Romanulu, aprilie 1887 (Anul 31)
1887-04-22
ANUL XXXI-LE ANUNCIURI Llat* de 30 litere petit, pagina IV.............................40 ban! Dato „ , „ „ m...................2 lei — Ine Minist și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — # A se adresa: IJI ROMANIA, la administraținnea (Jiarnlal. IN PARIS, la Hava*, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bears« LA V1ENA, la d-nil Hassenstein et Vogler, (Otto Maas*). LA fRANCFORT, 8. H. — la ö. L. Danbe et C-nie, psstra Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A es erei. — Scrisorile aeriacate se refasă — Voiesce și vei putea. Fundatore: C. A. ROSETTI. 20 BANI ESEMPLARUL Directore : VINTILĂ C. A. ROSETTI DISCURSUL D-LUI D. GIANNI Doui ani sunt, astadi de când România a perdut, pe cel mai mare român, și libertățile publice pe cel mai aprig și desinteresat apărător. Cu cât ne depărtăm mai mult de dbia și ora funestă care te au răpit dintre noi, cu atât societatea, în calea’] ce urmază, se resimte de perderea crudă ce a suferit în geniul său cel mare. Nu, nu trebuia sâ mori! Dupa ce printr’un luptă fără preget de aprópe uă jumătate de secol și parvenit sâ dai^t poporului român instituțiunile cele mai liberale. Dupa ce ne ai învățat ca în răsfățul și prin cultul libertăților celor mai întinse sa seim sa dobândim uă situațiune politică și socială bine-definită. Dupa ce, când ai vádul că drapelul partidei, pertru a cărei întărire și propășire ai luptat întraga tinerețe, cu sufletu’ți sdrobit și a murit l’ai smuls din manile apostaților spre a’i reda națiune!. Nu, nu trebuia sâ mori! Iți era dat ân cuție, geniul liberalismului român, se voești și se poți înlătura destinele fatale ale Dumnedeirei, spre a putea Învăța generațiunile viitore, din care ți-ai făcut un ideal, cumpară mărețul AsVyili, pi defune pe s râmâncâ oc dăruit-o un tat* Fă ca la anul și anii viitori, îmbărbăînsuflețiți de geniul teu nemuritor, sâ nu facem alt de cât se stropim cu lacrimile nóstre țărâna ușorâ, sub care zace trupul teu, și sâ binecuvântâm spiritul care a înzestrat România cu monumentele cele mai falnice și mărețe ale liberalismului și naționalismului. VINERI, 22 APRILE 1887 Luminezate și vei fi. ABONAMENTE 1* Capitali si districte, un an 48 lei; fisa luni 24 lei; trei luni 12 lei; ni luni 4 lei. Pentru tuteurile Europei, trimestrul 16 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administraținnea ^iarnlnl și oflciele poștale. LA PARIS, la Havas, I-afflte st C-nis, 8, Place de la Benne LA VIE.NA, la d. B. G. Popoviel, 16, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustare Croce, Via SanFraaeesoo ie Paola (Ii. O.) 16, Geneva. — Articolele nepnfcllcate se ard — \ BUCURESCI, 21 PRIER E un păcat pe care nu’l avem numai noi, ci împreună cu noi tote națiunile neolatine. Acest păcat este nepăsarea cu care privim picătura răului că începe să pice In casa nostră, ci noi nu voim să ne dăm sema de greutatea urmărilor ce va ave picătura. Stim că din picătură se fac șiroiiele și din șiroie torentele, dar nu ne plecăm nici ne obosim a locui răul. Numai când urmările încep a fi simțite până la os, alunei căutăm a stăvili răul, a ne obosi mintea și inima cu locurile, ca precauțiunile tardive. Scrim aceste rânduri gândindu-ne la incidentele și accidentele din zilele din urmă, între militari și civili. Cu câtevaile înainte de Pasce, auzind cineva cele ce se povesteau despre relațiunile încordate, despre ura și furia ce domnia între junimea universitară și tinerii ofițeri de diferite arme. Intre tot acești tineri ofițeri și unii din bărbații noștriî, pol iticî,—acel cineva s’ar fi crezut că trăiesce, nu în România, țara în care armata a fost chiar în cele mai furtoase timpuri ale politicei lăsate, cu desăvârșire lau parte, ci în Espania, țara pronunciamentelor militare, a generalilor bătăuși, a maiorilor oratori de răspântii, într’un cuvânt țara armatei pe care, în luptele politicei militante, omul politic espaniol trebue s’o numere ca un element pro sen contra al isprăvilor sale parlamentare sau extraparlamentare. Fosta Espaniei folositor acest amestec al armatei în afacerile ei politice, în desbinările ei din trecutul deceniu ? Meritat-aț laudele patriei și ale străinilor ofițeri espanioli cari au aruncat greutatea săbiilor lor și nepriceperea lor în balanța politicei espaniole ? Istoria pentru cel ce nu scia și memoria pentru cei ce au văzut nenorocirile fraților noștrii din Espania vor răspunde la aceste două întrebări și la altele multe ce s’ar pute face în astfel de cestiuni, vor răspunde,jucem, cu hotărîre : Nu amestecul armatei în politica înferbîntată a jilei nu a fost folositor acelei țări; din contră, el a fost fatal, și timp îndelung va trece până când Espania nu va mai simți durerile acelor răni pe cari, cu sabia închinată gloriei naționale, militarii Espaniei anteia amenințară și apoi sfâșiară corpul patriei, — adică pe frații lor Espanioli. Afară de acest exemplu, în istoria contimporană, singură nefericită și mult încercata Bulgarie mai vășlu amestecul armatei în mersul politicei sale. Fu bine? este și astăzi spre binele țării acest amestec ? Uitați-vă peste Dunăre și răspundeți. Ei daca aceste exemple, nu vi se par îndestul de vorbitore, răsfoiți paginele istoriei și veți vede ce însemneza amestecul armatei în luptele politice de tote filele și cari, pretutindeni, i-au fost urmărite. Drept acestea, în orice stat luminat și în mintea oricărui om care respectă armata silindu-se a o ține acolo unde menirea ei îi este să fie, următorul adevăr a domnit totdauna fără urmă de contradicțiune : «Prin orice năzuințe, prin tote mijlocele de lege permise, un guvern trebue să facă astfel încât, în ferberea clocotitore a patimelor celor mai violente, armata se fiă, să rămână și să lucreze cu totul străină de cele ce în lumea civilă se petrec în giurur». Fiă fost cât de furios e orele guvernamentalilor în contra oposițiuneî și ale acesteia în contra guvernamentalilor ; fiă fost cât de antutare dorințele și unora și altora de a pune în partea lor armata,—nici uă dată în alte state, afară de cele două mai sus numite, nimeni nu a avut curagiul să aducă armata în focu adeseori nedemn al luptelor politice E un alt foc pe care militarul menit să’l înfrunte, și altul e vrămașul pe care el are să’l comba ori de câte ori în Francia, ori Italia armata a fost atacată prin presă, fiă prin întruniri, ofițerii au pus mâna pe s: pentru a apăra principiele sau amonstra contrariul celor afirmat guvernele au lămurit afacerea. Cameri§ lamurirea.Căci dacă în Francia séü îl ia, după uă întrunire publică, uă campaniă făcută prin presă un discurs fulgerător pronur tribuna parlamentului, ofițerii lua sabia și ar merge să după chipul și asemănarea fiorilor sau scriitorilor că ne- au fost cele spuse sau ceresc, atunci nu s’ar mai înțelege p ce mai stă alături de ceilalți, niștrii, un ministru de resbel. Ce face ministrul de resbel în Francia séu în Italia ? Dă noțiuni colegului séu de la financie ? Luminéza pe cel de la esterne ? Combină alegerile cu cel de la interne ? Regulamenteza pe popi cu cel de la curte ? Séu își vede de departamentul séu, căutând a atinge ținta dorită de orice bun ministru , buna stare a armatei și isolarea ei completă de politica schimbătore a sile! ? Se pare că aceste două din urmă îndeletniciri sunt ocupațiunile sale de căpetenia, sunt singurele și unicele sale datorii. De câte ori nu s’a întâmplat ca ofițerul francescn italian să simtă sabia că’I zăngâne în zăcă vădend cum se debită pe socotela lui, numit cu numele întreg în colonele fiarelor, uă mulțime de neesactități, unele mai ofensatore decât altele,— și de câte ori cu rugăciuni ferbinți nu a cerut ministrului voiă a răspunde cel puțin prin fiare la acele neesactități. Tot de atâtea ori, ministrul, urmând principiul neamestecului armatei în alte cercuri decât în acela al armatei, nu a permis ofițerului să răspundă, adăugind tot dăuna cuvintele : este cine să te apere! căci, daca n’ar fi, eu ce ași căuta aci ? Și de aceia, pentru că totdeuna și din răsputeri guvernele din Francia și din Italia—unde vorbe înflăcărate să schimbă adesea între civili și militari—au năzuit a isola armata de politică, pentru că ofițerul opune menirea lui la atacurile ce primesce prin grai sau prin scris,—de aceia nu se mai ved în Francia, ca’n timpul lui Ludovic XIII și marelui Richelieu, duelurile colective, pălmuelile pe uliță între civili și militari, și de aceia nu se mai șoptesce că militarii vor bate pe cutare civil iar acest civil are revolver în buzunar și va da. Picătura face șiroiele, șiroiiele fac torentele și torentele fac pronunciamentele. Le băgăm de semn bancă în fața mormântului, rosti câteva cuvinte.. In urmă vorbiră d-nii N. Fleva, G. Mille și Ionescu Alecsandru, lucrător tipograf. LA HORIHPTULUI (1 A. ROSETTI A doua aniversare a morții C. A. Rlosetti ) Aprilie, fiind a doua aniverei lui G A. Rosetti, se aduse memoriei selecte din cei cari au luptat ală. C. A. Rosetti, și toți acei cari iintr’ânsul la înalte drăgătorii. desăvărșire de la acesta propentru care a luptat, pentru sat,’eia a părăsit Rosetti Parlamentu era represintată. Oposițiunea itara, afară de d-nii Gianni și Fleva, nici uă parte la acesta manifesancitorii cnse și amici necunoscuți mare număr. La redacțiunea Romanului era 1 și jumătate mai multe per-DQÎO rclist űC înîUC d Un UAliagintic~i lui C. A. Rosetti, se întruniră la țiuna Românului, cietatea lucrătorilor curelari din Roma, trimiseră delegațiune, cu văcut de flori naturale, purtând inscripția «Societatea curelarilor, părintelui iitorilor». .lucrătorii tipografii"! Românii venind proore aduseră să cunună de floriile cu inscripțiunea «Tipografia Roeternă memorie». 'i trimis de către M aria Van Saanen, un coș de miere. a Stacey, uă iunună de ederă ,fenu uă cunună de ederă, nu și pansele. Ritre Gianni, uă frumosă elie, miosotis, pansele, tr. etc. D. Din, „unună cu flori de metal. La casa în care s’a născut C. A. Rosetti. La 2 ore d. a. toți cei cari se întâlnise la redacțiunea Românului plecară în corpore spre strada Clemenței. In capul procesiunei erau lucrătorii tipografi și curelari, cari purtau cununile. In fața casei în care s’a născut Rosetti, el se opriră și d. N. Fiera salută locul nașterei fondatorului Românului, înainte de a merge la ultimul său locaș. La cimitir. După ce se străbătu calea Victoriei, Lipscani, Rahovei, 11 Iunie, procesiunea se opri la cimitirul Șerban Vodă. Printre cei cari merseră pe jos până la cimitir am observat pe d-nii Dim. Gianni, N. Fleva, Ion Ciuflea, Naumescu, Porfir’iadi, Gr. Eliad, Poteca inginer, Gr. Chrissenghi, Duțulescu, N. Kornea, Mina Minovici, Crețeanu, Gr. Serurie, C. Mille, Goruncu, G. Bobeica, întrăga redacțiune a Românului etc. La cimitir mai multe persone așteptau printre cari am vădut pe domnele Dimitrie Gianni, Agatia Mihălescu, Aglae Petrescu, Varta, Zannea, Fr. Damă, Lucreția Lecca, Sofia Kornea, N. Rosetti, Elise Rosetti etc. D-rele Nenovici, M. Gianni etc. Printre domni am vedut pe d-nii Hernia, C. Lecca, M. Kornea , Ropovici, Fr. Damă, N. Rosetti, Enciulescu, etc. Pe moment erau numerose flori și cunune depuse de ambii cunoscuți și necunoscuți. Discursurile. D. Dimitrie Gianni, urcându-se pe uă CUVINTELE D-LUI ALEX. IONESCU Pentru cei cari au cunoscut și apreciat meritele marelui cetățean C. A. Rosetti, ziua de 8 Aprile ne amintesce una din filele cele mai durerose. Dacă în acesta zi femeea și-a perdut pe bărbatul ei, dacă fii au perdut pe părintele lor, nu e mai puțin adevărat că muncitorii români au perdut în persona lui C. A. Rosetti pe adevăratul lor sprijinitor, pe acela ale cărei tinerețe și bătrânețe și le-a sacrificat pentru causa muncitorului nostru român și al cărui măreț ideal era de a face din muncitorii români adevărați cetățeni cari sâ formeze în viitor ostașii luptelor pentru causa românismului. Puțini bărbați astadi sem sa lupte precum lupta nemuritorul C. A. Rosetti. Esploatatorii brațelor și prigonitorii muncitorilor găseau în persona lui C. A. Rosetti cel mai crâncen inamic și cel mai aprig luptător al causei desmoșteniților. Amar deci vor plânge muncitorii români perderea acestui ilustru apărător. In numele societatei muncitorilor curelari din România, depun acasta coronă pe mormântul luptătorului lor și facă cerul ca florile cari s’au presărat pe mormântul său, sâ fie schinteiele cari sâ aprindă focul luptei în inimele celor cari au înțeles mărețele principii ale nemuritorului C. A. Rosetti. TF4:EGKAME Domnei Maria Rosetti Ploesci, 20 Aprile. Suntem cu sufletul între voi cari serbatoriți aniversarea morții mult regretatu- C. A. Rosetti, C. T. Grigorescu, D. Sfetescu, Stelian Th. Stoian, Ioniță Gheorghiu, Temelie Dinescu, Ion G. Kogălniceanu, N. Stoicescu, Radu Pătărlăgeanu, V. Ioanidi, Cristu Negoescu. D-lui Vintilă Rosetti Pitescu, 20 Aprile. Sunt bolnav. Nu pot veni. Cu inima și cugetarea sunt cu amicii ilustrului repard sal. Ion Rădulescu D-lui Vintilă Rosetti Botoșanî, 21 Aprile, 10 ore dimineța. Venerațiunea respectuasă depun la mormântul adevăratului liberal C. Rosetti. Dumitru și Scarlat Miclescu. D-lui Vintilă C. A. Rosetti Craiova, 20 Aprile. Regrete. Ghimpa. Redacții diarului Romanulu Giurgiu, 20 Aprile 10 ore si jumetati Astadi a doua aniversare a morții lui C. A. Rosetti. Aduc omagiile mele amintire marelui cetățean Român, și cel mai ager luptător pentru libertățile și drepturile patriei nóstre. Rosse Stefanescu D-lui Vintilă Rosetti Paris 20 Aprile Socotim câ n’am putea aduce mai potrivită cinste amintirii lui de cât strigând acil ca și la mortei: trăiască prăpășirea! I. Coriscu, Kilimoglu, Alex. Seulescu, Guran, Ion Radovici, Alexandre Radovici, Gr. Maniu, G. Demetriade, Seftoiu, Călinescu, Dimtrie Sachelariu, Buzdugan, Cernătescu, Ibclisici, G. Bibescu, Mirela Ganea, Mihai Seulescu, D-lui Vintilă Rosetti Câmpina 21 Aprile De și departe de Bucuresci, sunt ânse Au vorbit : D. Gianni arătând cine a fost C. A. Rosetti și ce a perdut țara. D. N. Fleva resumând viața lui Rosetti și cum cu dânsul s’au perdut libertățile politice. D. C. Mille, arată ca astâifi când guvernul voiesce sâ ne râpască cea de pe urmă libertate, adică libertatea presei, e de nevoe sâ protestăm, desgropând drapelul libertatei îngropatădată cu Rosetti. D.I Ionescu a vorbit în numele muncitorilor aducând omagiere celui ce a luat de atâtea ori apărarea lucrătorilor. Dupâ aceea lumea adunată plecă în liniște și orânduiala spre oraș. Poliția era bine și puternic represintată.Lupta. —o— Astadi se împlinesc doui ani de când a murit C. A. Rosetti. Tote redacțiunile diarelor din capitală și represintanți ai presei din provincie, cum și mai multe corporațiuni și un mare număr de persone particulare merg astadi sâ facă un pelerinagiu la mormântul lui C. A. Rosetti, al căruia unul din cele mai mici merite este ca a întemeiat presa în România. (Unirea) — o— Astadi se împlinesc doui ani de la mortea marelui cetățean C. A. Rosetti. Din suflet ne unim cu acel ce serbato-D. Vintilă C. A. Rosetti a mai primit urmatórele scrisori : Iubite Vintilă, Regretăm mult că nu putem asista la trista serbare de adi. Cu sufletul ânsa suntem cu voi. Acum ca și an credem ca aniversarea unei asemenea perderi este uâ durere națională. Primesce să frățască strîngere de mână C. C. Arion, Tache Ionescu . Redacțiunea Românului a mai primit, aici, numeroae scrisori din județe și din Bucuresci de la persone cari au fost împedicate de a merge ori, la mormântul lui C. A. Rosetti. Spațiul lipsindune, nu le putem publica, ne mărginim deci a exprima mulțumirile și recunoscința nostră tuturor celor cari ne au manifestat simpatia lor. -------- ■ [UNK] [UNK] [UNK]11*1» —1 -------- PRESA ȘI 8 (20) APRILE Eco cum au anunțat diversele diare, era săra, a doua aniversare a morței lui C. A. Rosetti : Astadi este a doua aniversare a morței regretatului și ilustrului C. A. Rosetti. S’a făcut u procesiune la mormântul sĕu pe care s’au depus mai multe corone de flori.Voința Natțională. —6— Adi, 8 Aprile, fiind a doua aniversare a morței neuitatului G. A. Rosetti, numeroșii amici și discipoli ai marelui democrat român, au mers la mormântul său. (Telegraful). —o— Adi este a doua aniversare a morței lui C. A. Rosetti. (România liberă). Astadi fiind a doua aniversare a morței lui C. A. Rosetti, uâ procesiune s’a făcut la mormântul său. (România). —o — Astadi a avut loc sărbătorirea amintirea morței lui G. A. Rosetti. Pe la orele 2, cortegiul formâmdu-se se îndreptă spre strada Clemenței, trecând pe lângă casa unde s’a născut Rosetti. Acolo d. N. Fieva d>se câteva cuvinte. Dupa aceea manifestația, având în frunte cananele și coșurile de flori, s’a îndreptat pe calea Victoriei spre cimitirul Bellu. La mormânt uâ mulțime compactă aștepta manifestațiunea. In momentul cana scriem aceste mm, amicii marelui patriot C. A. Rosetti sunt adunați la mormântul sau spre a aduce omagiu memoriei neobositului luptător al libertăților române cu ocasiunea aniversarei a doua a morței sale. Ne asociam din inimă la omagiul adus neuitatului patriot.Vocea Covurluiului. —o— Adi, a doua aniversare a morții lui C. A. Roseti, prietenii vechiului liberal s’au strîns la redacția Românului, și de acolo s’au dus cu toții la casa din strada Clemenței, apoi la cimitirul Belu, unde au depus pe mormântul fundatorului presei române, care vă corona, care flori L'independance Roumaine) —o— Adi, a doua aniversare a morții regretatului C. A. Roseti, a plecat, la două câsuri, de la redacția Românului spre cimitirul Șerban-Voda, un cortegiu compus din aprope două sute persane. In capul cortegiului, care mergea sa aducă omagiu memoriei ilustrului răposat, mergea d. Vintilă Rosetti. Lângă el venea d. D. Gianni, N. Fleva și un numar însemnat de prieteni și cunoscințe. Nisce tineri ducea șase corone mari, și de însemnat era mai cu sema un coș cu micșunele aședate pe mușchi. Românul de azil, consacrat întreg fondatorului său, conține doua portrete ale lui C. A. Rosetti: cel d’ântâi, îl reprezintă la vârsta de douâzeci de ani, în uniformă de ofițer de cavaleria; cel-lalt, astfel cum l’am cunoscut în cei din urmă ani ai vieții sale. L'Etoile Roumain C. A. ROSETTI Cu prilejul aniversării morței lui C. A. Rosetti, Unirea dă cititorilor săi câteva trăsuri din viața omului pe care Românii nu’l vor uita nici uo dată : In ajunul resbelului din valea Dunărei de la 1877, când cei mai mulți omeni politici nu se iau pe care cale s’o apuce, în consiliul cel mare ținut la palatul domnesc unii propuneau sâ se retragă armata la munți, alții sâ se cară intrarea în țară a Austriacilor, numai singurul C. A. Rosetti a fost, care a susținut sus și tare, ca să primască tânăra armată botezul de foc și alăturea cu Rușii sâ opereze independent sub drapelul național și sub comanda supremului comandant M. S. Carol I. Ținendu-se tot atunci ua întrunire de