Romanulu, iunie 1886 (Anul 30)
1886-06-01
ANUL AL XXX-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI 1U.U se BO liter* petit, pagina IV ........ 40 bani Dat« , . n o HI ...... 2 lei — , InMrtimn! «i reclame pagina III ți IV linia • • 2 , — ■ A se adresa: IN ROMANIA, la administraținnea (jiamlal. IN PARIS. 1» H*t*s, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bear»«. LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maas«). LA FRANCPORT, 8. It. — la G. L. Daabe et C-nie, pontra Germania, Belgia, Olanda, Elveția și Ámené*. — 8ms »rik sefrueate se reftuă — 20 BANI ESEMPLARUL REDACȚIUNEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA, CALEA Fundslare; C. A. ROSETTI EIDIT XXI 3 ST3ELA. ( 1 1 ) VICTORIEI, 10. cir«ct«fe: YUíTlLi C. ROSETTI BUCURESCI31 FLORAR In Cameră, se urmeza discuțiunea asupra proiectelor pentru u nouă lege comunală. E neîndoios că legea comunală trebuia modificată : 1) pentru că Constituțiunea cere imperios ca să se dea Comunei să organisare mai descentralisătore decât cea pe care o avea la 1866, când s’a votat Constituțiunea ; 2) pentru a face ca Comuna să fiă și legalmente, cum e în realitate, dă ființă vină, cu drepturi și datorii și care se aibă putința d’a corespunde la marea’i chiemare ca părticică în organismul Statului. In vederea satisfaceri acestor nevoi, în cei grece ani din urmă, s’au presintat oamenilor mai multe proiecte de lege. Unul singur, cel elaborat și suptscris de C. A. Rosetti, se supunea prescrierilor constituționale și căuta a da comunei drepturile și atmosfera în care Constituțiunea voia ca ea să trăiască. Acel proiect cjlace prăfuit în arhhivele parlamentare. Două noul eșu au la ivelu: unul propus de guvern, altul de d-nii N. Flevh și R. Stanian. Discutat-am, îndată după depunerea lor, aceste două proiecte și am dovedit că nici unul,nici altul nu corespunde nici nevoilor și trebuințelor țărei, nici prescrierilor Constituțiunii. Nu mai e timp d’a reveni în amenunț. Ne vom mărgini deci astăzi d’a pune din nou în fața cititorilor ceea ce caracteristic are fiecare din aceste două proiecte. Proiectul guvernamental, nou sătfrumos eșit din cancelaria ministerului de interne, pune cu totul la uitare principiul autonomiei comunale înscris în Constituțiune și caută nici mai mult nici mai puțin decât a face din administrațiune propria (flisă singurul factor, factorul de căpetenie, chiar în privirea intereselor locale comunale. Umbra de autonomie ce mai exista, pe care o recunoscuse și proclamase chiar lovitura de stat, dispare sau mai bine proiectul caută a o face să dispară cu totul, pentru ca în întrega țară să nu mai rămână decât uă voință activă, voința guvernului central. Uă asemene reformă e uă nenorocire, ea ar îmbrânci țara înapoi și, în loc d’a face țărei educațiunea constituțională, în loc d’ai crea în comună uă școilă unde să’șî învețe prin practică drepturile și datoriele, îi va face școila despotismului. Aci ajuns’a poreclita partidă liberală de la guvern. Proiectul d-la Fleva, supt scris și de d. Stanian, pǎstreza aprope starea de astăzi în privința autonomiei comunale. Nu acest principiu, nu respectul constituțiunii și supunerea la cerințele ei, a fost ideia conducătore a autorilor acestui proiect. Un alt țel urmaritan, și acel țel nu e altul decât d’a face din primar un vizir, ale căruia voințe se nu mai găsescă friți nici în consiliul comunal. După acest proiect, primarul până la alegere și instalare e un fel de Sixt înainte d’a fi ales papă, oi după alegere și instalare devine, ca și Sixtu, un autocrat, atunci își lăpădă cârjele, își uită izvorul din care a eșit, sarcina și misiunea ce are, și să transformă în stăpân, investit cu tóte drepturile și fără nici uă datoriă. Intr’un cuvânt, amândouă aceste proiecte, privite și cercetate din punt de vedere moral, vădescră curiosa stare psihologică ; ele vădesc că pentru cei de la guvern și pentru cei cari-l susțin, Constituțiunea a rămas oă carte închisă, iar prescrierile ei, chiar cele mai imperiase, nu mai găsesc supunere și ascultare chiar la cei cari, pentru neaplicarea lor, pasibili de pedepsă sunt. E că semnul timpului. Uă reformă făcută sunt astfel de inspirațiuni nici un bine nu e de natură de a aduce; ea va causa numai uă perturbare fără folos pentru comune, fără folos real pentru era întrega, fără nici un câștig pentru întemeiarea principiului de respectare a legalității constituționale. Din aceste puncte de vedere, combatem din tote puterile amândouă aceste proiecte de lege și credem că tot ce ar fi mai bun de făcut ar fi de a scote din arhive proiectul deja votat de Cameră și a face ca el să devină lege. Cu modul acesta s’ar face un pas înainte, cel puțin întru cât privesce respectarea Constituțiunei, și ar rămâne întrega—căci are trebuință de amănunte și consciințiase studii — cestiunea organizarea comunei, adică cestiunea întărirea Statului prin întărirea temeliei lui. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Paris, 29 Main.—Camera.—In urma interpelării d-lui Michelin asupra evenimentelor de la Decazeville, ordinea filei pur și simplu, cerută de guvern, e votată prin 369 voturi contra 171. Biroul a ales comisiunea însărcinată cu pregătirea raportului în cestiunea espulsurii principilor. Cinci membri din acesta comisiune s’au opus la orice espulsare. Ceilalți șase sunt pentru espulsarea obligatorie. Paris, 29 Maiü.—„Cartea Galbena“ privitore la afacerile Rumeliei și Greciei a fost distribuită Camenilor. Rezultă din documentele ce conține că de la începutul incidentului bulgar, Francia și-a dat tate silințele pentru a localisa conflictul și a menține pacea. In cestiunea bulgară Francia a avut grija de a lăsa să lucreze puterile cele mai interesate. In cestiunea greca, unde interesele Franciei sunt mai direct in joc, fiind că e vorba de oä cestiune mediteranenă, guvernul francez a avut o atitudine mai pronunțată , dar acțiunea sa, deși mai personală, a fost totdeauna îndreptată într-un mod pacinic. Atena, 29 Maiü. — Regele va pleca în străinătate pe la mijlocul lui Iunie. El va merge la St. Petersburg. Regența va fi încredințată d-lui Tricupis. Berlin, 29 Maiü. Se comunică din Constantinopol «Agenției Wolff» cu data de 28 Maiü, că cu vă «fi înainte s’au mai întâmplat precari încăierări mici la granița turcogrecescă. Perderile Turcilor se rădică la 180 soldați omorîți. Din partea Grecilor ele sunt mai considerabile. Trei sute de prizonieri greci au sosit la Salonic. Berlin, 29 Main.— împăratul a plânfiit astâzi la ambasada Italiana. Veneția. , 29 May.S’a nefistalat ort 33 coșuri de holeră și 21 decese. Constantinopol, 29 Maiü, care indirecta. — Cu tóte că Porta s’a angajat a ’și retrage trupele de la granița în același timp cu trupele grecesti și cu tóte că aceste din urmă s’au retras pe tota linia în interiorul țerei, bisând la graniță numai posturile indispensabile, trupele turcesce nu s’au mișcat înca din loc. D. Conduriotli, ministrul Greciei, a făcut mai multe demersuri pe lângă Porta, care i-a răspuns în termeni tăragonitori. D. Conduriotti a stăruit astazi din nou și Said Pașa i-a făgăduit într’un mod formal că retragerea trupelor se va face în curând, și cu tote acestea persistă îndoiala în asta privința în mai multe cercuri politice. St. Petersburg, 30 Main.—«Journal de St. Petersburg» face ca sinceritatea cabinetului din Atena ne mai putând fi pusa la îndoială, e de admis ca libertatea comerciului maritim să se vedea indată Grecilor. Munich, 30 Main.—«Algemeine Zeitung» desminte scirea după care proiectul de a încredința principelui Luitpold regența regatului Bavariei ar fi fost declarat gata pentru esecuțiune. Veneția, 30 Main. — S’a constatat în cele din urmă 24 ore, 32 coșuri de holera și 12 decese. Dor 11 din aceste decese provin din coșurile semnalate mai nainte. ÎNTRUNIREA de la r.-sarat TELEGRAMA ■I-Sărat, 30 Mait, 5 ore sera. Oratorii oposițiunei, Dimitrie Brătianu, Grignte Păucescu, Dimitrie Gianni, Petre Graufieanu și George Palade au fost strălucitof uimiți la gara ,două mulțime de prorietari mari și mici, comercianți și tota inteligința orașului în sunetul musicei, și tot publicu cu musica în cap, drapelele desfșurate și în strigate entusiaste i-a însoțit pene la Al. Toma Bagdat unde s’a ținut întrunirea. Pe tot parcursul au fost salutați de public și de numerose dame care le trimeteau buchete după ferestre și baloane: G. A. Mărgăritescu, Friedman , Sava Gheorghiceanu, C. C. Datculescu. După ce au vorbit doi: D. Brătianu, D. Gilt ni, G. Păucescu, T. Grâdișteanu și G. Palade, adunarea a primit următorea moțiune : MOȚIUNE Adunarea ca și țara Intrega voesce răstunarea acestui guvern și alegeri libere. Ea nu va cruța nici un sacrificiu spre a atinge acest scop cât mai neîntârziat. Séra a fost un strălucit banchet la d. Tuna Bagdat, de unde apoi ospeții au fost conduși cu torțe și musica pene la gară, unde au luat trenul de nopte și au sosit în București astafii de dimineța. RUSIA LA MAREA NEAGRA 1,fiarele rusesc cântă reînvierea flotei din Marea Negra și preamăresc ordinul de fir al Țarului. Cu aestă ocasiune „Gazeta de Petersburg“ face că acum ar fi momenél favorabil d’a face să fie satisfăcute cererile seriose și juste ale Rusiei. Numita fóie énse uită sau nu voiesce d’a spune mai lămurit care sunt aceste cereri. „Nevoie Vremia,“ pornind de la observațiunile foilor englezesce și austriace scrie : Hotărîrea definitivă a cestiunei orientale nu se mai află într’o depărtare nebuloasă. Rusia a trebuit negreșit să schimbe tratatul de Paris cu cel din Berlin; într’o privință ele sunt de aceeași importanță; din ambele se constată că Rusia a fost oprită din drumul ei spre scopul final. Trista sorta a condițiunilor din Berlin nu va întârziia de a deștepta temerea în adversarii noștri că decisiunile din Berlin în curând vor perde puterea lor. Un convorbire cu primul ministru al Serbiei Nu de mult d. Garașanin, primul ministru al Serbiei, a avut oă convorbire cu un engres. Cu acesta ocasiune d. Garașanin s’a plâns că Europa se intereseza la rm MARTI, 1 IUNIU 1886. Luminéza te și veT fî. ABONAMENTE ! ■ » "“În Capitală ți districte, un an 48 lei; fise Iuni 84 1*1; trei fefr' Lri luni 12 lei; ut lună 4 lei ~~""'lei!tre taie térile Europei, trimestrul 15 lei A se adresa: IN ROMANIA, la administraținnea 4‘amlul ți oficiale poatala LA PARIS, la Har»*, Laffite et C-nie, 8, Plac* de le Benne. LA VIENA, la d. B. G. Poporid, 16, Fleisclimarkt„ IN ITALIA, Ia d. dott. Cav. Gustare Crose, Via San Fraaeetce da Paola (N O.) 15, Genere Articol el« n? publicate se ard —• așa de puțin de împrejurările din peninsula balcanică și ca se cunosce atât de puțin, apoi a continuat astfel: Rusia este singura escepțiune de la acesta regulă generală de necunoscință. Rușii sciu ce voesc și s’au străduit ca se studieze statele balcanice, ceea ce le asigură pentru timp îndelungat rolul de căpetenie în tote cestiuniie privitore la aceste țări. In timpul ultimului resbel am avut charte atât austriace cât și rusesc. Cele dintâia au fost de prea puțină valore pentru noi, pe când cele din urmă sunt lucrate cu băgare de somn până la cele mai mici detalii. On asemenea stare de lucruri pentru noi Sârbii nu póte fi nicidecum plăcută, deorece stim cât de puțin avem noi să acceptăm de la Rusia. Serbia, mulți ani, a urmat pe Rusia și am lucrat și luptat alăturea cu ea până când a venit tratatul de la San Stefano să ne deauă secțiune. Atunci Rusia ar fi putut să dea credinciasei sale aliate că frumosă recompensă ; ea ne-a oprit însă numai fărâmăturile. Tot ce a dobândit Serbia, a dobândit prin tratatul de la Berlin și cu ajutorul Austro-Ungariei. Ce era clar mai firesc decât ca Serbia, pe viitor, să se alăture la vecinul său mai apropiat și Austro- Ungaria s’a dovedit în adevăr că este uă bună vecină. S’a fus adeseori că Austro-Ungaria a împins pe Serbia în ultimul resbel. Tocmai din potrivă, cabinetul din Viena și-a dat tóte silințele ca să împedice resbelul. Dar după ce, cu tote acestea, a isbucnit resbelul, Austro-Ungaria, din prietenie pentru noi, s’a abținut de a ne pune bețe în rate, deși ar fi putut să o facă; pentru acesta tote partidele în Serbia îi vor fi pentru totudauna recunoscetóre. REFORMA IRLANDES A ziarului «Neue Freie Presse» i se telegrafiazâ din Londra, cu data de 28 Maiü, următorele: Corespondentul d-voistră a avut uă întrevedere cu un distins aderent al d-lui Gladstone. Dânsul m’a asigurat că cea mai mare parte dintre radicalii nemulțumiți până acum, precum și unii Hartingtonianî, sunt pe deplin mulțumiți cu discursul de erl al d-lui Gladstone, că acum vor vota pentru a doua citire a bilului și că majoritatea pentru reformă este asigurată. După a doua citire, d. Gladstone va reconstrui din nou bilul actual și îl va presinta la torina într’u nouă redacțiune luându-se în considerațiune tote obiecțiunile ridicate de către radicali contra escluderea irlandezilor. Parlamentul engies își va păstra supremația deplină și adunarea legislativă a Irlandei se va ocupa numai cu afacerile irlandese. Parlamentului engies, ca adunare suverană, i se va recunosce și dreptul de veto față cu hotărîrile noueî corporațiunî irlandeze și dreptul de a revoca tot ce se acordă astăzil noueî corporațiunî, în cas când Irlanda ar remânea tot atât de turbulentă ca și mai nainte. Bilul agrar este deja iiitiu •"ânfat. • Din cuvintele altor membrii liberali ai parlamentului reiese că ei vor vota pentru a doua citire a bilului privitor la administrațiunea irlandeză pentru ca să evite pericolul unei disolvări a parlamentului și a unei reveniri la putere a zorilor. Pameliștii sunt nemulțumiți cu modificările plănuite și pot prea lesne să facă să cadă tot proiectul. Maghiarii și un arhiduce Austriac Arhiducele Albrecht, mareșalul armatei austro-ungare, a luat parte, mai fidele trecute, la un plân și dat în onorea lui de către clubul militar din Saraievo, și cu aceata ocasiune a ținut un toast care a produs mult sânge reu între Maghiari. 11 punem și noi supt ochii citorilor noștrii : „Pentru sănătatea Majestăței Sele, prea puternicului și prea iubitului nostru domn ! Ura ! Majestățel Sele îî va face de sigură deosebită plăcere când va afla despre spiritul escelent de care este condus corpul al 15-lea de armată, și despre starea escelentă a diverselor trupe, care, ca avantgardă a culturei indigene, a creat și crează cu stăruință și sacrificii adevărate opere romane. Corpul al 15-lea , premenindu-se continuu din tote celelalte corpuri și rămânând în același timp un întreg bine încheiat, străbătut de același spirit, dovedesce în mic aceea ce face întrega armată un corp neînfrânt. Fiii tuturor neamurilor, uniți ca frații supt stindardul imperial negru galben, se întrec între ei a manifesta credința, devotamentul și buna lor disposițiune pentru serviciu. Rugându-vă dér să ciocniți pentru bravul corp al 15-lea și pentru cavalerescul lui comandant, cultivatorul adevăratelor virtuți militare , să nu uităm în același timp și pe camarafiii noștri din întrega armată a monarhiei.“ E că acum ce scrie „Pester Lloyd“ la adresa arhiducelul Albrecht? Mai fidele trecute, altețea sea imp. și reg. Arhiducele Albrecht, mareșalul și inspectorul general al armatei, a ținut un toast care sună întocmai ca și când cei 10 ani din urmă din istoria austriacă n’ar esista de loc pentru principele , ca și când ar mai esista și astăzii acea armată imp. reg., că era acest înalt domn la 13 Marter 1848 TA CURIERJ LITER AR SUMAR : Leopold von Ranle (n. 21 Dec. 1795, m. 23 Maiu 1885). Istoria vine î §i activitatea acestui mare istoric german. Puncte noul, teori adevărate în priceperea istoriei. F.semple Sciinta germană, sau mai bine istoria Europei a perdut în ziua de 23 Maiü 1886 pe unul din cei mai mari ai săi representanți: Leopold von Ranke, născut la 21 Decembre 1795, a murit la Berlin în vârsta de 91 de ani. Spațiul nu ne permite într’un firal cotidian a face un studiu potrivit cu însemnatatea subiectului, asupra lui Ranke, acela care, după Niebuhr,—o spunem fără tema—voi, sciu și putu pune solința istorica pe adevérata ei cale. Serviciul nemărginit de mare pe care Ranke l’a adus solinței istorice prin operile sale și prin destăinuirile ce făcea elevilor săi la Berlin după catedră a fost este și va fi aprețuit numai în Germania, dar chiar în tota lumea, pretutindeni pe unde se crede cum facea Ranke la 1836, că «pricepe rea presvitelui nu e posibilă fără cu«nascerea trecutului; una întinde mâna altuia; unul fară altul nu pot exista și «nu pot fi complete». Ar face un deosebit bine și un recunoscut serviciu istoriei române acela care s’ar înjuga cu pasiune la un studiu, care ar avea drept țintă cam urmatorea : «Ranke, modul de a se înțelege și face cercetările și lucrările istorice în fina de afii». Căci, într’adevĕr, singura cale afii menită a duce pe istoric la cunoscerea deplină a adevărului, la desfășurarea tuturor căușelor și consecințelor cari animă evenimentele istorice ale unei epoce precare, și ’n fine la câștigul final ce trebue să apară din ori ce studiu al trecutului— «învățaturi pentru presiune»,—acesta cale a fost bătătorită de nemuritorul istoric german de la 1822 până acum 1866, adică în decurs de ani 64, «grande mortalis aevi spatium !» totdeuna cu uă siguranță, cu uă activitate, cu un discernământ șicu uă arfă, de felul cărora nu mulți isatorici, în totă lumea și ’n toți timpii, pot să ve dea numeróse exemple. Ranke va fi în galeria istoricilor mari ai omenirei ca un uriași de putere și de activitate! Superbă viață și mult rîvnită procedare! A urma cu iubire evenimentele presintelui și ’n același timp, printr’un simpla schimbare de privire a ochilor minței, a vedea îndată desfâșurându-se cu un bogăția infinită, tóte întâmplările trecutului, fiecare cu învățaturile și profeticele lor prevestiri; a trăi în intimitatea ómenilor cari au dat omenirei cele mai frumose ale ei corone, a urma pas cu pas pe corifeii civilisațiunei în luptele lor pentru progres, pentru realisarea ideei, a fi de uă datâ față nu numai la aruncarea semânței ci și la rodul ei, la tot în fine—tote aceste felosele au istoricii cei de felul lui Ranke. Străbătând prin tote colțurile și în tote întinderea ei istoria omenirei, marii cercetători perd, pentru a face astfel, noțiunea timpului pe care natura ființei umane l’a conces viețea lor. Ranke care trăise in timp de peste 70 de ani prin toți secolii lucrând fără încetare, vorbind în drepta și ’n stânga, ajunsese—credință magnifică datorită muncei—a se crede nemuritor. La 85 de ani, el mărturisia fară mândriă, forte simplu și vorbind ea de un lucru din cele mai firesc că a ’nceput că «Istoria universală,» în iuscin câte volume—opera care ar cere viața întrega a unui om și pe care Ranke se hotărîse s’o începu atunci când verdea lui bătrânețe trecuse de mult hotarul cel mai depărtat al vârstelor actuale. Ranke lucrase 70 de ani, sTabâtuse în acesta resimțire a vremei tóte epocele, cernuse tóte evenimentele cari, mulțămitâ artei și judecăței sale, înviau înainte, și fără să-și dea sema ajunsese se ereda ca cum fusese până atunci avea să fie și de atunci înainte. Din astă credință mârâtă, spre înălțimea căreia nu se îndrumeza mulți, născeau cuvintele pronunțate de Ranke la 1880, când deputațiunile societăților istorice și Academiilor germane veniseră să salute în el pe gloriosul Nestor al istoriei germane sau mai drept al istoriei europene. «VoiU începe acum că «Istoria Universală» fusese el, ci elevii și elevii elevilor lui privind pe acest falnic bătrân a cărui viață părea că înfruntă loviturile timpului și urmările slăbiciunilor omenesci. Conform făgăduelei date și, reper , fiind în vârstă de 85 de ani, Ranke începu «Istoria Universală» sunt aprape șase ani de atunci; vro 7-8 volume au apărut, deja. Cu puterea inteligențelor superiore, cu pasiunea sufletelor totd’auna tinere și în același timp cu nesce studie și nișce lucrări și notițe adunate în curs de mai bine de 70 de ani, Ranke luă în 1880 până în mână și începu. Martea l’a surprins lucrând la al 9-lea volum; mărețul bătrân s’a stins de nă dată, n’a bolit, n’a fost condamnat ca atâțea puternici cugetători, sau cum se face Victor Hugo ca atâțea «frământători de creeri» a trăi doar, trei sau mai mulți ani după ce puterea minței, strălucirea vie a facultăților se ’ntunecă pentru vociă. Mașina s’a oprit de uă dată, fără să se mai tîrascâ sgrințând pe sinele vieței. Mâna care scrisese opere magistrale ca «Principi și Popare în sudul Europei în secolele XVI XVII-lea,» «Papii Romei, biserica și stașitul papal,» (aceleași secole) «Imperiul German în secolul Reformei,» «Istoria Prusiei,» Istoria Franciei,» «Istoria Angliei» (aceleași secole) și ’n fine oă mulțime fenomenală de alte studie, cercetări și lucrări istorice cari spăimentă mintea prin numărul lor, tot atât de mult cât o adimenesce și o înflacăra prin calitățile ce strălucesc înfr’ânsele.. Căci, într’adevĕr de pe la 1829, de când începe publicațiunile sale, că singură credința a fost pentru Ranke aceia care o conducea în întocmirea lucrărilor sale istorice. El ficea: «istoria este artă și soiință (Kunst und Wissenschaft zugleich). De aci, acea admirabilă esperienta scadeca vreți îndemânare a face ca tóte notele, tóte cercetările cele mai străine între densele la prima vedere, să se unifice într’un tot armonios, să presinte cititorului adevărul istoric sub formele cele mai estetice, sub cari totuși rigurositatea sciințifică n’a încetat nici uă dată a emiste, a da afirmărilor cugetătorului valorea și autoritatea cele mai inatacabile. Ca și Niebuhr, ca și mai în urmă pe alt teren Mommsen, âncâ una din ilustrațiunile de căpetenia ale științei germane, Ranke a căutat pentru studiul acelor două secole, XVI și XVII—secole decisive în istoria civilisațiunei umane— a merge neobosit până la isoarele de prima mână, până la documentele acelea cari au fost, ca să facem astfel, martorii oculari și auriculari ai epocelor ce studiază istoricul. De aci, pentru nemuritorul istoric, cercetări de fiecimi de ani în colecțiunile documentelor italiane, francese, prusiane, de aci, fixarea unor puncte adevărate dor încă până la el necunoscute, cu privire la modul de a înțelege istoria, de a urmări din eveniment în eveniment eficiența, adică causalitatea, concordanța sau discordanța, și consecințele faptelor. De la Ranke íncece, Reforma, cestiunea echilibrului europen, politica lui Carol Cinsul, într’un curent vieții Europei sunt aprețuite astfel cum soiința istorică de afii cere să se judece orice epocă din istoria omenirei. Turcii și cu ei poporele orientale intră în concertul istoric al secolelor XVI și XVII, vieța Orientului și vieța Apusului au nenumărate puncte de contact. «Protestantismul, a fus Ranke după catedră e«levilor săi, protestantismul, și luptele, și «victoria sa asupra imperiului german nu «sunt de înțeles, nu se pot înțelege fără a «face să intre Turcii și Francesii pe scena «cercetărilor nóstre.» Astfel ajungea se creda Ranke, după cercetări numerose și pe întinderea cărora puterea ochilor săi putea să adune tóte probele necesare unor noui teorii; astfel el da, conform sciinței, acea înlănțuire a faptelor cari se desfășură înaintea ochilor noștri cu uă regularitate matematică și explicându-se, și ajutându-se, și completându-se una pe alta, pentru deplina pricepere a adevărului istoric, adică al factorului istoric care, pe lângă câne servesce a cunoscerecutul, ni se mai înfățișeză ca un luminător al presvntelui. Fiă ca acest mod și acesta putere a lui Ranke de a pricepe sciința istorică să găsescă elevii săi nu numai în Germania, ci pretutindeni pe unde istoria națională are trebuință de neobosiți și conșcienți muncitori. Gion.