Romanulu, noiembrie 1885 (Anul 29)
1885-11-01
ANUL AL XXIX-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV............................40 bani Deta „ , „ „ III...................2 Iei — „ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea dianului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8. Place de la Bern, LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, (Otto Maasg). LA FRANCFORT, 8. M. — la Q. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — ■fr tfBaagggiMWimMm^ BgaoGBBEVINERI, 1 NOEMBRE 1885 Luminézá-te și veî fi. A BONAMENTE ială și districte, nu an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. tóte zerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea parului și oficiala postală. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bivarse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 16, Fleischmarkt., IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Fandatere: C. A. ROSETTI EIDITITTiLTE.A. ( B ) Director«: VINTILĂ C. ROSETTI BUGURERGIS SA 1885 Monitorul Oficial de aatădi publică următorul comunicat: „Mai multe date afirmă că guvernul e revenit asupra măsurei de a percepe, conform legei, tacsa la care sunt supuse registrele de copia scrisorilor. „Acesta afirmațiune este neexactă. Măsura luată, fiind conformă legii timbrului, guvernul nu putea reveni asupra ei, fără a permite în același timp ca să disposițiune a legei să rămână neaplicată. „Să dă dor acesta desmințire pentru a nu fi indus publicul în erore.“ Am reprodus și noi, după România Liberă, scriea că guvernul a revenit. Și n’am pus’o nici un moment la îndoială, de vreme ce și legal și logic și legitim era ca guvernul să revină. Comunicatul de astăzi desmintense scriea și declară că guvernul va percepe tacsa de 10 bani de filă și de la registrul de copiat scrisori. El caută chiar se legitimeze faptul nerevenirei, dicând că: „măsura e conformă legii și că a reveni asupră-i ar fi a permite ca disposițiunea legii să rămână neaplicată. Argumentele ce inifică guvernul nu sunt argumente ci numai afirmări. Ar trebui să se dovedăscă că ele sunt exacte. Și acesta dovadă n’o dă comunicatul, și n’a putut-o da nici organul său oficios, când a discutat cestiunea. Dovada ease e necesară și ăcă de ce. Legea timbrului există de mai bine de zece ani. Și, deși ea a fost mai în fiecare an modificată în unele părți, articolul privitor la registrele comerciale a rămas pururea neatins. Deci, e forte probabil că înțelesul ce i s’a dat în curs de mai bine de zece ani este cel adevărat. Și, după acel înțeles, confirmat de faptul că până acum nici uădată nu s’a gândit guvernul a supune la tacsa registrul de copiat, registrul în cestiune nu e supus la tacșă. E neîndoios că cei care au conceput, au votat și pus în aplicare acea lege, adică conservatorii, au fost în posițiune d’a sei mai bine decât oricine daca ea cuprinde și registrul de copiat între registrele supuse la timbrul de 10 bani pe filă. Ei bine, dânșii au înțeles și aplicat acea lege în sensul că ea nu priveșce registrul de copiat. E că un argument care dărîmă interpretarea dată acum de guvern, argument a căruia netemeinicia guvernul e dator s’o dovedescă, spre a legitima măsura ce a luat. Mai sunt și altele. Impositul de căpetenie ce plătesce un comerciant, ca comerciant, adică pentru afacerile sale comerciale, este patenta. Acest imposit are fruntea între celelalte imposite ale comercianților; el e cel mai mare. Tote celelalte imposite—să înțelege că nu vorbim de fontieră, ci numai de impositele ce să plătesc pentru și din causa comerciului — sunt subsidiare, și e firesc ca suma lor să nu se urce, în genere, la cuantumul patentei. El bine, impositul pe registrul de copiat trece cu mult peste acesta măsură. El ar ajunge la u sumă mult mai mare decât patenta. In fața acestui adevăr, pe care ii limpede l’am dovedit în ar[ticolele nóstre anteriore, oricine e în drept se se întrebe: ere logic este a se admite că legea a voit, indirect, sé supună pe comercianți, pentru afacerile lor comerciale, la un tacsă mai mare decât patenta ? logic este a se s" • un ase mene imposit r‘ de afa ceri, căci celesorice trimite un cor pentru a trata, pentru a are de multe ori nu se vd — după ce vă atac după ce condițiunile se corespondința e puțină, atunci nu mai are deci trimiterea de marfă d’un bani de alta ? Credem că acesta nu nici drept. Credem mai mult, câ e deg vreme ce ni se pare că nu este. nici un cuvânt temeinic pentru a d acum legii timbrului, mai cu osebi,o pe cale administrativă, uă interpretare pe care nu i-au dat-o autorii sei, uă interpretare pe care nu i-au dat-o cei ce au aplicat-o în curs de peste zece ani. Dar afară de acestea, nu acum când comercial e într’u situațiune din cele mai deplorabile din causa lipsei aurului și a necontenitei schimbări a prețului aurului—căci nimic nu e mai străgănitor pentru afaceri decât nesiguranța—nu acum era momentul d’a impune comerciului acesta nouă și grea sarcină ; nu acum, când falimentele se înmulțesc, când prăvălii se închid pe fiece di, când numărul comercianților se împuțineză, nu acum era momentul de a arunca sarcine asupra celor care mai pot încă lupta, spre a păstra neatinsă și onestitatea lor comercială și prestigiul comercial al țării. Tote aceste considerațiuni ne îndreptățesc să credem pe două parte că ilegal urmază guvernul și pe de alta că veü face scoțând la ivela, tocmai într’un timp de nemilosa crisă, acest neașteptat imposit asupra comerciului. Vom reveni chiar, spre a dovedi că înțelesul ce se dă acum legii timbrului e absurd, și absurditate nu e permis mai ales celor ce aplică uă lege se atribuie legiuitorului. Se anunță din Pirot câ trupele bulgare de la fruntarii sunt pe fle ce 4e ISP °rite. La 10 Noembre a sosit un nou detașament de cavalerie; se construiesc nuci șanțuri. Se pot vedea deja tunurile în redute. Trupele sârbe și bulgarii«*» afli unele de altele la un depărtare d’ua bătaiă de pușcă. Fiind ca trupele bulgare n’au nici un comandant superior, apoi este de temut isbucnirea unui conflict de fruntarii. * . Un telegramă din Filipopole spune că colonelul Ciceagov, atașatul militar la consulatul rus de acolo, a fost strămutat în aceiași calitate pe lângă ambasada rusă din Constantinopole. Deci postul de atașat militar va rămâne pentru moment vacant din causa plecării tutor oficialior ruși». Scomotul împrăștiat prin Filipopole, că vă desbaterile Conferinței soluțiunea -i va fi tărăgăită până în primavéra, escuragéza nici cum națiunea bul- Ea urmără a se înarma și este dea rămâne supt arme și a lupta cea din urmă estremitate pentru [ea’drepturilor sale. Corespondintele din Viena al <ția«, Conferința a hotărît pur și ,stabilirea statului quo ante, fară a și prin cine va trebui el să L Naintarea trur 1 spre sc este apro/ Ia priv» -ilor dir de la Consti \ teleg matorele din . \keur.° ministrul turci. » emis Conferința, e». " care și scopul Conferin^rea statului quo ante. A trei puteri imperiale, eu deplin Italia, citiră un i lași sens» Repraamtantel nut de cel frances, <jise cu Conferința pe de țintă restabilirea și. totuși acesta nu trebuie scop și ca punt de plecare a ței. De aci se încinseră vie care pentru moment rămase fără In privința procedării cabinet gles, s’a împrăștiat pe aici urmăsiune . Ministerul Salisbury nu face mai nainte de alegeri nici politică anti-bulgară, dar că apo, va fi sigur despre remănerea sea la putere, nu se va mai opune lauă restabilire a statului quo anteu … Prin cercurile diplomatice din Berlin se cuee câ Grecia, în răspunsul său către puteri, ar fi accentuat cu doresce din suflet pacea, dar câ totuși are nevoie de garanții pentru menținerea păcii, pe care să n’o potă tulbura noua disposițiune a unora. Că a doua întrunire pregătitore i se va ține jdele acestea. D. Cassagnac, vorbind în Șiarul său le Pays despre atitudinea probabilă a dreptelor, scrie urmatorele :*Ele vor păstra o atitudine reservată ! ȘÎ înțelaptă, și numai când se va face încercarea d’a se declara nevalabilitatea mandatelor dreptelor, ele vor trebui să împingă lupta până la cea din urmă estremitate, și membrii lor să nu se lase a fi înlăturați de la tribună decât numai cu forța. ENGLITERA Uă depeșă a Agenției Havas ne-a comunicat un resumat din discursul pe care lordul Salisbury l-a rostit la banchetul dat de lordul-maior. Asta ci găsim acest discurs mai pe larg li dăm aci căteva părți din el. Primul ministru al Engliterei dise incite altele: [«■Greutățile de la fruntaria afghană au fost aplanate; actualminte nu mai există | Iaceva decât uă cooperare cordială în Rusia și Englitera. Eu pot repeta cultele lordului Beancosfield, că în Asia ■ f se loc și pentru Englitera și pentru I Ji, .s ia. In acelaș timp pot exprima sperața că actualele operațiuni din Birma jlia, care aplanază căile comerciului și ale schimațiunei, vor provoca în același timp o bere forte mică, care este prețiea oporațiunii și de ce- i. D’aceea guvernul prosgere și amicie în China. ’ Egipetului sper de asemene și înțelepciune el va fi •va ani [în acea stare "e domnia acolo acum noi pot afirma nteres direct ■mare nu e e temutul | literei. După | edică contra uneltei [nu constă din afară saüa Turpusă nainte de Sorteritoriile lor trebuiesc va menține unirea. Eti ască nici uă clădire pentra voinței ,poporațiui póte dăinui mult. D’a^iti unirea bulgară va fi retușată, apoi Bulgarii se vor lega cu Grecii și Serbii. Astfel dar viitarea mișcare din peninsula balcanică nu va mai porni de la un singur Stat, ci de la trei State mici. Guvernul englez crede mai antent că puterea imperiului turc va putea fi menținută fără a fi redusă ; al dcilea ca orice arangament încheiat de Europa va fi de astfel de natură, încât va satisface poporațiunile interesate și că va descuragea orice lovire eventuală în integritatea imperiului turcesc, pe care Europa o consideră ea uă parte principală din constituirea Europei. AUSTRO-UNGARIA Politica urmată de Austria faciă cu Serbia este urmărită de presa rusă cu uă neîncredere mereu crescândă. Ba se aud chiar ore-cari acusațiuni. In acest sens se esprimă astăzil Novosti și’șî întemeiază imputările pe uă atitudine paralelă, d’uă parte austriacă și de cea-laltă rusă, facă cu crisa. Când tratatul de Berlin fu călcat în Filipopoli, zice citatul 4iar» Și principele Alesandru, în fruntea armatei sale, alergă în ajutorul Rumelioților, se scie că Rusia își chiamă îndată oficialii săl din Bulgaria și somă în același timp pe principele Cantacuzen, care era pe atunci ministru bulgar de resbel, să se retragă și densul. Putea pre Rusia să dea dă dovadă mai lămurită despre dragostea iei pentru pace ? N’a dovedit ea prin acestă disposițiune ca nu voiesce a încălca cu nici un chip voința Europei, și că, din contră, este gata a face sacrificii mari spre a menține pacea în acea parte a peninsulei balcanice care este supusă înrîurirei sale ? Daca acesta este adevărat, apoi n’are ea atunci dreptul a cere și de la celelalte puteri să urmeze exemplul iei ? Déca Rusia a făcut în Bulgaria tot ce i-a stat în putere spre a restabili tratatul internațional călcat în piciore, apoi se pute ascepta și de la Austria ca cel puțin să nu încurajeze pe regele Milan și în alte încălcări a tratatului de Berlin. Acesta este logica nestrămutată a faptor. Pe câtă vreme ea nu pune în acord logica formală cu discursurile din Parlament și cu decllarările diplomatice, soliditatea păcei europeane va fi espusă necurmat. Asemene acusațiuni face și Sovremenija Isvestija Austriei. Dar nu numai Austriei. Acest ziar consideră chiar pe Engliteza și pe Germania ca amici îndoioși ai păcei. Conferința ce s’a întrunit, scrie ziarul rus, nu inspiră nimănui încrederea. Este în adevăr lesne decis că statul quo ante trebuie restabilit, dar cum trebuie să se ajungă la acesta și cine trebuie să fie însărcinat cu restabilirea ? Negocierile ce se urmeza precum și programa îndoiasă fac să se nască orecari nemulțămiri. La ce mai tărăgăiesce Europa decâ’t este dragă pacea ? Este probabil însé că puterile, care se rostite, atât de tare pentru densa, nu țin așa mult la ea. Astfel se declară cu totul pe facă în privința Englitezei, că nu se sforțază pentru altceva decât ca să tulbure bunele relațiuni dintre cele trei puteri. Intru cât privesce pe Austria, apoi fiecare scie că a favorizat chiar mobilizarea Serbiei. In fine chiar și Germania, ori cât ar vorbi ea de mult despre dragostea sa pentru pace, totuși nu alerga decât după propriul său avantagiu, ceea ce o dovedește și mai bine supranumele ce s’a dat principelui de Bismarck de „samsar cinstit“. Numai singură Rusia luptă în sinceritate pentru menținerea păcei. Dar ea nu se pricepe să câștige pe Europa pentru vederile sale. A . EVENIMENTELE DIN BULGARIA (Telegrame Havas și informatiuni particulare ale ROMANULUI) 12 Noembre, 9 ore dimineța. Sofia. 11 Noembre. Guvernul șerb asigurând prin depeșe oficială datată din Belgrad că nu s-a violat granița bulgară de trupele sale, guvernul bulgar a dat ordinul de a trata ca briganzi pe cei 300 de șerbi cari se găsesc încă pe teritoriul principatului, între granița și satul bulgar Rakita, în împregiurimile orașului Trn. Constantinopole, 11 Noembre. — In ședința ce au ținut-o Luni, membrii Conferinței au afirmat drepturile Sultanului asupra Bulgariei și Rumeliei. Sir White a propus, în numele Engliterei, numirea unei sub-comisiuni care va fi însărcinată să asculte dorințele poporațiunii rumeliote. Viena. 11 Noembre —Comisiunea bugetară austriacă a adoptat propunerea unuia din delegați, d. Sturm, d’a însera în raportul privitor la bugetul ministerului afacerilor străine, un pasagiu care să exprime deplina înțelegere a majoritâții comisiunii în privința politicei urmate în prainte de guvern, pentru câ acesta politică tinde la restabilirea statului quo ante, în sensul indicat de tratatul de la Berlin. 20 B P H SEMPLARUL SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Roma. 11 Noembre — Camera e convocată pentru 25 Noembre. DIN AFARA FRANCIA Se anunță din Paris că ’n ziua de 9 Noembre s’a ținut întrunirea pregatitare a deputaților republicani supt președinția d-lui Lockroy. In sala otelului „Grand Orient“ se adunară vr’uă 100 deputați. Afară de zece oportuniști, toți ceilalți erau radicali, printre cari se vedeau d-nii Rochefort, Clemenceau, etc. Aci s’a combătut cu vioiciune de d-nii Rochefort și aiți candidatura d-lui Spuller ca al douilea vice-președinte. De asemenea s’a respins și propunerea d’a se acorda reacțiunii un fotoliu de vice-președinte. După acesta veni în discuțiune cestiunea Tonkinului. D-nii Rochefort, Georges Perrin și alții se rostiră cu hotărîre pentru retragerea imediată a trupelor din Tonkin și Madagascar. Oportuniștii fură de părere ca să se asculte mai înt dia guvernul. Alții susținură că evacuarea nu se va putea efectua decât după un an. Nu s’a luat ^ânsă în acastă privință nici uă hotărîre definitivă. NOUL PROIECT DE LEGE COMUNIUN Este cu greu d’a discuta într'un chip amănunțit fiecare articol din acest nou proiect, dar totuși ne va fi lesne, elpunând numai căteva punte mai însemnate din ele, să arătăm că prin legea în cestiune nu se face altceva, de cât se țintesce la uă și mai mare centralizare ca până acum. Art. 1 stabilesce că „tóte centrurile de poporațiune formeza comune independinte, care se administreza conform legei de faciă. “ Spre a ne putea da bine sema despre chipul cum vor avea a se administra pe viitor comunele, ne este de ajuns a ne arunca uă privire asupra cap. VII și VIII, privitore la atribuțiunile consilielor comunale și ale primarilor. Pe lângă aceea că li se restrânge forte mult drepturile atât ale unora cât și ale celorlalți, apoi se mai prevede câ aleșii comunelor independente urbane și ne-reședințe de județ, pot fi nu numai suspendați, ca și astel, dar chiar și revocați de prefectul județului. Dreptul de revocare nu-l are după legea în vigore, în comunele care au mai puțin de 3,000 locuitori, decât ministerul de interne, oi în celelalte comune revocarea nu se póte face decât prin decret legal. Există deci că deosebire și guvernul voiesce s’o șterga și pe acesta, voiesce sĕ dea și mai mari drepturi prefecților săi, punându-le la disposițiune consiliere din tote comunele rurale și din cele urbane ne reședințe de județ. Astfel dér numai primarii și consiliații din treizeci orașe nu vor fi la discreția prefecților de districte, ci cu celelalte consilii aceștia vor putea face tot ce vor vor, căci li se dă uă deplină stăpânire asupra lor. E că la ce se reduce sistema efectivității la noi. Revenim deci aprope la epoca din nainte de 1864, când puterea centrală dispunea de tote prin comunele urbane și rurale. Dar se revenim la cap. I. Alineatul II de supt art. 5, prevede următorele: „Cererea de întrunire și deslipire (de comune) va putea fi făcută de consiliele comunale interesate, sau două treime a alegătorilor înscriși, sau de prefectul județului în interesul administrațiunei. “ Și aci i se dă prefectului uă deplină putere, de vreme ce el se póte prea bine opune la uă întrunire sau deslipire de comună, supt curent că interesul administrațiunei pretinde acesta. După noi, ar trebui să se lase ca și în legea actuală, ca comitetul permanente al județului săotărască definitiv asupra cererei făcută de consiliele comunale interesate sau două treime a alegătorilor și să se ’nlăture cu totul amestecul prefectului. Modificarea ensé pe care n’o înțelegem și ’n care mărturim că nu vedem altceva decât uă dorință a puterei centrale d’a mai crea funcțiuni în paguba comunelor, este aceea care se face la capitolul II, privitor la „Compunerea autorităței comunale.“ Prin acestă modificare, numărul ajutorelor de primari, cari sunt plătiți de comune, se sporesce într’un chip simțitor. Pentru ca să-și putá face oricine uă ideiă despre acesta sporire, reproducem aci în întregul său art. 11 din noua lege comunală, care prevede : „Consiliul comunal se compune din 9 consiliari in comunele care au până la 3,000 contribuabili. „De 11 consiliari în acelea de la 3,000 până la 10,000 contribuabili, „De 15 consiliari în acelea de la 10,000 până la 20,000 contribuabili. „ De 19 consiliari în acelea de la 20,0000 până la 30,000 contribuabili. „De 23 consiliari în acelea de la 30,000 până la 40,000 contribuabili. „De 27 consiliari în acelea de la 40,000 până la 50,000 contribuabili. „Da 31 consiliari în acelea de la 50,000 până la 60,000 contribuabili. „De 35 consiliari în acelea cuă poporațiune de peste 60,000 contribuabili. “ Er la alneatul II de supt art. 117 se prevede că pentru consiliere cu 9 și 11 membrii va fi un ajutor, și pentru celelalte comune va fi câte un ajutor pentru fie-care patru membrii. Deosebirea între aceste două alineate și cele corespunzătóre din actuala lege comunală este forte mare și vătâmătore, căci se pune oă nouă sarcină comunelor, de cari, 5 tocmai nevoiă față cu miseria îl- o află, oprea ’ acesta în chipul cel mai vădit*ne*este„>ajuns să luăm ca esemplu comuna Bucuresci. După legea comunală în vigore, ea are 30 consilieri și 6 ajutore, or după noua lege, ea va trebui să aibă 35 membrii și 9 ajutore,, adică cu 3 mai mult ca până aci. Și fiind că fiecare ajutor are un salariu de 500 lei pe lună, apoi sa impune comunei uă sarcină de 18.000 lei pe an, sumă care nu este tocmai ne-bagátare de somn. Spre ce are acest adaos de ajutare ? Doveditu-s’are că din causa unui număr mai mic al lor se administreza téu comunele ? Nu credem că s’a putut face acastă speranță numai în curs de trei ani, adică din Noembre 1882 când s’a sporit într’un chip simțitor atât numărul consilierilor cât și acela al ajutorelor. Deci ținta pe care o urmăresce guvernul prin noua lege comunală este, o repetim, crearea de nuoi funcțiuni, din care comunele vor avea numai pagube, fără nici un folos. Ele vor urma deci a fi rea administrate întru cât ajutorele nu-și vor deplini în consciință datoria lor și nu vor căuta să desfășure u mai mare activitate în sarcina ce li se încredințeză. Ar fi deci de dorit să se lase capitolul privitor la „compunerea autorităței comunale,“ astfel precum este în legea în vigore și să se lase uă deplină libertate în alegeri pentru ca contribuablii se put alege nu numai pe [acele persone care s’au distins deja prin activitatea lor ca consilieri comunali, dor âncă și pe acelea a căror viață privată pute fi luată ca model. Cu chipul acesta se va putea, credem, îndrepta administrațiunea comunelor, ci nici cum prin sporirea numărului ajutorelor. In privința capitolelor III și IV, care sunt privitore la „alegătorii comunali“ și la „adunarea alegătorilor comunali,“ avem puține de gLis, de vreme ce trecutele alegeri pentru Cameră și Senat ne-au dovedit, și cu prisos încă, că și cele mai precise și mai aspre stipulațiuni din legea electorală sunt deșerte îndată ce poliția și administrația, încurajate și tolerate în purtarea lor de puterea centrală, seotărăsc să le calce spre a scote din urne pe candidații agreați de guvern. Vom zice ânsă câteva cuvinte asupra următorelor alineate de supt art. 52 : „Biuroul va ștampila, cu sigiliul tribunalului, fiecare plic. Candidații prestați, sau delegații lor, au dreptul a pune ștampila lor pe plicul electoral. „Pe masa de votare nu vor fi mai multe plicuri decât numărul total al alegătorilor înscriși.“