Romanulu, august 1886 (Anul 30)

1886-08-05

674 Erl a plcat la Adjud, Botoșani, Burdujeni, Fălticeni, Focșani, Mizil, Mărășesci, Odobesci, Pășcani, R.Sărat, Strunga, Sinaia, Urziceni, Vaslui etc. La Neamțu și la Mizil a căzut piatră. *îțc Posta din streinatate (tren accelerat Verciorova-Bucuresci, a sosit ori cu întârziere de una oră. * * * Se scrie din Iași- Rom. Libere . De un timp a început ua mișcare fericită la no în țară, între femei. In toții anii vedem d-spre dându-se studiilor seriose, și stăruindu-se a obține oă diplomă pentru a apuca uă carieră liberală. In Iași eserciteză profesia de dentistă d-sora Ernestine Zuhr timp de aprape doi ani. In acest scurt timp a reușit a-șî câștiga într’un grad înalt încrederea publicului și numără în clientela el elita iașană. Detreritatea ei se impune astfel, că uă personă de uă considerațiune înaltă, ca d-na Maria Rosetti Rosnovanu, dr. Lochmann etc. etc. au crezut cu care a-și manifesta în public mulțumirea lor la adresa tinerei dentiste. : ' ■ > ' * * ■ * Arestații de la Vâlcea se zice că sunt rea tratați și că nu sunt lăsați se mănânce decât din cazanul comun și chiar li se reduce porțiunea. «Epoca» spune ca Z. Dimitriu, procurorele însărcinat cu ancheta, mănâncă la Simulescu și se plimbă pe la Călimănesci în trăsura faimosului Simulescu. * * * Citim în «Telegraful» : Câțiva locuitori din comuna Stroesci, plasa Argeș, județul Argeș, presentându-se la redacțiunea nostră, ne-au rugat a întreba pe d. ministru al domeniilor, pentru ce a dat ordin de revocare a măsurătorii moșiei care s’a aprobat prin consiliul de miniștrii a se vinde în loturi acelor săteni. Atragem atențiunea d-lui ministru și’l rugăm în numele dreptății și al echității să nu se împedice acesta vânzare. Suntem siguri că d. ministru nu scie ce stă în fundul acestei afaceri; noi avem informațiuni deslușite în acesta privință, pe cari le ținem la disposițiunea d-sale. La nevoe le vom și publica: * *, * : Consiliul comunei Bursucani (Tutova) s’a disolvat Regulamentul pentru îngrădirea vetrelor comunelor rurale, votat de consiliul general din Romanați, a fost aprobat de rege. * * * S’a deschis ministrului agriculturei un credit de 12.478 lei, pentru a se plăti d-lui Moise Moga în baia transncsiunei făcute. * * Spre a se repara localul oficiului telegrafo-postal de la gara din Cernavoda s’a acordat ministrului de interne creditul necesar. * * * Consiliul general al județului Buzău s’a autorizat a împrumuta 300.000 lei de la casa de depuneri și consemnațiuni, pentru construirea penitenciarului și a casărmii călărașilor * * * Starea sănătății P. S. mitropolitul urmeza a fi rea. Slăbiciunea cea mare, în care se află, inspiră îngrijiri medicilor. Regele și Regina se informeza Silnic, prin telegraf, despre mersul bulei. * * * Banda de tâlhari care jăfuesce în județele Ialomița și Ilfov este comandată de Lupu, care făcea parte din banda lui Sogor. Prefectul de Ilfov, însoțit de un judecător de instrucțiune, este în urmărirea ei. * * * Un început de incendiu a isbucnit la Iași în biserica Cuviosa Paraschiva. Focul a fost stins îndată.* Un mare venerare se va face luna viitare, la Sinaia, la care va lua parte și principele Rudolf din Austria. * * * Curtea de casațiune a fost în divergință asupra permutării procesului acuzaților din Vâlcea la un altă curte. * * * Două tunuri vor sosi Zilele acestea, din Francia, pentru fortificațiunile nóstre. * * * Grădina Cișmegiu va fi luminată, uă parte cu gaz și alta cu lumină electrică. * * * In comuna Cislau (Buzea) un sătean a fost mușcat de uă pisică turbatătru a da sema de lucrările privitore la revizuirea statutului organic din Rumelia Orientală. După aceiași serie, se lucreza cu mare activitate pentru apărarea Dardanelelor. * ; (harul «Opinione» <Jice, cu privire la zgomotele cari circula despre călătoria d-lui de Robilant, ministru afacerilor străine, că de uă parte raporturile între Italia, Austria și Germania, oi de alta relațiunile personale între comiții Robilant, Kalnoky și principele de Bismarck sunt astfel încât uă întrevedere între ei n’ar fi ceva estraordinar și ar fi bine primită deuă parte și de alta. Cât pentru cestiunea d’a se seide ca acesta întrevedere se va face, acesta este uă cestiune de oportunitate. «Opinione» adaugă că, cunoscând obiceiurile d-lui de Robilant, acesta nu va călători fără sé aibă un scop folositor. In ceea ce priveste reînvierea alianței între cele trei state, «Opinione» a'ce cu însemnătatea unui pact între Italia, Austria și Germania oferă un astfel de caracter, încât constitue, mai mult decât un alianță, un programă de politică generala comun a celor trei țări. Dacă alianța va fi reînoită, acest act va fi confirmarea politicei de pace și de demnitate care va asigura Italia în contra oricărui pericol, lăsând în același timp pofta deschisă tuturor eventualităților norocului. .... * î,harul «Le Nord» din Bruxelles, respunzend Ziarelor cari contestă menținerea înțelegerii celor trei imperii, afirmă că relațiunile Rusiei cu Germania și Austria sunt tot atât de bune ca și’n anul trecut și că experiența dobândită va consolida legăturile acestei întreite alianțe. * După că telegrama din Madrid, d. Camacho, ministrul de finance, ar fi scris d-lui Sagasta pentru a’l anunța că este hotârît d’a părăsi îndată ministerul. * «Hamburger Nachrichten» Zice ca neguțătorii germani la Batum au fost aprope ruinați prin desființarea porto-francului. Un neguțător, care avea ceai pentru 400.000 ruble, are acum a plăti, în numerar, 250.000 ruble ca drept de intrare pentru acesta marfă.* Senatul Statelor Unite a votat mai multe sume pentru fortificarea castelor americane, și mai cu semană sumă de 530 mii dolari pentru înființarea unei uzine de tunuri și fabricarea de nnoi tunuri de oțel, și altă sumă de 6 milione de dolari tot pentru tunuri și alte trebuințe pentru fortificarea castelor. K *. Khanul Kinal a renunțat de uă dată la intențiunea sea de a visita Europa^ în vara asta. Se zice că cuvântul care l’a făcut sâ’și schimbe deuă dată ideia, ar fi tema că Rușii, în lipsa lui, să nu transfere Khanatul emirului Bokharel. * Se anunță din Bruxelles, că într’uă întrunire ținută la 18 iulie, delegații grupurilor progresiste, convocate de «Liga reformei electorale», au emis următorea dorință : 1. Ca tote asociațiunile revizioniste din țara și toți progresiștii din Bruxelles să ia parte la manifestațiunea de la 15 August. 2. Ca un manifest să fie adresat locuitorilor din Bruxelles pentru a-i invita să facă uă primire frățască lucrătorilor belgiani, cari, cu ocasiunea serbătorilor naționale, vor veni să reclame drepturile lor politice. Mai înainte de 15 August, se va ține un mare meeting la Bruxelles. * După că telegrama din Roma, adresată agenției Reuter, Papa a primit de la principele-reginte al Bavariei să scrisere autografa, în care acesta dă lui Leon XIII asigurarea că’și va face uă datoriă d’a protege în special Biserica catolică în Bavaria. # * * SOIRI DIN AFARA Se scrie din Sofia că ancheta privitore la conspirațiunea care a avut de scop d’a omorâ pe principele Alecsandru este terminată și procesul celor cari sunt implicați în el se va judeca în curând. Șasesprezece dintre conspiratori sunt în închisore: treisprezece Muntenegreni și trei Ruși. Unul din aceștia din urmă, căpitanul Vabokoff, care, după cum se pretinde, ar fi fost șeful conspirațiunei, este închis la consulatul rus la Burgas. * i. ■ " Se anunță din Constantinopol că Gadban-Effendi a fost rechimat la Sofia pen D’ALE COLECTIVITATEI Se spune «Națiune!» că d. Betolian, advocatul Statului din Craiova și rudă de aprope cu d. ministru Stolojan, sugrumă pe locuitorii săteni în mod îngrozitor. A făcut contracte cu locuitorii comunelor Ciuperceni, Tunari, Piscu, Giurgița și altele din județul Dolj, obligându’i a’i da câte cinci lei de pogon case le supță pământ în loturi. Aceste contracte ni se afirmă că se găsesc scrise de mânad-lul în dosarele comunelor respective, cari le-au legalizat. Și tote acestea d. Betolian le face în puterea rudeniei sale ca d. ministru secretar de stat la departamentul Domeniilor. Ceva mai mult, D. Betolian a și luat accepto de la fiecare comună peste 1000 lei, astfel că dacă nimeni nu va opri pe d. Betolian din aceta bonusa operațiune financiară, va încasa aprope din județul Dolj, după socotela făcută peste 200 mii lei. O anchetă seriosă trimisă în fața locului poate ar constata mai multe lucruri de felul acesta, daritădată ce acest domni este rudă cu un ministru, este de prisos credem să se mai ostenescá cineva a o cere. ROMANULUI AUGUST 1886 Un act de idiotă barbarie maghiară, latele acestea un funcționar public și un ziarist, amândoi maghiari, trecând prin Reșinari, au visitat între altele și biserica cea vechiă din acesta localitate. Atențiunea Ziaristului maghiar se opreșce, din întâmplare, la un policandru rămas din timpurile mai bune, căci astăzi nu prea le dă Reșinărenilor mâna sâ’și cumpere policandre, și nu se găsesc nici creștini cari să’i facă bisericei asemenea daruri prețiose. In ornamentica policandrului se află între altele, ca la furte multe policandre, și uă pajură împărătască, ceea ce pe nobilul Ziarist îl umplu de uă patriotică orare. El nu se mulțămesce a da espresiune acestui sentiment al său, ci, uitând că se află într’ua biserică, uitând că policandrul acela este sfințit, ridică bastonul și lovesce în policandru, încât dă pajura jos. Așa ni s’a raportat noé din partea unor omeni vrednici de iată încrederea , presupunem cu tote acestea, că nu este cu dezeverșire exact raportul ce ni s’a făcut și nu ne îndoim că autoritățile bisericesci vor lua cât mai curând informațiuni exacte și își vor face datoria. Déci este adevărat că cineva și-a permis a lovi cu bastonul într’un policandru atârnat într’ua biserică românască, pentru ca să dea jostă pajură împărătască, atunci biserica a fost pângărită de un om, care, după părerea nostră, nu putea sa fie creștin și autoritățile bisericeșci trebue sâ’i arate acestui necreștin că faptul, pe care l’a severșit, nu este ertat chiar nici în regatul ungar. Iar daca nu este adevărat ceea ce ni se raportază, spiritele creștinilor trebue se fie domolite prin năde smințire. Tribuna. DIN IAȘI Duminecă, fiind Ziua Sf. Ilie, în care și societatea «Unirea» a lucrătorilor tipografi din Iași își serbazâ patronul său, toți membrii acestei societăți s’au întrunit în localul tipografiei lucrătorilor români asociați din strada Baston, de unde cu drapelul societăței în frunte au pornit către biserica, unde era adunat un numeros public. După terminarea serviciului divin, oficiat de cinci preoți, între care și protoereul orașului, societatea si a făcut ieșirea din biserica și în cea mai perfectă tordine a parcurs stradele Gfolia, Primăria, Ștefancel-Mare și Baston, unde e localul țâței. Aici, după câteva consfaturi, sarea drapelului, membrii societăți rea» s’au retras fiecare mitin*»nu. «Liberalul», că vede societatea din ce în ce prinzend rădăcini tot mai solide. socieși las Uni- CRONICA CRAIOVEANA Uă sacră fără voie sau scandalul de la Madona-Dudu Duminecă 20 c. s’a petrecut în biserica Madona-Dudu din Craiova un scandal nemaivăzut. Un domn amploiat de la gară, se zice că ar fi fost înamorat nebun de vă domnișora, dorind chiar a se căsători cu dânsa, déca mama sea nu s’ar fi opus. Dar, după câtva timp, amorul făcu pe acest domn a nu mai ține compt de voința mamei séle, și decise ca cu orice preț, să se cäsätoréscä cu alesa inimei séle, astfel că, fără scirea mamei séle, făcu cerere la oficiul stărei civile pentru formele căsătoriei, ânsa mama sea auzind reclamă d-lui ofițer al stărei civile, că fiul seu n’are nici etatea cerută de lege, și nici permisiunea sea,—astfel că, i s’a respins cererea bietului domn. Cu tote acestea, tânărul nostru nu se descuragiazâ, și se duce la Cârcea, spre ași face formele căsătoriei civile, însfîrșit acolo reuși. După acesta, trebuia să facă și căsătoria religiosă, deci decise ca Duminică 20 c. sâ aibă cununia în biserica Madona, de la Cârcea la Madona (ce e și lumea nostră) Duminica dorită veni, orele o sunară și invitații începură a veni, apoi nașul, mirele, nașa și... mirăsa. Totul era aranjat, când deuădata apare mama mirelui, desperată, în biserică, strigă, blestemă pe fiul său, apoi sare asupra miresei voind a’i rupe voalul, în sfârșit se face în biserică un scandal nemaivâzut, iar invitații și toți cari erau acolo spre a potoli furia acestei secte fără voe, însa a fost imposibil,tocmai după ce a obosit, a consimțit a se retrage. In timpul acesta se presentă și d. Grecescu, ofițerul stărei civile, și vede că mirele este tocmai acela, cărui d-sea îi respinsese cererea, după contestațiunea făcută de mama actualului mire. Cere actul de căsătorie, făcut de primăria Cârcea, și vede că actul e în regula; ânsa ce ’i faci, socra fără voie n’a lăsat cu orice preț sâ se facă cununia, și astfel bietul mire nenorocit trebui sâ plece cu miresa din biserică necununați, invitații plecară și d-lor, indignați de acesta catastrofă. Bietul naș, un supt locotenent de dorobanți, a declarat că’n viața sea nu se va mai pune naș.Dreptatea. FRANZ LISZT Franz Liszt s’a născut la 22 octombre 1811 în Raiding, comitatul Oedenburg, Ungaria. Tatăl său a fost un biet funcționar în casa principelui Esterházy, se ocupa însâ și cu musica, ceea ce îl făcu sâ fie adeseori ospete multor aristocrați unguri, înclinarea spre musică se vede că s’a transmis de la tată asupra fiului, cu deosebire numai că la fiu, încă din primii ani ai copilăriei, s’a observat un talent rar pentru musică. In timpul pe când părinții lui Franz erau îngrijați pentru viitorul lui (mamăsea stăruia forte mult sâ’l dea la scală ca mai târziu sâ’l facă popă), băiatul din Zi în Zi prindea tot mai mult gust pentru musică, cu atât mai mult că casa părinților lui era un fel de adăpost și loc de întrunire pentru o mulțime de musicanți. Prima dovadă de talentul său musical a dat’O Liszt în vârstă de șase ani, când a esecutat tema concertului Cismoel de Ries cu cea mai mare esactitate. De acum înainte totă gândirea și simțirea lui Liszt erau absorbite de musică. Cu cât se înmulțeau și se mareau ânsa succesele musicale ale lui Liszt, cu atât se slăbeau puterile fiul fisice, astfel că de multe ori ați fost împedicat sa continue] esercițiele sale musicale. Intre mintea și trupul lui era să continuă luptă și uădată pericolul devenise atât de mare încât se comandase și sarcofagiul. La vârsta de nouă ani dansul ajunsese la atâta perfecțiune încât mulți iubitori de musică se ducea la Raiding numai ca sâ asculte pe micul artist. Un an după aceea a dat un concert public în Oedenburg, unde a pus lumea în uimire prin arta sa. De la Oedenburg a trecut la Pojon unde a primit cele mai căldurose aplause și felicitări nu numai din partea mulțimei, dar chiar și din partea omenilor pricepători în ale musicei. Aceste prime succese făcură pe mai mulți magnați unguri sâ stăruiască pe lângă tata-séu d’a nu’l mai trimite sâ se facă popă, ci d’a-l lăsa sâ se ocupe mai departe cu musica. Pentru acest scop, fiindcă Liszt bătrânul era sărac, câțiva magnați îi deferă bătrânului bani, ca se merga cu fiul la Viena sâ continueze studiile musicale. Aci micul artist avu ca profesori, în arta de esecuțiune, pe maestrul Czerny și în arta de a compune pe Salieri, fapt a cărui conducere a compus câteva piese mici pentru biserică, între altele «Tantum ergo», cu care a avut un deplin succes. Tot pe vremea acesta a făcut și cunoscut Doethoven, care a ținut mult sân l voZá. După doui ani de instrucțiune, tenorul Liszt de pe un concert public în Viena, al cărui succes a fost estraordinar. Curând după acesta a urmat un al douilea concert, al cărui succes a fost și mai mare. In anul 1823, Liszt tatăl și fiul întreprinseră uă călătorie prin sudul Germaniei și de acolo trecură la Paris. Aci micul Liszt a voit sa intre în conservator, dar fiind că era străin, n’a fost primit. Tatăl său nu perdu curagiul și îl făcu sa dea un concert ; cu acesta ocasiune a avut un succes nemaipomenit și după ce a mai cântat și în salonul ducelui de Orleans, mai târziu rege al Franciei, Franz Liszt a devenit centrul de admirațiune al înaltei societăți din Paris. După ce a mai călătorit câtva timp prin departamentele franceze, artistul a trecut la 1824 în Englitera. Pe acesta vreme termină dânsul și prima sea operă : Don Sancho sau Castelul amorului, care s-a jucat pe la sfîrșitul anului 1825 și în Paris la teatrul Academic Royal. După anul 1825 in Liszt se petrecută schimbare, care puse pe gânduri chiar și pe tatăl său; în marea sea religiositate, dânsul se dede cu totul la citirea bibliei și a cărților ascetice, care citire îi atacă în măsură îngrijitore nervii. Din causa acesta, la 1827 Liszt bătrânul porni cu fiul, pentru restabilirea sănătății acestuia, la Boulogne-sur-mer. In timpul curei bătrânul muri pe neașteptate, iar tânărul, după ce se însănătoși pe deplin, se înapoiă la Paris, unde se și stabili cu mamă-sea. Acum încolțesce primul amor în inima lui Liszt, fiind ânsa refuzat de tatăl fetei, se bolnăvi din nou și, mâhnit, se retrase cu totul din societate. Că dată se lățise în Paris și vestea că ar fi murit și Ziarul «L’Etoile» l-a făcut și un necrolog mișcător. Pe când însă lumea din Paris îl credea mort, tânârul, în singurătatea lui, se puse cu tot dinadinsul pe studiul filosofiei lăsând lână parte musica. Atunci se ivi de uă dată pe orizontul musical al Parisului, întocmai ca un meteor strălucitor, mult sărbătoritul Paganini. Ca totă lumea fu atras și Liszt de aparițiunea strălucitore a maestrului și de acum înainte se apucă iarăși de musică. Succesele lui crescânde au deșteptat pisma multora; piesa a început sâ ia la răfuială nu numai activitatea lui artistică ci și viața lui privată. Aceste critici îl făcură sâ se strămute la Geneva, unde rămase până la 1836, ocupându-se mai mult cu scrierea de articole musicale, decât cu pianul. La 1836 s-a întors iarăși la Paris, unde alăturea cu renumitul Thalberg arangiă uă serie de concerte în vestitele salone ale lui Erard. Publicul Parisian zicea pe acea vreme despre acești dour artiști : Thalberg este primul, dar Liszt este singurul. La 1837 Liszt s-a dus la Milan, unde în unire cu Rossini, a dat mai multe concerte în teatrul de la Scala, obținând succese strălucite. Tot asemenea succese a avut și la Veneția. La 1838, întâmplându-se îngrozitorea inundațiune a orașelor Buda și Pesta, Liszt plecă la Viena și dere un concert în favorea inundaților. Entusiasmul vienezilor a fost enorm. De aci fu condus două deputațiune de nobili unguri la Pesta, unde de asemenea dete un concert în favorea inundaților. In anul 1839 a întreprins uă noua călătorie prin Italia, visitând orașele Milan, Florența, Genua, Pisa și Roma. Din Italia s’a întors la Viena și de aci la Pesta. Cu acesta ocasiune ungurii ’l-au făcut să primire imperátéscá, oferindu-l și uă sabie de onore și incendu l cetățean al Pestei. In Pesta a dat trei concerte în beneficiul teatrului unguresc. Din Ungaria a întreprins oă călătorie prin totă Europa: a visitat Germania, Rusia, Francia, Enghtera, Spania, Italia și țările turcesc!. Pe la 1846 a trecut spre Constantinopol prin Moldova și Valahhia. Cu anul 1846 se încheie activitatea lui fenomenală ca artist esecutător. La 1847 se stabilesce în Weimar dându-se cu totul la studiul artei de a compune. Cei 14 ani petrecuți aici (1847—1861) la curtea marelui duce,în calitate de maestru de cor și concert, au îmbogățit istoria artei cu pagine nepezitóre și literatura musicală cu nenumărate opere.. In timpul acesta a intrat în strînse legături cu Richard Wagner, luând apărarea acestuia în scrierea sa «Tannhäuser și Lohengrin,» și tot din acest timp dateza și renumitele sale simfonii și operile sale de musică bisericesca. La anul 1860 Liszt s’a retras la mănăstirea Monte Maria lângă Roma, unde la 1865 s’a călugărit și a devenit în curând abate. Pe la 1875 s’a reîntors în Ungaria și a luat conducerea academiei de musică din Pesta, în care calitate a și râmas până la sfârșitul vieței sale, deși dansul a fost mai tot timpul absent din Ungaria. Dintre operele mai remarcabile ale lui Liszt relevăm: 1 Opere de orchestră, Dante, uă simfonie a lui Faust, Sunete de sărbătore (Fest- Mange), Héroides funébres, Hungária, Bătălia Hunilor, Gaudeamus isritur, Mars de omagia, și uă mulțime de aranjamente. 2. Opere de pian. 15 Rapsodii ungare Rhapsodie campagnole, Harmonie poétique et religieuse, Fantasii, și uă mulțime de parafrase mai cu semn în privința motivelorjoperilor lui Wagner, Meyerbeer, Verdi și ale altor opere, fantasie de bravură în privința Clochettei lui Paganini etc. 3. Opere de cântare: Liturgia la Gran, liturgia la încoronarea ungară, oratoriul lui Cristos, legenda despre sf. Elisaveta și altele. 4. Scrieri: De la fondation Goethe - Weimar, Lohengrin er Tannhäuser de Richard Wagner, Țiganii și musica lor în Ungaria etc. CURIERUL BAILOR De la Balta-Albă. — Balul de Dumineca trecută, dat în salonul stabilimentului acestor băi, a avut un succes strălucit, lăsând uă adevărată suvenire celor ce au venit a’l visita, Zic venit a’l visita, căci pe lângă personele ce se află aci pentru băi, a mai venit pentru teatrul-concert de Sâmbătă, balul de Dumineca și beneficiul d-lui artist Mavrodin, de Luni, c mulțime de persone din Râmnicu-Sărat, din Focșani și din Buzău. Sala era plină și danțul a ținut forte târziu. Aici petrecerile sunt multe și variate : teatre, baluri, partide de plăcere cu barca pe lac etc. Acesta din urmă e la ordinea zilei, căci balta e liniștită ca oglinda, ambele din bărci cântă acompaniate de viora și se aud melodiile cele mai plăcute. Timpul este admirabil de frumos, temperatura dulce. Lumea se preumbla pe frumosul aleia, unde copii se jocă totă Ziua. Teatrul-concert, dar în beneficiul școlii ce se va clădi în tomna acesta, în satul nou Balta-Albă, a produs o sumă potrivită. Luni sera, teatru în beneficiul d-lui Mavrodin. Dumineca viitóre se va serba patronul bisericei din satul nou Balta-Albă, Sfântul Panteleimon. Ioana acestei biserici este dăruită de d. Aurel și d-na Alecsandrina Veleanu, când s’au împroprietărit țăranil însurăței în acestă comună. Intre personele sosite la Baltă putem cita pe d-na Zoe Carp, d-na Hariton, d-na Alecsandru Niculescu, d-na și d. Măicănescu, d. Anghelide, d. Ionide, redactore la Ziarul Buzea, REMUȘCARILE CONSTIINȚEI. (Schiță dintr’un stabiliment de alienați de la Paris.) „însărcinasem pe agentul meu,“ așa povestesce un particular avut, a’mi cumpăra uă mică casă de țară în apropierea Parisului. Ii preseyisem numărul camenilor trebuinciose, mărimea dorită a grădinei, c’un cuvânt îi explicasem tóte dorințele mele atingătóre d’acésta retragere câmpenască. Agentul meu îsbutia găsi un casă de țară care corespundea cu tóte dorințele mele ; că singură înpregiurare nu’mi venea la socotelá, aceea, că casa propusă s’afla în vecinătatea imediată a unui stabiliment particular de smintiți. Dar, aflând că directorul așezămîntului este d-nu Antonin Barbican, un amic din tinerețea mea, nu mai vâzui un obstacol în acesta împrejurare și încheia contractul de cumpărare. Peste scurt timp făcusem cunostința cu vecinii mei, mă preumblam adesea în parcul lor și unul din ei, un june cu ochii albaștrii, îmi insufla un deosebit interes, la institut era chrămat domnul George. El nu pronunța nici uă dată vr’un cuvânt și păstra în permanență nemișcarea unei statuie. Doctorul Barbican era, ca mai toți medicii, un liber gânditor încărnat și daca îi vorbim de opiniunile mele religiose, își bâtea joc de mine. Vă dată în desele nóstre conversațiuni, îl zisei . Bine, mențți că provedința nu se ocupă câtuși de puțin de noi, îmi este lesne a-ți dovedi, că chiar în sinul criminalului se află cel puțin un urmă de ceea cjce dovedeșce amestecul puterilor ceresc în viața nostră, vorbesc de remușcările conșciinței. Aceste remușcări împing adesea p’un ucigaș a’și mărturisi crima și, după ce a mărturisit-o, resuflă mai liber și se simte ușurat d’uă povară apăsătore...— Ai remușcările consciinței ?“ îmi respinse directorul, vino despra la mine și’ți voi dovedi, le vei convinge însuți că și ele nu însemneze alt nimic în viața omului decât u acțiune animală. La 10 ore săracă aflam în cabinetul doctorului Barbican. El trase clopoțelul , doui păzitori robuști intrari cu felinare aprinse. Ne duserăm toți la despărțirea smintiților furioși, cari locuesc un pavilion isolat în grădină, depărtat de casa principală, ca sa nu turbure cu strigătele lor odihna celorlalți pacienți. Ne ducem în tăcere, atmosfera era grea, apăsătore ca înaintea unei furtuni, nici uă frunză nu se mișca ne înconjura nu liniștea dulce a nopței ci tăcerea sinistră a morței. De departe auzem din compartimentul femeilor cântecul unei paciente, care era cuprinsă de mania religiosă. Ajunserăm. Păzitorii deschiseră uă pórta solidă căptușită d’uă placă de fer ; intrarăm în coridor, i», a« ,h,a do întărilo cu bare de fer. La una din aceste uși ne poprirăm. „Deschide !“ comandă directorul. Lumina felinarelor păzitorilor ne descoperea uă celulă cu un pat fixat de pardoselii, uă canapea și uă masă solidă. Pe pat era culcat domnul George cu facla palidă, acoperit cu uă plapumă. Directorul îmi făcu semn sa tac și observa cu fruntea încrețită pe dormitor. După trecere de câteva minute, scuse cosornicul și zise Rece ore și jumătate, acum începe spectacolul.“ In acea secundă se sculă domnul George din pat, obrazul său luaseră espresiune sălbatică, dobitocesca, asculta, cădea în genuchi și se închina și pronunța cu glas mare rugăciunea tatălui nostru. După acesta se ducea la ușă, o deschise, și ești , noi ne luarâm după dânsul, se suia furiș pe scară poprindu-se la fiecare trepta și uitendu-se la noi fără a ne vedea. Ajuns în catul Superior se opri înaintea unei camere, deschise ușa și s’asvîrli într’ un pat care s’fla în fundul camerei, apucă cu ambele mâni uă haină albă pusă acolo și o strînse cu tóte puterile sale, astfel că vinele tîmplelor sale se umflau și că uă sudore rece pică din fruntea lui. Un moment după acesta un corp greu neanimat cădea pe scânduri; păzitorii ridicară pe domnul George și’l transportară înapoi în celula lui, punându’l pe patul seu. Eram coprins de groză, directorul îmi zise : Eacă remușcările consciinței întruuă formă pipăită. Ascultă : Domnul George este cel după urmă descendinte al unei familii vechi de nobili, Stremoșul și moșul lui muriseră într’uă casă de nebuni. El însuși se căsători în vârstă forte jună c’un verișoră a lui, care’l adora. Din acesta unire se născură fetiță și curând după nascerea ei, junele tată î nebuni. Smintirea lui părea d’un caracter blând și neofensiv, d’aceea se făcu marea greșală a ținea pe smintit, fără vr’uo pază seriosă în casa lui. El petrecea mai totă ziua în rugăciuni și postiri, soția lui nu voia se’i încredințeze unor mâni străine, îngrijea însăși de dânsul, cu tote ca nenorocitul concepuseră aversiune, uă adevărată ură pentru ea. Totă iubirea lui se concentrase asupra ficei sale venise timpul primei comuniuni a junei fete; în acea zi tatăl ei se înfățișă cu piciorele gele și îmbrăcat numai cu cămașa unui pusnic ca se asiste astfel la ceremonia religiosă. Cu mare nevoia isbutită a’l reconduce în camera lui. Noptea viitóre, când toți din casă erau adormiți, nenorocitul se sculă încet, se furișă — astfel cum l’ai vâzut astăzi — în camera fii-