Romanulu, mai 1886 (Anul 30)

1886-05-01

-f ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea. anunciuei Lini» de 80 liter« petit, pagin» IV........................ . 40 ban! Deto , , „ ii HI...................2 1«I— , Iuerțitml si reclame pagina III și IY linia • • 8 a • A se adresa: IN ROMANIA, Ia administrațitmea (țisrnlnl. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la B«nrs». LA YIENA, la d-nil Haasonatein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCPORT, S. M. — la (i. L. Danbe et C-nie, pontra Germania, Belgia, Olanda, Elveția ți Ara erica. — Scrisorile nefrancaze se refer — 20 BANI EXEMPLARUL ■Js-REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEJA, CALEA VICTORIEI, 10. Luminéta­te și vei fi. ABONAMENTE Capitală și districte, un an 48 lei; șise luni 24 leii; trei suni 12 lei; ii suni 4 lei tété țSrile Europei, trimestrul 15 leL A se adresa; IN ROMANIA, la administrațiunea farului și oficiale poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Beurse, LA VIENA, in d. B. G. Popovici, 15, Fleischm&rkt.. Di ITALIA, in­r S dort: Cav. Gustave Croce, Via Sen Frescei« ie Paul* (K. D.) 16. Genova. Feadatere; C. A. EOSETTI EUDITITTlSriELA. ( 13 ) f »imkr#: TÎSml C. EOSETTI — Articolele nepaMieate se ard — BUCURESCI 30 PRIER Ceea­ ce se petrece acum în En­­glitera, este uă dovadit de ce pute­m să facă un om când nu se abate de la principiile sale politice și luptă pentru binele general. D. Gladstone, acest luptător neo­bosit al partidei liberale, care a dat la câte­va milione de cetățeni drep­tul de alegatori și care a fost numit «Grand Old Man»—marele bătrân— urmăreste cu hotărîre realizarea re­formelor propuse pentru Irlanda, cu tdtă oposițiunea ce întâmpină pro­iectele sale din partea foștilor săi colegi și principalii săi locțiitori po­­­­litici, cu lordul Hartington, lordul Sherbrooke, lordul Selborne etc. Discursul cu care d. Gladstone a­­ însoțit proiectele sale, în Camera co­munelor, a făcut un mare impresiune și deci proiectele lui întâmpină o­­posițiune chiar din partea foștilor­­ 61 colegi și principalii săi locțiitori, acesta nu însemneza alt de­cât că el s’au depărtat de la adevărata cale pe care a mers partida liberală. D. Gladstone îns6, fiind acel cu­noscute cu principiile séle, are cu dânsul, sau capătă din ce în ce mai mult opiniunea publică și curagiul consciinței ș’al convingerei sale că ’și face datoria și că nu se abate de la programa partidei sale. Negreșit că situațiunea este grea și simptomele îndestul de neliniști­­tore, față cu ostilitatea declarată în contra proiectelor d-lui Gladstone ,­­ dar cerințele strigătare ale Irlandei impun bărbatului de Stat datoria de a rupe cu vederile strivite—și vătămă­­tore chiar siguranței Statului—ale acetora cari cred că prin asuprire și măsuri de constrîngere se mai poate asigura în viitor liniștea inte­­riorá. Șeful partidei liberale engleze scie for­te bine la ce pute să împingă des­perarea pe cei asupriți — și’n a­­castă privință sunt destule exemple— pentru a înțelege că trebue a pune să dată capăt unei stări de lucruri, care învrășmășesce și pune în luptă ne­sfârșită pe fiii aceleiași țări. Așa numitul Coercitlon Act — a­­plicat până mal­era cu tota aspri­mea în Irlanda — a dovedit în­dea­­juns că el n’a făcut alt de­cât să despere și mai mult poporul, dând nașc­ere la tot felul de crime și pu­nând în pericol siguranța și liniștea Statului. Irlanda voieșce astăzi că autono­mie a ei, care s’o lege de patria mamă nu numai prin îndatoriri ci și prin drepturi, voiesce să reven­dice libertatea și drepturile unui po­por asuprit și stărue în satisfacerea reclamațiunilor ei. D Gladstone recunosce întemeia­tele reclamațiuni ale poporului irlan­dez și cere în Parlamentul țărei să i se facă dreptate. Nici oposițiunea ce ’i se face, nici ostilitatea pe față ce­­ i se arată, nici părăsirea unora din colegi și a­­micii săi politici nu ’l descuragiază. El merge înainte hotărît a lupta pentru ca dreptate să se facă de a­­cesta dată celor asupriți. Pare să nu isbutescă în causa ce apără, dar chiar daci va cădea as­tăzi în lupta întreprinsă, adevărul în sine va câștiga, se va impune și va triumfa atât pentru onorea și glo­ria d-lui Gladstone cât și pentru bi­nele țărei sale. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Atena, 29 Aprile. — D. Delyannis a de­clarat că răspunsul său la Nota franceză implică promisiunea de a desarma. Este deci probabil că incidentul ce s’a produs, va fi în curând înlăturat. Viena, 29 Aprile.— Se telegrafiază din Atena la Viena (sorginte particulară) ca guvernul face sa se răspândesca solii șo­­viniste, cu scopul de a separa politica Franciei de a celor­l­alte puteri, si de a an­gag­­a ca­binetul Francei., Dar­eel fi­l­^e puteri, și Rusia chiar, contrariu cu zgo­­motul răspândit erl, ar fi aprobat purta­rea represintanților lor la Atena, și mi­nistrul Franciei ar fi primit, la rândul său, ca instrucțiuni, să declare guvernului elen, că Francia nu voiesce sâ se amestece în cestiunea Grecască, dincolo de limitele ce-i sunt trase de raportele sale cu cele­l­alte puteri și de ferma sea voință de a evita ori­ce acțiune separată. Constantinopole, 29 Aprile. — Porta a adresat represintanților ei acreditați pe lângă cele șase mari puteri uă circulară în care se spune. Puterile nejudecând ca satisfacătare de­­clarațiunea făcută de d. Deryannis comite­lui de Mouy, au remis cabinetului din A­­tena un ultimat, prin care­­ i se cere asi­gurări positive: „Porta mulțumesce sincer marilor pu­teri, pentru acest demers eficace. Vă re­pede desarmare numai, fără condițiuni ar putea să ne satisfacă și să ne facă sa re­nunțăm la dreptul nostru legitim și incon­testabil de a cere uă despăgubire, față cu sacrificiile enorme ce ne-a impus înarmă­rilor și atitudinea resbelnică și ne­justifi­cabilă a Greciei.“ Viena, 29 Aprile.—In prevederea întâr­zierilor ce pot suferi negocierile, ce se vor angagia în Bucuresci, în care cas mărfu­rile românești în transit s’ar bucura în Austria și în Ungaria de un tratament mai favorabil de­cât mărfurile austro ungare ; guvernele din Viena și din Pesta, pentru precauțiune au îndemnat administrațiunile drumurilor de fer sâ resiliere înainte de 1 Main tarifele unioniste cu România și sâ declare în același timp că acesta resiliere va fi retrasă decâ raportele comerciale cu România nu vor suferi întreruperi. ...........................IBB «TI­lin... -----------­DIN FRANCIA După cum se scie Ziaristul Ernest Roche a fost arestat cu ocasiunea întâmplărilor de la Decazeville. Pu­­indu-i-se însă acum candidatura în Paris, dintr’uă mulțime de părți se stăruiesce forte mult pentru punerea lui în libertate, începutul s-a făcut de către consiliul municipal din Paris. Chiar și adversarul d-lui Roche, candi­datul comitetului presei radicale so­cialiste, d. A. Gaulier, a adresat minis­­trului-președinte, Freycinet, uă scri­­sore, prin care cere liberarea d-lui Ro­che din închisore pentru alegerea de la 2 Mai­. Sâmbăta trecută, séra, au fost la d. Freycinet și d-nii Clemen­­ceau, Henri Marét, Sigismond Lacroix și Dreyfus și l’au rugat să libereze i­­mediat din închisore pe d. Ernest Ro­che. Președintele consiliului a răspuns, că dânsul a vorbit ’nainte de ami­­ntiți despre acestă afacere cu secre­tarul general al ministerului justi­ției—ministrul Demete era absent— și secretarul­­ i-a răspuns, că de­ore­­ce d. Roche se află în arest preventiv în urma unei sentințe judecătoresce, numai că nouă sentință póte des­ființa arestul. Mai primind și alte visite stăruitore, d. Freycinet a de­clarat că dânsul singur nu pate lua uă hotărîre atât de importantă ; va studia însă din nou cestiunea de drept și va căuta un mijloc, care să per­mită­­ Fiul Roche d’a justiiye: candida­tura s­a în Paris, fără d’a trece peste regulele justiției. -----— ——..mm ----— PARLAMENTUL AUSTRIAC Săptămâna viitore se va întruni Camera deputaților din Austria și guvernul de acolo în prima ședință va și presinta întregul complecs al legilor privitore la compromisul aus­­tro-ungar. De mai mare interes va fi: dice Neue Freie Presse, proiectul privitor la statutele băncei austro-ungare și cel privitor la legea vamală. In ce priveste cuprinsul noului proiect de tarii să­u;Uce căi în general, el se baseza pe legea vamală, presintată în ultima sesiune. Xacsele vamale a­­supra cerealelor vor fi aceleași ca și cele ce sunt în vigore în impe­riul german pentru importul de ce­reale. Tariful vamal va fi luat cât de curând în­­ discuțiune, ast­fel că la 1 iunie să și intre în vigore. Reformele irlan­deze ale d-lui Gladstone întrunirea organisată de Bradlaugh, în favorul reformelor d-lui Gladstone, s’a ținut în St. James Hall și a fost cercetată de vr’o 3000 de persone, printre care se afla și Carl de Asbur­­nham, mai mulți deputați din par­tida liberal, aripa radicală și o­ mul­țime de reiresintanți al cluburilor ra­dicale de lucrători și al altor socie­tăți politice. Președinte a fost Henry Labouchere, colegul lui Bradlangh în cameral fiind amăndoi aleși în Northampton. Dânsul­ a susținut cu totă hotărîrea proiectul de reformă în principiu, deore­ce, după cum e jise dân­sul, Home-Rule pentru Irlanda însem­­neza Home-Rule pentru Englitera, a protestat însă contra escluderei de­putaților irlandezi din parlamentul central. Discuțiunea specială va oferi ocasiunea de a modifica proiectul con­form vederilor democrației. Resoluțiunile, în favorul cărora au vorbit mai mulți membri ai Came­rei comunelor, sunt favorabile pro­iectului de reformă pentru Irlanda și ele felicită pe d. Gladstone pentru stră­duințele sale de a asigura oă unire du­rabilă între Marea Britanie și Ir­landa, permițând Irlandezilor d’a’și face ei singuri legi pentru afacerile lor interne, și exprimă speranța că proiectul de reforme va dobândi pu­tere de lege. D. Chamberlain este dis­pus să dea sprijinul sau proiectului numai în cas când represintanții po­porului irlandei vor rămânea în par­lamentul central. Părerea dânsului este că cestiunea impozitelor și re­­presintațiunea trebue să mergá mână în mână. După cum se vede dar, serta proiectul­ atârnă de la esclu­­derea sau rămânerea deputaților ir­­landez In parlamentul Britanic. UA REVOLTA IN CANADA «Times» primesce oă telegramă din Fi­ladei fia care zice că s’a făcut uă revoltă la penitenciarul Sant-Vincent-de-Paul, a­­prope de Montréal, stabilimet în care se află un mie de arestați. La un semnal convenit, arestații au nă­vălit asupra păzitorilor lor, în număr de șase­spre­zece și ii au legat cu fanii după ce le-au luat revolverele. Fiind cu totul stăpâni pe interiorul închisorii, putură sa pue mâna pe directore, d. Laviolette. Revoltații, armați cu cleșce, se prega­­teau a sparge ușile închisore­, dar în a­­cel moment nouă pätfitori armați cu pusei cari se aflau d’asupra Zidului de împrej­muire le ordonară sâ intre în celulele lor. Deținuții, având cu ei pe d. Laviolette legat, nu ținură câtuși de puțin sema de somațiunea ce li se făcuse. D. Laviolette porunci păzitorilor d’a trage focuri fără a se ocupa de persona lui, și, pentru că existau, repetă ordinul. Atunci începură împușcăturile de amân­două părțile. Deținuții, având cu dânșii să scară, încercară sa escaladeze Zidul; un Canadian francez, anume Carriveau, fu cel d’antéiü care începu asaltul, dar, ajun­gând pânâ la trapta din urmă, căZu jos fiind lovit de un glonte. Lupta fu dintre cele mai crâncene. In fine, deținuții vâzând cu șase­spre­­zece dintre ai lor sunt răniți combătură în retragere și fugiră în celulele lor unde li închiseră păzitorii. D. Laviolette, fiind lovit de patru glonțe, este într’un stare disperată. Doui deținuți au fost asemenea răniți de morte; nici unul din ei ânsa n’a scăpat din închisore. MĂCELUL DE LA ABBUT In acestă privință Ziarulu „Neue Freie Presse» i se comunică din Roma urmä­­torele : Espedițiunea lui Porro la Herar, ca­re urmărea scopuri politico-comercia­le, a voit să străbată în lăuntrul Hera­­rului, pentru ca să înființeze stațiuni comerciale italiane. Guvernul s’a stră­duit destul ca să facă pe Porto să re­nunțe la întreprindere, de­ore­ce sta­rea lucrurilor în Herat nu prezintă destula siguranță. Emirul, pus de En­­glesi, cunoscut prin ura­rea fanatică contra Europenilor, încă în tomna trecută a silit pe comercianții italieni Sacconi și Rosa, cari se gastau în for­te mare strîmtorare, să plece de acolo și să i se pună supt protecțiunea garni­­sonei indo-englese. Ajuns în Aden, Porto, deși i s’a spus și de către au­toritățile englese să nu cuteze a face acesta intreprindere, renase totuși sta­tornic și la 18 Marte se duse cu comi­tete Cocastelli, represintantul socie­­tăței geografice, cu profesorul Licata, d-nii Zannini, Bianchi, Gottardi, Ro­­magnoli și Blandino, cu șapte indigeni și șase cai la Zeilah și de aci conti­­­nua drumul spre Gildezza, la distanță de 220 k­ilometri, unde Emirul prin­se întrega garnisana englesă și pe toți comercianții europeni. Auzind că se apropie espedițiunea , Emirul le eși înainte, și în timp de două z­ile o­­morî pe toți membrii după uă apărare desperată. SAMBATA, 1 MAI 1886 • SCRISORI DIN ALBANIA V’am arătat în a doua a mea scrisóre, cum voesc Grecii și Bulgarii, împreună cu onorabilul corespondinte al Ziarului „Le Temps“ sâ dovedască, că Macedonia și Albania sunt poporate în mare majoritate de Greci sau de Bulgari. Cred ca am dovedit că raționamentul și calculele lor sunt greșite și că prin urmare neadevâr spun, toți aceia cari contestă e­­xistența în mare majoritate, și în mod în­crucișat, a Românilor și Albanezilor în Macedonia și Albania. Acum vin la un altă parte a corespon­denței acelui distins diplomat corespon­dinte, anume la ingeniosul mod găsit de d-sea, după întrevorbiri diplomatice cu d. Tricopis și alții, după cum vedeți din A­­tena, vorbesce și scrie de starea lucruri­lor în Albania și Macedonia ca sâ men­țină preponderența Grecilor în aceste părți. Se scie că tratatul de Berlin are stipu­lat și următorul punt. Organisarea diferi­telor părți ale imperiului otoman, se va face, ținăndu-se compt de cerințele deose­bitelor naționalități. Ei bine, în aceste rînduri, Grecii, cari de­și au cerut bine­cuvântarea statuei lui Jupiter, totuși nu încep resbelul, mult cân­tat și trâmbițat, găsesc un espedient pen­tru a eși cu fața curată din încurcătură, și tot d’ua dată sâ-și mențină influența, pe cale directă în Macedonia și Albania, pen­tru ca se puta ține pept Bulgariei, care din causa ultimei victorii repurtate pe ca­lea armelor, începe a fi privită, ca libera­­ture de către poporele din peninsula Bal­canică. Ei zic: „Am probat prin raționament că ma­joritatea poporațiunei din Macedonia e „grâcă, deci conform stipulațiunei de mai „sus din tratatul de Berlin, cerem facerea „unui regulament în care să se prevadă, „în mod oficial, limba gracă în școli și „Biserici.“ Acestă cerere dacă ar fi admisă de Eu­ropa, ei ar fi siguri de câștigarea într’un viitor forte apropiat, a Macedoniei și a Albaniei. Admiterea acestei pretențiuni ar fi deci pagubitere, căci Românii și Albanezii ’și ar perde naționalitatea. Grecia ar deveni un stat puternic în detrimentul acestor po­­pore, și un obstacol destul de primejdios pentru întrega Europa, tocmai în puntul cel mai invidiat, la porțile Constantinopo­­lului. E de datorie, și în interesul nostru, sa dovedim Europei că nu este adevărat ceea ce susțin ziarele grecești și bulgărești, sa dovedim că Macedonia și Albania este po­porată de Români și Albanezi în mod în­crucișat. Sa facem ca Europa sa înțelegă ca for­marea unui stat Albania Macedoneana in centrul peninsulei Balcanice, ar fi isolarea diferitelor state slave, din a căror unire ar resulta, de­sigur, distrugerea, a ori­că­rei înaintare spre Constantinopole a Eu­ropei. Că formarea acestui stat ar desarma pentru tot­dea­una Grecia, care astă­zi nu luptă și nu tulbură pacea — pe care Eu­ropa, zice, că o dorește — de­cât pentru cucerirea Macedoniei și Albaniei. Din cele ce am scris pânâ acuma, în „Romanulü“ cred că reese în mod destul de doveditor, că, într’adever nici urmă de adevăr nu conțin, tote pretențiunile atât grece cât și bulgare. Cred, de asemenea că am dovedit, că­­ formarea unui stat Albano-Macedonean ar fi stabilirea unui gardian, păzitor al inte­reselor generale în peninsula Balcanică, pe când din contra cucerirea acestora de Greci sau de Bulgari, ar fi, perderea ori­cărei speranțe a Europei în privința Ori­entului, și încongiurarea, într’un cerc slav a Europei de mijloc. FORȚA «ROMANULUI» 1 MAI 8 CUPEUL MIRESEI X (Urmare) Nu era destul că o părăsise, trebuia încă sâ’l facă și descripțiunea amorului său ? Cu acea femeie. Și tóte suferințele Cate­­rinei prin ce le alina ? Prin doua mii de franci ce’i trimisese ? Prin promisiunile că va specula pe acea femeie ca sâ’i dea ei ? Tóte aceste ajutore ce i le promitea putea sâ mulțumască pe un om cu carac­terul lui degradat, dar ori­care altul s’ar fi dat înapoi cu scârbă dinaintea unei ne­gustorii atât de murdare. Acum își dete pe față tote instinctele lui depravate, tóte planurile lui ascunse cari nu aveau alt scop de­cât a specula pe cine pate, și el să trăiască ca un trântor din spinarea al­tora; acum în fine își luase masca de la ochi, și se arăta cu tote defectele lui pe care eu le ghicisem alta dată, dar în cele din urmă fuses orbită de încredință­rile prietenii mele. Prin silințele ce-și depuse­ doctorul, Ca­­­­terina recăpăta cunoscința. Aruncă un pri­­j vire întrebătore în giurul ei ca și când ar fi voit sâ scie unde se află. Puțin câte­­­­ puțin își adună tóte suvenirile și putu dis­tinge de cine era încongiurată, întinse mâna către mine chemându-mi cu u­ voce slabă lângă căpătâiul ei. Teodor Valnicea, crezând că presența lui pate fi superatare se retrase încet și ne lăsă singure pe a­­mândouă. Mie­­ml era tema că dure­­rerea Caterinei sâ n’o facă iarăși a cădea în acea stare periculosa din care îngriji­rile doctorului o scăpase. O priveam cu multă grijă și evitam de a deschide vorba despre causa suferinței ei. Aceste câte-va­ momente de mare su­părare o slăbise forte mult. Ochii sâl cei vii nu mai aveau nici oă putere și o dungă negră se vedea împrejurul lor. Bu­zele sale rumene ’și perduse frumósa cu scre ce le împodobea și trăsurile feței sâ alterase într’un mod înspăimântător. O a­­jutat sâ se desbrace și o culcai ca pe un copil în pat. Ma rugai de ea sâ cerce a adormi puțin, căci speram că liniștea som­nului sâ-i calmeze nervele. Dar cu totă stăruința ce o depusei nu voi se dormá și continuă a se uita la mine cu privirile rătăcite. Respirațiunea începuse sâ’i fie prea dusă și uă căldură ardetare o co­­prinse, îmi ceru sâ’l dau apă dér nu putu sâ’.și potolésca de loc setea. Mâ dusei de cumpăra! din vecinătate nițel vin sperând că ast­fel îi voiu putea liniști mai lesne acel foc ce zicea ca o arde pe pept. Dar abia îl puse la buzele ei și’mi respinse mâna spuindu’mî că nu’i place, îmi cerea sâ’l dau ghiață, câci zicea că apa e prea caldă. Nu soiam ce sâ’î mai fac și alergam din­­tr’un colț într’altul prin casă fără ca sâ pot găsi ceva prin care sâ’l ușurez boia ce vedeam că se agravez. Voii sâ plec a chiema din nou doctorul, dar ea mâ opri, îmi zise să’* aduc copilul la pat, pe care așezându-l lângă capul său îl mângâia cu mâna pe obraz. Micul băiat era trist ca și cum uă presimțire îi spunea pericolul în care mama lui se a­­fla. Intindea micele lui mâini în patul lung și negru al mânii și aplecându-se la ea îi depuse cu mica lui guriță un sărut pe față. La contactul buzelor lui, Caterina tresări și’l strânse la peptul ei cu tóte for­țele ce’l mai rămăsese. Tu ești, îi zise Caterina c’uă voce ce de abia se auzea, singura mea consolare. Pentru tine voiü suferi tot și voiu lupta cu multă energie. Pare că nimic nu m’ar mai fi ținut sâ trăesc în lume dacă tu nu erai. Amândoui scumpul meu­ copilaș, ne vom iubi cu un sfânt amor și nimeni nu nu va mai despărți. Pentru fericirea ta dor, nu trebue sâ ma las­a ma coprinde acastă mâhnire și desnadăjduire. Nu’l așa așa copilul meu ? Și micul băiat fără sâ’și dea bine sema de înțelesul acestor vorbe, râspunse ca și cum uă voce îngerescu ’l-ar fi șoptit la ureche . — Ca mamă, așa e, nu vreau sâ mai fii tristă. Iar Caterina la auzul acestui glas, care pătrunse tóte cordele simțitore ale inimei ei, căută sâ-și adune forțele, sâ câșni sâ de­părteze de la ea ori­ce gând trist, sperând ca cu el va putea goni și bula care pro­gresa din minut în minut. Delirul nu în­­târzie de a se pronunța, și vâfiând starea primejdieiä alergai la doctor, lăsând’o singură numai cu copilașul său care sta nemișcat la capul ei privind’o cu iubire. Medicul pe care’l adusei părți tare în­­grijat de boia Caterinei, îmi recomandă cum s’o îngrijesc și’mi dete­uă rețetă cu care alergai imediat la spițerie s’o fac. Totă noptea aceea veghiai lângă patul ei și după ce simții că s’a răcorit uă mare bucurie ma coprinse. Mai târziu îi dedei medicamentele ce le luasem și cari îi făcu bine. Peste câte­va zile, în care timp n’am­ părăsit’o un moment, începu sâ’și recapete puterea și putu sa se preumble cu un pas încetinel prin casă. Gât T-a du­rat convalescența, n’am încetat d’a o sili ca sâ ia doctoriile ce i le ordonase doc­torul, care o visita regulat în fie­care z.­Valnicea care ’și petrecea aprope tot timpul cu noi, îmi deda ajutorul trebuin­cios și erea vesel vâzând că prietena mea merge spre însănătoșire. Ma rugase for­te mult ca se primesc să sumă de bani de la el pentru ca sa-i ofer din par­tea mea Caterini, fiind­că vedea că și mij­­locele mele pe care le pusesem la dispo­­sițiunea ei nu erau în­destulătate. Am e­șu­at multă vreme pânâ ce sâ-i primesc a­­ju­torul lui, dar vedând că nevoia cea mai imperioasă ne constrânge, am cedat dorin­ței lui Valaicea ca sâ primesc acei bani, pe cari doream sâ-i restitui îndată ce voi putea. XI Prima grije a Caterini, simțindu-se că s’a fortificat, fu ca sâ caute de lucru. Ea se adresă la uă prăvălie spre a lua cămăși de cusut. Fără ca sâ fi învâțat meșteșugul acesta, ea se credea în stare depunânduși multă osteneală, ca sâ lucreze. La început nu putu reuși tocmai bine, dar cu încetul sa deprinse și în curând putu primi laude pentru îndemânarea ce arăta. Cu tote a­­cestea, venitul ce T da­că ast­fel de mun­că ingrată și obositóre, nu erea îndestulător pentru a putea trăi. Teodor Valnicea de câte ori venea la ea o privea cu tristețe, vâzend’o cum se o­­bosesce de dimineața pânâ seara, fără ca prin asta sâ’și putá ușura nevoile. Sâ a­­șeza la mașina de cusut, și începea sâ lu­creze cântând, apoi arunca privirile ei dulci la copilul său, care părea în fie­care zi mai frumos, mai deștept și mai gras. De multe ori când avea mult lucru, ședea sora târziu la lumina lămpi și voioasă ,și depunea totă osteneala pentru a ter­mina. Vara putu mai lesne învinge greutățile vieții, dar în curând trebuia să sosească iarna cu asprimele sale. Atunci cheltuiala trebuia sa fie îndoită, îmbrăcămintea pre­tindea bani mai mulți și focul ce trebuia să’l facă pentru a se încâlci a constrân­gea iarăș ca să aibă un venit mai mare de­cât pene acum. Și de unde se și’l pro­cure ? Din acea ce câștiga prin osteneala brațelor sale ? Ar fi fost uă copilărie a a crede că putea întâmpina tóte acele ne­voi din ceea ce ea putea produce. Dar Caterina aștepta acel timp de grele încer­cări cu liniște. Nu se desnadâjduia nici de cum vezând cât de puțin e recompensata munca sea. Când se simțea cu totul oste­nită de acel exercițisi ce’l făcea, își lua copilul în brațe și’l săruta cu bucurie. Pentru ea acel băiat crea uă mângâiere mare și cu cât cugeta mai mult la el cu atât forțele i se îndoiau, cu atât își depu­nea mai multă silință de a lucra. Vă tuse seacă care de curând vă supăra și uă ma­re durere de piept, o împedica sa mun­cească cu activitatea ce ar fi dorit. Cu cât se obosea mai mult la acea mașină, miș­­cându-și picioarele cu iuțeală, cu atât o îneca tușea mai rea și vă durea tot cor­pul. Vedeam forte bine că uă asemenea mun­că îl făcea rea, dar cum vă puteam opri de a nu continua cu viața asta? Ce’l o­­feream în schimbul acelei esistențe grele? Neavând dor cu ce se’i îndulcesc greută­țile, nevoită cream s’o privesc cum sâ consumă fără ai putea da vr’un ajutor. Venind iarna, fu constrânsă sâ recu-

Next