Romanulu, februarie 1885 (Anul 29)

1885-02-01

BüCURESCI 3 ÄAB1885 Guvernul a presintat dilele aces­tea Camerei deputaților un proiect pentru modificarea legei din 1860, fu­ privința impositului funciar. In espimierea de motive, care în­­soțesce acest*“ proiect, se dice ca gu­vernul voiesce a introduce si’n ace­­stă lege modificările imperios recla­mate de progresul timpului, de echi­tate și de interesele economice ale țarei. De­și suntem nevoiți a m­erturi că nu pre­vedem urmărirea progreselor enumerate de d. ministru de finance, totuși recunoscem, din alte conside­­rațiuni, că proiectul d-sele are multe părți bune. Prin acest proiect să modifică atât legea din 18­50 pentru contribuțiu­­nea fondară, cât și cea de la 19 Martin 1871, prin care se stabili ca contribuțiunea fondară să fie de șase la sută pe an din venitul curat. Daci am face comparațiune între contribuțiunea fondară de la noi și cea din alte State, am găsi ca’n alte țări ea este de trei și patru ori mai mare de­cât la noi. Deci nu din a­­cest punt de vedere vom vorbi în acesta cestiune. Impositul, fapt ori­care denumire s’ar presinta, este datoria comună a cetățianilor pentru folosele ce le pro­cură societatea. El este deci că tre­buință, cu condițiunea ensé d’a co­respunde scopului pentru care se ia. Cunoscutul economist frances d. E. Vignes, vorbind despre imposite, scrie urmatorele : „Impositul nu este de­cât plata serviciilor sociale, și el este trebuin­cios, precum este, din puntul de ve­dere economic, prețul ori­cârui ser­viciu. „ Acest adever ne pare în afară de ori­ce discusiune, bine­înțeles ca el nu s’aplică de­cât la impositul sta­bilit într’un chip drept și din care cetățianul retrage un folos.“ Acesta fiind definițiunea impositu­­l­ui, acestea fiind basele pe care el trebue să fie aședat, se pete­­ fice ca impositul este uă dare drepta, ori cât de grea ar fi ea. Societatea are dreptul se pretindă de la cetățiani sacrificii, cu condițiunea ca ele să fie repărțite asupra tutor cetățianilor în raport cu micjlócele de cari dis­pun, ceea­ ce se numesce imposit pro­porțional. S’­­«’ăsti însă economiști însem­­n dam Smith, J. 13. Say și îmbătut sistema impo­nal și au susținut Ei st-au înteme­­­ când cu unui om ca. 1000 lei îi este mu un im­posit anual a ace­luia care, avem­ -i un imposit de IOW ei au dedus ca impos, mergă progresând matei, raport cu venitul. Alți economiști tot atât de în­nați, ca Rossi, M. H. Passy, Barbi au combătut acestă sistemă dicând câ ea este­ arbitrară și ca nu numai ar împedica pe cetățiani d’a munci, dér încă s’ar ajunge la aceea ca im­positul să absorba capitalul. D’aceea și Thiers, ultra-staționar în ideile sale, combătând impositul progresiv în cartea s­a, „ Despre pro­prietate“,a zice între altele : „Ne place mai bine uă regulă, ori­cât de aspră ar fi ea, dor­ită regulă care să fie stabilă, fie să și care să nu ne facă depending de virtuțile nimănui. “ Ast­fel dar amândouă sistemele, printre care nu putem număra pe a­­cela susținut de d. ministru de fi­nance prin nu­oul sâu proiect de le­ge, își au­ avantagiele și desavantagie­­le lor. De aceea John Stuart Mill, îngrijat mai ales de clasele sărace, propune în privința acestora un sis­temă pe care pare c’a voit s’o a­­dopte pre­cum și d. ministru de fi­­finance, G. Lecca. Stuart Mill propune să se scu­­tesca de impositul direct un mini­mum din venit. Acest minimum să fie însă de ajuns celui care-l posedă spre a-și preîntâmpina trebuințele vieții, ci impositul să se așede nu­mai asupra acelei porți din venit ce trece peste acest minimum. Ca să ne lămurim și mai bine să luam un exemplu. Un om, după mulți ani de mun­că, reușesce în sfîrșit a aduna un mic capital cu care-și clădesce­ră căs­­d­ura, unde d’abia încape el și fami­lia sea, ce mai câștigă cu munca zil­­nicâ, d’abia ’I ajunge să se hră­nească. Se face recensământul, și comisiu­­nea găsesce cu acea cascii­ră, dacă ar fi închiriată, ar da proprietarului iei un venit de patru sute lei pe an. Se scade a patra parte din acestă sumă și nenorocitul om se vede im­pus cu opt­spre­zece lei pe an, nu­mai pentru Stat, afară de cele­lalte dâri, care se mai urcă încă la a­­tâta și pe care trebuie să le plă­­tiască numai din munca lui cu dliva, din care-și susține familia. Pentru nisce asemene­ameni socie­tatea ar trebui să fie mai dreptă. De aceea cicern ca nu ne pare drept a­­liniatul ci de’ supt art. 11 din pro­iectul guvernului, care elice câ sunt scutite de imposit: „Drumurile și piețile publice producătóre de venit, precum și casele a câror chirie a­­nuală n’ar trece peste una sută lei.“ Nedreptatea ne pare strigatore, și aci se véd și ’mai bine ne-avantagele ce are impositul curat proporțional pentru cei săraci, cari sunt puși pe aceeași linie cu cei bogați, ba dncă acestora le acordă avantage mult mai mari de­cât celor ne-avuți. Exemplele ne par de prisos. D. J. B. Say, partizan al impo­sitului progresiv moderat, propune în opera s­a : „Curs de economie politică,“ uă soluțiune pe care o supunem aoi desbaterei publice spre a se vedea dacă nu pote fi aplicată și la noi. D-sea crrce : „ Uă contribuțiune curat propor­țională, nu este ea mai grea pentru cel sărac de­cât pentru cel bogat ? Omul care nu produce de­cât canti­tatea de pâne trebuinciasá spre a’șî hrăni familia, trebue el se contribue întocmai în aceeași proporțiune ca cel care, mulțămită distinselor sale talente, imenselor sale proprietăți, însemnatelor sale capitaluri, nu nu­mai ca se bucură și procură la ai tate lucrurile, dor âncă își spo­­~<e fie­care an averea... Totuși, dațiunea francesă, mai mulți mai ales cei cari eser di­­­ e înrîurire asupra d­ărâ­­­murilor legiuitore, esprimară­­ oră contra impositului progre­ Ei îl priviră ca un motiv de descr­umag­eare pentru ori­ce sporire a averii prin urmare pentru ori­ ce fel de uă prin perfecțiune ; ei îl espuseră ca acor­dată nepăsării și lenei, de vrem­­e ce un asemene imposit pe­depsea,­­. zicem ast­fel, succesul. Dar s­­unt deosebite feluri de pro­cesiuni uua de cât­e sunt de acelea care n’ar un forte mică parte din venit m­ot­­res,uneai de exemplu, care s’ar regula nu <lu­a venitul total, ci numai dup­ă scorul venitului­“ Póte ca uă asemene sistemă, care se numesce impositul proporțional progresiv, ar fi bună și pentru noi, și d’aceea ne­­ credurăm datori a o supune desbaterii publice. De altminteri, acesta sistemă nu este privitore de­cât la impositul di­rect , căci cel indirect lovesce mai mult în cei neavuți. De fapt, după cum observă J și jjd. J. B. Say, nici­­uă­dată un cetățian care are un ve­nit de 300.000 lei pe an nu va con­suma de trei sute ori mai mult zahăr sau vin de­cât acel cetățian care are un venit anual de 1000 lei. Ast­fel dar, cu cât averile sunt mai mici, cu a­­tât ele sunt mai greu­ lovite, întru ce privesce impositul indirect. In vederea dar celor ce e spuse­­răm aci, credem ca guvernul ar face bine sa modifice aliniatul d de supt art. 11, ast­fel ca se se prevadă uă scutire de imposit pentru cei cari n’au de­cât uă casă în care locuiesc și care, închiriată, ar procura pro­prietarului iei un venit de trei­ sute lei. Acesta scutire să dăinuiască pe cât timp casa n’ar fi închiriată. Acele case case, care, daca ar fi închiriate, ar da un venit de patru sute lei, se fie supuse la un impo­sit numai asupra jumătății venitului. Daca Adunările si guvernul ar in­troduce aceste modificări în noul proiect de lege, ar face un act de dreptate pe care societatea este ți­nută a-l face față cu cei mai ne­avuți. Pentru ca ne ocupăm act de pro­prietățile urbane, voim a mai releva un punt, mai nainte d’a trece la cele rurale. In legea pentru contribuțiunea fun­­ciară de la 1860 se duce la alinia­tul d­de supt art. 2 : „La evaluarea venitului proprie­tăților nemișcătore supuse plăței u­­nui embatic (besman), câtimea anu­ală a embaticului se scade din ve­nitul embaticarului și se trece în sarcina proprietarului fondului.“ Prin n­oul proiect de lege, acest alineat a fost ast­fel modificat: „La evaluarea venitului proprietă­ților supuse plăței unui embatic (bes­man), prețul embaticului se va adă­­uga la venitul net.“ Acesta disposițiune ne pare cam nedrepta, și va da nascere și la multe procese. Cei cari au clădit case,în aseme­nea condițiuni, după legea din 1860, au­ plătit până acum impositul nu­mai pentru casă, oi proprietarii fon­durilor au plătit impositul pentru venitul ce le da aceste fonduri. Prin n­oul proiect de lege se im­pune embaticarilor uă dare îndoită, adică și pentru venitul casei și pen­tru venitul pământului, care nu este al lor și pentru care plătesc un em­batic actual. Ast­fel dar, embaticarii vor avea de partea lor legea din 1860 , ci proprietarii fondurilor pe cea nuoă, și cu anevoie se va putea stabili în­țelegerea între dânșii fară procese. Ar fi bine ca’n acesta privință se se lase alineatul , tot precum era, până când guvernul — după cum sperăm — va veni c’un lege prin care să desființeze uă­dată embaticu­­rile, impunând celor cari au clădit în asemene condițiuni să le răscumpere într’un răstimp ore­care. Acestea aveam de dis asupra pro­iectului de lege al d-lui ministru de finanțe, întru cât privesce proprietă­țile urbane, iar ma­sir SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Constantin­opole, 10 Februarie.­­Abdul- Kerim-pașa, generaliam al trupelor oto­mane în timpul resbelului turco-rus, a murit la Rodos, unde fusese exilat. Ambasada Franciei a remis forței uă Nrită care indică procedura de urmat în Egipet din causa înțelegerii anglo-fran­­­­­­cese. Circulara Forței adresată puterilor în s­prigința operațiunilor Italiei în marea­ RcțA0, cere retragerea trupelor italiane l­a timpul acesta, se fac mari pregătiri la Arsenal. horn­, 10)Februarie. — Colonelul Wil­­sser a fost scăpat de un vapor trimis din­ Gubát în ajutorul seu, și­­ a venit aci ca să se întălnescă cu generarele Wol­­seley. Londra, 10 Februarie. — Comanda es­­pedițiunii englese, menită să opereze în­tre Suakim și Berber,­­ va fi încredințată generarului Newdigate. Roma, 10 Februarie. — „Agenția Ste­fani“ este autorizată să deb­lare ca până aci, guvernul engles n’a cerut Italiei să ia parte sau direct sau indirect la espe­­dițiunea din Sudan. Paris, 10 Februarie. — Guvernul ita­lian a făcut să ajungă d-lui Jules Ferry adesiunea sea la cele din urmă propuneri frr­ncese, privitore la organisațiunea fi­­nancelor egiptene. Adesiunea Englitezei nu­ mai este îndoiosă : ea este așteptată neîncetat la ministerul afacerilor străine di­. Paris. Viena, 10 Februarie. — Guvernul a în­fățișat Camerei un proiect de lege care are de obiect crearea caselor de asigu­­rare în favorea lucrătorilor bolnavi. Cair, 10 Februarie. — Regele Abyssi­­niei a dat ordine a se aresta cârmaciul a cârui trădare a causat masacrul călă­torului Bianchi și al tovarășilor sei, și a­­ otârât ca se’l predea Italienilor. (Ieana, 10 Februarie. — Se crede ca Regina Victoria,­și principesa Beatrice, du­pă ce vor sta­ câte­va săptămâni la Longue-Corniche, vor pleca în urmă în Liguria. Oair, 11 Februarie.—Vă depeșă din Kyrța aduce scirea despre mortea gene­ G­ordon, care ar fi fost omorîte la ■ 2 Februarie, pe când ieșea din palatul guvernului pentru a se duce să întâlnescă trupele care-i rămăseseră credinciose. Cu ocasiunea luarei Kartumului s’ar fi făcut măceluri îngrozitore. Londra, 11 Februarie. — Diariile en­glese comenteză scirea morții lui Gordon și esprimă speranța câ va fi desmințită. Berlin, 11 Februarie. — Reichstag. — Reichstagul a luat cunoscință, în ântăia citire, de proiectul de lege privitor la modificările ce au să s’aducâ tarifelor va­male. Principele de Bismarck s’a dec­la­­rat partizanul crescerei tacsei de intrare asupra lemnelor, în interesul conserva­­țiunii pădurilor și al îmbunătățirei sor­tei lucrătorilor forestieri. Cancelariul de­­c­lară asemenea câ sporirea drepturilor de intrare asupra grâului înfățișază un caracter de urgență, daci este vorba a favoriza agricultura și industriele ce a­­târna de ele, mai adaugă cu clausa pri­vitóre la ficsarea drepturilor asupra se­carei, ast­fel precum este formulată în tratatul de comerț cu Spania, nu va fi reînoită la espirarea acestui tratat. D. de Bismarck dec­lară, în fine, câ n­oile tarife propuse au ca singur obiect protecțiunea intereselor naționale. Londra, 11 Februarie.—Să dice în cer­curile militare cu comanda espedițiunii ce trebue se plece de la Sunchim va fi încredințată generalului Graham. Guvernul englez n’a primit nici oă con­­firmațiune a morții lui Gordon. Roma, 11 Februarie. — Este ne­ exact, după cum a circulat, scriea, câ guvernul are intențiunea să înfățișeze Parlamen­tului uă cerere de credit pentru a aco­peri cheltuelele unei espedițiunii ce tre­bue făcută în Sudan, câci Englitera n’a formulat până acum nici uă propunere care să aibă de scop a cere ajutorul I­­taliei, a cârei atitudine simpatică pri­­meșce laudă din partea Angliei. sele operațiunii sale din Egipetul de jos, va putea se resists până când tote aceste otărîri vor deveni fapte. Solii din Cair și Alesandria spun ca acesta cădere a Chartumului a con­tribuit, forte mult la sporirea lirei indigenilor contra Englesilor și deja se esprimă sus și tare dorința de a se mări cât mai curând numărul ac­tual al armatei de ocupațiune, care nu este de­cât de 5000 ómeni. Journal des Débats, vorbind de si­­tuațiunea ce s’a creat prin căderea Chartumului, scrie urmatórele : Nu este în joc numai esistența riga­­tului, engles. Victoria Islamului în Su­dan Insemneza rescularea Islamului în Asia; în Indii, uă nuoă ofensivă a bar­bariei. Să ne ferim noi, națiuni civilisa­­te, d’a ațâța certa; occidentele trebuie să-și strângă rândurile. Ne pare peste putință ca Englitera să nu se otărască pentru uă mare acțiune. In fine Neue freie Presse publică urmatorea telegramă ce i se trimite din Londra cu data de 9 Februarie. Ultimile solii sosite din Sudan spun ca mai toți răniții se află în siguranță în Gakdul, dar în schimb cresce pe tot minutul pericolul pentru posițiunea din Gubar, fiind ca Șakijii, cel mai răsboinic din tote triburile arabe, s’a dechiarat pe tad­ă ostil de la căderea Chartumului. Guvernul ține secret măsurile ce voiesce să ia, dar din tote disposițiunile luate decurge cu un corp însemnat de armată pornesce la Suakim, spre a nainta de a­­colo spre Berber și a pătrunde apoi în unire cu generarele Wolseley spre Char­­tum. Bărbați speciali în ale milităriei de chlară câ acesta operațiune este pu­­tinciosă și ca nu este anevoie de ese­­cutat. Nu se scie încă ce sortă a avut Gor­don, chiar sipionii arabi spun lucrurile deosebit. Unii spun ca Gordon a fost o­­morît, alții ca s’a închis într’uă biserică din Chartum, în fine alții spun ca el este prisonierul Mahdiului. Cabinetul a­otărât în principiu ca tre­buie nimicită puterea Mahdiului; esecu­­tarea acestei otărâri și mijlocele de în­trebuințat trebuie lăsate pe sema gene­ralului Wolseley. Acesta ar fi otărît să concentreze în Berber trei corpuri de ar­mată: al lui Carre, al lui Wolseley și a­­cela așteptat din Suakim. Aceste trei corpuri unite, vor putea să pornescă pes­te cinci săptămâni. Trei batalione ale gardei și patru batalione infanterie au primit ordin să pornească din Malta în Egipet. Afară de acestea, două batalione infanterie și un regiment cavalerie din Indii au primit de asemene ordin de ple­care. Nu este încă otărât numărul tru­pelor indiene ce vor fi espediate în E­­gipet. ITALIA Se aștepta cu uă mare îngrijire spi­rile din Roma, unde adí sea­mâne se pot lua otărâri însemnate nu nu­mai pentru Englitera și Italia, ci și pentru pacea europeană, piarul Opi­­nione tăgăduiesce în adevăr ca En­glitera ar fi cerut într’un chip for­mal ca Italia să ia parte la espedi­­țiunea egiptena; dar in același timp mărturesce ca se urmeza între d. Mancini și ambasadorele engles din Roma negociari în acesta privință, dar cu ele n’au condus pené acum la nici un arangjament definitiv. De altă parte énsé, corespondintele din Roma al diarului Neue freie Presse anunță urmatorele cu data de 9 Fe­­bruarie : Englitera a in­vitat deja în mod oficial pe Italia să ia parte la espedițiune și d. Mancini a amănat răspunsul său definitiv pe astă­zi. Intre acestea se țin ne­cur­­mat în Roma conferințe între șefii mili­tari, or în arsenalele de resbel și mari­time se lucreză fară preget la înarmarea flotei unui n­ou corp de espedițiune. In ori­ce cas, Italia va ocupa cel puțin li­toralul egipten al marei Roșii; daca ea va pătrunde apoi și’n interiorul Sudanu­lui, acesta va depinde de compensațiunea ce d. Gladstone va acorda guvernului regelui Humbert pentru cooperarea s­a la năbușirea insurecțiunei Mahdiului. De altmintieli și chiarul la Bas­­segna crede a sei ca guvernul italian n’a dat pene acum nici un răspuns la propunerile confidențiale ale am­­basadorului englez în privința coope­rării italiane în Sudan. La Bassegna găsesce forte ciudată acesta tărăgăire facia cu opiniunea publică și cu a­­ceea a Camerei și îndemnă pe gu­vern să ia­să repede­otărâre. In schimb il Diritto publică un articol înfocat supt titlul de „Nainte.“ El dice între altele : Italia are d’a lungul malului Nilului mulțime de supuși cari posedă capitaluri colosale și formeza­z o adevărată putere comercială. Italia a zăcut aprópe 20 ani într’un fel de pirotelá; ea simte cnsé a­­cum trebuința d’a se mișca, și acesta dintr’un însemnat punt de vedere econo­mic și politic. Este peste putință ca un popor de 30 milione suflete, după ce și-a întărit creditul și și-a regulat forțele sale militare, se privesc­ cu nepăsare la cuceririle teritoriale ce fac alte State. Este dar­naturală participarea Italiei la opera civilisatore a Engliterei în Africa. Ultimile evenimente nu pot aduce nici uă schimbare în­otărîrea iei. Intrega țară este unită în privința a ce trebue să facem. Amicia Italiei nu pate fi pla­tonică și nici nu va fi. II Diritto anunță tot­ d­ uă­dată câ consiliul de miniștrii a luat în una­nimitate otărârile în privința politi­cei ce trebue urmată in Africa și cu regele a aprobat aceste otărâri. In fine Neue freie Presse publică urmatórea telegramă ce i să trimite din Roma cu data de 9 Februarie. In două consilii de miniștrii s’a discu­tat asupra cestiunei privitóre la interve­­nirea Italiei în Sudan. In cel d’ânte- con­­siliu, patru miniștrii au fost pentru, pa­tru contra din cause financiare și unul s’a abținut. Când însă ambasadorele en­gles sir Lumley deb­lară, ca Englitera ar vedea bucuros intervenirea Italiei în Sudan, consiliul de miniștrii oțărî în una­nimitate ca ea să fie acordată, deci va fi cerută în mod oficial. DIN AFARA ENGLITERA Se pare ca cei din Englitera s’a h­otărît, fie ca ar putea s­ü nu se mai scape pe Gordon, a merge contra Chartumului cu forțe însemnate și a înăbuși cu ori­ce preț insurecțiu­­nea din Sudan. Times duce ca spre acesta este trebuință de curățirea câii Suakim-Berber și la nevoie de adu­cerea unui corp de armată din In­dii. Standard este de părere ca uă încercare de retragere ar putea fi periculosa, or Daily Neivs esprimă convingerea ca uă nenorocire națio­nală trebue preîntâmpinată printr-uă­otărîre națională. întrebarea este numai deca gene­ralele Wolseley, care se află la o­ depărtare de 2000 kilometri de la­ CESTIUNEA ORIENTALA si CESTIUNEA EGIPTEANA Uă serie publicată de foia berli­­nesă Kreuzzeitung face să devie vă­dită acum legătura dintre cestiunea egiptană și cestiunea orientală în ge­nere. Citatul <jiar găseșce ciudat lu­crul cu represintanții mai multor State balcanice aflați acum în Roma, și cari au mai multe afaceri de re­gulat cu Turcia, au avut în aceste din urmă­­ jile între vorbiri cu d. Man­cini, și cu represintanții României, Greciei și Serbiei au trimis guver­nelor lor relațiuni amănunțite asu­pra înțelegerilor cu cabinetul italian în privința scopurilor urmărite de politica colonială italiană. Publicând acesta scrie, Neue freie Presse, face urmatorele reflecsiuni în numărul său de la 9 Februarie : Daca acesta relațiune se va confirma, apoi ea ar dovedi ca, d’abia a fost vorba numai despre putința unui conflict turco­­italian și unele cercuri politice din pe­ninsula balcanică s’au și gândit să pro­fite de el. SCIRI D’ALEDILEI D. I. Bălăceanu, fostul ministru al țe­­rei la Paris, a sosit ieri de dimineță în capitală cu trenul „Fulger“. D. Bălăceanu a presintat Duminecă președintelui Republicei francese scriso­rile sale de rechiămare.­­X­ ** Marți sora d. președinte al consiliului a întrunit la ministerul de interne mai mulți deputați și senatori, printre cari se aflau d-nii Stolojan, Stătescu, Fleva, C. Nacu și alții, pentru a se consfătui asupra compunerii ministerului. Ideia aducerii în guvern a junimiștilor pare a fi părăsită.­­*­ * Trenul „Fulger“, care trebuia să so­­sescă de la Giurgiu ieri sera, n’a sosit de­cât astă­zi din causa întărji­rii sosi­rii vaporului la Varna. * * * Trenul de Roman a sosit astă­zi de di­mineța cu un întăreriare de 45 minute. *­­** *■ Ieri s’a dat, la Teatrul Național, ba­lul „Furnicel“; mâne colaboratorul nostru Claymoor va da sema despre acesta fru­­mosă serbare. * * *

Next