Romanulu, februarie 1886 (Anul 30)

1886-02-01

ANUL AL XXX-LE Voiesce și vel putea. ANUNCIURI Linia de 80 litere petit, pagina IV 40 hani Deto tf > n n HI..................2 lei — „ Insorți­mi și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — a A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunee cjiamUiî. IN PARIS, la Havas, Lafftte et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA Y1ENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la 8. L. Danbe et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refnsă — 20 BANI EXEMPLARUL LUNI, MARȚI, 1, 2 FEBRUARIE 1886& &g--«ngKKtta­r^GB^! REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA Fundatore: C. A. ROSETTI EIDITTTTIsriELA. ( 13 } VICTORIEI, 10. Dimtore: YINT1LÄ C. ROSETTI RUCURESC11FAURAR Ne încercarăm în multe rînduri să i dovedim, luând drept mărturie pe toți aceia, medici și oameni de sci­­ință, cari sau ocupat de starea ță­­ranului român, că tote viciile și de­fectele cari se impută claselor agri­cole din România, nu sunt de­cât efectul vădit al relei stări econo­mice. l­­iceam că, în cele mai multe ca­­­zuri, țăranul e bețiv, leneș, fără cre­dință, fără tragere de animă, pentru curentul că starea lui materială—și prin urmare și acea morală — este­­ din cele mai proaste. Revenind astă­zi­ asupra acestui subiect ne vom sluji de datele cu­lese din ancheta agrarie a Italiei des­­­­­pre care am vorbit în unul din nu­­merile trecute. Acesta anchetă, cum am spus-o îmbrățișăiilă toată activitatea agricolă a peninsulei Italice. Ea în­deamă­­nuntul descrie regimul poporațiunei rurale și tablourile care ni le dă sunt în general triste, urîte, înfiorătore. Arare­ori găsim descrieri mai se­nine și acestea corespund unei stări economice relativ mai bune. Unde mijlocul natural și cel social la­să pe țeren ca se se desvolte a­­colo îl găsim sănătos, aprope avut cu obiceiuri de moralitate, mâncând bine și prin urmare muncind bine. Din potrivă acolo unde mijlocul cli­materic și cel economic nu’i dă pu­tința de-a se des­volta din tote pun­tele de vedere, acolo muncitorul de yif la câmp este vițios, bețiv, leneș, hoț, imoral, vagabond, fără ideal și fără speranță de-a -și îmbunătăți starea. La Viterba de exemplu, munci­torul este inteligent, logic, deștept și decă voes ce se lucrez, nu e nici uă dată în pradă sărăciei 1). Ii place ore­care bun traiü, și cu bucurie strânge câți­va bani pen­tru a-și cumpăra uă vie, un bou, un ogor. Hrana e bună și îndes­­tulătore, și mult mai superioră a­­celeia din cele­l­alte regiuni ale pe­ninsulei. Nu se consumă mai de­loc po­rumb sau forte puțin ; pâinea e bună și bine copta. Locuințele sunt să­­nătose și bune. Țăranul, bărbat și femeie, portă ciorapi și încălțăminte în tot timpul anului, arare­ori umblă cu picioarele gole. Acesta este tabloul cel mai îm­bucurător. Cele­l­alte nu sunt de­cât o­ lungă serie de descrieri triste. Așa în Latium, frigurile sau ma­laria atacă 60 la sută din munci­­’"*torI; acestă bolă nu ar atinge de­cât 5 la sută tot în acest mijjloc climate­ric, dacă el ar fi bine nutriți, îmbră­cați cum se cade și ar avea locuințe sănătose! Salariile variază între 1 leu și 1 leu 50 pe­­ zi și trebuie de so­cotit numai 250 de­­ file de lucru pe an. In partea muntosă ele trec de la 1 leu la 1 leu 12 bani. Argații,­­pe lângă hrană și îmbrăcăminte au de la 5 lei 60 la 8 lei 40 pe lună pe când femeile au capăt de­cât de la 1 leu 68 la 4 lei lunar ! In Sardinia, lucrurile stau și mai reü . Salariul­­ ülnie al muncitorilor cu­­ lina sta între 75 de bani și 1 leu­. Acesta cifră din urmă case se a­­tinge forte rar. De aceia acești bieți lucrători se ved rătăcind pe câmpii căutând erburi sălbatice ca­re se hránescǎ. Proprietarii mici sunt în­­tr’uă stare tot așa de tristă : mă­nâncă mai mult animale morte de boie, sub pretest că carnea fiartă este fără pericol de vreme ce focul cu­răță totul. , In Sicilia aceleași condițiuni de traiu. Salariile în general sunt de 1 leu 25 pe­­ zi, femeile au pe jumă­tate. Casele de locuit lipsesc forte mult, omenii sunt esploatați în tur­me. Insalubritatea și strâmtorea lo­cuințelor sunt ast­fel că pe aceleași scânduri trăesc una peste alta, per­­sone de tote vârstele, pe jos, în lip­să de pat, de multe ori în tovărășie cu un porc. Sărăcia, sfátuitarea cea rea, de multe ori face pe femei și pe fete să se vân­dă pentru a trăi. Și toc­mai aceia cari întrețin prostituți­­unea sunt popii. Hoț­ele câmpe­nești se comit de către părinții în fața copiilor. La Vizini, poți, fară tema, de a te înșela, se ved­ în fie­care țeran un hoț și un om capabil de ori­ce crimă. Provincia Mesinei fiind cu mult mai avută, condițiunile sunt cu mult mai bune și moralitatea destul de mare. Am putea să înmulțim descrierile și ecsemplele ,de cari este plină an­cheta agrarie a Italii. Cele deja ci­tate ajung înse tuturor ca se dove­­desc­ că supt­ stratul tuturor bollelor și al vițiilor nu sunt de­cât condi­­țiunele economice și sociale ale po­­porațiunei rurale.—îndată ce aceste se schimb, țăranul care la Vizini este capabil de ori­ce crimă, imediat devine în Mesina, om cum se cade, cu moralul ridicat și cu buna­ stare destul de satisfacatare. La noi acestă anchetă nu s’a fă­cut. Am putea spune, fără teamă d’a găsi, că încă mult timp nu o vom avea-o. Nu putem daj­a arăta ace­lași lucru, ca în Italia, în chip sta­tistic. Observațiunele personale cnse ale fie­căruia pot se ajute ca să facă un fel de anchetă su­mară. Fie­care din noi scie de el , că în cutare regiune bogată țăranul nu numai că e avut dor­e­și • deș­tept și independent, pe când în câm­­piele sǎracaciose ,de pe țermurile Dunărei, condițiunele igienice și eco­nomice, fac din unii țărani omeni fără voință, fără caracter, fără mo­ral, fără grijă de a scăpa de mi­zerie. Și lucrurile fiind așa, tote refor­mele și îmbunătățirile ce­­ i se vor aduce, dar care nu'I vor schimba starea lui materială, vor fi pentru densul zadarnice; din potrivă chiar, în loc se’I facă bine nu pote de­cât se’I facă réü, favorabile politicei urmate de guvernul prusian în privința Polonezilor. Deputații Polonezi, membrii centrului și progresiștii părăsiră sala de ședințe înain­tea scrutinului. In cursul desbaterilor, d. de Puttkamer, ministrul de interne, a combătut aserțiu­nea, prin care guvernul ar fi întrebuințat măsuri de rigore nemotivate când a pro­cedat la espulsări și declară că ’și­ ia asu­­pra’și iată responsabilitatea imputată gu­vernului. Ministrul de resbel a refuzat, la rîndul său, aserțiunea d-lui Windshorst care spu­nea că cultul catolic va fi interzis în ar­mată. Constantinopole, 30 Ianuarie. —Cale indirectă.—facă sensul general al răspun­surilor făcute, de diferitele cabinete, la cir­­cularea Porții din 25 Ianuarie. Puterile aproba moderațiunea și înțelep­ciunea Porții, care are dreptatea în par­tea s­a. Ele speră că Porta va persista în acesta cale.­­Acțiunea comună, cerută de Portă ca să se facă la Atena, s’a și îndeplinit și tote puterile sunt de acord spre a împedica ori­ce mișcare a flotei grecești, pentru care, de altminteri, se re­unesc escadrele puterilor. Puterile vor con­tinua a insista spre a obține desarmarea Greciei, și aceiași recomandațiune va fi reînoită într-un mod mai energic la Bel­grad și la Sofia, in fine Europa va fi pen­tru acela ce va fi atacat. Constantinopole, 30 Ianuarie.—Cale indirectă. — Negocierile turco-bulgare se urmăresc după basele cunoscute, dar cu uă încetinie cu totul orientală. Pofta asi­gurată într’un moment din partea Greciei pare că voiesce să tărăgănăscă lucrurile. Constantinopol, 30 Ianuarie.—Cale in­directă.—Aflăm în ultimul moment că s’a primit uă circulară rusescă relativă la e­­venimente din Orient. Constantinopol, 30 Ianuarie. — Ni se telegrafiază din Roma că amiralul Mari­tin­, care comandă demonstrațiunea ita­liană, a primit ca instrucțiuni să împe­­dice ori­ce atac grecesc, contra vre­unui punt din Turcia. Belgrad, 31 Ianuarie. — Nota colectivă a puterilor a fost remisă a s­tării guvernu­lui sârbesc. Puterile spun că luând cunostință de răspunsul negativ făcut la prima notă co­lectivă, sunt de acord să declare că nu vor tolera nici un acțiune ,i­n partea nimănui, că va protege pe acela care va fi atacat, și in fine că nu vor per­mite vre-uă modificațiune teritorială în nici un cas. 1) Amintim că tote aceste date sunt luate din Le Journal des Economistes. Numerile de pe Nov. §1 Dec. 1885. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Belgrad, 30 Ianuarie.—D. Miladovici, însoțit de secretarul său particular, d. Zancovici,(a plecat aeji diminață spre Bu­­curesci, via Budapest, Belgrad, 30 Ianuarie. —D. Persiani, mi­nistrul Rusiei la Belgrad, a primit de la guvernul său instrucțiuni relative la a doua nota colectivă, care énse, nu s’a remis încă.­­ Londra, 30 Ianuarie.—Se primesc, ca probabilă, intrarea marchizului Hartington în cabinetul Gladstone, Roma, 30 Ianuarie.—Camera deputați­lor.—Cornițele Robilant, ministrul aface­rilor străine, respunt­ând la uă întrebare a d-lui Maurigi, declară că va urma la Masnari calea pe care a apucat. «N’aavem intențiunea, a spus ministrul, să întindem ac­țiunea Italiei în aceste ținuturi, nici se schimbăm caracterul misiunii încredințate generarului Pozzolini, dar voim să strân­gem raporturile nóstre de bună vecină­tate cu Abisinia și să facem ca Negus să înțelegă că déca dorim să trăim în bună armonia cu densul, nu vom suferi ca el să se porte alt­fel cu noi.» Berlin, 30 Ianuarie. — In urma unor desbateri ce au tinut 8 ore, dieta a adop­tat propunerile lui Adinbach, caii sunt DIN AFARA ENGLITERA Din Londra se telegrafiază urmă­­torele : De sine se înțelege că atențiunea tutu­ror este îndreptată asupra votului din Ca­mera comunelor și asupra combinațiu­­nilor în privința noului cabinet. Se­­ fice că Gladstone este gata să ia frânele gu­vernului cu séu fără Hartington. Planul pentru satisfacerea Irlandei ar fi gata și ar fi dobândit aprobarea lui Chamberlain și Morley. Parnelliții n’au putut, sou n’au voit încă să spună dacá a aprobat și Par­nell planul lui Gladstone. Din lista de vo­tare se vede că dintre foștii colegi al d-lui Gladstone au votat cu densul Chamber­lain, Dilke, Harcourt, Mundella, Grosvenor, Playfair, Trevelyan, f­ratele lui Spencer și fiul lui Selvorn. In contra lui au votat dintre foștii săi colegi, Hartington, Court­ney, Gosd­en și Janes. Șapte­ gleci și șense de liberali s’au abținut de la vot. TURCIA După cum se scie, d. Tanoff, mi­nistrul de externe al Bulgariei, se află actualmente în Constantinopole spre a face un arang­ament cu Por­ta în privința Rumeliei. Proiectul de arang­ament, după cum se afirmă, conține urmatorele disposițiuni: Principele Bulgariei va fi numit pe timp de cinci ani ca representant al Sultanului în Rumelia Orientală. De­ore­ce principelui nu -i este permis să preșideze în Filipopol, densul va numi un guvernator general bulgar cu aproba­rea Sultanului. Principele va fi numit Mușir turcesc și se va duce la Constantinopole ca sa pre­­sinte omagiile sale. Pentru ca sé nu fie nevoit se porte fes, principele va fi numit general de cavalerie unde nu se portă fes ci calpac. Principele se obligă se platesca regulat tributul pentru Rumelia Turcia va ocupa orașul Burgas cu un batalion de Turci, care va fi comandat direct de către prin­cipele. Principele renunță la satele aședate pe munții Rodope. ------- ---------­ ROMANIA SI ITALIA (Corespondența particulară din Italia) Giovenale Vegezzi-Ruscalla, publicist ita­lian și cetățean român, unul din cei mai ardenți amici ai României, a încetat din vieță la Torino, după cum s’a anunțat deja, în etate de 87 ani, după uă scurta maladie și cinci ani, după ce’și perduse vederea. Ziarul italian din Roma ,11 Diritto, anunțând mortea eminentului filo-român Luminéta­te și vei fi. ABONAMENTE . Capitală și districte: un an 48 lei; séso Inni 24 lei; trei Inni 12 lei; an lună 4 lei Pentru tote tarile Europei, trimestrul 15 lei­­ se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului și oftciele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovicl, 15, Fleischmarkt.. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Crooe, Via San Francesco do Paola (N. O.) 16, Genova. — Articolele nepnbllcate se ard — BISMARCK: ȘI CLȘTIUNEA POLONA In ședința Camerei prusiane de la 28 Ianuarie s’a l­uat în discuție propunerea deputatului Achenbach, privitore la ces­­tiunea polon . Cel d’anteia dintre oratori a fost cons­ervatorul Reichhaupt și al doilea princ­ele Bismarck, ambii au a­­tacat cu valență pe poloni. Principele Bismarck a făcut mai antenü uă scurtă privire istorici in privința cestiunei po­lone și apo­­i a­ venit la actuala stare a lu­crurilor. 4 «Este trist la’se densul, «că argumen­tele de ochi^BL;r­­epet­a și astacfi, că Windthorst !^Re stinge că nu se póte se stinge coate interdice Poloni­lor d a tinde*;­! independință nu’I vor avea nici vă­dată. ^Nu se va găsi guvern care să admită restabilirea Poloniei. In acesta privință c­ic­­­i eu ca fostul și pate cât de curând viitorii coleg Gladstone : «La­să pace cu manile.» Nu vom face nici cea mai­­ mică concesie în acestă pri­vință. Fără îndoia­ C Polonii fac progrese la resorit, grație agitațiunilor centrului. Da, dacá n am fi avut lupta pentru cul­tură (Kulturkampf), n’am­ fi avut nici ces­­tiunea Polonă. Pe mine m’a împins în vîrtegiul luptei pentru cultură divisia ca­tolică din minister, cu nenumăratele ei pretenții. D-vóstra de la centru nu voiți pacea, și déc ■„ o încheiați, vă faceți re­­serva d’a o pacea denunța în 24 ore. Pate cine­va să af­irme pe curentul lui de o­­nore, că nu e ste așa. La centru se ală­tură toți dușm­­anii imperiului, dar noi nu vom da dușm­ viilor nici un drept, pe care nu’l merită. Bismarck constată după acesta că darea înapoi a germanismului provine din lipsa de senti­ment național la Germanii de la apus ca și la cei de la răsărit, în Alsacia ca și în Ungaria, în Bohemia ca și în părțile ves­­ritene ale Prusiei. Am făcut un mare greș­ală când am voit să câștigăm pe Poloni­eu­ blândețea. Acesta practică trebuie r •»■—­“ • țintă tre­buie se fie schimbarea raportului antre Germani și Poloni în favorul nostru ; tre­buie se sporim popolația germană la ră­sărit și s- o micșorăm pe cea polonă; iată pentru ce s’au făcut expulsările. Avem destul de lucru cu Polonii noștri ; vom esecuta cu cea mai mare asprime măsu­rile de espunsiune , în acesta privință sun­tem înțeleși cu statele vecine și încă două deci de resoluțiuni d’ale Reichstagului nu ne vor împedica d’a proceda cum ne cere datoria. Pute ar fi bine să se esproprieze totă proprietatea polonă, sacrificând sute de milione (mare mișcare). Dar, décá facem esproprieri pentru drumuri de fer, de ce sé nu facem pentru siguranța statului. Proprietarii poloni n’ar face treburi rele , ar putea sâ’și cumpere altă proprietate în Graliția. De altmintrelea, intențiunea nóstra nu merge așa departe; de uă cam dacă noi nu voim de­cât să așezăm acolo ță­rani germani cu femei germane. N’avem nevoie de arendarea ereditară, este de a­­juns arendarea pentru un timp de 50 de ani. Mai departe, este bine să se țină funcționarii și militarii poloni în provincii curat germane, pentru ca se înțelege bine­facerile culturei germane. In cât privesce énse pe funcționarii germani de la răsărit, prima condiție trebuie să fie, d’a nu se căsători cu uă Polonesă. Confesiunea n’are nimic d’a face cu espulsările. Se pute întâmpla, încheia principele Bismarck, ca patriotismul german să fie nevoit să mai treca încă să ‘dată proba de foc în luptă cu statele cele mari na­ționale. Atunci oposiția va trebui se’și dică că strainătatea ’și’a găsit sprijinul în ea. Străinătatea crede că noi avem piciore de lut, și la adică va găsi de fer. Aceste cu­vinte le-a fu­s Bismarck, fiind forte întărî­­tat, mai adăogând : Un laș și un misera­­bil ar fi ministrul, care la vreme de ne­voie nu ’și-ar pune în joc capul și onó­­rea, spre a scăpa patria de pericolele ma­­jorităței parlamentare. Din parte’mi, în a­­cest caz, voia sei ce măsuri se propun impăratului. Vegezzi-Ruscalla (lice, că de­și prevestnta, nu mai puțin dureroă ne sosesce notița morței adevăratului patriarh­ al filo-româ­­nilor italiani. Perderea lui Vegezzi-Rus­calla—adaogă »Il Diritto«—va fi nu atât de mult simțită printre italiani, precum va fi la Bucuresci și în tot­ă România, unde a devenit forte popular numele lui Ve­gezzi-Ruscalla­. Născut la 4 Septembre 1798, Vegezzi- Ruscalla era unul dintre cei mai distinși publiciști, aparținând acelei falange de o­­meni mari și de apărători glorioși al drep­turilor naționalităților, acelei generații pu­ternice care a dat omeni iluștrii în tote ramurile cunoscuntelor­­ omenesci. Vegezzi-Ruscalla s’a ocupat cu multă ardere de filologia neo-latină, a tradus multe opere portughese, francese, spaniole, etc : el era membru al Academiei din Por­tugalia. Din limba englesă și din cea ger­mană a tradus mai multe cărți privitore la agricultură și la geologie, din limba spaniolă poeme, din cea română mai multe­ nuvele istorice : el era membru și al A­­cademiei române ; n’a uitat nici limba po­lonă, traducând din acesta idiomă mai multe romane. Dar publicațiile cele mai întinse ale ilustrului scriitor și venerabi­lul­ amic al țerei nóstre sunt monogra­­fiele etnografice. Multă vreme n’a fost cestiune impor­tanta pe care el se n’o fi tratat în presa italiană cu adâncimea de vederi și cu cla­ritatea, pe care i le cunosc toți. Artico­lele lui fură în mare parte reproduse și comentate și de presa străină și mai ales de ziarele române din Bucuresci, Iași, Craiova, etc., precum și de diaristica ro­mână de peste munți. In timpul din urmă, consură cu multă asprime tratatul de la Berlin mai ales spo­­liarea nedreptă pe care Rusia, folosindu-se de somnolența Europei o făcu României, luându-î, una din provinciile cele mai fru­­mose și mai înfloritore : Basarabia­­ Ve­gezzi-Ruscalla a fost multă vreme înalt­ă­.Tr Honar al ministerului de externe în I­­talia, trecu pe urma sa uei r. fu inspector general al temnițelor; la Ca­meră a fost de mai multe ori trimis a represinta Italia și în cele din urmă era representantul provinciei de Lucca ; el a ocupat mai multe sarcini guvernative, pe care le-a împlinit cu dibăcie și patrio­tism. E vrednic de însemnat că în viața s­a, acest ilustru publicist s’a ocupat mult de România. El era unul dintre cei d’ăn­­tâia filo-români care a profesat u­ sim­patie profundă pentru sentinela latină de la Dunăre care, de 18 secole, în mijlocul atâtor vijelii, își ținu neatinsă naționali­tatea. Urmărind cu dragoste și răbdare tote evenimentele ce frământară țara nos­tră, ori ce­­ ji de durere și de restriște entru Români, era și pentru densul uă <ji de doliu. De la 1830 el a început să apere drep­turile poporului român cu atâta energie și eficacitate, în­cât exemplul lui fu urmat de alți scriitori celebrii ca Edgard Quinet, Ubienni, Michelet, etc., cari produseră o­­pere renumite cu privire la națiunea ro­mână de la Dunăre. Vegezzi-Ruscallo ne­­tedi drumul, și în urma lui mulți publi­ciști îmbrățișară cu ardere causa români­lor, ceea ce se vede lămurit din diarele italiane : »La Liberté«, «La Capitale«, «II Cittadino di Savona«, »l’Italie«, »La Gazzetta di Torino«, »La Lombardia« și, mai cu deosebire, »La Riforma«, și »II Diritto« doué­­ fiare cari au uă stimă și uă afecțiune, limitată pentru Româ­nia. In acest din urmă nota simpa­tică vă ține sus unul din principalii trei redactori politici și directore al părței li­terare. Am numit pe comandorul și pro­fesor B. E. Maineri, amic al țărei nóstre. In timpul resboiului din 1877-78 totă pre­­■ ■sa italiană făcu urări căldurose pentru triumful Piemontului Oriental cum ’l che­ma regretatul Vegezzi Ruscalla. Și n’a fost nici uă cestiune privitore la Români, pentru care Vegezzi-Ruscalla să nu ia condeiul spre a le apăra interesele cu totă aprinderea tinereței, de­și etatea e i era de 87 ani, și continuă a scrie pen­tru națiunea română cum, nu de mult, se pot vedea prin­­ bazele italiane din Turin, Milan, Genova, Savona, cari publicară ar­ticole forte meritose asupra Gestiunilor na­ționale ale României. Și mulțumită acestui sprijin și sprijinu­lui altor filo-români cari’i imitară exem­plul România inumera astăzi în Italia în­­trega, și mai ales la Roma, multe ilustra­­țiuni de ale presei cari susțin drepturile naționalitatei române. In Dirito și în Re­forma am vedut, nu vă singură dată scri­eri cugetate bine, cu privire la națiunea nostră. Italia, o dicea și o repeta adesea ori regretatul Vegezzi Ruscalla, ori de câte ori apăra pe România se apăra pe densa, pentru că existența ei este întemeiată pe dreptul de naționalitate. Domnul Cairoli, fost președinte al consiliului de miniștri amic infim al d-lui B. E. Maineri, care nu puțin a contribuit prin intervențiunea s­a pe lângă d. Cairoli, spre a recunosce mai repede proclamarea regatului Român, in­­tervențiune care­­ i-a atras din partea fos­tului ministru­ al tezei la Roma; D. Nicolae Crețulescu, conferirea Coronei României; d. Crispi, fost ministru, d. Oliva, fost mi­nistru, fost directore al diam-­ul La Rifor­ma, deputat în parlamentul italian și pu­blicist și care cunosce limba română, o­­cupându-se în ultimul timp cu traducerea poesiilor regretatului C. A. Rosetti și u­­nul din cei mai asidioși „lectori al diarului Românul” care se primește de la 1870 la Biblioteca Camerei deputaților; domnul Primo Levi, directore al darului La Ri­­forma ténor cu mare talent; d. B. E. Mai­neri, publicist italian cunoscut și pe care în curând sperăm, că orașul său natal îl va trimite să represinte națiunea italiană în Parlament, sunt dintre cei mai inteligenți apărători ai poporului român; putem cita apoi cu recunoștință, și alți apărători și prieteni ai României printre personele ce ocupă funcțiuni înalte în statul Italian, ca actualul președinte al consiliului de miniș­tri Depretis, precum și foștii miniștrii Man­cini, Bacceli, etc. Cornițele Tornelli, repre­­sintantele Italiei la Bucuresci, comandorul Malvano, directorul general al politicei străine italiană, comandore Perroleri, di­rectore generale al ministerului de exter­ne, etc. etc., și ar fi prea lung se vorbim aici de cei­l­alți filo-români. Acum legătu­rile de prietenie și legăturile de sânge în­tre aceste două națiuni surori sunt destul de bine consolidate, mulțumită sprijinului desinteresat al diaristicei și al mai multor persone politice eminente cari dau inspi­. . . ■*“ 1 * ' J* provinciele italiane. In Parlament nu uă singură dată s’a au­dit vorbindu-se cu simpatie despre națiu­nea română. Adesea­ ori vocea lui Vegezzi- Ruscalla s’a ridicat în favorea nostru. El era amicul lui Cavour. Vegezzi-Ruscalla era însărcinat de regele Victor-Emanuel și de Cavour ca să primesc­ la Torino, pe un trimis extraordinar român, acum vre­mă 24 de ani, dar despre acesta și despre nu­merose alte legături ale lui Vegezzi-Rus­­­alia cu țara nóstru ’mi reserv a vorbi cu altă ocasiune după ce voi­ pune în ordine numerósele și afectuosele sale scri­sori. Inturnându-ne la Vegezzi-Ruscalia sau cum dicea amicul Mihail Beștelei, «revin!» la regretatul filo-român — nu e mult de a­­tunci — formându-se la Roma un comitet filo-elenic, arăta prin diarele italiane, că Italienii datoresc uă mai mare simpatie Românilor de­cât Grecilor. Și vocea lui fu ascultată. Comitetul de care este vorba ,și a și dat obștescul sfârșit, în ap­usele filo-românilor. In 1880 se instituia Liga greco-latină prin inițiativa lui Vegezzi-Ruscalla cu sco­pul unei apropieri morale a tuturor popo­­relor aparținând rasei latino-grece. Preșe­dinția comitetului din Bucuresci era oferită publicistului român C. A. Rosetti. Cu a­­celași scop, dar mai ales, pentru a uni pe Italieni cu România, Vegezzi-Ruscalla, îm­preună cu ginerele său, Nicola Melisurgo, dintr-o familie nobilă și antică din Bari, formă în 1864 la Turin societatea neo­latină, din care făcea parte și tinerimea română, care -și făcea atunci studiile pe la Turin , și un român Scriban, era se­cretarul acestei societăți, care publica un diar septemânal. Ilustrul întemeietor pro­pusese și obținuse ca principele Jerôme Napoleon să primescu președința comite­tului parisian și Castelar pe a comitetului din Spania. Pentru a perpetua în familia s­a iubi­rea pentru România, Vegezzi-Ruscalla o educă în iubirea țorei nostre și distinsa lui fiică, domna Ida Melisurgo, a publicat deja mai multe nuvele cu subiect națio­nal român și multe alte scrieri literare și politice asupra României: nepotul său, de 17 ani numai, a­ învețat deja limba nóstra și citesce cărțile și diarele române pe cari le primesce adesea. Nepotul lui Vegezzi- Ruscalla este un tenor de mare talent, se ocupă și scrie și densul în favorea tozei: el îndeplinea cu laudă funcțiunea onorifică de «Secretar al consulatului general al

Next