Romanulu, aprilie 1887 (Anul 31)

1887-04-22

ANUL XXXI-LE ANUNCIURI Llat* de 30 litere petit, pagina IV.............................40 ban! Dato „ , „ „ m...................2 lei — Ine Minist și reclame pagina III și IV linia . . 2 . — # A se adresa: IJI ROMANIA, la administraținnea (Jiarnlal. IN PARIS, la Hava*, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bears« LA V1ENA, la d-nil Hassenstein et Vogler, (Otto Maas*). LA fRANCFORT, 8. H. — la ö. L. Danbe et C-nie, psstra Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A es erei. — Scrisorile aeriacate se refasă — Voiesce și vei putea. Fundatore: C. A. ROSETTI. 20 BANI ESEMPLARUL Directore : VINTILĂ C. A. ROSETTI DISCURSUL D-LUI D. GIANNI Doui ani sunt, astadi de când România a perdut, pe cel mai mare român, și li­bertățile publice pe cel mai aprig și de­­sinteresat apărător. Cu cât ne depărtăm mai mult de dbia și ora funestă care te au răpit dintre noi, cu atât societatea, în ca­lea’] ce urmază, se resimte de perderea crudă ce a suferit în geniul său cel mare. Nu, nu trebuia sâ mori! Dupa ce printr’un luptă fără preget de aprópe uă jumătate de secol și parvenit sâ dai^t poporului român instituțiunile cele mai liberale. Dupa ce ne ai învățat ca în răsfățul și prin cultul libertăților celor mai întinse sa seim sa dobândim uă situațiune politică și socială bine-definită. Dupa ce, când ai vádul că drapelul par­tidei, per­tru a cărei întărire și propășire ai luptat întraga tinerețe, cu sufletu’ți sdro­­bit și a murit l’ai smuls din manile apos­taților spre a’i reda națiune!. Nu, nu trebuia sâ mori! Iți era dat ân cu­ție, geniul liberalismu­lui român, se voești și se poți înlătura des­tinele fatale ale Dumnedeirei, spre a putea Învăța generațiunile viitore, din care ți-ai făcut un ideal, cum­pară mărețul AsVyili, pi defune pe s râm­âncâ oc dăruit-o un tat* Fă ca la anul și anii viitori, îmbărbă­însuflețiți de geniul teu nemuritor, sâ nu facem alt de cât se stropim cu la­crimile nóstre țărâna ușorâ, sub care zace trupul teu, și sâ bine­cuvântâm spiritul care a înzestrat România cu monumentele cele mai falnice și mărețe ale liberalismu­lui și naționalismului. VINERI, 22 APRILE 1887 Lumineza­te și vei fi. ABONAMENTE 1* Capitali si districte, un an 48 lei; fisa luni 24 lei; trei luni 12 lei; ni luni 4 lei. Pentru tute­urile Europei, trimestrul 16 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administraținnea ^iarnlnl și oflciele poștale. LA PARIS, la Havas, I-afflte st C-nis, 8, Place de la Benne LA VIE.NA, la d. B. G. Popoviel, 16, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustare Croce, Via SanFraaeesoo ie Paola (Ii. O.) 16, Geneva. — Articolele nepnfcllcate se ard — \ BUCURESCI, 21 PRIER E un păcat pe care nu’l avem nu­mai noi, ci împreună cu noi tote națiunile neolatine. Acest păcat este nepăsarea cu care privim picătura răului că începe să pice In casa nostră, ci noi nu voim să ne dăm sema de greutatea urmă­rilor ce va ave picătura. Stim că din picătură se fac șiroi­­iele și din șiroie torentele, dar nu ne plecăm nici ne obosim a locui răul. Numai când urmările încep a fi simțite până la os, alunei căutăm a stăvili răul, a ne obosi mintea și inima cu locurile, ca precauțiunile tardive. Scrim aceste rânduri gândindu-ne la incidentele și accidentele din zi­lele din urmă, între militari și ci­vili. Cu câte­va­­­ile înainte de Pasce, auzind cineva cele ce se povesteau despre relațiunile încordate, despre ura și furia ce domnia între juni­mea universitară și tinerii ofițeri de diferite arme. Intre tot acești tineri ofițeri și unii din bărbații noștriî, pol iticî,—acel cineva s’ar fi crezut că trăiesce, nu în România, țara în care armata a fost chiar în cele mai furtoa­se timpuri ale politicei lăsate, cu desăvârșire la­u­ parte, ci în Espania, țara pronunciamentelor mi­litare, a generalilor bătăuși, a ma­iorilor oratori de răspântii, într’un cuvânt țara armatei pe care, în lup­tele politicei militante, omul politic espaniol trebue s’o numere ca un element pro sen contra al isprăvilor sale parlamentare sau extraparla­mentare. Fost­a Espaniei folositor acest a­­mestec al armatei în afacerile ei po­litice, în desbinările ei din trecutul deceniu ? Meritat-aț laudele patriei și ale străinilor ofițeri espanioli cari au aruncat greutatea săbiilor lor și ne­priceperea lor în balanța politicei espaniole ? Istoria pentru cel ce nu scia și memoria pentru cei ce au văz­ut ne­norocirile fraților noștrii din Espania vor răspunde la aceste două între­bări și la altele multe ce s’ar pute face în ast­fel de cestiuni, vor răs­punde,­­ju­cem, cu hotărîre : Nu­­ amestecul armatei în politica înferbîntată a­­ jilei nu a fost folosi­tor acelei țări; din contră, el a fost fatal, și timp îndelung va trece pâ­nă când Espania nu va mai simți durerile acelor răni pe cari, cu sa­bia închinată gloriei naționale, mili­tarii Espaniei anteia amenințară și a­­poi sfâșiară corpul patriei, — adică pe frații lor Espanioli. Afară de acest exemplu, în istoria contimporană, singură nefericită și mult încercata Bulgarie mai vășlu amestecul armatei în mersul politi­cei sale. Fu bine? este și astăzi spre bi­nele țării acest amestec ? Uitați-vă peste Dunăre și răspun­deți. Ei daca aceste exemple, nu vi se par îndestul de vorbitore, răsfo­iți paginele istoriei și veți vede ce însemneza amestecul armatei în lup­tele politice de tote filele și cari, pretutindeni, i-au fost urmărite. Drept acestea, în ori­ce stat lumi­nat și în mintea ori­cărui om care respectă armata silindu-se a o ține acolo unde menirea ei îi este să fie, următorul adevăr a domnit tot­­dauna fără urmă de contradicțiune : «Prin ori­ce năzuințe, prin tote mi­j­­locele de lege permise, un guvern trebue să facă ast­fel în­cât, în fer­­berea clocotitore a patimelor celor mai violente, armata se fiă, să ră­mână și să lucreze cu totul străină de cele ce în lumea civilă se petrec în giuru­r». Fiă fost cât de furios e orele gu­vernamentalilor în contra oposițiuneî și ale acesteia în contra guverna­mentalilor ; fiă fost cât de antutare dorințele și unora și altora de a pune în partea lor armata,—nici uă dată în alte state, afară de cele două mai sus numite, nimeni nu a avut curagiul să aducă armata în focu adeseori nedemn al luptelor politice E un alt foc pe care militarul menit să’l înfrunte, și altul e vră­mașul pe care el are să’l comba ori de câte ori în Francia, ori Italia armata a fost atacată prin presă, fiă prin întruniri, ofițerii au pus mâna pe s: pentru a apăra principiele sau a­monstra contrariul celor afirmat guvernele au lămurit afacerea. Ca­meri­§ lamurirea.­­Căci­­ dacă în Francia séü î­l ia, după uă întrunire publică, uă campaniă făcută prin presă un discurs fulgerător pronur tribuna parlamentului, ofițerii lua sabia și ar merge să­­ după chipul și asemănarea f­iorilor sau scriitorilor că ne- au fost cele spuse sau cere­sc, atunci nu s’ar mai înțelege p ce mai stă alături de cei­l­alți, niștrii, un ministru de resbel. Ce face ministrul de resbel în Francia séu în Italia ? Dă noțiuni colegului séu de la financie ? Lumi­­néza pe cel de la esterne ? Combină alegerile cu cel de la interne ? Re­­gulamenteza pe popi cu cel de la curte ? Séu își vede de departamentul séu, căutând a atinge ținta dorită de ori­ce bun ministru , buna stare a armatei și isolarea ei completă de politica schimbătore a­­ sile! ? Se pare că aceste două din urmă îndeletniciri sunt ocupațiunile sale de căpetenia, sunt singurele și uni­cele sale datorii. De câte ori nu s’a întâmplat ca ofițerul frances­­cn italian să simtă sabia că’I zăngâne în zăcă văd­end cum se debită pe socotela lui, nu­mit cu numele întreg în colonele fiarelor, uă mulțime de neesactități, unele mai ofensatore de­cât altele,— și de câte ori cu rugăciuni ferbinți nu a cerut ministrului voiă a răs­punde cel puțin prin­­ fiare la acele neesactități. Tot de atâtea ori, ministrul, ur­mând principiul neamestecului ar­matei în alte cercuri de­cât în acela al armatei, nu a permis ofițerului să răspundă, adăugind tot dăuna cu­vintele : este cine să te apere! căci, daca n’ar fi, eu ce ași căuta aci ? Și de aceia, pentru că tot­deuna și din răsputeri guvernele din Fran­cia și din Italia—unde vorbe înflă­cărate să schimbă adesea între civili și militari—au năzuit a isola armata de politică, pentru că ofițerul opune menirea lui la atacurile ce primesce prin grai sau prin scris,—de aceia nu se mai ved în Francia, ca’n tim­pul lui Ludovic XIII și marelui Ri­chelieu, duelurile colective, pălmue­­lile pe uliță între civili și militari, și de aceia nu se mai șoptesce că mi­litarii vor bate pe cutare civil iar a­­cest civil are revolver în buzunar și va da. Picătura face șiroiele, șiroiiele fac torentele și torentele fac pronuncia­­mentele. Le băgăm de semn­­ bancă în fața mormântului, rosti câte­va cuvinte.. In urmă vorbiră d-nii N. Fleva, G. Mille și Ionescu Alecsandru, lucrător tipograf. LA HORIHPTU­­LUI (1 A. ROSETTI A doua aniversare a morții C. A. Rlosetti ) Aprilie, fiind a doua aniver­­ei lui G A. Rosetti, se aduse memoriei selec­te din cei cari au luptat ală­­. C. A. Rosetti, și toți acei cari i­intr’ânsul la înalte drăgătorii. desăvărșire de la acesta pro­pentru care a luptat, pentru sat­­,’eia a părăsit Rosetti Parlamen­­tu era represintată. Oposițiunea itara, afară de d-nii Gianni și Fleva, nici uă parte la acesta manifes­­ancitorii cnse și amici necunoscuți mare număr. La red­acțiunea Romanului era 1 și jumătate mai multe per-DQÎO rclist űC în­îUC d­ Un­ UAliagint­­ic~­i lui C. A. Rosetti, se întruniră la țiuna Românului, cietatea lucrătorilor curelari din Ro­­ma, trimise­ră delegațiune, cu vă­cu­­t de flori naturale, purtând inscripți­­a «Societatea curelarilor, părintelui i­itorilor». .lucrătorii tipografii"! Românii venind proore aduseră să cunună de flori­ile cu inscripțiunea «Tipografia Ro­­eternă memorie». 'i trimis de către M aria Van Saanen, un coș de miere. a Stacey, uă iunună de ederă ,fenu uă cunună de ederă, nu­ și pansele. R­itre Gianni, uă fru­mosă elie, miosotis, pan­sele, tr. etc. D. Din, „unună cu flori de metal. La casa în care s’a născut C. A. Ro­setti. La 2 ore d. a. toți cei cari se întâlnise la redacțiunea Românului plecară în cor­pore spre strada Clemenței. In capul procesiunei erau lucrătorii ti­pografi și curelari, cari purtau cununile. In fața casei în care s’a născut Ro­setti, el se opriră și d. N. Fiera salută lo­cul nașterei fondatorului Românului, îna­inte de a merge la ultimul său locaș. La cimitir. După ce se străbătu calea Victoriei, Lipscani, Rahovei, 11 Iunie, procesiunea se opri la cimitirul Șerban Vodă. Printre cei cari merseră pe jos până la cimitir am observat pe d-nii Dim. Gianni, N. Fleva, Ion Ciuflea, Naumescu, Porfi­­r’iadi, Gr. Eliad, Poteca inginer, Gr. Chris­­senghi, Duțulescu, N. Kornea, Mina Mino­­vici, Crețeanu, Gr. Serurie, C. Mille, G­oruncu, G. Bobeica, întrăga redacțiune a Românului etc. La cimitir mai multe persone așteptau printre cari am vădut pe domnele Dimi­­trie Gianni, Agatia Mihălescu, Aglae Pe­­trescu, Varta, Zannea, Fr. Damă, Lucreția Lecca, Sofia Kornea, N. Rosetti, Elise Ro­setti etc. D-rele Nenovici, M. Gianni etc. Printre domni am ved­ut pe d-nii Her­nia, C. Lecca, M. Kornea , Ropovici, Fr. Damă, N. Rosetti, Enciulescu, etc. Pe moment erau numerose flori și cu­nune depuse de amb­ii cunoscuți și necu­noscuți. Discursurile. D. Dimitrie Gianni, urcându-se pe uă CUVINTELE D-LUI ALEX. IONESCU Pentru cei cari au cunoscut și apreciat meritele marelui cetățean C. A. Rosetti, ziua de 8 Aprile ne amintesce una din­­ fi­lele cele mai durerose. Dacă în acesta zi femeea și-a perdut pe bărbatul ei, dacă fii au perdut pe părin­tele lor, nu e mai puțin­­ adevărat că mun­citorii români au perdut în persona lui C. A. Rosetti pe adevăratul lor sprijinitor, pe acela ale cărei tinerețe și bătrânețe și le-a sacrificat pentru causa muncitorului nos­tru român și al cărui măreț ideal era de a face din muncitorii români adevărați cetățeni cari sâ formeze în viitor ostașii luptelor pentru causa românismului. Puțini bărbați astadi sem­ sa lupte pre­cum lupta nemuritorul C. A. Rosetti. Es­­ploatatorii brațelor și prigonitorii munci­torilor găseau în persona lui C. A. Ro­setti cel mai crâncen inamic și cel mai a­­prig luptător al causei desmoșteniților. Amar deci vor plânge muncitorii români perderea acestui ilustru apărător. In numele societatei muncitorilor cure­lari din România, depun acasta coronă pe mormântul luptătorului lor și facă cerul ca florile cari s’au presărat pe mormântul său, sâ fie schinteiele cari sâ aprindă fo­cul luptei în inimele celor cari au înțeles mărețele principii ale nemuritorului C. A. Rosetti. TF4:EGK­AME Domnei Maria Rosetti Ploesci, 20 Aprile. Suntem cu sufletul între voi cari ser­­batoriți aniversarea morții mult regretatu- C. A. Rosetti, C. T. Grigorescu, D. Sfetescu, Stelian Th. Stoian, Ioniță Gheorghiu, Temelie Di­­nescu, Ion G. Kogălniceanu, N. Stoicescu, Radu Pătărlăgeanu, V. Ioanidi, Cristu Negoescu. D-lui Vintilă Rosetti Pitescu, 20 Aprile. Sunt bolnav. Nu pot veni. Cu inima și cugetarea sunt cu amicii ilustrului repa­rd sal. Ion Rădulescu D-lui Vintilă Rosetti Botoșanî, 21 Aprile, 10 ore dimineța. Venerațiunea respectuasă depun la mor­mântul adevăratului liberal C. Rosetti. Dumitru și Scarlat Miclescu. D-lui Vintilă C. A. Rosetti Craiova, 20 Aprile. Regrete. Ghimpa. Redacții diarului Romanulu Giurgiu, 20 Aprile 10 ore si jumetati Astadi a doua aniversare a morții lui C. A. Rosetti. Aduc omagiile mele amintire­ marelui cetățean Român, și cel mai ager luptător pentru libertățile și drepturile pa­triei nóstre. Rosse Stefanescu D-lui Vintilă Rosetti Paris 20 Aprile Socotim câ n’am putea aduce mai po­trivită cinste amintirii lui de cât strigând acil ca și la mortei: trăiască prăpășirea! I. Coriscu, Kilimoglu, Alex. Seulescu, Guran, Ion Radovici, Alexandre Radovici, Gr. Maniu, G. Demetriade, Seftoiu, Că­­linescu, Dimtrie Sachelariu, Buzdugan, Cernătescu, Ibclisici, G. Bibescu, Mire­la Ganea, Mihai Seulescu, D-lui Vintilă Rosetti Câmpina 21 Aprile De și departe de Bucuresci, sunt ânse Au vorbit : D. Gianni arătând cine a fost C. A. Ro­setti și ce a perdut țara. D. N. Fleva resumând viața lui Rosetti și cum cu dânsul s’au perdut libertățile politice. D. C. Mille, arată ca astâifi când gu­vernul voiesce sâ ne râpască cea de pe urmă libertate, adică libertatea presei, e de nevoe sâ protestăm, desgropând dra­pelul libertatei îngropat­­ă­dată cu Ro­setti. D.I Ionescu a vorbit în numele munci­torilor aducând omagiere celui ce a luat de atâtea ori apărarea lucrătorilor. Dupâ aceea lumea adunată plecă în lini­ște și orânduiala spre oraș. Poliția era bine și puternic represintată.­­Lupta­. —o— Astadi se împlinesc doui ani de când a murit C. A. Rosetti. Tote redacțiunile diarelor din capitală și represintanți ai presei din provincie, cum și mai multe corporațiuni și un mare nu­măr de persone particulare merg astadi sâ facă un pelerinagiu la mormântul lui C. A. Rosetti, al căruia unul din cele mai mici merite este ca a întemeiat presa în Ro­mânia. (Unirea) — o— Astadi se împlinesc doui ani de la mor­­tea marelui cetățean C. A. Rosetti. Din suflet ne unim cu acel ce serbato-D. Vintilă C. A. Rosetti a mai primit urmatórele scrisori : Iubite Vintilă, Regretăm mult că nu putem asista la trista serbare de adi. Cu sufletul ânsa sun­tem cu voi. Acum ca și an credem ca a­­niversarea unei asemenea perderi este uâ durere națională. Primesce să frățască strîngere de mână C. C. Arion, Tache Ionescu . Redacțiunea Românului a mai primit, aici, numeroae scrisori din județe și din Bucuresci de la persone cari au fost îm­­­pedicate de a merge ori, la mormântul lui C. A. Rosetti. Spațiul lipsindune, nu le pu­tem publica, ne mărginim deci a exprima mulțumirile și recunoscința nostră tuturor celor cari ne au manifestat simpatia lor. -------- ■ [UNK] [UNK] [UNK]11*1» —1­ --------­ PRESA ȘI 8 (20) APRILE Eco cum au anunțat diversele diare, era săra, a doua aniversare a morței lui C. A. Rosetti : Astadi este a doua aniversare a morței regretatului și ilustrului C. A. Rosetti. S’a făcut u­ procesiune la mormântul sĕu pe care s’au depus mai multe corone de flori.­­Voința Natțională­. —6— Adi, 8 Aprile, fiind a doua aniversare a morței neuitatului G. A. Rosetti, nume­roșii amici și discipoli ai marelui demo­crat român, au mers la mormântul său. (Telegraful). —o— Adi este a doua aniversare a morței lui C. A. Rosetti. (România liberă). Astadi fiind a doua aniversare a mor­ței lui C. A. Rosetti, uâ procesiune s’a fă­cut la mormântul său. (Români­a). —o — Astadi a avut­ loc sărbătorirea aminti­rea morței lui G. A. Rosetti. Pe la orele 2, cortegiul formâmdu-se se îndreptă spre strada Clemenței, trecând pe lângă casa unde s’a născut Rosetti. Acolo d. N. Fie­va d>se câte­va cuvinte. Dupa aceea ma­nifestația, având în frunte cananele și co­șurile de flori, s’a îndreptat pe ca­lea Vic­toriei spre cimitirul Bellu. La mormânt uâ mulțime compactă aștep­ta manifestațiunea. In momentul cana scriem aceste mm, amicii marelui patriot C. A. Rosetti sunt adunați la mormântul sau spre a aduce o­­magiu memoriei neobositului luptător al li­bertăților române cu ocasiunea aniversa­rei a doua a morței sale. Ne asociam din inimă la omagiul adus neuitatului patriot.­­Vocea Covurluiului­. —o— Adi, a doua aniversare a morții lui C. A. Roseti, prietenii vechiului liberal s’au strîns la redacția Românului, și de acolo s’au dus cu toții la casa din strada Clemenței, apoi la cimitirul Belu, unde au depus pe mormântul fundatorului presei române, care vă corona, care flori­­ L'independance Roumaine) —o— Adi, a doua aniversare a morții regre­tatului C. A. Roseti, a plecat, la două câ­­suri, de la redacția Românului spre ci­mitirul Șerban-Voda, un cortegiu compus din aprope două sute persane. In capul cortegiului, care mergea sa a­­ducă omagiu memoriei ilustrului răposat, mergea d. Vintilă Rosetti. Lângă el ve­­nea d. D. Gianni, N. Fleva și un numar însemnat de prieteni și cunoscințe. Nisce tineri ducea șase corone mari, și de însemnat era mai cu sema un coș cu micșunele aședate pe mușchi­. Românul de azil, consacrat întreg fon­datorului său, conține doua portrete ale lui C. A. Rosetti: cel d’ântâi, îl reprezintă la vârsta de douâ­zeci de ani, în uniformă de ofițer de cavaleria; cel-l­alt, ast­fel cum l’am cunoscut în cei din urmă ani ai vieții sale.­ ­L'Etoile Roumain­ C. A. ROSETTI Cu prilejul aniversării morței lui C. A. Rosetti, Unirea dă cititorilor săi câte­va trăsuri din viața omului pe care Românii nu’l vor uita nici uo dată : In ajunul resbelului din valea Dunărei de la 1877, când cei mai mulți omeni politici nu se iau pe care cale s’o apuce, în consiliul cel mare ținut la palatul dom­nesc unii propuneau sâ se retragă ar­mata la munți, alții sâ se cară intrarea în țară a Austriacilor, numai singurul C. A. Rosetti a fost, care a susținut sus și tare, ca să primască tânăra armată bote­zul de foc și alăturea cu Rușii sâ ope­reze independent sub drapelul național și sub comanda supremului comandant M. S. Carol I. Ținendu-se tot atunci ua întrunire de

Next