Romanulu, mai 1886 (Anul 30)
1886-05-01
-f ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea. anunciuei Lini» de 80 liter« petit, pagin» IV........................ . 40 ban! Deto , , „ ii HI...................2 1«I— , Iuerțitml si reclame pagina III și IY linia • • 8 a • A se adresa: IN ROMANIA, Ia administrațitmea (țisrnlnl. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la B«nrs». LA YIENA, la d-nil Haasonatein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCPORT, S. M. — la (i. L. Danbe et C-nie, pontra Germania, Belgia, Olanda, Elveția ți Ara erica. — Scrisorile nefrancaze se refer — 20 BANI EXEMPLARUL ■Js-REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEJA, CALEA VICTORIEI, 10. Luminétate și vei fi. ABONAMENTE Capitală și districte, un an 48 lei; șise luni 24 leii; trei suni 12 lei; ii suni 4 lei tété țSrile Europei, trimestrul 15 leL A se adresa; IN ROMANIA, la administrațiunea farului și oficiale poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Beurse, LA VIENA, in d. B. G. Popovici, 15, Fleischm&rkt.. Di ITALIA, inr S dort: Cav. Gustave Croce, Via Sen Frescei« ie Paul* (K. D.) 16. Genova. Feadatere; C. A. EOSETTI EUDITITTlSriELA. ( 13 ) f »imkr#: TÎSml C. EOSETTI — Articolele nepaMieate se ard — BUCURESCI 30 PRIER Ceea ce se petrece acum în Englitera, este uă dovadit de ce putem să facă un om când nu se abate de la principiile sale politice și luptă pentru binele general. D. Gladstone, acest luptător neobosit al partidei liberale, care a dat la câteva milione de cetățeni dreptul de alegatori și care a fost numit «Grand Old Man»—marele bătrân— urmăreste cu hotărîre realizarea reformelor propuse pentru Irlanda, cu tdtă oposițiunea ce întâmpină proiectele sale din partea foștilor săi colegi și principalii săi locțiitori politici, cu lordul Hartington, lordul Sherbrooke, lordul Selborne etc. Discursul cu care d. Gladstone a însoțit proiectele sale, în Camera comunelor, a făcut un mare impresiune și deci proiectele lui întâmpină oposițiune chiar din partea foștilor 61 colegi și principalii săi locțiitori, acesta nu însemneza alt decât că el s’au depărtat de la adevărata cale pe care a mers partida liberală. D. Gladstone îns6, fiind acel cunoscute cu principiile séle, are cu dânsul, sau capătă din ce în ce mai mult opiniunea publică și curagiul consciinței ș’al convingerei sale că ’și face datoria și că nu se abate de la programa partidei sale. Negreșit că situațiunea este grea și simptomele îndestul de neliniștitore, față cu ostilitatea declarată în contra proiectelor d-lui Gladstone , dar cerințele strigătare ale Irlandei impun bărbatului de Stat datoria de a rupe cu vederile strivite—și vătămătore chiar siguranței Statului—ale acetora cari cred că prin asuprire și măsuri de constrîngere se mai poate asigura în viitor liniștea interiorá. Șeful partidei liberale engleze scie forte bine la ce pute să împingă desperarea pe cei asupriți — și’n acastă privință sunt destule exemple— pentru a înțelege că trebue a pune să dată capăt unei stări de lucruri, care învrășmășesce și pune în luptă nesfârșită pe fiii aceleiași țări. Așa numitul Coercitlon Act — aplicat până malera cu tota asprimea în Irlanda — a dovedit îndeajuns că el n’a făcut alt decât să despere și mai mult poporul, dând nașcere la tot felul de crime și punând în pericol siguranța și liniștea Statului. Irlanda voieșce astăzi că autonomie a ei, care s’o lege de patria mamă nu numai prin îndatoriri ci și prin drepturi, voiesce să revendice libertatea și drepturile unui popor asuprit și stărue în satisfacerea reclamațiunilor ei. D Gladstone recunosce întemeiatele reclamațiuni ale poporului irlandez și cere în Parlamentul țărei să i se facă dreptate. Nici oposițiunea ce ’i se face, nici ostilitatea pe față ce i se arată, nici părăsirea unora din colegi și amicii săi politici nu ’l descuragiază. El merge înainte hotărît a lupta pentru ca dreptate să se facă de acesta dată celor asupriți. Pare să nu isbutescă în causa ce apără, dar chiar daci va cădea astăzi în lupta întreprinsă, adevărul în sine va câștiga, se va impune și va triumfa atât pentru onorea și gloria d-lui Gladstone cât și pentru binele țărei sale. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Atena, 29 Aprile. — D. Delyannis a declarat că răspunsul său la Nota franceză implică promisiunea de a desarma. Este deci probabil că incidentul ce s’a produs, va fi în curând înlăturat. Viena, 29 Aprile.— Se telegrafiază din Atena la Viena (sorginte particulară) ca guvernul face sa se răspândesca solii șoviniste, cu scopul de a separa politica Franciei de a celorlalte puteri, si de a angaga cabinetul Francei., Dareel fil^e puteri, și Rusia chiar, contrariu cu zgomotul răspândit erl, ar fi aprobat purtarea represintanților lor la Atena, și ministrul Franciei ar fi primit, la rândul său, ca instrucțiuni, să declare guvernului elen, că Francia nu voiesce sâ se amestece în cestiunea Grecască, dincolo de limitele ce-i sunt trase de raportele sale cu celelalte puteri și de ferma sea voință de a evita orice acțiune separată. Constantinopole, 29 Aprile. — Porta a adresat represintanților ei acreditați pe lângă cele șase mari puteri uă circulară în care se spune. Puterile nejudecând ca satisfacătare declarațiunea făcută de d. Deryannis comitelui de Mouy, au remis cabinetului din Atena un ultimat, prin care i se cere asigurări positive: „Porta mulțumesce sincer marilor puteri, pentru acest demers eficace. Vă repede desarmare numai, fără condițiuni ar putea să ne satisfacă și să ne facă sa renunțăm la dreptul nostru legitim și incontestabil de a cere uă despăgubire, față cu sacrificiile enorme ce ne-a impus înarmărilor și atitudinea resbelnică și nejustificabilă a Greciei.“ Viena, 29 Aprile.—In prevederea întârzierilor ce pot suferi negocierile, ce se vor angagia în Bucuresci, în care cas mărfurile românești în transit s’ar bucura în Austria și în Ungaria de un tratament mai favorabil decât mărfurile austro ungare ; guvernele din Viena și din Pesta, pentru precauțiune au îndemnat administrațiunile drumurilor de fer sâ resiliere înainte de 1 Main tarifele unioniste cu România și sâ declare în același timp că acesta resiliere va fi retrasă decâ raportele comerciale cu România nu vor suferi întreruperi. ...........................IBB «TIlin... -----------DIN FRANCIA După cum se scie Ziaristul Ernest Roche a fost arestat cu ocasiunea întâmplărilor de la Decazeville. Puindu-i-se însă acum candidatura în Paris, dintr’uă mulțime de părți se stăruiesce forte mult pentru punerea lui în libertate, începutul s-a făcut de către consiliul municipal din Paris. Chiar și adversarul d-lui Roche, candidatul comitetului presei radicale socialiste, d. A. Gaulier, a adresat ministrului-președinte, Freycinet, uă scrisore, prin care cere liberarea d-lui Roche din închisore pentru alegerea de la 2 Mai. Sâmbăta trecută, séra, au fost la d. Freycinet și d-nii Clemenceau, Henri Marét, Sigismond Lacroix și Dreyfus și l’au rugat să libereze imediat din închisore pe d. Ernest Roche. Președintele consiliului a răspuns, că dânsul a vorbit ’nainte de amintiți despre acestă afacere cu secretarul general al ministerului justiției—ministrul Demete era absent— și secretarul i-a răspuns, că deorece d. Roche se află în arest preventiv în urma unei sentințe judecătoresce, numai că nouă sentință póte desființa arestul. Mai primind și alte visite stăruitore, d. Freycinet a declarat că dânsul singur nu pate lua uă hotărîre atât de importantă ; va studia însă din nou cestiunea de drept și va căuta un mijloc, care să permită Fiul Roche d’a justiiye: candidatura sa în Paris, fără d’a trece peste regulele justiției. -----— ——..mm ----— PARLAMENTUL AUSTRIAC Săptămâna viitore se va întruni Camera deputaților din Austria și guvernul de acolo în prima ședință va și presinta întregul complecs al legilor privitore la compromisul austro-ungar. De mai mare interes va fi: dice Neue Freie Presse, proiectul privitor la statutele băncei austro-ungare și cel privitor la legea vamală. In ce priveste cuprinsul noului proiect de tarii său;Uce căi în general, el se baseza pe legea vamală, presintată în ultima sesiune. Xacsele vamale asupra cerealelor vor fi aceleași ca și cele ce sunt în vigore în imperiul german pentru importul de cereale. Tariful vamal va fi luat cât de curând în discuțiune, astfel că la 1 iunie să și intre în vigore. Reformele irlandeze ale d-lui Gladstone întrunirea organisată de Bradlaugh, în favorul reformelor d-lui Gladstone, s’a ținut în St. James Hall și a fost cercetată de vr’o 3000 de persone, printre care se afla și Carl de Asburnham, mai mulți deputați din partida liberal, aripa radicală și o mulțime de reiresintanți al cluburilor radicale de lucrători și al altor societăți politice. Președinte a fost Henry Labouchere, colegul lui Bradlangh în cameral fiind amăndoi aleși în Northampton. Dânsul a susținut cu totă hotărîrea proiectul de reformă în principiu, deorece, după cum e jise dânsul, Home-Rule pentru Irlanda însemneza Home-Rule pentru Englitera, a protestat însă contra escluderei deputaților irlandezi din parlamentul central. Discuțiunea specială va oferi ocasiunea de a modifica proiectul conform vederilor democrației. Resoluțiunile, în favorul cărora au vorbit mai mulți membri ai Camerei comunelor, sunt favorabile proiectului de reformă pentru Irlanda și ele felicită pe d. Gladstone pentru străduințele sale de a asigura oă unire durabilă între Marea Britanie și Irlanda, permițând Irlandezilor d’a’și face ei singuri legi pentru afacerile lor interne, și exprimă speranța că proiectul de reforme va dobândi putere de lege. D. Chamberlain este dispus să dea sprijinul sau proiectului numai în cas când represintanții poporului irlandei vor rămânea în parlamentul central. Părerea dânsului este că cestiunea impozitelor și represintațiunea trebue să mergá mână în mână. După cum se vede dar, serta proiectul atârnă de la escluderea sau rămânerea deputaților irlandez In parlamentul Britanic. UA REVOLTA IN CANADA «Times» primesce oă telegramă din Filadei fia care zice că s’a făcut uă revoltă la penitenciarul Sant-Vincent-de-Paul, aprope de Montréal, stabilimet în care se află un mie de arestați. La un semnal convenit, arestații au năvălit asupra păzitorilor lor, în număr de șasesprezece și ii au legat cu fanii după ce le-au luat revolverele. Fiind cu totul stăpâni pe interiorul închisorii, putură sa pue mâna pe directore, d. Laviolette. Revoltații, armați cu cleșce, se pregateau a sparge ușile închisore, dar în acel moment nouă pätfitori armați cu pusei cari se aflau d’asupra Zidului de împrejmuire le ordonară sâ intre în celulele lor. Deținuții, având cu ei pe d. Laviolette legat, nu ținură câtuși de puțin sema de somațiunea ce li se făcuse. D. Laviolette porunci păzitorilor d’a trage focuri fără a se ocupa de persona lui, și, pentru că existau, repetă ordinul. Atunci începură împușcăturile de amândouă părțile. Deținuții, având cu dânșii să scară, încercară sa escaladeze Zidul; un Canadian francez, anume Carriveau, fu cel d’antéiü care începu asaltul, dar, ajungând pânâ la trapta din urmă, căZu jos fiind lovit de un glonte. Lupta fu dintre cele mai crâncene. In fine, deținuții vâzând cu șasesprezece dintre ai lor sunt răniți combătură în retragere și fugiră în celulele lor unde li închiseră păzitorii. D. Laviolette, fiind lovit de patru glonțe, este într’un stare disperată. Doui deținuți au fost asemenea răniți de morte; nici unul din ei ânsa n’a scăpat din închisore. MĂCELUL DE LA ABBUT In acestă privință Ziarulu „Neue Freie Presse» i se comunică din Roma urmätorele : Espedițiunea lui Porro la Herar, care urmărea scopuri politico-comerciale, a voit să străbată în lăuntrul Herarului, pentru ca să înființeze stațiuni comerciale italiane. Guvernul s’a străduit destul ca să facă pe Porto să renunțe la întreprindere, deorece starea lucrurilor în Herat nu prezintă destula siguranță. Emirul, pus de Englesi, cunoscut prin urarea fanatică contra Europenilor, încă în tomna trecută a silit pe comercianții italieni Sacconi și Rosa, cari se gastau în forte mare strîmtorare, să plece de acolo și să i se pună supt protecțiunea garnisonei indo-englese. Ajuns în Aden, Porto, deși i s’a spus și de către autoritățile englese să nu cuteze a face acesta intreprindere, renase totuși statornic și la 18 Marte se duse cu comitete Cocastelli, represintantul societăței geografice, cu profesorul Licata, d-nii Zannini, Bianchi, Gottardi, Romagnoli și Blandino, cu șapte indigeni și șase cai la Zeilah și de aci continua drumul spre Gildezza, la distanță de 220 kilometri, unde Emirul prinse întrega garnisana englesă și pe toți comercianții europeni. Auzind că se apropie espedițiunea , Emirul le eși înainte, și în timp de două zile omorî pe toți membrii după uă apărare desperată. SAMBATA, 1 MAI 1886 • SCRISORI DIN ALBANIA V’am arătat în a doua a mea scrisóre, cum voesc Grecii și Bulgarii, împreună cu onorabilul corespondinte al Ziarului „Le Temps“ sâ dovedască, că Macedonia și Albania sunt poporate în mare majoritate de Greci sau de Bulgari. Cred ca am dovedit că raționamentul și calculele lor sunt greșite și că prin urmare neadevâr spun, toți aceia cari contestă existența în mare majoritate, și în mod încrucișat, a Românilor și Albanezilor în Macedonia și Albania. Acum vin la un altă parte a corespondenței acelui distins diplomat corespondinte, anume la ingeniosul mod găsit de d-sea, după întrevorbiri diplomatice cu d. Tricopis și alții, după cum vedeți din Atena, vorbesce și scrie de starea lucrurilor în Albania și Macedonia ca sâ mențină preponderența Grecilor în aceste părți. Se scie că tratatul de Berlin are stipulat și următorul punt. Organisarea diferitelor părți ale imperiului otoman, se va face, ținăndu-se compt de cerințele deosebitelor naționalități. Ei bine, în aceste rînduri, Grecii, cari deși au cerut binecuvântarea statuei lui Jupiter, totuși nu încep resbelul, mult cântat și trâmbițat, găsesc un espedient pentru a eși cu fața curată din încurcătură, și tot d’ua dată sâ-și mențină influența, pe cale directă în Macedonia și Albania, pentru ca se puta ține pept Bulgariei, care din causa ultimei victorii repurtate pe calea armelor, începe a fi privită, ca liberature de către poporele din peninsula Balcanică. Ei zic: „Am probat prin raționament că majoritatea poporațiunei din Macedonia e „grâcă, deci conform stipulațiunei de mai „sus din tratatul de Berlin, cerem facerea „unui regulament în care să se prevadă, „în mod oficial, limba gracă în școli și „Biserici.“ Acestă cerere dacă ar fi admisă de Europa, ei ar fi siguri de câștigarea într’un viitor forte apropiat, a Macedoniei și a Albaniei. Admiterea acestei pretențiuni ar fi deci pagubitere, căci Românii și Albanezii ’și ar perde naționalitatea. Grecia ar deveni un stat puternic în detrimentul acestor popore, și un obstacol destul de primejdios pentru întrega Europa, tocmai în puntul cel mai invidiat, la porțile Constantinopolului. E de datorie, și în interesul nostru, sa dovedim Europei că nu este adevărat ceea ce susțin ziarele grecești și bulgărești, sa dovedim că Macedonia și Albania este poporată de Români și Albanezi în mod încrucișat. Sa facem ca Europa sa înțelegă ca formarea unui stat Albania Macedoneana in centrul peninsulei Balcanice, ar fi isolarea diferitelor state slave, din a căror unire ar resulta, desigur, distrugerea, a oricărei înaintare spre Constantinopole a Europei. Că formarea acestui stat ar desarma pentru totdeauna Grecia, care astăzi nu luptă și nu tulbură pacea — pe care Europa, zice, că o dorește — decât pentru cucerirea Macedoniei și Albaniei. Din cele ce am scris pânâ acuma, în „Romanulü“ cred că reese în mod destul de doveditor, că, într’adever nici urmă de adevăr nu conțin, tote pretențiunile atât grece cât și bulgare. Cred, de asemenea că am dovedit, că formarea unui stat Albano-Macedonean ar fi stabilirea unui gardian, păzitor al intereselor generale în peninsula Balcanică, pe când din contra cucerirea acestora de Greci sau de Bulgari, ar fi, perderea oricărei speranțe a Europei în privința Orientului, și încongiurarea, într’un cerc slav a Europei de mijloc. FORȚA «ROMANULUI» 1 MAI 8 CUPEUL MIRESEI X (Urmare) Nu era destul că o părăsise, trebuia încă sâ’l facă și descripțiunea amorului său ? Cu acea femeie. Și tóte suferințele Caterinei prin ce le alina ? Prin doua mii de franci ce’i trimisese ? Prin promisiunile că va specula pe acea femeie ca sâ’i dea ei ? Tóte aceste ajutore ce i le promitea putea sâ mulțumască pe un om cu caracterul lui degradat, dar oricare altul s’ar fi dat înapoi cu scârbă dinaintea unei negustorii atât de murdare. Acum își dete pe față tote instinctele lui depravate, tóte planurile lui ascunse cari nu aveau alt scop decât a specula pe cine pate, și el să trăiască ca un trântor din spinarea altora; acum în fine își luase masca de la ochi, și se arăta cu tote defectele lui pe care eu le ghicisem alta dată, dar în cele din urmă fuses orbită de încredințările prietenii mele. Prin silințele ce-și depuse doctorul, Caterina recăpăta cunoscința. Aruncă un prij vire întrebătore în giurul ei ca și când ar fi voit sâ scie unde se află. Puțin câte puțin își adună tóte suvenirile și putu distinge de cine era încongiurată, întinse mâna către mine chemându-mi cu u voce slabă lângă căpătâiul ei. Teodor Valnicea, crezând că presența lui pate fi superatare se retrase încet și ne lăsă singure pe amândouă. Mieml era tema că durererea Caterinei sâ n’o facă iarăși a cădea în acea stare periculosa din care îngrijirile doctorului o scăpase. O priveam cu multă grijă și evitam de a deschide vorba despre causa suferinței ei. Aceste câte-va momente de mare supărare o slăbise forte mult. Ochii sâl cei vii nu mai aveau nici oă putere și o dungă negră se vedea împrejurul lor. Buzele sale rumene ’și perduse frumósa cu scre ce le împodobea și trăsurile feței sâ alterase într’un mod înspăimântător. O ajutat sâ se desbrace și o culcai ca pe un copil în pat. Ma rugai de ea sâ cerce a adormi puțin, căci speram că liniștea somnului sâ-i calmeze nervele. Dar cu totă stăruința ce o depusei nu voi se dormá și continuă a se uita la mine cu privirile rătăcite. Respirațiunea începuse sâ’i fie prea dusă și uă căldură ardetare o coprinse, îmi ceru sâ’l dau apă dér nu putu sâ’.și potolésca de loc setea. Mâ dusei de cumpăra! din vecinătate nițel vin sperând că astfel îi voiu putea liniști mai lesne acel foc ce zicea ca o arde pe pept. Dar abia îl puse la buzele ei și’mi respinse mâna spuindu’mî că nu’i place, îmi cerea sâ’l dau ghiață, câci zicea că apa e prea caldă. Nu soiam ce sâ’î mai fac și alergam dintr’un colț într’altul prin casă fără ca sâ pot găsi ceva prin care sâ’l ușurez boia ce vedeam că se agravez. Voii sâ plec a chiema din nou doctorul, dar ea mâ opri, îmi zise să’* aduc copilul la pat, pe care așezându-l lângă capul său îl mângâia cu mâna pe obraz. Micul băiat era trist ca și cum uă presimțire îi spunea pericolul în care mama lui se afla. Intindea micele lui mâini în patul lung și negru al mânii și aplecându-se la ea îi depuse cu mica lui guriță un sărut pe față. La contactul buzelor lui, Caterina tresări și’l strânse la peptul ei cu tóte forțele ce’l mai rămăsese. Tu ești, îi zise Caterina c’uă voce ce de abia se auzea, singura mea consolare. Pentru tine voiü suferi tot și voiu lupta cu multă energie. Pare că nimic nu m’ar mai fi ținut sâ trăesc în lume dacă tu nu erai. Amândoui scumpul meu copilaș, ne vom iubi cu un sfânt amor și nimeni nu nu va mai despărți. Pentru fericirea ta dor, nu trebue sâ ma lasa ma coprinde acastă mâhnire și desnadăjduire. Nu’l așa așa copilul meu ? Și micul băiat fără sâ’și dea bine sema de înțelesul acestor vorbe, râspunse ca și cum uă voce îngerescu ’l-ar fi șoptit la ureche . — Ca mamă, așa e, nu vreau sâ mai fii tristă. Iar Caterina la auzul acestui glas, care pătrunse tóte cordele simțitore ale inimei ei, căută sâ-și adune forțele, sâ câșni sâ depărteze de la ea orice gând trist, sperând ca cu el va putea goni și bula care progresa din minut în minut. Delirul nu întârzie de a se pronunța, și vâfiând starea primejdieiä alergai la doctor, lăsând’o singură numai cu copilașul său care sta nemișcat la capul ei privind’o cu iubire. Medicul pe care’l adusei părți tare îngrijat de boia Caterinei, îmi recomandă cum s’o îngrijesc și’mi deteuă rețetă cu care alergai imediat la spițerie s’o fac. Totă noptea aceea veghiai lângă patul ei și după ce simții că s’a răcorit uă mare bucurie ma coprinse. Mai târziu îi dedei medicamentele ce le luasem și cari îi făcu bine. Peste câteva zile, în care timp n’am părăsit’o un moment, începu sâ’și recapete puterea și putu sa se preumble cu un pas încetinel prin casă. Gât T-a durat convalescența, n’am încetat d’a o sili ca sâ ia doctoriile ce i le ordonase doctorul, care o visita regulat în fiecare z.Valnicea care ’și petrecea aprope tot timpul cu noi, îmi deda ajutorul trebuincios și erea vesel vâzând că prietena mea merge spre însănătoșire. Ma rugase forte mult ca se primesc să sumă de bani de la el pentru ca sa-i ofer din partea mea Caterini, fiindcă vedea că și mijlocele mele pe care le pusesem la disposițiunea ei nu erau îndestulătate. Am eșuat multă vreme pânâ ce sâ-i primesc ajutorul lui, dar vedând că nevoia cea mai imperioasă ne constrânge, am cedat dorinței lui Valaicea ca sâ primesc acei bani, pe cari doream sâ-i restitui îndată ce voi putea. XI Prima grije a Caterini, simțindu-se că s’a fortificat, fu ca sâ caute de lucru. Ea se adresă la uă prăvălie spre a lua cămăși de cusut. Fără ca sâ fi învâțat meșteșugul acesta, ea se credea în stare depunânduși multă osteneală, ca sâ lucreze. La început nu putu reuși tocmai bine, dar cu încetul sa deprinse și în curând putu primi laude pentru îndemânarea ce arăta. Cu tote acestea, venitul ce T dacă astfel de muncă ingrată și obositóre, nu erea îndestulător pentru a putea trăi. Teodor Valnicea de câte ori venea la ea o privea cu tristețe, vâzend’o cum se obosesce de dimineața pânâ seara, fără ca prin asta sâ’și putá ușura nevoile. Sâ așeza la mașina de cusut, și începea sâ lucreze cântând, apoi arunca privirile ei dulci la copilul său, care părea în fiecare zi mai frumos, mai deștept și mai gras. De multe ori când avea mult lucru, ședea sora târziu la lumina lămpi și voioasă ,și depunea totă osteneala pentru a termina. Vara putu mai lesne învinge greutățile vieții, dar în curând trebuia să sosească iarna cu asprimele sale. Atunci cheltuiala trebuia sa fie îndoită, îmbrăcămintea pretindea bani mai mulți și focul ce trebuia să’l facă pentru a se încâlci a constrângea iarăș ca să aibă un venit mai mare decât pene acum. Și de unde se și’l procure ? Din acea ce câștiga prin osteneala brațelor sale ? Ar fi fost uă copilărie a a crede că putea întâmpina tóte acele nevoi din ceea ce ea putea produce. Dar Caterina aștepta acel timp de grele încercări cu liniște. Nu se desnadâjduia nici de cum vezând cât de puțin e recompensata munca sea. Când se simțea cu totul ostenită de acel exercițisi ce’l făcea, își lua copilul în brațe și’l săruta cu bucurie. Pentru ea acel băiat crea uă mângâiere mare și cu cât cugeta mai mult la el cu atât forțele i se îndoiau, cu atât își depunea mai multă silință de a lucra. Vă tuse seacă care de curând vă supăra și uă mare durere de piept, o împedica sa muncească cu activitatea ce ar fi dorit. Cu cât se obosea mai mult la acea mașină, mișcându-și picioarele cu iuțeală, cu atât o îneca tușea mai rea și vă durea tot corpul. Vedeam forte bine că uă asemenea muncă îl făcea rea, dar cum vă puteam opri de a nu continua cu viața asta? Ce’l ofeream în schimbul acelei esistențe grele? Neavând dor cu ce se’i îndulcesc greutățile, nevoită cream s’o privesc cum sâ consumă fără ai putea da vr’un ajutor. Venind iarna, fu constrânsă sâ recu-