Romanulu, noiembrie 1883 (Anul 27)

1883-11-25

1054 mS lămur ............. „ vöd déca sunt satisfăcut. D. I. C. Brătianu, președintele consiliului, zice ca d. Panu n’a fost, nu este și nici are să fie satisfăcut vre uă dată. Vorbind mai multe ore, a oprit Camera d’a se ocupa de alte lucrări și cu tóte silin­țele ce ’s’ a dat, n’a putut sfărîm­a con­vicțiuni vechi și a forma convicțiuni nuoî. D. Panu s’a agățat de cuvintele d-sele de­­naturându-le. D. prim-ministru a emis într’uă discuțiune : „vedeți, d-lor, ca și eu sunt pentru teorii, dar pentru teorii de acelea care pot să fie aplicate în condițiunile în care se află astăz­i societatea română și Europa, câci teoriile pe care le găsesc cu totul abstracte, acelea le las ca să fie a­­plicate de aceia cari vor veni după noi, când condițiunile sociale economice se vor schimba, dacá se vor schimba vre uă dată, și ’mi aduc aminte ca atunci s’a­d­us de câtre cine­va de la spatele meu : „le lași pentru copiii mei. “ „Sper en să câ copiii mei s’au născut și au crescut în timpi mai normali de­cât cum am fost noi, și nu au să ajungă la estre­­mitatea, cel puțin ca teorie în care am fost noi. De aci onor. d. Panu vne a­­casă, (Ilie­n 1­ Brătianu, câ eu sunt contra teorielor. Apoi, d-lor, atunci n’așî mai pu­tea sta la guvern, afară numai décâ țâra tótá, țâra legală ar fi căzută cu totul. Onor. d. Panu, care a fost și în partea judecátorescá și în partea administrativă, scie fórte bine câ décà este­­ vre-uă plân­gere, nu este din partea magistraturei cu prefecții se amestecă, cu prefecții impun judecători și impun magistraților să facă justiția dupe placul lor; din contră, a fost uă reacțiune teribilă contra acestui sistem, și de aceea plângerile vin din partea ad­­ministrațiunii cu tribunalele caută să în­calce atribuțiunile sale. Vorbind de espunsiunea d-lui Gabu­,­­jice ca nu s’a lovit cum s’a 4i8 fiinfi ca era un instrument străin, ci pentru ca introdusese în societate uă corupțiune pe care românii nu o cunosc : le chantage de la presse. D. Panu a imputat guvernului câ­șî ia miniștrii nu numai din rîndurile liberale și ca prin acesta politica democrată-liberală a fost influințată. Apoi, când vin și acei cari nu au fost penă­eri cu noi, și să pun pe tărâmul nos­tru are noi trebue să le dam în cap ? Afară de tactul politic pe care trebuie să-l aibă un partit și mai cu semn un par­tid care vine la guvern, este și acesta ca nu trebuie să facă viață amară și nesufe­rită adversarilor săi. Apoi, d. Panu a făcut un act de acusa­­țiune și pentru politica externă. D-sea a început prin incidentul de la Ițcani, dar mai nainte d’a aduce asemene acusațiuni, ar fi trebuit să se informeze de tóte împregiurârile, se cunoscu tóte pârțile prin care a trecut acesta cestiune, și apoi să se urce la acesta tribună. Pe dată ce s’a întămplat acel incident, noi am stăruit de s’a numit uă comisiune de anchetă, uă comisiune miistă, care a constatat câ acel incident a provenit din causa unul mare exces de zel din partea impiegaților austriaci vamali, cari, imediat după acesta, au fost toți destituiți. In privința inaugurării statuei lui Stefan cel Mare, d. Panu, ca se puta face uă acusați­­une, s’a agățat de cuvintele întrebuințate de d. ministru de externe în nota­rea, cuvinte relative la regele nostru. Dar, ca miniștri constituționali, nu puteam să facem alt­fel, fiind-ca lucrurile se petrecuseră la un ban­chet la care participase și M. S. Regele, trebuia să se facă ast­fel în­cât să se de­­ga­ieze cu totul M. S. Regele. D. Panu este prea tânăr și lumea încă nu scie care este influința d-sele în Parla­mentul român, ca se citesca cu mare bă­gare de semn­e fisele d-séle. Fie însă încre­dințat ca aceste cuvinte nu vor face pe Austro-Ungaria să fie mai aspră. Este uă ostenela de prisos. Austria ne va judeca după faptele nóstre, ci nu după insinuările d-sele. H­onor. d. Panu a mai atins și cestiunea Dunării. D-sea a­­ zis câ­nd­, în cestiunea Dunării, ănteții am fost asoluți și pe urmă am mai îmuiat-o. D-sea a făcut reproșuri d-lui ministru de externe, spuind ca a lu­crat fâră să scie ceea ce s’a făcut de d. Stătescu. Dar onor. d. Panu ar trebui se scie cu tot ceea ce s’a făcut în acesta ces­tiune, s’a făcut cu aprobarea ministerului întreg, din care făcea parte și d. Stătescu. D. Panu­­­­ice ca cestiunea Dunării este numai amânată, ca dacă am fi fost de a­-----—J —- un j­urom .OL U.O bL lui CC renunțe la pretențiunile sale. Negreșit ca și guvernul, când a vorbit cu omenii de Stat ai Austriei, a insistat ca să renunțe la aceste pretențiuni. Dar ce putea face mai mult? Ore trebuia ca să-l declarăm resbel ? Dar pentru a face resbel trebuie se te­rezitul pe cine­va. Pe cine am fi pu­tut a ne rezima ? Numai onor. d. Panu, care n’are încre­dere în minister, numai d-sea, care nu și-a făcut încă profesiunea de credință în Ca­meră, póte veni cu asemene cestiuni. Onor. d. Panu, vorbind de legile cari s’au făcut în privința împroprietăririi însu­rățeilor și vinderii în loturi a proprietăților Statului, a recunoscut ca s’a făcut numai să lege d’uă mai drepta distribuire a ins­trumentului de muncă. In 48 am văijut mai vîrtos ca s’a vorbit și s’a scris mult pentru că mai drept o distribuire a instru­mentului de muncă. Dar pene acum, de­și a lansat cuvântul cel mare Proudhon cu proprietatea e uă hoție—și cine nu scie cu asemene cuvinte erau obicinuite p’atunci— drepta distribuire a instrumentului de mun­că, adică a pământului... (întreruperi) peste Prut, dincoce nu. (Aplause). S’a rădicat d. Panu în contra cuvintelor spuse d-lui Ianoli, câ­nd­ vom fi contra a­­celui care ne va provo­ca și va năvăli în țară. Ore găsiți și acesta cu e uă impru­­dință ? Ei bine, declar ca acesta impru­­dință am avut-o ieri, c’o am aiji ș’o voi a­­vea în­tot­dea­una. Declar, ca am spus la toți omenii politici străini al celor mai mari puteri din Europa, câ suntem­otărîți a în­ i­narma tótá suflarea romănescă, pentru ca ori­cine va avea poftă să náválescá la noi să ne gasescu ca un singur om gata a ne apăra țara. Dér are acesta e uă provocare? Cum am declarat atunci, câci și atunci­­ mi-ați făcut același reproș, vă declar și de astă-dată câ asemene imprudințe sunt ca­pabil să le fac și acji și mâne și poîmâne, pentru ca să scie toți câ Românii nu vor mai suferi oă invasiune străină în România. D. Dimancea depune următorea moțiune: „ Camera, ascultând interpelarea d-lui Panu, se declară pe deplin satisfăcută de respunsul guvernului și trece la ordinea bi­­lei.“ D. G. Panu propune că moțiune în a­­cesta cuprindere : „Camera, sperând ca guvernul va avea oă linie liberală mai fermă, și în cestiunea ester­orá ca va apăra tóte interesele țârei cu căldură, ținând uă atitudine prudentă, trece la ordinea cjilei.“ D. președinte al consiliului. Ași primi­tă asemene propunere deca ar fi din partea majoritâții, din partea Camerei, dar numai din partea d-lui Panu nu o pot primi. — Se pune la vot închiderea discuțiunii și se primesee. Moțiunea d-lui G. Panu nefiind susținută conform regulamentului se înlătură.­­ Se pune la vot moțiunea d-lui Di­mancea și se primește mai în unani­mitate. Dupe aceea d. Panu vorbesce în cestiune personală. SENATUL SESIUNEA ORDINARA Ședința de la 23 Noembre 1883. Ședința se deschide la orele 3 după amedi, supt președința d-lui vice-președinte colonel N. Bibescu și 34 d-nî senatori presințî. Sumarul ședinței președinte se adoptă. S’a acordat un concediu pentru sesiunea acesta d-lui G. Cantacuzino și, tot după ce­rerea d-sele, se­otărasce a se alege un alt membru în locul d-sale în comisiunea de revizuire. D. V. Maniu adreseza în următorii ter­meni să interpelare d-lui ministru al ins­trucțiunii publice: „In momentul când a­­locațiuni însemnate se propun în bugetul instrucțiunii publice pentru noul înființări de licee, gimnasii și școli industriale. „In momentul când bugetele Statului pe anul 1883-84, sunt a se pune la ordinea fidel, în desbaterea onor. Camere Legiui­­tóre, fie-mi permis a face d­lui ministru al învățământului urmatorele respectase între­bări : „a) Crede d. ministru ca va fi sosit tim­pul a se da instrucțiunii publice un altă organisațiune printr’un lege a­nume orga­nică, care ar garanta nu numai desvolta­­rea și răspăndirea culturei naționale, în tóte direcțiunile, îmbrățișând tote ramurele eco­ ROMANULU 25 NOEMBRE 1888 nomice și ale vieței politice, dar ar pune în stare națiunea română să-șî índeplinesca misiunea culturală în Oriinte, și în același timp ar preserva învățământul public con­tra ori­câriî fluctuațiunî și oscilațiunî vătă­­mlătore mersului regulat și constant ? „b) Este dispus onor, domn ministru a lua supt­a d-sele protecțiune rădicarea în­vățământului public din Brăila la trepta in­dicată de numărul poporațiunii, de misiu­nea ce o are acel însemnat centru de co­­merciu, făcând să se bucure de munificința onor. Camere Legiuitare întru ale scalei? ,,c) Cunoscând starea instrucțiunii din Brăila, nu crede de sea ca ar fi nu numai echitabil, dar și de interes general al pros­perității culturale și naționale, să se facă parte drept a învățământului din Brăila, în raport și cu numărul poporațiunii și cu ne­cesitățile simțite, mai ales în vederea che­mării ce i se impune prin chiar posițiunea unui port însemnat al țârei ?“ D. I. Lerescu, în desvoltarea interpelării sale privitore la viiturile din legea comu­nală, duce cu deosebita considerațiune ce are pentru bărbații distinși al țârei, ca d-nii Brătianu și Rosetti, l’a făcut să țină în d-sea multe plângeri. Astă-­ji, fericit ca are naintea d-sele pe d. ministru Chițu, se crede détot a-I arăta neajunsurile ce resultă din legea comunală. D sea vorbesce despre art. 83 din acesta lege, care dispune ca primarul și ajutorele séle sé se alega de consiliul comunal. Dér aci se nasce­uă în­trebare : când acel primar e revocat pen­tru abuzuri și consiliul îl realege, ce se face atunci ? E că un vi­ciu, care trebuie în­dreptat în legea comunală. D-sea trece apoi la art. 25 din legea pentru consiliile județene, care­­ zice ca ori­ce funcționar salariat de Stat nu trebuie să facă parte din acest consiliu. Totu­și, sunt consilii județene în cari funcționari publici, salariați de Stat, funcționază ca membri El bine, prefectul, care vede a­­cestă abatere și nu face nimic, nu este el are responsabil naintea nimănui ? D. Lerescu vorbesce în fine despre mo­șia orașului Tîrgoviste, care era 40.000 pogone și care cu tóte acestea nu se scie deca mai are acum 1000 de pogone. Nu mai există astăzil p’aci funcționari bătrâni cari să potă da informațiuni, cu tóte acestea cred ca ar fi miejlace d’a se putea afla ce s’a făcut cu pământul acestei moșii. Dar primăria tace, prefectul tace, tata lumea tace și otărnicia moșiei nu se face. Ași voi deci să rog pe d. ministru să întrebe pe acele autorități de ce nu fac nimic în privința acestei otărnicii. D. Chițu, ministru de interne respunde ca partea antei a interpelării este mai mult uă întrebare, de vreme ce d-sea nu a denunțat fapte reale pe care să le în­­drepteze. D-sea amintește că un primar nu pate fi destituit de guvern, ci numai revocat, de vreme ce el e ales de națiune ; acesta este principiul cel mare al suveranității naționale. Guvernul pate să nu confirme pe un primar, pate să-l suspende, dar nimic mai mult. D. ministru ia de exemplu cazul când un primar ar fi revocat i­­­n­­ fel de consiliul comni tial nu póte face aii firme, cu reserva d< daca va ree&dea în séu alta. Acesta esti îl are puterea ese se face și în alte țâri, și mai ales în Bel­gia. D sea­­fice ca ar fi mai practic daca s’ar afla în lege un articol, ca un primar revocat, să nu mai puta fi reales câtă­va vreme; dar crede ca nu e bine ca uă ase­mene propunere să vie din partea unui gu­vern liberal. In privința părții a doua a interpelării d-lui Lerescu, acea relativă la consiliele județene, mărturesee chiar domnia-sea, ca s’au întămplat cazuri în care consiliile județene au validat alegerea unor persone incompatibile cu postul de consilier jude­țean. In asemene cazuri d-sea a atras a­tențiunea prefectului, însărcinându’l să arate consiliului județean abaterea; ei când acesta a stăruit în acea validare, atunci guvernul a disolvat consiliul județean. Deca d. Le­rescu­­ mi-ar arăta vre­un cas .. D. I. Lerescu. Chiar doctorul județului Dâmbovița este menbru în consiliul jude­țean. D. Chițu ministru de interne, promite ca va face tot ce-l va sta prin putință spre a îndrepta râul, ast­fel precum îi permite legea. D-sa declară de asemene ca în privința moșiei Târgoviștea va numi oă comisiune de ancheta, care să cerceteze lucrurile­­ de la început, de ce parte sunt încălcările și de cine au fost făcute. In același timp­ d-sea promite ca nu va lăsa în pace pe aceia cari vor fi vinovați. D. I. Lerescu respundând o fice ca ne-am făcut burduf cu copiarea după legile stră­ine, și cu tote acestea n’am ajuns la lucru bun. D-sea propune ca în cazul când un primar ar fi revocat și reales, cașul să fie judecat de consiliul județian. Pentru cele­­l­alte duóe întrebări ce-a făcut d-sea este mulțămit de respunsul ce­­ l-a dat d. mi­nistru. Ne mai cerând nimeni cuvântul, incidin­­tele se ’ncchide. Se­otărasce apoi a se procede la alege­rea unul membru în comisiunea de revi­zuire în locul d-lui G. Cantacuzino Se suspendă ședința pentru 10 minute. La redeschidere, d. I. Lerescu propune a se­amăna alegerea membrului în comi­siune până când vor fi mai mulți d-ni se­natori. D. D. Lupașcu este și d-sea de aceiași părere, câci acesta alegere este d’uă mare însemnătate. D-sea nu voiesce a­­ jice nimic despre alegerile trecute, dar nu voiesce să se facă tot ast­fel și pentru viitor, câci ți­nem, încheiă d-sea, a merge numai până a­­colo până unde voim, ei nu până unde voiesc alții să ne ducă. Se pune la vot propunerea de amânare și se primeșee. Ședința publică se ridică la orele 4 și un sfert, anunțându-se cea viitare pe a doua zi, când se va face alegerea unui membru în comisiunea de revizuire și-și va desvolta și d. Lerescu interpelarea s­a privitóre la res­punsul la Mesagiul legal cu care s’a des­chis sesiunea actuală a Corpurilor legiui­tóre. SCIRI­I ALE DILEI Astă­ di 24 Noembre termometru casei Menu(Suecr. de Shuer), calea Victoriei, 75, arétá grade Réaumur : La 12 ore noptea — 2. La 7 ore dim. — 5.0 La amical -1- 1.5 înălțimea barometrică 756 mm. Gerul noros. * . ■* * S Observațiuni meteorologice. — Timpul este senin spre Vereiorova, Severin, Calafat, Slatina, Pitescu, Râmnicu-Vâlcea, Drăgă­­șani, Alecsandria, Fălticeni, Constanța. Puțină plaie a căz­ut la Argeș Mărgineni, Valea Călugărească, Buzân­, Galați, Isaccea. A nins la Predeal,Râmnicu-Sărat, Adjud, T. Ocna, Săscut, Piatra, Nemțu , Roman, Botoșani, Dorohoi, Pășcani, Iași, Vaslui, Tecuci, Brăila, etc. Temperatura a ajuns la 6 supt zero la C.­Lung, Cozia, Predeal, și 7 sub zero la Dorohoi. Tu rnule 1-a­lte localități timpul este va­­* * * , început în mai multe lo­■ cădea a<fi și în capitală. * a un serviciu divin cu ocasiunea aniversării luârii Plevnei; se dice ca M. S. Regele va veni în capitală pen­tru acel serviciu. * * # Ieri sera mai mulți deputați, dintre cei cari doresc a resolve cestiunea legii elec­torale într’un sens liberal, s’au întrunit în­tr’uă casă particulară. Cel presințî, în număr de 22, au luat­o­tărîrea a propune și susține un singur co­­legiu, în care voteza direct tot omul ce scie să scrie, or cel nesciiitor de carte trămit de­legați cari, unindu­se cu cei-l-alțî, formeza un colegiu unic. * * * Se­­l­ce cu d. Cămpineanu, ministru al domenielor, și-ar fi dat demisiunea. * . . * * In privința morții d-lui Boerescu, V In­­dépendance roumaine află următorele : Baroul avocaților a decis a depune să cunună. Se crede ca barourile din tote orașele vor face acela­și lucru. — S’a celebrat la Paris, în capela ro­­­mână, ceremonia funebră a d-lui B. Boe­rescu. Totă colonia română și personalul legațiunii nóstre a asistat la acesta cere­monie. — D na Boerescu va părăsi Parisul adî și va sosi în Bucuresci cu espresul privite de Duminecă. ¥ 1 *# Adunarea deputaților, în ședința de ieri, a adoptat cu 72 voturi contra 3 proiectul de lege prin care cătunele Lumnic, ce țin de comuna Ruptura din județul Me­hedinți, se deslipesc de la acesta comună și vor forma uă comună separată supt nu­mirea de Lumnic.* * -a­tul societății pe 1883 este ast­fel compus : Președinte, d. I. T. Mera, M. Vișnevschi, vice-președinte; S. Moldovan și D. Puhaci,­­ secretari­i I. Moisilu, casier; G. Dobrenu, controlor; A. Grigorovici, bibliotecar. Localul societății este în Langegasse, No. 4.* Citim în le Nord de la 1 Decembre : „Uă tentativă s’a făcut pentru a face să detalieze trenul espres care venea de la Londra la Birkenhead. Se crede ca ace­sta tentativă era îndreptată în contra d-lui Gladstone, care se duce adese­ori la Ha­warden cu acest tren.* * . * piarul die Post, din Berlin, anunță a­­cum în mod positiv logodirea principesei Elisabetta de Plessen cu marele duce rus Sergiu.* New-York-Herald publică un depeșă din Ottawa (Canada) anunțând câ scriî primite din Colombia englesă fac cunoscut câ e­­xistă mari temeri în privința turburârilor Indianilor din acesta regiune. Causa ațîțârilor ar fi greutățile la cari a dat nastere un misionar. •51r ** S’anunță din New-York câ templul ma­sonic a fost în parte distrus de incendiu. Perderile sunt evaluate la 100.000 dolari. . * * Comuna Bucuresci este autorizată a da societății de meseriași și constructori ro­mâni locul situat pe matea vechie a Dâm­­boviței spre spatele bisericei Sf. Ion din calea Victoriei, pentru construirea unui e­­dificiu care să serve de local la scala de meserii și cancelaria societății. * Toți membrii învățământului public din capitală, de tote gradele, sunt convocați a se aduna Luni, 28 Noembre, orele 8 sera, în localul societății (casa Iordache Filipes­­cu, din strada Calvină), spre a discuta le­gea gradațiunii.* * * * Consiliul județului Romanați este auto­­rizat, în urma votului sau din sesiunea or­dinară a anului trecut 1882, a lua cu îm­prumut suma de lei 50.000 de la casa de depuneri și consemnațiuni, necesară pentru constituirea capitalului casei de credit a­­gricol înființată în acel județ.­­K. D. D. Protopopescu, directorul general al regiei tutunurilor și sării, este împuter­nicit a autoriza și aproba cheltueli, a semna în numele ministrului de finance ordonanțe de plată privitore la serviciile salinelor în limitele creditelor acordate și conform dis­­posițiunilor cuprinse în legea­­ contabilității generale a Statului.* Monitorul spune printr’un comunicat cu tóte informațiunile date de­­ ziarul francez V Indipendance Roumaine, privitore la Mesa­­grul­ Regal pentru deschiderea sesiunii ordi­nare a Corpurilor Legiuitare, sunt invențiuni proprii ale acelui chiar și, prin urmare, nea­devărate. * Ministerul agriculturei, industriei, comer­­ciului și domeniilor, în temeiul art. 9 din­­ legea constitutivă a acestui minister și a art. 25 din regulamentul pentru aplicarea iei, consiliul superior de pe lângă acest minister este convocat, pe­­ jata de 8 De­cembre 1883, în sesiune ordinară. * * * Comitetul societății Renașcerea, ruga pe toți do, membrii fondatori activi și onori­fici, a se întruni în sera de Vineri, 25 cu­­vinte, la ora 7, în sala Ateneului; ast­fel pot lua parte și n­oii membri cari vor bine­voi a se însori în numita sera și oră, la care nu ne înducim ca vom fi încurag­ați și susținuți. Scopul întrunirii este : 1) Darea de semn de mersul societății. 2) Alegerea și votarea a 2 vice-preșe­­dinți onorifici. 3) Completarea membrilor demisionați din comitet. 4) Căte­va articole de adăugat la sta­tute. * * * Primim raportul anual al societății aca­demice Junimea, din Cernăuți. Societatea, care a intrat în anul al cincilea al esisten­­ței sale, numără 63 de membri ordinari, toți studiaț­ la universitatea din Cernăuți. * * * A apărut de curând raportul anual al societății academice social-literare Romănia- Jună din Viena. Societatea numără trei­sprezece ani de esistență și capitalul iei se urcă la 9661 fiorini și 80 cruceri. Comită- 5 ERATA. — Din erore de tipar, în scri­­sorea d-lui P. Grădișteanu, publicată în nu­mărul de eri, s’a cris : Câți juriști sunt în stare să sacrifice 20 mii de franci pe an, spre ași pune inde­­pendința caracterului la adăpost de ver ce bănuială ? Cititorii trebuie să fi înțeles ca era­tă greșala de tipar. Nu juriști era scris, ci puriști. VA­RIETATE Misiunea franceză în Egipet Citim în Journal des Débats din 29 No­­embre : D. doctor Strauss, șef al misiunii fran­­ceze trimise în Egipet pentru a studia h­o­lera, a publicat de curând raportul iei câ­tre ministrul de interne (1). Conclusiunile d-lui Strauss confirmă în genere, afară de un punt capital, e drept, pe acele ale d-lui Koch, șef al misiunii germane, pe care le-am resumat acum căte-va­­ zile. D’uă parte și d’alta, aceiași metodă de cerce­tare, același esamen al organelor, aceleași inoculări negative, aceleași reserve înțe­lepte în interpretarea faptelor, și’n fine a­­ceiașî mărturire modestă ca nu s’a putut încă găsi soluțiunea problemă­ de etiologie a h­olerei. Autopsiele au fost în număr de 24 , 17 femei și 7 bărbați; ele au fost practicate imediat după marte. D nis Strauss, Roux, Nocard și Thuillier au găsit un număr e­­norm de micro­organisme în intestin și a­­nume baccilul examinat de d. Koch, baccil analog cu acel al tuberculosei. Dar acest element nu e constant; el a lipsit în mai multe rânduri și î n particular în trei cazuri de h­oleră fulgerătore. Comisarii francezi cred, prin urmare, câ „baccilul subțire“ nu e microbul h­olerei; ar fi vorba numai d’uă invasiune secundară. D. Koch a ad­mis, d’a­rmintrell, acesta ipoteză, ca posi­bilă. Baccilul ar găsi în intestin un mijloc de cultură apropriat. Puntul capital al raportului e aiure. Ne amintim pote câ d. Koch și colaboratori sâi, d-nii Gafskry și Fischer, n’au găsit în sânge nici un microb; conclusiunile lor sunt forte afirmative în acesta privință. Din contră, misiunea franceză a descoperit în 1) Comisiunea franceză era compusă din d-nii Strauss Roux, Nocard și regretatul Thuillier. FOITA ROMANULUI, 25 NOEMBRE 1 D-NA DE GIVRE PARTEA ANTEIA I In fundul vâii pădurose din Ardennes, între un sat mic, care pare a face parte din depen­dințele iei, și un însemnată fabrică de sticlărie, care lucreza necontenit și care are aerul d’a fi pusă supt patronagiul iei, se ’nalță castelul de Brouville. Acest castel este oă clădire cu totul nucă, înaltă, elegantă și armoniosă, care a înlocuit, acum după­­ zeci de ani, un vechi cuib feudal d’uă architectura și d’un aspect forte ciudat. El n’are nici turnuri, nici metereze și se compune din trei apar­tamente, din cari după îndestul de înguste formeza cele două aripi ale sale; clădirea întrega are stilul Ludovic XIII, c’uă mare terasă în partea despre parc și un înalt pe­ron în partea care da în curte. Ast­fel este locuința patrimonială a celui din urmă Ver­­cillac. Familia Vercilla­c este una din fami­liile cele mai vechi și mai nobile din Rou­­ergue, stabilită de după sute de ani în Ardennes, în urma înrudirilor și a moșteni­rilor.­­ Marchizul de Vercillac venise să se sta­­­­bilesca la moșia s­a de la Bourville, pen­­­­tru a gusta aci cu soția s­a, victimă dulce I și frumosa care-și iubea martirul, pacea și­­­­iniștea. Dar activitatea liniștită a vieței de­­ țară începuse să-l facă să i se urască, și­­ după ce se ocupase căți­va ani cu clădirea­­ castelului, ajunsese să se întrebe dace nu a apucat uă cale greșită luând drumul spre­­ Damasc. Cu tóte acestea, stăruitor și ’neă- s­pățînat în­otărîrea sea. d. de Vercillac, în­­ loc d’a părăsi acesta viață ș’a se întorce la ■ Paris, se otărî a se face industrial—pentru a-și omorî timpul. Prin urmare funda uă o fabrică de sticlărie la Bourville, care, ne­­­ având nici un cuvânt de a fi, întămpina tóte greutățile pentru a putea să suprsiste fară • să aducă pagubă fundatorelui iei. Cu tote­­ acestea, grație concursului unor ingeniarî­i dibaci, întreprinderea ajunse să acopere j j cheltuielile. D. de Vercillac isbutise ast­fel a avea uă ocupațiune și a scăpa de urît și, prin urmare, își realisase înducitul și generosul proiect ce-șl formase d’a fi folositor și de a face să fie iubit : el da de lucru la trei sute de lucrători și nu mai era urît de ni­meni. De după­izeci de ani trăia aci, între soția și fiica lui, lucrând puțin, vănând mult și ducându-se din când în când la Paris; de altă parte se afla în relațiuni de­­ familie cu mai mulți din vecinii sâi, din­­ care unii erau de origină mai puțin pa­­niarcală. La razele sorelui din Iuniü, castelul a­­pare cu totul surîietor printre copaci, aco­perișul sau de tinichea strălucesce de de­­parte în verdiță și cărămidile sale roșii, încadrate în piatră, înfățișază un aspect dintre cele mai frumose. Naintea, la spa­tele, la drepta și la stânga castelului, mai­­ pretutindeni, se află răspândite coșuri de flori și tot felul de plante, ca cum sunt se­­­­mănate din întămplare, fără să aibă acea­­ ordonanță corectă și acea simetrie supără­­i­tore, care este podaba squarelor nóstre și face gloria grădinelor nóstre publice. Cele­­ trei uși ale marelui salon Ludovic XVI dau pe terasă și sunt de tot deschise Lângă una din ele șâde marchisa de Vercillac, lucrând la uă broderie. Din când în când își aruncă privirea pe peisagiul intim și li­niștit care se întinde naintea ochilor iei. In față, crucile copacilor bătrâni se întind până pe d’asupra terasei și dau­gă umbră răcorosă; la drepta, în depărtare, se văd că­suțele locuitorilor, ca cum ar fi grămădite una peste alta, și fabrica de sticlărie, de unde iese­ră lumină roșetică ; în fine, la stânga, acoperișul grajdurilor se perde în verdeță. Supt orologiul grajdurilor, se vede un vizitiu îmbrăcat într’oă vestă vărgată care deshamă, împreună cu un răndaș, duci cai frumoși al câror per abia pare ca este umed, cu totă căldura cea mare de vară. Pe parchet se aud pașii unui om. Mar­chizul intră, și marchisa se întorce. Amăn­­duci sunt încă tineri, tineri ca înfățișai- o . Și ca aspect, afară de câte­va sbărcitur­­i superficiale, abia desinate, și de perul lor­­ cel cărunt. Marchisul, ’nalt și c’uă înfăți­­s­șare mândră, are trăsuri nobile, a câror espresiune cam aspră se potrivesce fórte bine cu privirea sea bine­voitóre ; mustața sea cea blondă, lustruită și frișată, este răsucită ca mustața unui tânăr de după­­­zeci de ani. Marchisa, cu perul sau cas­ta­ni a lăsat pe tâmple, care pe ici pe colo își perde colorea, are uă față frumosă, su­­b­­ietare și liniștită de femeia în vârstă care scie să imbătrâneseu. El bine­­ amicul meu, ai instalat pe Petru ? — Da. D’almintrelea, scumpa mea, lu­crul era ușor : al trecut p’acolo, îți am ve­­dut mâna. Camera lui era cu totul gata ca să ’l primescá, acesta cameră pe care a ocupat-o în­tot­deuna în timpul vacanțe­lor, atunci pe când era ospete nostru. Bie­tul băiat era cu totul mișcat vorbindu-mi de suvenirile lui din copilărie și de ceea ce el numesce binefacerile nóstre. Oh ! a­­cesta nu este un ingrat. — Este adevărat, și încă merge mai departe cu recunoșcința de cât merită bine­facerile nóstre, câci, déci ne am însărci­nat cu educația mea și déci, în zilele de vacanțe, casa nostră îl a înlocuit pe aceea pe care mortea îl o închisese, acesta era mai ’nainte de toto că datorie pe care îl o pla­tam, și nimic mai mult. Tatăl sau, acel vechiu seruitor, care era cel mai bun și mai credin­cios din păzitorii d-tele, ucis pe moșia d-tele­i de un contrabandier, nu ’1 lăsase orfan?.. Ș’a­­i pot déca l’am ajutat, trebue să convenim ca s’a ajutat și el în­destul de bine. Nu ne datoresce nici inteligința m­a, nici arderea m­a la muncă, nici tactul sau, nici simți­­mintele sale înalte. Cât pentru noi, luân­­du I pe tatal sau, cred câ-l vom datora în­­­ tot­d’a­una ceva. — Și eu sunt tot d’acesta părere;­­ este mare pagubă ca aceste idei de solida­ritate și de protecțiune să fie cu totul ui­tate. Este adevărat ca Petru ne este forte recunoscător de ceea ce am făcut pentru el, ca cum nu-l datoram nimic... N’am în­țeles însă, pentru ce, plăcându-i atât de mult fabrica nóstrá de sticlărie și pădurea nóstru, a preferat, la eșirea din șcală, se se ducă a-și face avere în Statele­ Unite, apoi în Japonia, în fine la dracu, în loc sĕ primescu aici direcțiunea manufacture!. Pretecstele lui nu prețuind nimic. Am <zis în­tot­dea­una ca era uă fantasie calétóre. — Séü vr’uă iubită, acesta am «zis-o în­tot­d’a­una... Póte chiar vr’uă iubire, — adăuga marchiza după uă scurtă pau­­să —déca este adevărat, d-lor, cu intensi­tatea simțimintelor d-vóstru, se mesóra după drumul ce-l parcurgeți pentru a vă depărta de obiect, caci, d’aci până la Fi­­ladelfia, termenul ăntâiei călătorii a lui Pe­tru, îmi închipuesc câ trebue se fie uă pa­siune — Aide de! éca ce sunt femeile! Au­ <jindu-vă cine­va, ar crede ca d-vóstră sun­teți totul, și când un om călătoresce, o fa­ce acesta pentru a se depărta de d-vóstră, afară numai decâ n’ar face acesta pentru a alerga după d-v0stră. — Ori ce al­t fice, nu pot să-mi esplic acest esil de bună voe; chiar d-tea spu­­se și acum acesta’ și nu pentru ănteia ora te-am audit vorbind ast­fel. — Și d-tea, scumpa mea, îmi spui a­­cesta c’un ton care mă face să înțeleg câ esplicarea nu este departe. D na de Vercillac își rădica ochii câtre bărbatul seu, apoi urma : — Fie ! Petru iubea pe Alisa. — Pe fiica nostră ? Ce ideie !­ — Sunt sicură, adăoga marchiza. Sunt atât de sicură, în­cât voiam să vorbesc cu d-ta despre acest punt delicat, mai ’nainte d’a stărui de Petru să rămână aici. Și daci nu’ți am comunicat nici uă dată cugetările mele în privința acestui capitol, acesta este din cauză ca plecarea și depărtarea bietu­lui băiat făcea să nu mai aibă nici un in­teres. D. de Vercillac dete din umeri. — Buna mea amică,­­jise el, acesta este uă nouă nălucă pe care ți-am făcut-o pentru a-ți mai trece timpul. Viața de țară este plină de asemeni închipuiri nesănătose. — Rîdî de mine, scumpul m­eu Guy, rîiji cât îți place, ríiji dar asculta-mă. Nu cred câ­t ți-am spus ce­va estraordinar. Pe­tru n’a trăit adesea aici ? Nu ne făcea ore­ i­ V k

Next