Romanulu, aprilie 1884 (Anul 28)

1884-04-22

ANUL AL XXVIII-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI Linia de 30 Utere petit, pagina IV..............................40 bani Deta „ „ „ „ HI......................2 lei — , Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia 2 „ — » A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffire et C-nie, 8 Place de la Bourse, LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler,­­Wallfisch­gasse 10. LA FRANCFORT, S. M.­­ la G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă — Din causa sărbătorii de Luni, Sf. Gh­eorghe, <­ia­­nul nu­ va apare de cât Marțî sera. Marți 24 Aprile, la 8 ore sera, se va ține a doua întrunire, în sala A­­teneului. Deputații celor 4 colegă­­ri sunt rugați a veni spre a da sema alegătorilor. 20 BANI EXEMPLARUL REDACTIUNEA 14, STRADA DOMNEI, ADMINISTRATIUNEA 37, STRADA ACADEMIEI • v * 1 fi OGURESGI SI 1884 Multe lucruri am învățat vădinioră de la frații noștri din Transilvania și din Ungaria și multe ar trebui r se’n învățăm ș’acum de la dănșii. Observând d’aprópe modul cum ei stăruie și lucreza pentru dobăndirea drepturilor ș’a libertăților ce li s’au luat, vom învăța cum trebuie se lu­crăm pentru păstrarea libertăților ce am căștigat ș’a drepturilor pe care ne-a mai rămas să le luăm. Se scie în ce mod Românii de supt coróna sântului Stefan au fost despoiați d’uă mare parte din drep­turile ce li se recunoscuseră mai ’na­­inte de Austria prin legi sancționate și promulgate în toată regula. Tote aceste drepturi, precum și desidera­­tele în genere ale elementului româ­nesc din Ungaria, au fost formulate în Memorandum publicat acum cinci ani la Sibiu. Nu mai revenim asupra lor, fiind în­deobște cunoscute cititorilor noș­trii. Vom vorbi astă­zi­ numai des­­pre activitatea ce-o desfășură Ro­mânii pentru a recâștiga partea de­­ înrîurire ce li se cuvine­ în afacerile Statului.­­ Cu căte-va luni naintea alegerilor pentru dietă, alegătorii români din tote unghiurile Ungariei au început a se mișca, a ține întruniri, a for­mula programe. Mișcarea a pornit din căte­va cen­­truri mari cum e Brașovul și Sibiul și cu încetul s’a răspăndit, a pătruns, din comitat în comitat și din cerc în cerc, până ’n comunele cele mai depărtate și mai supuse înrîuririi e­­lementelor străine. In fie­care ținut s’a format câte un comitat compus din alegătorii cei mai de frunte. Acest comitat a re­dactat un apel către alegătorii din ținut rugându-i să se adune, într’un­­ zi anumită, în­cât se va putea mai mare număr, pentru a desbate îm­preună puntele stabilite prin apel. In­dica­otărîtă, alegătorii s’adu­­nară. Am vădut, dupe «fiarele române din Ungaria, cât de impunetare au fost aceste conferințe ale alegătorilor Români și cu câtă maturitate s’au discutat cestiunile care-i interesam Preoți, învățători de prin sate de­părtate, toți s’au părăsit pentru un moment afacerile interesele, pentru a veni să-și de cuvântul și să mărăscă prestigiul otărîrilor ce trebuia să se ia. Membrii comitatului s’au espus fie­care părerile, tóte s’au desbătut s’apoi, în cunoscință de causă, s’au luat, cele mai de multe ori în unanimi­tate,­otărîri definitive. Ast­fel, dacă vom aduna la un loc aceste resoluțiuni vom avea uă ideiă deplină despre starea spiritelor din Transilvania și din Banat precum și despre voința alegătorilor Români. In tote comitatele, în tote cercu­rile, alegătorii s’au pronunțat, apro­­pe într’un singur glas, pentru men­­ținerea programei stabilite în anul 1881 la Sibiu de câtre partita na­țională. Românii nu s’au mulțumit cu în­trunirile, ori­cât de impunătare au fost ele. Presa, acel puternic mijloc de propagandă, nu putea să le sca­pe din vedere. D’aceea, în scurt timp, «lenșii mai stabiliră două organe co­­tidiane, din care unul în Brașov și cel­alt în Sibiu. E destul să cunos­­cem greutatea cu care se susțin la noi «fiarele, unde presa n’a fost în­cătușată încă, pentru a ne face uă ideiă despre greutățile ce dânșii au trebuit să învingă pentru a putea în­temeia aceste două mari criarii. Și care e cuvântul de ordine al tutor acestor întruniri, comitate, cita­­re m­oți și «fiare vechi ? Luptă necurmată și solidaritate. Și ce cer frații noștril în progra­ma pe care ați primit-o cu atâta căl­dură ? Ei nu cer de­cât desființarea pri­vilegiilor ce s’au stabilit în materie electorală și recunoscerea egalității tuturor cetățianilor întru cât privesce dreptul de vot. Se scie ca legea electorală a Tran­silvaniei este întocmită ast­fel în­cât majoritatea română a poporațiunii din acesta provincie este despoiată de drepturile iei electorale. Un Ungur prețueșce la vot cât cinci-zeci séa uă sută de Români. Ast­fel, sunt regiuni în care câte­va mii de Români de la țară, n’au drept s’alegá de cât dece sau două-­zeci de delegați, cari vin se voteze împreună cu căte-va sute de alegă­tori unguri din vr’un orășel pre­care, așa în­cât vocea lor se perde în­tot­­deuna sau nu esercită de cât uă slabă înrîurire. Alegătorii români nu cer de cât ca dreptul de vot se se ’ntindă la toți Românii, fară nici uă osebire și far’ a se stabili între dânșii nici uă categorie. Ei nu cer, cu alte cuvinte, de­cât sufragiul universal. Numai în acest mod Românii vor putea se aibă uă drept o represintațiune a intereselor lor; numai în acest mod ei vor pu­tea să garanteze existența naționali­­tâții lor. Deosebirile electorale stabilite de Maghiari nu vor putea de­cât să-i mențină mereu în apăsare. Dobândirea votului universal se impune deci Românilor de supt co­rona sântului Stefan ca uă cestiune de cea mai mare însemnătate, de la care atârnă viitorul naționalității lor. Și acum ne întrebăm, noi Româ­nii din liberul nostru regat, bine este ca frații noștri de dincolo să dobândescă sufragiul universal ? Care Român va putea răspunde altfel de­cât: da? Atunci, în virtutea câror principii, în virtutea câror considerațiuni, ceea ce este bun pentru Românii de din­colo de Carpați, reu este pentru Ro­mânii de dincoce? Și să observăm: Cei mai înfocați par­tizani ai egalității votului din regatul României, nu susțin sufragiu­ universal ci numai un colegiu unic, ci un ceas fre­care și cu îndatorirea ca cei cari voteza direct să știe a seri și a citi. Le mai însemnăm ca pentru cei cari nu știu citi și scrie , ei cer se voteze prin delegați, să mai notăm ca ei cer ca aceștia să nu dea delegați de­cât în propor­­țiu­ne de unul contra doar în facia celor­l­alți din fie­care colegiu. Ore Românii din regatul liber sunt în așa grad înapoia fraților lor din regatul Ungariei în­cât nici atâta se nu pute fi în drept a dobândi ? Mănținând deosebirile de­ clase, admițând clase privilegiate în țara nostra, nu dam are drept Maghiari­lor să cl­că fraților noștri : — Ce ne vorbiți de egalitate, de sufragiu universal ! Priviți peste frun­tarii. Acolo ați format un regat com­pus numai din Români. Acești Ro­mâni nu sunt nici mai puțin bogați, nici mai puțin luminați , nici mai puțin viteji de­cât voi. Cu tote a­­cestea­, priviți. Majoritatea națiunii este aprope eliminată de la vot; câte­va mii de alegători au mult mai mare înrîurire de­cât sute de mii. De ce nu î-am imita și noi în organisațiunea nostra electorală? Cu modul acesta sătianii Români vor fi tratați într’un mod egal și dincolo de Carpați ca și din­colo. Cu respect supunem aceste apre­­cieri înalților politici sperimentați cari susțin trei colegii strimte și pri­vilegiate. Marți 24 Aprile este sânta Eli­sabeta. Poftim din animă, împreună cu totil, țara, tóte fericirile dorite bunei și Ilustrei Regine a Românilor. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 2 Mai. — La deschiderea Came­relor, ce se va face la 20 Mai, guvernul va cere un credit estraordinar pentru Tonkin de vr’o patru-cleci de milione frânei. Madrid, 2 Mai.—Câte­va bande de in­­surgrați au mai fost semnalate în pro­­vinciele de la Navara și de la Catalonia; ele caută a tăia liniel­e telegrafice și de drumuri de fer­ I DUMINECĂ, LUNI, 22, 23 APRILE 1884. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șâne luni 24 lei; tie? Iuni 12 lei; nu sună 4 lei. Pentru tate țerile Europei, trimestrul 16 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea diaraluî și oficiale postaIe/~r~"v^ LA PARIS, la Havas, Lafflte et C-nie, 8, Place de la Bourse"1 V LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepnblicate se ard — dechzia rațiunilor făcute de guvern, este negreșit peste putință uă înțelegere; totu­și d-sea își va urma sforțările atât în ședință publică cât și în comisiune spre a arăta națiunii, câ a existat bună­voință d’a crea uă stare de transiție și câ a fost respinsă de guvernele con­federate. Alegerile, ce se vor face cu lozinca „legea contra socialiștilor,“ nu va avea alt resultat de­cât acela d’a întări partita social-democrată. Gu­vernul nu trebue să uite câ cu greu vor vota pentru legea contra socia­liștilor aceia cari trăesc supt starea de asediu. Din tote aceste dechlarațiuni reiese — clrc­­ ziarele germane — câ legea contra socialiștilor are cele mai mari probabilități de a fi respinsă de Reichstag, întru­cât cle­ricalii vor merge pe aceiași cale, în acesta privință, cu liber-cugetătorii pene în cestiunea Egipetului, cea ce citim în «Ziarul le Temps de la 30 Aprile . Turcia a primit invitațiunea adresată marilor puteri. Până acum, numai Italia a aderat la propunerea engleză. Austria și Germania stau în reservă și pare că aștepta inițiativa puterilor de pe țărmurile Mediteranei. Gazella de Colonia dedicară Engliterei ca se înșălă décá crede ca pate să gă­­sescă pe lângă puterile europene un spri­jin în contra Franciei. După Peder Lloyd care repetă o­ aserțiune deja formulată de mai multe diare berlineze, cele două imperii germane ar urma, în afacerea egiptenă, vederile cabinetului francez, și Germania ar imita chiar esemplul Fran­ciei, daci acesta ar refuză să ia parte la conferință. DIN AFARA '­­ GERMANIA este tocmai fără interes de a simplifica aci discuziunea urmată, în ședința de alaltă-ieri a comisiiunii Reichstagului pentru legea contra so­cialiștilor între ministrul Putkammer și d. Windhorst. Ministrul es puse în genere atitudinea guvernelor confede­rate faciă cu propunerile d-lui Wind­horst. Legea arată minimul depline­lor puteri de care au trebuință gu­vernele spre a-și deplini sarcina lor; că armă bontă este mai rea de­cât de­loc; guvernele confederate nu pot accepta nici unul din amendamente. Din cele presintate de d. Windhorst reiese în chipul cel mai vădit res­pingerea întregei legi. Măsurile sunt aspre, dar esecutate legal au­ avut de efect de a împedica întinderea de­mocrației sociale, care a dispărut de la suprafaț­ă, dar s’a întărit prin ma­­cinațiunii secrete. D. Windhorst exprima părerea sea de rea ca guvernul refusă d’a primi amendamentele și observă ca, prin cer­curile cunoscute lui, poporațiunea nu este nici cum pentru acesta lege. De aceea nu trebue să se facă socoteli greșite la cas d’uă «b­solvare. In urma TURCIA Citim urmatorele în Neue freie Presse de la 1 Mai: Aleco-pașa, care a sosit de curând în Constantinopole, nu se va mai reîntorce la postul său în Filipopole. Porta nu va pre­­zinta nici un candidat pentru postul de gu­­vernatore al Rumeliei­ Orientale, cǎci este probabil ca, ori­care ar fi el, va fi respins de una din marile puteri. Acesta fiind starea de lucruri, nu numai ca este probabilă că prelungire a provisoratului d-lui Kristovici, dar încă acesta începe a avea cei mai mulți sorți, mai ales ca a dat dovez­i des­pre capacitatea s­a, de a fi presintat ca un candidat la postul de guvernatore. De altă parte, B­iroul Reuter pu­blică un depeșă care crice ca lordul Granville a dat instrucțiuni consulu­lui englez din Filipopole să facă cu­noscut deputațiunilor care voiesc a porni în Europa spre a cere unirea Rumeliei­ Orientale cu Bulgaria ca nu vor fi primite de guvernele europene. NORVEGIA Espunerea ce un diar rus, No­vo je Vremja, face despre carta constitu­țională din Norvegia, este forte sem­nificativă pentru pre­cari șoviniști ruși. După ce citatul chiar esprimă părerea ca într’un Stat atât de constituțional ca Norvegia, regele trebuie să facă tot ce-i va sta prin putință spre a e­­vita d’a guverna c’un ministeriu care este în oposițiune cu politica majori­­tâții, dire ct pentru Rusia ar fi fa­vorabil dăcă Norvegia ar rupe unirea sea cu Suedia și s’ar uni cu Dane­­marca. Atunci cheile spre Marea Bal­tică ar aparține unui Stat pe care Rusia trebuie să-l privesca ca pe un a­­liat natural la cas d’un resbel pe mare cu Germania, care nu este natural­­minte pentru Novoje Wremja de­cât uă cestiune de timp. EGIPETUL Cu privire la nota lordului Gran­ville adresată marilor puteri euro­ CONFERINȚA INTERNAȚIONALA DE PACE Societatea internațională pentru tri­bunalele arbitrarii și de pace din Lon­dra, trimite­­ bazelor următorea comu­nicare : Conferința internațională, care s’a întru­nit în 1882 în Bruxelles, a­otărît să se numesc­ uă comisiune internațională și să fie însărcinată cu organizarea unei a doua conferințe. Comitetul legei englese pentru tribunalele arbitrarii și de pace a fost în­sărcinat s’o convoce. Acesta comisiune, care s’a întrunit de curând în Paris a otărît ca viitorea conferință să se țină la Berna, și adică de la 4 pene la 9 August anul cu­­rinte, spre a discuta urmatorele cestiuni: „1) Tribunalele internaționale arbi­trare. „2) Neutralisarea canalelor maritim« de pe contminte. „3) Tribunalele internaționale. „4) Desarmarea internațională. „Diminețile vor fi consacrate ședințe­lor comisiunelor și după-amie­zile vor fi consacrate desbaterilor generale. Bărba­ții cei mai însemnați din Europa și A­­merica au fost invitați în scris ca să ia parte la Conferință. Faciă cu marele in­teres de care a fost insuflat Conferința de la Bruxelles și cu însemnata și întin­sa corespondință ce s’a urmat, trebuie să admitem ca viitorea Conferință va avea cel mai mare succes. La scrisarea ce am adresat d-lui Wetts, președintele confede­­rațiunii elvețiane, ni s’a răspuns că vom fi primiți acolo cu cea mai mare cordiali­tate. Apelăm deci la toți aceia cari voiesc să ia parte la Conferință, se se pună în corespondență cu noi. „Ajutorele ce se­ vor trimite pentru spo­rirea fondului special trebuincios la acope­rirea cheltuelilor Conferinței, vor fi primite cu recunoscință. Președinte, Hodgson Pratt; vice-preșe dinte, C. C. Wacraeț casier, George Ba chauan; secretar de onóre, W. Philipps secretar, Lewis Appleton.“ FOIȚA ROMANULUI 22 APRILE 50 CĂPITA ROȘIE 9­9 de Fanny Willett Mootley. PARTEA TREIA V. (Urmare) Aic! déca bătrâna Lanyon ar mai fi trăit, ar fi fost pe deplin răsbunată, vă­­itind disperarea tatălui, ar fi strigat „a­­junge, destul, destul, frâ’ți milă de den­sul Domne!“ —• A urmat și Graciela [esemplul mu­mei sale, își ducea ducele! Iubia și a fu­­go­it cu bărbatul care a sedus’o. Décá am ajuns să fiu pentru densa tot atât de pu­­țin lucru ca vântul de sora, acesta ’mi este pedepsa. E îngrozitóre ! — Intr’adevăr duce, dise d-na Delgado, făgăduisem să mă ocup de fetiță. Dar ce să faci! Era departe de tot de lumea nóstra, într’un fel de sat, nu știu cum îi­­ zice. Dute la operă, găsesce pe fiul meu și întrebu’l pe densul. Eu nu mă înțeleg în treburi și nu istorisesc nici vă­ datâ nimic fară voia lui Pietro. Să-’ți dea den­sul noutăți despre Graciela. Are să-’țî spue ce nu visezi­ Aceste cuvinte încurcate măriră teme­rea ducelui di Valdivia. Nu știa ca bă­trâna făcuse jurământul să nu spue nici vă­dată nimic și să temea să nu existe vre­un secret pe care d-na Delgado nu voia să-­l destainuescu. — Spune’mi cel puțin unde este fiica mea. — Nu spui nimic. M’ar certa. Nu știu nimic, n’am vădut nimic. Totă lumea mă privesce ca pe un copil și-’mi pare forte bine. Nu mi se spun secrete, n’am nici eu nimic de spus. — In orî­ ce cas, vei bine-voi a anunța diséra prietenilor noștri evadarea mea și sosirea mea aici. Tot d’uă dată le vei vei mulțumi pentru banii pe care mi-­i au trimis și pentru devotamentul lor. Cu un surîs trist adaogă: — Banii n’au lipsit în vremurile din urmă. — Nu știu nimic. Dute de vechi pe Pietro. Nu-’mî vorbi mie. Ce crez­i ca eu nu tin la viață. Ducele salută și pleca. Intrâ în tea­tru pe ușa artiștilor. — Domnu Delgado ? — Nu cântă disprá. Poftiți «l­ le eșiți pe aici. Să apropiați de scenă. De nă­dată audi sunetul unei viore. Ducele se opri; simțea câ i se umple ochii de lacrâmî. — E uă vioră de la Cremona cjise du­cele forte încet, parcă ar fi vorbit în­tr’uă biserică... și cântă un adevărat în­­ger dintr’ânsa. — E ultima represintațiune! Uă­se­rată de adio ! Sala e plină. Ducele nu asculta. Se oprise pe loc mișcat. Când înceta musica și isbucniră aplausele, ducele se întorse și dete cu ochii de Delgado. Se recunoscură îndată și se luară de mână. — Cum e cu putință ! Prin ce minune ești aefi «lise Delgado trăgându-1 la uă parte. Vino pe aici să intram în legea mea, unde vom fi singuri. — Dacă nu ași visa, dise Valdivia, câci ar fi nebunie să crez j ca nu visez, ași dice câ am audit cântându-se cu vi­­ața mea pe care o lăsasem fiicei mele. Unde este însă Graciela? Uă bătrână ră­­utáciasa mi-a spus lucruri înfiorătore des­pre densa. — Iți voi­ respunde peste un moment. Grozav te-ai schimbat. Trebue să fi su­ferit mult. Cred ca ai să ne resbuni. — Da, am dus un traiü îngrozitor. Cu tote acestea în cei din urmă doui ani, supliciul meu a fost mai dulce. Banii pe cari mi-ați trimis mi-au fost de mare a­­jutor... și aț înlesnit evadarea mea. Nu sciu cum să vă mulțămesc tuturor ! Acești bani fuseseră trimiși de Gra­ciela, care nu-i scrisese nici să dată un singur cuvânt. Comitetul nihilist spre a-șî însuși meritele acestui ajutor o împiede­case să-i scrie.­­ Nu ne-am făcut de­cât datoria. Toți prietenii noștrii se vor înveseli aflând ca supliciul meu s-a sfîrșit. Ducele nu res­pinse. Se găndea la fiica mea, ar fi dorit ca Delgado să fi umblat de cjece ori mai repede. De uă dată observă infirmitatea Peruvianului. — Ți s’a întămplat ceva? Mi se pare ca ești șchiop ? Delgado se roși și că flacără trecu prin ochii sei. — Da, am fost schilodit din greșăla mberabilelui lord Enderby. Apoi deschidând uă ușe făcu ducelui seen să intre. — Am multe să-ți spui în privința a­­cest­i bărbat. E amorezat de fiica rea. Ușa se închise peste ducele și secre­tarii comitetului nihilist. Graciela fiind nevoită să mai stea­gă oră într’una pe scenă, gelosia avu tot timpul să verse venitul său în sufletul evadatului. Graciela găsea îndatorirea cea mai a­­nevoie de îndeplinit de­cât ori­când. In ochhi lordului Enderby, pe care-l ved­use în silă palid și trist, citea ca să învi­­nova­ire. Fata începuse să se întrebe daca nu făcea rea să sufere jugul pe care-l pur,a, decă puterile sale și ale amantu­lui său le vor permite să mai rabde mult tim­­ită situațiune atât de grodavă. Nu­ma-i era plină de lacrămi. Graciela întonse în cabinetul său de toaletă și se trămise pe un jeț când întră Molly ca­să brtună bătând din palme cu veselie. — Ah! ce noutate, domnișoră! S’a în­tors bătrânul care scârțăe din viață ! A­­vem să jucăm până vom da pe brânci! — Taci Molly, «jise mistress Blake, intrând în camera Gracieler. In adevăr îți aducem uă noutate însemnată... uă noutate pe care eu o găsesc forte bună. Mâne mă voi întorce pentru tot­deuna liniștită la mine acasă. — Ce s’a întămplat. — E aici... la cinci pași de d-tea, vă personă pe care n’ai vădut’o de mult... care te aștepta... care arde de dorința să te veda. Gracie la îngălbiri și se scula în pi­ciore. — Décá e lordul Enderby, spune-i câ-i rog să plece. — Scumpa mea, nu este lordul En­derby... este tata d-tele. Nu-ți pare bine. — Tată meu ? Mistress Blake deschise ușa. In pra­gul ușei sta un bătrân trist, nemișcat. Graciela îl vădu do uă­dată cu Delgado care sta la spate. Atunci gândul fetei sbura spre iubitul ieu, parca ar fi vrut să-l apere în contra dușmanilor. Intindând brațele spre tata-sea, făcu un pas înainte și că«fu leșinată pe scân­duri. . VI Lordul Soulis și cu fiul său ședeau­ la club, la un ferestru, privind lumea care trecea pe pod și vorbind după obiceiu despre tóte fleacurile. — Vom schimba noi lumea, «b­cea­mar­chisul. Vom combate cu lumina electrică electricitatea va înlocui tunurile. Inchi­puiesce-ți două-zeci de mii de omeni cul­câți la pământ prin electricitate. — Cân­d vom ajunge la acest grad de civilisațiune, răspunse lordul Soulis poți se vor împăca lucrurile fâră rasboiu. — Nu prea îmi vine să cred. N’ar­e nici natural, nici conform cu obiceiurile ar fi chiar lucru plicticos. — Ai dreptate. Uă bătălie bună și țe pană are ha<— Ai face însă bine dacă a întrebuința facultățile destructive ale e­lectricitatei rele în contra dușmanilor care lucrează în întunerec, și nu se bat pep' la pept. — Asta e treba poliției care-l caută cu felinarul. — Și care nu prea ne luminează "pe noi. Ana mă încredințeză câ Enderby a primit amenințări din nou și să scriseze povățuindu-l prietinește să nu plece în Italia unde nu e sigur de viață. — Cred ca nu-i trece prin gând să se ducă ? — Ba da. Pleca mâne la Neapole. Il însoțesc. — Ce nebunie! Nu cum­va ești și tu am predat de Reno ? — La nebunie, iubitule. Călătoria mea mai are și alt scop. Voesc să apăr pe Enderby. M’a rugat Ana să stau lângă densul ca să lipitore. ■

Next