumaine, ca, în privința cestiunii dunărene, s’ar fi stabilit o­ înțelegere între cabinetele din Viena și Bucuresci, și care, cu ocasiunea ratificării Convențiunii de la Londra, va fi trecută într’un anecs. Acum, ca și mai nainte, guvernul austriac ține cu stăruință h­­otărîrile Conferinței de la Londra și, ast­fel fiind, nici nu a intrat în mișcare­­a uner negocieri cu cabinetul din Bucuresci. Este prea adevărat câ cele­l­alte cabinete interesate au făcut încercări spre a îndu­pleca pe guvernul regelui Carol să primesca Convențiunea de la Londra, dar aceste în­cercări n’au avut nici un resultat. Cu tote acestea, se speră ca ratificarea tratatului se va face în restimpul care espiră la 10 Septembre, și eventual chiar și fără con­­sim­țimentul României. DIN AFARA GERMANIA Faptul câ d. de Schlözer n’a vor­bit încă cu principele de Bismarck, a produs on­are­care mirare. Asu­pra acestui pont scrie astă­zi urmă­­tarele corespondintele din Roma al­­ ziarului Kreuzzeitung : Impregiurarea, ca d. de Schlözer n’a fost încă primit de cancelarul imperial, este interpretată de Curie ca un simptomă des­pre cuvintele ce domnesce acum în Berlin. De aceea ea nici nn voesce se urmeze po­litica aceea ce i se recomandă cu sti­­inRtare diarul Germania. Acesta nu vrea se'zicS en'se’ca ea nu se silesce să a] ud ga la uă înțelegere, câcî acesta nepăsare este pentru densa mai fatală de­cât uă rup­­taze pe față. Ea n’a primit, de la plecarea d-lui de Sehlözer, nici să scrie din Berlin din care să reiasă cu Prusia cugetă a eși din reserva sea. ENGLITERA Grijile ce Irlanda causeză guver­nului engles­ian în tot minutul forme m­oi. Cabinetul n’a avut, în aceste din urmă ,jile, crime agrarii de nă­bușit, oratori violenți de supraveghiat, Land-ligă de disolvat. In schimb Irlanda,­­fice VIndépendance helge, îl da în acest moment Englitereî un subiect de preocupare al carui echivalent s’ar găsi cu greu­tate la vre-un alt popor : voim să vorbim despre ne­succesul măsu­rilor ce guvernul englez ia spre a apăra­­ contra răsbunarii populare pe indivizii cari au denunțat pe omorîtorii așa diși poliției din Irlanda. S’a vădut cum au fost deju­cate de „invincibili“ tóte măsurile luate de guvern în favorea lui Carey. Acesta ciu­dată episodă din lupta între revoluționarii irlandezi și insula soră este de natură a do­uă lovitură prestigiului guvernului englez, și, prin urmare, de a-i slăbi autoritatea pre­cum și mijfiacele de acțiune de care a dis­pus până aci spre a pedepsi pe acei din separatiști cari împing fanatismul până la crimă. SPANIA In le temps găsim urmatorea tele­gramă ce i se trimite din Madrid cu data de 7 August: încep a sosi amănunte asupra mișcării de la Badajoz, care a isbucnit în noptea de Sâmbătă spre Duminecă. Insurgenții sur­­prinseră pe la domiciliurile lor autoritățile civile și pe oficialii superiori cari fură puși supt pază. îndată după aceia ei constituiră un co­mitet executiv republican și telegrafiară gu­vernului, informându-l ca garnisona, în masă, a proclamat republica spaniolă, a­­clamând constituțiunea din 1869 a d-lui Ruiz-Zorilla, adăugând ca poporațiunea fra­­ternisase cu armata, și cu junta guvernu­lui, formată dintr’uă coalițiune de zoriliști, de posibiliști și federali, era primită cu en­­tusiasm. Scirea acestui pronunciamento produse­ră adâncă sensațiune în Madrid și la înce­put lumea refusa d’a o crede ca exac­ă ; totuși guvernul lua îndată măsuri. 1) Intru ceea ce privesce pe Românul, nu este exact ca a „împrăștiat“ vre-uă dată asemene scrii, mai ales ca din nici un punt de vedere n'a putut să le creda exacte. “NI. Nota redactiunii „Românului“, DUMINECA, 31 IULIU 1883. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; sese luni 24 lei; trei luni 12 leî; uă lună 4 lei. Pentra tóté térile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea cjiarulul și oficiele postaié LA PARIS, Ia Havas-Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott Cav. Gustavo Crace, Via San Fran­cesco da Paola (N. O.). 15, Genova. — Articolele Republicate se ard — Pe aici se privesce mișcarea ca fiind cu­­­­rat militară, din causa numărului prea mic­­ al locuitorilor cari au luat parte la ea. Căpeteniile erau dupî locotenințî-coloneli și dupî maiori. Mai nainte de a fugi în Portugalia, insur­­genții au tăiat podul drumului de fer și au făcut să detalieze oă machină la după-tzeci leghe de Badajoz, spre a intarsia sosirea trupelor care veniau din Madrid. Ajungând la fruntariă, ei au fost desar­­mați de soldații portughesi și internați în deosebite orașe. Ei luaseră cu dânșii casa cu bani a regimentului și mai bine de 345 mii franci aparținând tesaurului provincial. Guvernul anunță ca cea mai perfectă li­niște domnescă în totă peninsula, fara ca vr’un alt oraș să se fi încercat a le urma exemplul. Ziarele blameza cu asprime pe autori­tățile din Badajoz, acuzându le ca n’au a­­vut prevedere, câ n'au sciut nimic despre agitațiunile secrete ale revoluționarilor și câ n’au putut, prin urmare, să nâbușăscă complotul și să ’mpedice isbucnirea insu­­recțiunii. BULGARIA Chiar­­ fiarelor ruse nu le mai place situațiu­nea din Bulgaria. Ast­fel, Pe­­tersburgskija Vredomosti exprimă pă­rerea sea de râu câ a fost silit atât de adese­ori să atragă atențiunea cititorilor săi asupra relei stâri de lu­cruri din principat. Patrioții ruși și bulgari,­­zice acest­­ fiar, șî-au dat cea mai mare ostenelă a preîn­tâmpina­tă crisă ministerială în Bulgaria. Și totuși acesta crisă se va întămpla ne­a­­părat, câci interesele directe ale unui po­por nu pot fi amânate pentru că vreme mai nemeritâ ca acelea ale unei persone private. Nu ne mai amintim de vremea când neînțelegerile existente între actualii mi­niștri bulgari și represintațiunea națională ar fi putut să fie înlăturate cu mitjl­ce in­terne. (Când cndă miniștrii bulgari nu voi să a ține direct sema de opiniunea adunării naționale și când­uă deputațiune a acestor corporațiuni veni în Rusia cu mitropolitul în frunte, spre a atrage atențiunea guver­nului nostru asupra mersului afacerilor în Bulgaria, luptarea între actualul guvern bulgar și Adunarea națională deveni neîn­­lăturabilă și, după cum ni se anunță, vă crisă este imminte, și cu ea sunt legate uă mulțime de interese ale Rusiei. In fața unei situațiuni atât de critice, ar fi de do­rit ca principele Alecsandru se gasesca în mijlocul patrioților bulgari moderați un sprijin tare și ca guvernul nostru să-l dea pe un adevărat prieten al Rusiei și al Bul­gariei, care să se pricepă a conduce junele principal pe adevărata cale. Cu cât se va face acesta mai repede, cu atât mai bine vor fi protegiate interesele Bulgariei contra disposițiunilor cari se slobidză a îndrepta pre­cari greși­li ale Bulgariei și Rusiei în peninsula balcanică. MUNTENEGRU Se­lemps, de la 8 August, vor­bind de supunerea triburilor alba­­nese, adaogă urmatorele : Supt aceste auspicii favorabile se va e­­fectua visita principelui Nikita la Constan­­tinopole. Dar, și daca muntenii albanesi s’au supus Sultanului, stăpânul lor legitim, rămâne a­se sei cum vor primi dominațiu­­nea Muntenegrului, pe care tratatul de Ber­lin o impune cător­va din triburile lor și care a fost causa principală a răsculei lor. EGIPETUL Politica Englitezei în Egipet,­­jhce VIndépendance beige de la 8 August, n’a suferit nici uă schimbare. Ea este aceeași ca ’n­­ fiua când d. Gladstone zicea în public, ca prelungirea ocu­­pațiunii Egipetului este lucrul la care se găndesce cel mai puțin și pentru care se va oțărî cu mai mare în­lesnire. Acesta este, adaogă­­ ziarul belgian, de­­clarațiunea ce șeful cabinetului a făcut a­­seră în Camera comunelor ca răspuns la interpelarea d-lui John Morley, deputat-li­beral din New­ Castle. Tocmai acesta este declarațiunea pe care o predicea mai­­ fi­lele trecute Daily Neiis :­ită simplă decla­­rațiune de principiu, că respingere a ideii de anecsare, nici mai mult nici mai puțin. In schimb, d. Gladstone s’a abținut d’a ficia uă dată positivă pentru evacuare. El declară ca până acum n’a luat nici un în­­gagiament față cu puterile și nici n’a voit să ia vre­ unul ieri soru. Există în adevăr, un fel de îngagiament luat de lordul Har­­tington față cu liberalii naiitați, de vreme ce acest ministru a lăsat să se ’nțelegă ca evacuarea Egipetului se va face în al d­oi­­lea semestru al acestui an. Car d-lul Glad­stone nu i-a trebuit multă osteneală spre a face pe Camera să ’nțelegâ ca acest anga­giament fusese luat de h­oleră, ca și uă mulțime de atâți locuitori din Cair și Da­­mietta. In momentul chiar când trupele ge­­­­nerarelui Evelyn Wood, însărcinate a re­face educațiunea politică a Egiptenilor, ar fi trebuit să apuce drumul spre Englitera, epidemia veni să dovedesca neputința E­­giptenilor d’a se guverna singuri și tre­buința pentru armata britanică d’a le da luminele iei încă pentru câtă­va vreme. UNGARIA SI NATIONALITATE!.! Piațele germane au început a se ocupa mai cu de amănuntul de sta­rea lucrurilor din Ungaria. Kölnische Volkszeitung publică un corespondin­­ță din Viena, care zice între altele : „Când citim relațiunile despre Austria sau din Austria, avem în vedere de ordi­nar starea lucrurilor din Cislaitania și ci­titorul nu pute înțelege, cum pate să dom­­nesca în cea­l­altă parte a monarh­iei o stare cu totul deosebită. Situațiunea poli­tică a statului austriac a pretins, ca nea­părat de lipsă, dă modificare a sistemei cen­traliste. Omenii au venit la cunoșcință, câ deosebitele popore ale părții apusene a im­periului trebue să fie împăcate, pentru ca la un cas de conflict cu străinătatea să se puta conta cu siguranță pe sprijinul lor. Acesta convingere nu se mărginesce însă la Cislastania; ea este îndreptățită și pen­tru partea ungară a monarh­iei. Deosebi­rea între resărit și apus consistă numai în aceea, ca în Ungaria descentralizarea în­tâmpină piedici cu mult mai mari ca în Cislau­ania. Piedicile pot se amâne uneia trebuinți, dar nu le pot înlătura și de aceea putem să afirmam cu siguranță, ca partea translau­ana a imperiului (Ungaria) va avea aceeași sortă ca și cea cislau­ana. Croații, Slovacii, Românii, Serbii și Germanii sunt destul de sătul de sclavia supt care gem și sunt presemne destule, cu nemulțumire, cresce mereu. In Dalmația s’a putut vedea un fulger ce s’a observat de departe, de care dorim numai ca guvernul să ia act. Dieta Dal­­matină a protestat în contra guvernatoru­lui ostil Șerbilor, care a ținut semn nu­­mai de tendințele exclusiv ungare. Ungaria este guvernată a­ fi de­uă coterie, care vă esploateze. Tot ce s’a vorbit despre instinc­tul politic al națiunii maghiare și despre superioritatea iei pe tărâmul politic, este fals. Maghiarii posedă prejudicii naționale fără măsură, dar’ puțină înțelepciune și esperiență politică. Cheia secretului succe­selor lor este a se căuta în slăbiciunea gu­vernului comun și a Cislautaniei. Déca co­rnițele Be­ust n’ar fi capitulat naintea lui Deak și n’ar fi predat arme și corăbii, parlamentul nostru cislaitan ar fi fost în­tot­deauna că representațiune adevărată a imperiului și lucrurile în Ungaria n’ar fi putut ajunge acolo unde au ajuns—la mar­ginea prăpastiei, a resbelului și alianței po­sibile cu străinătatea. Daca sistemul Tisza va fi încă mult timp desmerdat și sprijinit, atunci vede-se ce va fi cu poporele subju­gate la cal de un conflict cu străinătatea, cu greu ele să vor decide a să face apă­­rat orele sclaviei. ÎNARMĂRILE rusiei Pe lângă întrevederea dintre îm­părații Austriei și Germaniei în­­și, discnsiunea publică mai este preocu­pată și de atitudinea Rusiei, ziațele germane publică mai în tóte ciilele scrii despre înarmări formidabile ale Rusiei la fruntariile germană și aus­triacă. Ast­fel, die Post scrie urmă­­torele : Lărgirea lucrărilor de întăriri în Polonia rusescă, cari au fost începute anul trecut, progresază, după cum ni se anunță de la fruntaria polonă, cu nișce pași gigantici. La cetatea Varșovia nu vor fi adăugite mai puțin ca 16 forturi n­oi; afară de a­­cestea, la cetatea Modlin vor fi adăugite 8 forturi, la Ivangorod 6 și la Breșe Li­­tevvski oră­și 8. Uă mare atențiune acordă guvernul rus și drumurilor de fer din ri­gatul Poloniei pentru scopuri strategice. Pe lângă liniile construite anul trecut, este vorba a se mai construi acum și alte câi ferate, prin care se înlesnesce a se con­centra în rigat pe cât se pute mai repede forțele de resbel în deosebite locuri. Tata forța armată din Polonia rusesca se urcă actualminte la cifra de 80,000 ómeni, un cifră care n’a esistat pe aici de mai multe fiecimi de ani. Nu trebuie dor nimeni să se mire, daca prin deosebitele cercuri de aici chiar, se ivesc scompte despre un res­bel apropiat.

Next