Romanulu, ianuarie 1886 (Anul 30)
1886-01-14
A f %r r * 4 t ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea, ANUNCIUEI Lini» da 80 litere petit, pagina IV..............................40 bani Deto a > » n ® ■••••• 2 lei „ Inserținnl și reclame pagina III și IV linia . . 2 , — s A se adresa; IN ROMANIA, la administrațiunea (țiarnlnl. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bears* LA YIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la G. L. Danbe et C-nle, pentra Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — Fundatore: C. A. ROSETTI 20 BANI EXEMPLARUL REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA VICTORIEI. 10. EJDXTXTJISTOR^k ( B ) Directare: VINTILA C. ROSETTI BUCURESC 114 CALENDAR Avuția e unul din elementele de căpetenie pentru propășirea unui stat. Acest adevăr, în urma faptelor înregistrate de istoriă, este trecut astăzi în stare de axiomă. Și într’adevăr, nu numai lecțiunile istoriei, ci chiar bunul simț, dovedesc că neaverea este uă caută de slăbiciune. Nu mai amintim, spre a confirma ceea ce afirmăm, că pentru statele moderne viața e scumpă, că ele spre a se putea apăra în cas de nevoie, daróre sunt să facă sacrificii spre a urma pe toți cetățenii în vîrstă și valizi și a se aprovisiona spre a se găsi gata în momentul când era va suna, de a face față tutor imprejurărilor și deci, spre a putea face acestea, avute trebuie să fie. Dar, pentru a incredința pe oricine despre netăgăduitul adevăr al teoriei ce susținem, ne credem datori d’a aminti un fapt isbitor prin a lui însemnătate și care vă temeinică și netăgăduită dovadă este în favorea teoriei noistre. Acest fapt este că marea împărățiă turcesca, acea împărăția care, acum câteva vecuri, era spaima lume, sau cel puțin a Europei, pe care o amenința și părea a fi în stare d’a o cuceri, astăzi e redusă nu numai la posițiunea unui stat d’a doua mână, ba a ajuns a trece și în proverb ca exemplu de umilire. „Turcul plătesce» (jice uă vechiă vorbă românescá care—ca mai nici un alt proverb—găsesceră deplină și necondiționată confirmare în învățămintele istoriei. Și, intr’adevăr, mai cu sumă de când ideile moderne au început a avea uă înrâurire mare in Europa. Turcul a plătit totdeuna nu numai când sorții resbelului contrarii i-au fost, ci și când biruință avutati in resbeie. Care se fi fost pre causa ? N’au fost, nu sunt pre Turcii tot atât de voinici și de valoroși, ca în trecut ? n’au avut, n’au el tot aceeași credință—ca și în trecut—în preceptele religiunilor, care—pentru apărarea Statului și credinței—se impune a muri cu drag în lupta contra nemulsumanilor ? Din aceste punte de vedere n’au perdut nimic. Dar mult, totul au perdut, din puntul de vedere al ideilor moderne, căci sărăcindu-se n’au mai putut fi la nivelul puterei din trecut. Prin urmare, causa, adevărata causă pentru care Turcul a plătit, chiar când era biruitor, și prin urmare trebuia lui să i se plătască, n’a fost, n’a putut fi alta decât aceea că sărăcirea poporului îl slăbea necontenit și lumea scia că din acesta causă, Turcia era din ce în ce mai mult în neputință de a susține posițiunea ei politică. Am fost vecini cu Turcii, i-am cunoscut în floirea puterii lor, i-am văzut și în decadență. Și deci, pentru aceste cuvinte mai ales, învățăminte trebuie se tragem din pățaniele lor și să ne ferim, să facem totul pentru a scuti România de a ajunge acolo unde a ajuns Statul mare și puternic, care a nesocotit interesele economice și s’a supus la tot ce au voit străinii, mai cu semn în privința economică. Trebuința apărării reale și seriose a intereselor economice ale României am dovedit-o și altă dată, în rânduri nenumărate și ne-am dat toată truda d’a convinge pe țară că trebuie să fie cu grije, se se mișce chiar pentru a’șî apăra interesele. Astăzi, când suntem în ajunul de a trata și încheia noul convențiuni comerciale cu străinătatea, am crezut că trebue se punem puntele pe i. Și de aceea, am amintit exemplul Turciei, am arătat unde a ajuns ea, procedând cum am procedat și procedeul normal cu sema în cestiunile economice. Intr’adevăr, afară de România, Turcia a fost și e singurul stat european, care nu s’a îngrijit să aibă uă statistică ; afară de regatul român de la Dunăre, botezat, negreșit pentru a glumi, Belgia orientală, Turcia e singurul stat european, care n’a avut, nu are și nu se îngrijesc e a avea să statistică; ea singură, ca și România, n’a soiut, nu scie și nu ia nici uă măsură pentru afla la ce număr să urcă poporațiunea ce are, câtă e în orașe și câtă în sate, cu ce să ocupă acea poporațiune, ce și cât produce și cât o costă produsele; ea singură, tot ca și România, n’a cercetat, nici nu s’a gândit a cerceta care și câte din produsele ce să importă din străinătate, s’ar putea produce și în țară și care ar fi mijlocele d’a încurajia uă asemene producere, ea singură, pe lângă România, nevând aceste elemente neapărat trebuitore pentru a încheia bune și favorabile convențîuni comerciale, a primit și supt scris ce i s’a cerut și d’aceea, din jfi în cji, a scădut în avere , poporul și deci statul s’au sărăcit și, când trebuință de sacrificii a fost, poporul și-a dat tot ce avea, adică viața, a luptat cu ardere, dar statul nu s’a găsit în putință d’a-I procura armele și miijlocele neapărat trebuitore și deci națiunea într’uă stare de manifestă inferioritate s’a găsit. Aci au ajuns, aci ajung tóte poporele, care nesocotesc interesele economice, care să iasă la voia întâmplărei și fac voia streinilor, chiar atunci când înțelegerea adevăratelor lor interese ar trebui se împingă ca din potrivă cu totul să facă. E că deci perspectiva de care suntem amenințați. Avem să tratăm cu străinii. El sciu ce au, sciu ce fac, sciu ce le trebue și deci ce voiesc și prin urmare sciu ce au să cerä. La noi, nimic din tote acestea nu să scie. Statistică n’avem; guvernul nu scie cât avăm și cât producem ; nu scie ce ne costă produsul și prin urmare, ori câtă bună-voință și bune intențiuni ar avea, nu se găsesce, căci n’a voit a să găsi sau nu s’a priceput a să pune, în posițiune d’a sei în ce anumite condițiuni produsele nóstre s’ar mai putea desface pe piețele streine de consumare în concurență cu similarele altor state. Și că ceea ce facem despre nepregatirea nostra pentru tratările viitore așa este, nu credem ca cineva, cu cunoștință de lucruri și în consciință, să ne poată desminți. Nici un anchetă nu s’a făcut, producătorii n’au fost întrebați, de consumatori nu să ține sema și tariful autonom redus la oă lucrare de cancelarie este cel mult un formă care—ca multe altele—n’are altceva serios decât titlul. Situațiunea fiind astfel, părerea nostru este ca țara să-și păstreze întrega libertate de acțiune ; să nu mai încheiă nici oă convențiune de comerciu până ce nu să va studia cestiunea și nu vom iti bine și otărît ce facem și la ce resultate ne va duce ceea ce facem. Formulăm și supunem desbaterilor țării acesta propunere, asigurați că — pentru timpul de față — ea e singura care, dându-ne timp , ne-ar înlesni studiarea d’aprope a cestiunii. Vom reveni. CRONICA TEATRALA xv Sunt frumose, sunt mărețe subiectele antice. Niebuhr dicea că a reînvia înaintea ochilor depărtatei posterități că lume întrega de eroi și mari învățați, va sé <jicä a simți în tot și’n tóte plăcerile inefabile ale creațiunii. Ori de câte ori Roma cu falnicele ei spectacule se oferă, chiar în mic, privirilor nóstre ; ori de câte ori, personagie celebre, nemuritore. sau mai bine de celea cari nu vor muri decât vă dată cu memoria omenilor culți, apar pe scenă, vă câtă nesfârșită de clasice amintiri ne încongiură, și anticitatea grecesca romană se 'nalță maiestuosa și strălucitore, întocmai ca Phoebus-Apolline, diminața la Răsărit, pe cerul stravejetor al lunei lui Maiü. In fața unor asemenea spectacule, bătrânul sau tenerul al căror comerciu continuu cu omenii timpurilor de demult nu se va sfârși decât uă dată cu viața, se simt cuprinși de același entusiasm de cari fură cuprinși uădinioră Enea și soții lui când zăriră, după groznice trude, țărmurile binecuvântate ale Italiei, pămăntul făgăduit lor de cuvintele nemincinase ale zeilor protectori. I faliam! Itolliam! esclamați tovarășii legendarului Enea. Romă ! Romă ! șoptesce astăzi cu peptul săltând de iresistibile emoțiuni omul timpului nostru, când vede înaintea ochilor săi Forul, atriul roman, toga, carul triumfal, matronele romane și chiar pe fii degenerați al Scipionilor și al Catonilor de altă dată. Frémetul se simte cu putere căci chiar astfel cum era î n timpul lui Domițian, cetatea imperială, capul lumei celei vechi, aduce aminte, prin mărimea corupțiunii sale, prin proporțiunile enorme ale tiraniei nebunilor și ale istericilor de pe tron, pe strămoșii lui Domițian și lui Marțial, pe cetățenii Republicei, sala neperifere a Urbei eterne. Marțial, dramă în trei acte a d-lui V. A. Urechiă, pe care Teatrul Național, după o lungă tergiversare și preparațiune o dede în primă represintațiune Sâmbătă 21 Decembre anul trecut, are meritul de a ne pune înaintea ochilor priveliști de felul celora cari fac să nască astfel de amintiri. Marțial va fi totdeuna bine venit, înaintea omenilor culți, înaintea acelora cari seia să aprecieze culorea locală, cunoștințele istorice, entusiasmul pentru cele antice, reînviarea unor epoce mărețe și nepezitare prin binele sau reul ce coceau în sânul lor. «Măslinele din Albano și stridiele de Lucrin» «în sporturi bogate» sau «plenac amnearum* ca sacul lui Catul, vor face totdeuna plăcere acelora cari cunosc pe Orațiu, pe Virgiliu și pe ceilalți poeți și scriitori ai Romei. **S ::V:^iSg!£ 3a £^S^KSSR^m«xraKWirj*«ra»Trara,^^ SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Belgi ti, .12 Ianuarie.—Oficial.—Representanții marelor puteri au remis astăzi guvernului Nota colectivă, prin care cer Serbiei sâ libereze trupele sale, promițându’i câ?treia va urma exemplul său. Numirea generalului Lesjanin în calitate de delegat militar pe lângă Mijatovici pentru a nu presinta Serbia în discuțiunea condițiunilor de pace, este oficială. Regele pleca ar fi la Niș. Atena, 12 Ianuarie.—Remiterea notei colective a puterilor a produs aici uă vie emoțiune. Belgrad, 12 Ianuarie.—Regele a plecat cu suita militară la Niș. D. G.£așanin a însoțit pe rege până la Ralja. Paris 12 Ianuarie.—Camera deputaților a redes pe d. Floquet ca președinte. Mesajul președintelui Republicei va fi citit în parlament Joi, și declarațiunea ministerială. Vineri. Londra, 12 Ianuarie. - D. Arthur W. Peel a fost reales președinte al camerei comunei .r. Viens, 13 Ianuarie. — Se semnaleza în cercurile nóstre diplomatice, întrunirea viitare a unei conferințe, care să ratifice înțelegerle ce s’ar lua între Portă și principele Alcsandru. In sânul acestei conferințe, corințele Corii ar formula, cu privire la aceste înțelegeri, precari propuneri, la cari tote celealte puteri ar declara că aderă. Puterile ar remite și Porții oă notă colectivă, aegajând-o să o desarmeze. Belgrad, 13 Ianuarie. înainte de a pleca la Niș. Regele a adresat d-lui Garașanin ,cu ocasiunea anului nou, uă scrisóre în care felicita pe primul ministru de sforțările sale patriotice și de devotamentul séün, națiune și familia regală. In. p, sprinare regele mulțumesce asemenea armatei și poporului, cari în momentele cele mai dificile, au înțeles datoriile lor către patrie și rege. In fine, regele pronunță o amnistie generală în favorea tuturor acelora cari au fost condamnați în urma insurecțiunei din 1883. Londra, 13 Ianuarie.—Se asigură că d. Gladstone a emis părerea că va resturna cabinetul conservator, intemeindu-se pe aceea că majoritatea în parlament nu este conservatore. Paris, 13 Ianuarie.—D. Paul Bert este numit reședinte general al Franciei în Anam și Tonkin. DIN AFARA GERMANIA Fracțiunea liberală din Reichstag a depus că moțiune privitore la espunsiunile din Polonia. D. Windthorst a publicat în Germania o r esortațiune către membrii centrului rugându-I să fie exacul la prima ședință a Landtagului, la 14 JOI, VINERI, 14, 15 IANUARIE 1886 Luminétate și veî fi. ABONAMENTE și districte: un an 43 lei; șase luni 24 1*1; trei luni 12 lei; ii sună 4 lei. tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea clarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffîte et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15, Fleischmarkt.. LN ITALIA, Ia d. dott. Cav. Gnitave Croco, Via San Francesco de Paola (H. O.) 15, Genova. — Articolele nepuMcate se ard — Ianuarie, spre a lua mai multe măsuri însemnate. Reichstagul va începe discuțiunea impositului asupra zahărului. GRECIA Corespondintele vienes al cjiarului Parisian Journal des Debats spune că îngrijirile persistă în privința Greciei. Puterile dau la Atena sfaturi de pace și de moderațiune, dar sunt temeri că aceste sfaturi se nu fie urmate, din cauza stărei opiniunii în Grecia și din cauza sacrificiilor făcute pentru mobilizarea oștirei și flotei. SPANIA Englitera a recunoscut la rândul ei suveranitatea Spaniei asupra insulelor Caroline și Palaos, printr-un protocol semnat la 8 ianuarie de ministrul afacerilor străine și de ministrul Marei Britanii. Protocolul în cestiune acordă supușilor englezi, în schimbul recunoscerea suveranității spaniole, aceleași drepturi de navigațiune și de comerciu ca cele acordate Germaniei, ense Englitera nu va avea dreptul să stabilască stațiuni navale sau deposite de cărbuni. EUROPA LA ÎNCEPUTUL ANULUI 1886 Un fapt îmbucurător : pacea, bine facot crea pace, domnesce în întregul continent european. Acesta e cel d’ântâi fapt d’uă reală însemnătate pe care suntem datori să-l constatăm în momentul când și ortodocșii încep un an nou, anul 1886. Dar, în acelaș timp, suntem datori s’adăugem, ceea ce convingerile unanime vădesc, că popore și guverne privesc viitorul cu îgrijire. Un alt fapt, care răsare într’un mod isbitor in politica guvernelor europene, este că supt îmboldirea suferințelor economice ale diferitelor țări, fiecare guvern caută, pe d’uă parte, a întinde cercul sau de înrîurire în afară și—spre a isbuti—nici chiar de la resbel, de la jertfa de omeni și de bani nu se dau înapoi, ci pe de alta a-și închide piețele, pe cât cu putință este, produselor străine. Unele state, în acest cerc de idei, caută domenii sau protectorate afară din Europa, și între acestea se numără Englitera, Francia, Germania și Italia. Altele—vorbim în special de statele mari—să silesc a înoda cu statele mici europene relațiuni comerciale, care să pună pe aceste din urmă într’uă strînsă dependință de cele d’ântâi. Intre statele din a doua categoria, și mai cu osebire întru cât ne privesce pe noi, ia loc vecina monarhia austro-ungară. Acestea sunt faptele d’un caracter general, care iubesc, prin a lor vivacitate, Rochii cercetătorului stării politice a Europei la începutul anului 1886. Evenimentele să reproduc,fice un mare istoric.. Starea de astăzi într’adevăr, aminteste pe cea dintre 1820 și 1830. E că într’adevăr cum Sismondi descrie situațiunea economică a Europei în 1827: «Un strigăt de durere se rădică din tote orașele manufacturate ale lumei vechi și câmpiele lumei nor îi răspund. Pretutindeni comercial e iubit de aceași slăbiciune; pretutindeni, el întâmpină aceeași neputință d’a vinde. Sunt cel puțin cinci ani de când a început suferința și, departe d’a se finisei, ea pare a cresce cu cât dureza mai mult. Suferințele manufacturarilor sunt cele mai crude, pentru că, în deosebire de agricultori, întrega lor subsistență depinde de schimburi. Un simtomă a acestei suferințe universale sunt acele societăți patriotice care să întocmesc în Belgia, în Germania, pentru a respinge mărfurile străine. Suferințele ce îndură toți a făcut a prevala sistema protectare.» Apoi, venind la agricultură, Sismondi adauge: «In acelaș timp, arendașii și proprietarii să plâng ca să ruineze; el cer, cu mari strigăte, legi protectare, monopoluri, declară că nu mai pot susține concurența străină.» Acest tablou înfățișază și situațiunea economică actuală a Europei și explică faptele ce vedem petrecându-se sub ochii noștri. Nu adaugem că clisa de astăzi va fi urmată de evenimente ca cele care s’au produs după 1830, pentru că nu voim a lua rolul de profeți, dar nu putem ascunde că tendințe în pacfibnare se mani ieșiți în multe părți și că, în timpi ca cei prin care trecem, vă întercere napoi, nu mult däimitore pate fi. După ce am caracterisat, prin cele două fapte ce semnalarăm, tendințele generale ale politicei europene, în momentul de față, nu e—credem —fără interes de a schița măcar în câteva cuvinte starea de lucruri esistentă în parte în fiecare stat european. Engliteza nu e fără griji. Pe lângă lupta ce portă în Sudan, pe lângă nesiguranța în care să găsesce în Egipet, probleme ordinii i se impun și cer că grabnică soluțiune, căci pe cei ce trece resolvarea lor devine mai grea și mai periculosă. Utimele alegeri au dat liberalilor majoritatea numerică față cu torul, dar în același timp grupul irlandez a intrat în Cameră în mai mare număr decât avea în Camera trecută. Acești omeni culți vor aștepta ca intriga din Marțial să se lege, să se închiege și se producă desnodământul ei legiuit, vor aștepta,fic! Pune în actul III, după expunerea făcută în actul I și după desvoltările lăturalnice și neținând de subiect din actul II. Și nu li se va urî acestora, și nu vor găsi că autorul ar fi putut în actul II se lege că peripeția are care de subiectul principal, pentru a justifica existența acestui act în cele 3 ale lui Marțial, nu vor găsi că autorul ar fi putut să facă să se nască între Plutus, Nevolia, Lidia și Marcela unul din acele răpeii și scurte romane cari servesc atât de mult dramaturgilor francesi în chiar acest act, II când piesa e de trei sau patru acte, sau în actul III când piesa e de cinci. Și nu vor găsi acestea omenii culți, pentru simplul cuvânt, că atât în tabelul I cât și în tabelul II din actul II, scenele ce se petrec îl interesă ca resurecțiune a lumei romane, dacă nu ca intrigă a piesei, potrivindu-se inimei și simțimintelor de astă glî ca și acelora din vremile bâtrâne. Ș’apoi, vedeți un lucru pe care ’l-ați observat desigur în Fântâna Brandusul, în Ovidiu și pe care ’1 vedeți de asemenea fără multă greutate și’n Marțial al d-lui Urechiă. Întâi, subiectul luat din lumea vechiă , lume cunoscută de Racine și de Corneille și pricepută în felul ei de a simți și judeca astfel cum puteau s- o pricepe nemuritorele genie ale teatrului clasic francez,—subiectul acesta cere o logică atât de strînsă în desfășurarea acțiunei (Athalie, Cinna, Britanniens) încât uă scenă trebue să fie mama legitimă a celei ce urmeza; uă replică, uă singură replică trebue să aibă puterea d’a face să înainteze acțiunea și speripețiile c’un pas ’nainte spre desnodământ. In al doilea rând, alegerea subiectului și umplerea lui seu mai propiu îmbogățirea lui cu pasiuni și efecte de pasiuni de felul celora cari se simt și astăzi se impune atât de imperios , încât îndată ce personagiul dumitale e înzestrat cu un pasiune arheologică, cu sensațiuni și sentimente din alte vremuri cunoscute de erudiți, cu spectator, care vin la teatru se-mi văd inima și ființa pe scenă și care nu cunosc pe „stimabilul cutare“ căci nu sunt citit și învățat, nu mai tremur, nici stau cu ochii țintă când personagiul dumitale analiseza sau sintetiseza pasiuni ce nu cunosc eu. Și lucrul acesta e atât de adevărat încât în actul III al lui Marțial, unde d. Urechiă este în nota cerută de asemenea subiecte și unde avântul inspirațiunei și adevărul situațiunilor T conduc cu putere spre desnodământ, publicul tot, nu numai literații și citiții privind cu interes la scena eternă ca și iubirea, pe care dramaturgii de astăziî au moștenit-o de la dramaturgii teatrului elin și care va fi temă de nesfîrșit succes până când omul va simți cum a simțit și simte astăzi. Marțial între Marcela și Lidia ; Marțial cu Marcela și cu vesela Sabina, adică amantul, amanta și sglobia Confidenta. Marțial cu el însuși având înaintea ochilor fantasma fermecătore a iubirei și fantasma imbétatore a gloriei,—tate aceste situațiuni țin așa de bine prin firea, prin desvoltarea lor, prin versurile frumose și nemerite în mare parte, țin, <fic de inima subiectului antic încât actul pare scurt. Spectatorul l’ar voi mai mare, mai bogat în asemenea scene. Literatul simte în acest act două plăceri : pe cea omenască și pe aceia a resurecțiunei lumei falnice romane; spectatorul de tota mâna, din galeriă și din fotoliul de orchestră simte plăcerea omenesca; aceia care o face sâ-și facă cu deosebit interes : dacâ ași fi ea în locul lui Marțial, cum spectatricea își șoptesce în adâncul nepătruns al inimei, o! cum îmi place Marcella... dar și Lidia e fericita ! Astfel fiind, noi credem că Fântâna Blandusiei, Ovidiu și Marțial, fiind subiecte antice, trebuiau desfășurate astfel cum se înțeleg subiectele antice. Așa ar fi fost săriă, deci noul mod de a pricepe teatru al modernilor nu ar fi dominat în concepțiunea dramatică a d-lor Alecsandri și Urechiă, și nu i-ar fi făcut să uite esigințele unor astfel de subiecte, și se desprețuiascâ modul de a face el lui Sardou și Alexandre Dumas (pentru subiectele moderne), cami aliază logica desfâșurare a subiectului cu tabelurile cele frumose și numerose, cu exhibițiunile mai mult sau mai puțin reușite, cu scenele violente și însângerate pe cari curiositatea intensă și adesea pri maladivă a publicului de a ți le cere cu stăruință. Chichițe, des firelles vețifice. Chichițe pate, dar în orî-ce cas chichițe forte trebuinciose, căci contribuesc a da subiectului și peripețiilor lui rațiunea de a fi. Mulțumită lor, esiste un fir care trece prin tóte scenele celor 3, 4 sau 5 acte și care servi spectatorului a se dirige spre țintă prin grămada adeseori forte mare a peripețiilor. Și acest fir nu-l văd nici în Fântâna Brandusiei, nici în Ovidiu, nici în Marțial. Și lucrul e atât de adevărat, încât la Paris acea Rome vaincite a lui Al. Parodi, jucata la comedia Francesă, pentru că lăsase se perdu în unele scene acest fir (care e lanț în tragediile lui Racine și lui Corneille), a fost judecată ca uă greșita imitațiune a genului antic. Și notați că acolo avea Roma Învinsă fulose și ajutare de cari pe nici uă altă scenă din lume nu s’ar fi putut bucura... Mă opresc aci, în Cronica viitare, vom urma a nota observațiunile ce ni le sugeră Marțial al d-lui Urechiă și vom vorbi și de jocul actorilor. Vom putea face acesta în liberă voiă, căci, după câte aurim, prime represintațiuni dramatice nu se ved la orisonte, chiar în cea mai afundă depărtare. Gion. ,