Romanulu, ianuarie 1885 (Anul 29)

1885-01-14

ANUL AL XXIX-LE Voiesce și ve­ putea. A NUNCIU­RI Linia de 30 litere petit, pagina IV..............................40 bani Det0­n > „ „ HI....................2 lei — „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la Gr. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancaze sc refasă — Administrațiunea amintesce d-lor abo­nați cu un mare număr de abonamente espiră la 1 Ianuariu viitor. Rugăm pe d-nii abonați a-șî reînnoi neîntârziat abonamentul, pentru a nu suferi întreruperi în primirea diarului. Cel mai lesnicios mijloc de a trimite­­ abonamentul este prin mandat poștal. BÜGÜRBSGI GALINDAR1885 Venim, după cum am promis, la studiarea alteia din căușele care au înrîurit asupra nașcerii și agravării crisei economice în care ne svîrco­­lim !. Acesta causă este întrebuințarea neproductivă de capitale, într’uă că­­tățime mult superioră economielor țarei. Statele, în genere, au un mijloc lesnicios și folositor, dar în același timp plin de pericole,­­pentru a sa­tisface trebuința lor de cheltuieli. picem ca lesnicios este acest mij­loc, pentru ca — afară de forte rare escepțiuni — Statele găsesc tot­deuna banii ce le trebuiesc. Mai, numai condițiunile se deosi­­besc, după împregiurârile în care se fac asemene apeluri de fonduri. Acest mijloc este folositor pentru câ prin el numai se pot întreprinde acele lucrări mari, colosale chiar, ale căror cheltuieli se aruncă și asupra ge­­nerațiunilor viitore pentru câ și ele se folosesc de finele lucrări. Este folositor mijlocul acesta, când cu m­udinți S. și 1*1 îjC Lii o OUI II* țâză, când sarcinele ce se pun po­perațiunilor nu trec peste puterea lor de producere. Dar multe și mari pericole ascunde în sânu-i, când înțelepciunea, preve­derea nu presidă la îndeplinirea u­­nor asemeni operațiuni. Intr’adevăr, când împrumuturile se întrebuințază la lucrări reproducă­­tore, când adică producerea acelor lucrări acopere ea ânsâși sarcinele ce statul se asupră­ și, împrumutul și lucrarea făcută cu el devin mici­ loce de propășire a națiunii. Când, din contră, lucrările făcute sunt neproductive, sarcina împrumu­turilor contractate pentru săvârșirea lor devine grea și apasatare pentru națiune. Și — ceea ce este mult mai rar — când acea sarcină trece peste e­­conomiele ce națiunea e în putință de a realisa prin a­cea muncă, corpul social suferă și, într’un moment, se găsesce în prada unei crise, care su­grumă ori-ce întreprindere esistente și împedecă alte întreprinderi n­oi. Ceea ce spunem aci cade supt sim­țul comun. Ori­cine înțelege cu adevărat este ceea ce afirmăm. Totuși, pentru a înlătura ori­ce bănuială, punem opiniunile ce am e­­mis la adăpostul autoritâții unui eco­nomist di primo cartello și în același timp un financiar și bărbat politic distins, cunoscut și recunoscut ca a­­tare. D. Leon Say, vorbind despre cău­șele criselor, dice : „A imobilisa în toți anii capitale mai însemnate de­cât acelea pe care comercial, industria sau cruțarea sunt în stare d’a le procura, este a pre­găti un spǎimantatare crisă [pentru un viitor forte apropiat. „Trebue nu numai ca guvernul să se feresca d’a imobilisa mai multe capitale de­cât pot produce cruțările particulare, ci să se mulțămască a lua din aceste cruțări numai oă par­te din ceea ce este disponibile, spre 1) Asupra acestei cestiuni, redu­se Românulu de la 20 Noembre 1884 20 BANI EXEMPLARUL REDACȚIUNEA 14, STRADA DOMNEI, ADMINISTRAȚIUNEA 1, STRADA DOMNEI Directore politic și gerante răspunzător, C. A. ROSETTI a lăsa industriei și comerciului fa­cultatea de a găsi în fondul comun al cruțărilor private nouele capitale ca­re sunt trebuitore desvoltării produ­cerii lor și pentru a-și mări mișca­rea afacerilor.“ D. L. Lay susține ca imobilisarea de capitale în cătățime mai mare de­cât produsul cruțării private e uă causă de crisă. Teoria sea e mai e stinsă de­cât aceea pe care o schițazăm noi în rîndurile de mai sus. Deci, cu atât mai exactă, mai a­­devărată și mai sigură este afirmarea nóstru ca imobilisarea de capitale, într’un mod neproductiv sau relativ puțin productiv, e și nu pate să nu fiă uă causă de crisă. Teoria acesta stabilită, credem, în­tr’un mod temeinic,cu ori­cine—făcând consciințios și cu atențiune examenul împrumuturilor nóstre de stat și a di­­feritelor emisiuni de rentă —se va convinge că acesta mare consumare și imobilisare de capitale n’a putut re­­mâne fară înrîurire asupra stării nó­stre economice. Maî mult , ca întrebuințarea celor­­ mai multe din acele capitale, nefiind reproducătore, ar fi fost peste pu­tință să n’ajungem unde suntem, da­­că nu astă­zi—aparițiunea crisei a­­gricolă a grăbit manifestarea răului— JlnnvvXMnt M /V «/Ji ______"____"— Mai adăugând la acestea și la cele dise în numerile precedente, ch­eltu­­ielele de­­ zecim­i de milione care să fac pentru întreținerea funcționarilor, de la vlădică până la opincă, și ți­nând sema ca toți aceștia sporesc consumațiunea, fără a contribui cu ceva la mărirea producerii, vom com­pleta aprope —mai adăugând și bursa —căușele cari au contribuit la ms­­cerea sau agravarea crisei de care cu toții suferim și ne plângem. • Intr’un alt număr, vom atinge ces­­tiunea înrîuririi ce a exercitat bursa asupra crisei și vom încheia arătând ce ni se pare de făcut pentru a po­toli, adică a mai micșora, întru eșt cu putință este crisa actuală. Câtre domnii alegători ai colegiu­lui al Il-lea din Ploesci Domni alegetori. La 28 Decembre trecut, 507 din­tre dumnevestrá, din 1164 înscriși, au luat parte la alegerea unui deputat. Din acești 507 votanți 241 au bine-voit a vota pentru mine, d­i rog a primi spresiunea simțimintelor mele de recunoscință. Să-mi dați voie acum, onorabili­­ domni, să vă esprim recunoscință mea într’un mod mai demn de domnia­­vostru și de mine. Ca alegători în colegiul al II-lea sunteți negreșit și bărbați politici. Iescu a fost necurmat alesul comer­cianților Ploieșteni. Supt guvernul d-lui Catargi, Plo­­ieștenii, supt conducerea d-lui Grigo­­rescu și a amicilor săi, au luptat con­tra bandelor și contra baionetelor; și când capii partitei naționale liberale nici în Bucuresci nu mai putură fi aleși, unii din ei, între cari d. Ion Brătianu, fu ales de câtre agerii și liberii alegători ploieșteni, amici po­litici și personali ai d-lui Grigorescu, ci cetățianii din alte orașe rădicară statua Libertății în orașul Ploieștii. Când veni rătăcita catastrofă de la 8 August 1870—pe care nici a­­cum n­u cunosc bine câci lipseam din țară d. Grigorescu a fost acuzat, împreună cu d. Ion Brătianu, ares­tat și maltratat. Decá dor ași fi declinat candida­tura mea, atunci când ea a fost pro­pusă de d. C. Grigorescu, s’ar fi­­ zis de unii și s’ar fi credut de alții câ declinarea mea provine din causă ca și eu m’am unit cu mulți alții pentru a lovi în acest bărbat, tot­­deuna activ, patriot nestrămutat, ceea ce, in tóte privințele, este contrarii­ cu adevărul. In urma acestor explicari, fie­care din dumnevostru, domni alegători, în­țelege și simple ca, chiar dac’ași fi putut primi a întră în Cameră, — ceea ce să scie ca nu pot — atât principiile mele cât și stima ce am pentru vechiul luptător d. C. Gri­gorescu îmi împun cea mai impe­­riósa datorie d’a-î strânge mâna ci iubire ș’a declina onorea ce ați bine VAlf Q _mi V. Rosetti. aGRAFIC­I­­ AS cerere. Mai tóte au acoperit deficite bu­getare sau datorii flotante, adică s’au întrebuințat pentru ch­eltuieli zhilnice și ordinare. Sistema de administrare a intere­selor și averii Statului a fost cu to­tul nepreved­etóre și empirică. In loc d’a căuta se cresea resur­sele Statului prin desvoltarea produ­cerii și averii particulare, sistema gu­vernamentală, cu religiositate și în permanență urmată la noi, a fost d a recurge la împrumuturi, d’a îngloda în datorii viitorul cu generațiunile lui, pentru plata sarcinelor de zi ale presvntelui. Acesta explică împrumuturile multe, dese și aprópe anuale, care s’au fă­cut la noi, într’un lung șir de ani, pentru acoperirea deficitelor, a dato­­riilor flotante și a unor construcțiuni mai mult de fast de cât de vr’vă vădită trebuință sau interes. Să înțelege de sine ca acesta sis­temă de stat, greșită ca concepțiune, nu ne putea duce de­cât la un de­­sastru, despre care criza actuală e numai că prevestire. Dar—și asupra acestui dori să se flișeze mai bine purt­am atențiu­nea publică—chiar cheltuelile ce au fost destinate la lucrări reproducă­tóre n’au dus la resultatele accep­­tate. Intr’adevar, câile nóstre ferate, cea mai însemnată din lucrările făcute în țară ș’a cârora sarcină se cifreza la mai mult de jumătate din datoria publică, n’acoper și mult timp încă nu vor acoperi anuitățile capitalelor imobilisate în construirea lor. 1) Intr’un cuvânt, împrumuturile care formeza greua sarcină a datoriei nós­tre publ­ice întrebuințându-se în mod cu totul neproductiv sau puțin pro­ductiv, să înțelege de sine ca nu puteau să nu exercite uă fintr-'re deprimatare asupra mersului aface­rilor publice și asupra stării econo­mice a țărei, ce crede ca este bine a se face în cestiunile cele mai însemnate ale bi­­lei, și prin ce mijloce crede câ este mai bine a se face. Eu nu mi-am pus d'astă-dată can­didatura în nici un colegiu; nu m’am presintat nici naintea vóstrá; nu v’am adresat în scris profesiunea mea de credință, deci, după principiile mele, nimene nu trebuia să voteze pentru mine. La alegerea de la Decembre tre­cut d. C. Grigorescu a credut câ este bine să propună și candidatura mea, alegătorilor colegiului al Il-lea din Ploiesci. Am aflat despre acesta prea tăr­­diü, pentru ca se pot să servi par­ticular amicului meu d. Grigorescu, și mai târc­iu încă pentru ca să pot să vorbesc, printr’uă epistolă publică, cu domniele vóstre. Détér­énsé astă­zi d’a vorbi, lim­pede și cu inima deschisă, câtre toți Ploescenii în genere și’n parte câtre d-vóstre cei 241, cari m’ați onorat cu votul vostru, îmi împlinesc da­toria. După ce, prin epistolele mele, câtre vechii și foștii mei alegători din Bu­curesci, am fos dechlarat câ nu mai pot primi acum mandatul de depu­tat și pentru ce nu-l mai pot primi, nu mai puteam repeți aceeași dechla­­rare câtre d. Grigorescu și câtre a­­micii săi, personali și politici, și cea pentru cari cause. Mi-am pus întrebarea: — Cine este d. C. Grigorescu ? Și mi-am răs­puns : Unul dintre cei mai vechi, mai a­­geri, mai necurmați, mai nestrămu­tați și mai onorabili luptători ai par­tidei naționale liberale. Ce-a găsit Constantin Grigorescu în Ploesci când a venit în acel oraș? Pe toți comercianții expuși la bi­ciul ori­cărui prefect voia să pună mâna pe biciu. Ce-a făcut el ? A intrat între dân­­șii, le-a­­ vorbit cai și nópte, pentru a-i face să înțelegă drepturile și da­­toriele lor; trecând ast­fel cu dânșii prin tóte suferințele, a avut fericirea de a fi înțeles și a-i face să sfărâme bi­ciul și să devie liberi și considerați. De la 1857 și până la alegerile pentru Camera revizuirii, d. Grigo­______ __.Infirmă scriea ca Francia a propus supt scrierea unui împrumut egipten care va fi emis supt garanția colectivă a puterilor; se mai spune ca ea va primi stabilirea unui im­­posit asupra cupanelor de rentă, dar câ ea va respinge absorbirea domen­ilor de câtre Englitera. Le Temps crede câ e cu putință uă înțelegere între Francia și Englitera, pe când în cea mai mare parte din cercurile politice, acestǎ înțelegere pare îndoiasă. Saigon, 12Ianuarie.—Se semnalezǎ tul­­burări în Cambodge. Fratele regelui dând semnalul rescalei, a atacat un post fran­­cez. S-a trimis îndată ajutare Roma. 12 ianuarie.­­ Senatul. D. Car­­rac­olo vorbind de soriile ce au circulat în privința politicii coloniale a Italiei și semnalând preocupările provocate în pu­blic prin trimiterea trupelor în Assab, întréba deca guvernul crede ca este bine să dea lămuriri în acesta privință. D Depretis răspunde ca nu pate să fa­că nimic mai înainte d’a conferă cu d­iancini. Constantinopole, 12 Ianuarie.—Stațio­narul german „Loreley“ a îmbarcat mi­siunea trimisă de Germania la Angra- Pequena. Atena, 12 Ianuarie.—Prințul Walde­mar a părăsit Atena pentru a se duce la Constantinopole. Scriea, cum ca el ar fi succesorul eventual al prințului Bul­gariei, trebuie să fie desmințită. Cracovia, 12 Ianuarie. Ziarul Czas pu­blică un corespondință vieneză, care, în­­temeindu-se pe in­formațiuni autentice, desminte într’un mod categoric soriile privitóre la oă crisă ministerială și mai cu semn la demisiunea ministrului de co­­mercia, baronul de Friedenthal. Paris, 13 Ianuarie. — Camera deputa­ților a reales pe d. Brisson ca președin­te. Senatul s-a amânat până la 29 Ia­nuarie. Saigon, 13 Ianuarie.—Turburârile sem­nalate în Cambodge nu s’au­ manifestat de­cât la hotare. înăuntrul țărei a fost li­niște. Madrid, 13 Ianuarie. — Senatul a dat, prin 136 voturi contra 48, un vot de în­credere cabinetului. Londra, 13 I­nuarie. — Tomes asigură ca afacerile Coreei sunt pe cale de a se împăca. Cair, 13 Ianuarie. — Generalele Wol­­seley a telegrafiat ca n’are trebuință de nici ajutore. Berlin, 13 Ianuarie. — Reichstagul a votat în a treia citire și fără discusiune creditul suplimentar cerut pentru a aco­peri cheltuielile trebuinciuse întreținere bastimentelor care vor face capotagiul pe lângă Cameron. Comisiunea bugetară a Reichstagului a adoptat în unanimitate, afară de un vot, tóte disposițiunile bu­getului marinei precum și creditul de 150,000 de mărci cerut pentru o­ călă­torie de cercetare a interiorului Africei. Berlin, 13 Ianuarie.— Reichsanzeiter, ca­­racterisând ideile su­ținute de fiiarul polo­nez Przeglad Powszechny publicat de iesuitul Morawski în Cracovia, fiice ca acest fiiar 1) Asupra acestei cestiuni, redă-se Românul d ,țe de la 20 Noembre 1884, are de scop să restabilescă regatul Po­loniei ; fata germană adaugă câ intere­sele catolice nu vor câștiga nimic din a­­semene visuri și mai cu semn din artis cole dictate de ura Germaniei și de far­natismul ultramontan. Roma, 13 Ianuarie.— Scriea cu d. Man­cini­s ar fi­otărât să adreseze că Notă puterilor sau represintanților Italiei în străinătate, în privința cestiunii din Assab, n are nici un temeiu. DIN AFARA AUSTRO-UNGARIA In discusiunea generală din Land­­s­tagul croat asupra cestiunii indemni­tății,e vorbiră între alții, la 10 Ia­nuarie, și d-niî Radosevici și Pavici. Gel­d anteia din acești oratori dise între altele . ’ Y Statul nostru este un ce unic în felul lui, și tot ast­fel sunt și tóte legile pre­­sintate aci. Nu putem vorbi despre bu­get, fiind­ca nu suntem stăpâni pe veni­turile nóstre. Pe basele actuale, relațiu­­unile nóstre cu Ungaria nu vor put­ea fi nici vă dată curate. Daca avem a regreta astăzii de căderea vietei publice și sociale,­­ apoi acesta nu se póte imputa oposițiu­­nei. Acesta dovedesce numai ca sistema nu valorăză nimic , cu ea vor peri énse și toți partizanii iei. Nu vă mai plângeți ca partita imperială a adoptat și ea ideia slavă, pe care o găsesce și densa cea mai bună. Oratorele vorbesce apoi despre Ru­sia, care a liberat poporele c­reștine din Turcia, și aduce Corona in dis­cnsiune, din care causă președintele îl cheamă la ordine. După aceea. d. D Despre pretențiunile lor. El dise : Nu supt numele sârbesc, ci numai supt cel croat pot fi cerute drepturi în acestă ț i țară Caracterul religios, pe care Serbii îl cer pentru scólele lor, este contra spi­­­­ritului timpului. Autonomia bisericei gre­­­­cesci este mai mare de­cât aceea a bise­ricei catolice. Deca se va găsi de tre­­­­buință regularea autonomiei bisericei, a­­­­poi acesta va trebui să se facă printr’uă lege generală. Nu Serbii au vărsat sân­gele lor pentru drepturile Croației; ei au fugit din țara lor aici și au fost primiți într’un chip ospitaliar. Președintele. — Retrag oratorelui cuvân­tul, de vreme ce­­ l-am chiamat vă dată la ordine. D. Varcevici. — Ne tratați ca pe copil de la scula și cu tote acestea aveți pre­­tențiunea să fiioem­­­naltul Landtag. D. Kamevar. — Să vă fie rușine d’a vă purta ast­fel: Președintele. — Voi­ fi silit să ridic ședința. D. Bakarcicî.—Nu soli nici să te porți. Ia secțiune de la președinții celor­l­alți Landtaguri. Se dâ apoi cuvântul d-lui Pavici, guvernamental, care, ne­vorbind în cestiune, este necurmat întrerupt de oposițiune. Președintele —Nici partita d-vóstra nu vorbesce în cestiune. D. Mazzura. — Protestez și rog pe pre­ședinte, déca este om cinstit, să spună a­­devărul și să dechlare déca n’am vorbit numai în cestiune. D. Pisadei. - Déca ar fi om cinstit n’ar ședea acolo. Președintele. — Deputatul Pisad­­i a fu­s nisce cuvinte peste care eu nu pot trece.­­ De aceea propun ca el să fie esclus pen­tru 25 de ședințe. In fine, după mai multe turburari se dete cuvântul guvernamentalului d. Pavici, care ’și termină discursul séui­dicând, ca legătura cu Ungaria este uă trebuință istorică. Ast­fel se sfîrși discusiunea gene­rală asupra cestiune! indemnității. i ITALIA ! Uă telegramă din Roma, cu data­­ de 10 Ianuarie și publicată de Neue freie Presse, aduce urmatorele amă­nunte asupra afacerii Cirmeni: In Senat, d. Mancini răspunse la oă interpelare a d-lui Majorana în privința­­ afacerii Cirmeni. Fie­ ce guvern este în drept a espulsa p’un străin care nu res­­­­pectă datoriile ospitalității, și acesta mai ales când în acel stat există legi escep­­ționale. Nu este exact cu decretul de es­t d La i.. LA VIENA, IN ITALIA, i. — Artk pulsiune n’a fost nic­i el spune ca d. Cu­m I bine. Nu sunt eu eh; I deca acesta espulsiune I portuna. Ambasada ! comunicări oficiale eh I se lua acesta mesură I un semn de amicie și I Est o rugai a mai cerce ! dar mi se răspunse că N­­ a se revoca acesta r : luată și contra altor și s’au făcut în privi. diplomatice De fapt, de Francia și Austria naloge au fost zadari EGRIPE­ Peste câte­ va­­ zile cat, printr’un notă sul puterilor la pro] ale Engliterei. Se p dat ca în acesta ne num­ai de Francia, tro-Ungaria și Rusia cea mai mică pomne. Ast­fel fiind, s’ar fi afacerea egiptană, Ii țit cu totul de pun european. Totuși, su< spuse de Norddrit Zeitung, s’ar părea c­are Germania și îm­­bunătățit forte mult Acesta se confirmă a rea relațiune din Se publică Neue freie ! Aflu chiar acum de 1 ploma­ică, cu relațiunil nia și Englitera au dt­­ple forte bune și am mP.il QO a înțelegerilor pendinte binețe. SCIRID’AS Monitorul oficial publică­­ înaltul ordin de zi : „Virtut­e militară este cea mai scum­­­pă și nobilă moștenire a națiunei ro­­­mâne. „A o păstra intrega este cea mai mare „dorință a inimei Mele la care cuget ne­adormit. Lucrați dar, fără preget, ca și „în trecut, și ast­fel veți fi vrednb­il ur­­­mași ai vitejiei strămoșesc! și la înălți­­­mea tradițiunilor militare. „Oficiali, supt­ oficiali și soldați, vă u­­„vez un an bun și fericit!“ Dat în Bucuresci, la 1 Ianuarie 1885, CAROL* Ieri, după săvârșirea serviciului divin de la Mitropolie, oficialii superiori din garnisonă au fost primiți, la ministerul de resbel, de d. generare Fălcoianu care a citit ordinul de pe armată dat de M. S. Regele. * * A * Mâne vor apare în Monitor discursu­rile rostite ieri la serviciul divin de la Mitropolie de Em. (­S. Mitropolitul Pri­mat și de d. D. Sturdza, ministrul afa­cerilor străine, precum și răspunsul M. S. Regelui. * * Telegraful crede a se vedea indicat în aliniatul următor din primul nostru Bu­­curesci de la 29 Decembre. „Mai mult, chiar un chiar care-și făcea uă plăcere deosebită de a persifla ideia ce susținem, a revenit acum și e mai cato­lic chiar de­cât Papa.“ El răspunde ca a fost și este protec­ționist, cu respunderea pentru articolele liber-schimbiste ce a publicat e a tineri­lor din redacțiune. * * * D. Fulton Paul, consulul general al Statelor­ Unite ale Americei, reîntorcân­­du-se din concediul ce avusese de la gu­vernul d-sale, a reluat, în­­ ziua de 23 Decembre, direcțiunea afacerilor consula­tului general la Bucuresci. * * * Primim din Panciu următorea telegramă: Israelitul Sor pradă pe locuitorii comu­nei Straoane. Procurorul a ordonat con­statarea faptelor dar administrațiunea îl protegtă; 300 locuitori sunt disperați, arătați ministrului starea de decadență a administrații județului Putna. Ch. Manea.* Vom publica mâine darea de semn ce ne trimite colaboratorul nostru Claymoor, despre balul palatului. *­­ * * * * *

Next