Romanulu, mai 1887 (Anul 31)
1887-05-04
ANUL XXXI-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Lkiia de 30 liter« petit, pagina IV ........ 40 bani Dsto j, , „ „ ni...................a lei — Insertiul pT ți reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la aiîntini»tarați«re» b banulu'IN PARIS. 1* Haras, Lafat« et C-sire, 8. Place de la Boaras. LA VIENA, la d-cr Enasenstein et Vogler, (Otts Maas»). LA FRANt FORT, 8. M. — la G. L. Daube et O ai#, pentru Germania, Belgia, Olinda, Sureția ți Assezki. — Scrisorile nefrasease se referă — Fundatore: C. A. ROSETTI. BUCURESCI, 3 FLORAR Scriam într’unul din numerile Românului de anul trecut că datoria de căpetenia a presei guvernamentale, în timpul când Camerele sunt închise, consista în tractarea cestiunilor ce vin la ordinea lirei și asupra cărora opiniunea publică are dreptul a cere părerea guvernului. Când Parlamentul este în activitate, se pare ca acesta datoria sé trece în al doilea rând. Atât represintanții națiune pot se întrebe cât și membrii guvernului pot se respundă de la înălțimea tribunei parlamentare și împreună, pentru luminarea opiniunei publice, se lǎmuresca cestiunile cari o interesă. In vacanțiuni, lucrul nu mai se presintă astfel. Guvernul nu are alt mijloc de a se pune în relațiune cu țara decât prin Monitor și prin gazetele sale. După caracterul ce i s’a dat, Monitorul nu pate să ne facă decât un număr restrâns de destăinuiri. Singure gazetele oficiase anunță, discută și apără faptele guvernului. Când presa guvernamentală nu voesce să’șî indeplinesca cu consoiinți și demnitate acesta datoriă pentru guvern folositóre, presa oposițiuneî nu este vinovată întru nimic când, auzind din șapte și parțial, deosebite vederi ale guvernului, le discută, le combate și presintă opiniunea publice cestiunea astfel cum în realitate ea pare că nu este." Convinși de justeța acestor afirmări prin învățămintele unui trecut pe care nu’l uităm, ne bucurarăm mai filele trecute când Voința Națională,Jiarul partitei de la putere, recunoscu drept a el datoriă acesta sarcină de a ține în timpul vacanțiunilor parlamentare opiniunea publică în curent cu cestiunile cețe însemnate. Și ne ficeam, citind hotărîrea Voinței Naționale, că cele ce nu am putut afla în ajunul închidere! sesiune! parlamentare asupra unei mulțimi de cestiune, le vom citi în colonele barului guvernamental. Peripețiile nesfîrșite ale convențiunei comerciale, fie chiar provisorie, cu Austro-Ungaria, ne vor fi date—ne liceam noi—astfel cum și ele se petrec. Călcările de fruntariă, dinspre țara Secuilor și din alte puncte, precum și incidentele diplomatice ce ele nasc nu vor mai sta ascunse sau ungruresce discutate în Parlamentul și presa maghiară. Se vor da Igreș, cu reservele ce cestiunea comporta, amănunte pe cari în zadar țara de un an le cere asupra convențiunei consulare cu Germania. Și ’n fine, la pândă fără încetare, confrații noștri guvernamentali nu vor lăsa ca zgomote absurde sau interpretațiuni greșite se se răspândescá sau să se dea unei cestiuni ce va nasce cu evenimentele grilet. Acestea deuă parte, ca îndatorire de actualitate; oi de altă parte, ca îndatorire continuă, studiul și apărarea reformelor ce guvernul, vă dată cu deschiderea Camenilor, le va propune țărei pentru a ei propășire. Sunt vr’o câte-va zile de când Voința Națională s’a obligat față cu cititorii și cu confrații săi a începe acesta nouă, forte nouă fașă a activităței sale. Noi așteptăm. Dar, în așteptare, ne permitem a răspunde articolului Un Îndemn din Voința Națională de la 17 (29 Aprile) și anume părțel acesia în care vorbesce de «cestiunile mai inseminate cari au fost atâta timp lăsate «lasă parte de către presa oposițiunei»—ne permitem a răspunde că presa oposițiuneî a discutat tote cestiunile ce s’au presintat pe terenul activității nóstre parlamentare, dar le-a discutat cu datele și informațiunile ce ea a reușit să’și procure. Daca aceste date și informațiuni erau greșite, fiarele guvernului nu aveau decât a publica pe cele adeverate și a pune din nou cestiunea pe adevăratul ei terem. Câte nu s’au zis și scris în privința convențiunilor de tot felul, în privința legilor cari dorm în sertarele ambelor Adunări, în privința cestiunilor cari se discută în afară și în cari România își vede interesele sale presinte și viitore strâns angaiate,—și cu tote aceste vise și scrise, tăcerea presei guvernamentale a continuat cu nă stăruință într’adevĕr îngrijitore. Nu cerem decât lumină și cuviinciose discuțiuni. Vom fi totdeuna fericiți a urma în studiile lor pe confrații noștrii, când în acele studii ni se va arăta nouă, ca și tuturor Românilor, dorința sinceră de a se face binele țărei. Noi așteptăm. 20 BANI ESEMPLARUL trebue să mărturisim că Vitoile, în accesu’i, de emusiune ingenuă, n’a răspuns că iată măcar la fisele nóstre. Ne pare rea. De altmintreli, e uă fatalitate cu l’Etoile, totdeuna iea cestiunile pe tangentă, crezând că face diplomația, și’n urmă vede cu resultatul, și pe românesce și pe franțuzesce, numai diplomația nu se numesce. Mai fisele trecute, ara scris un articol privitor la zădărnicia ultra-demonstrata a rubricei «Desmințiri» pe care giarele guvernamentale , și-n deosebi diplomatică Stelă, adică Victoile Roumaine , au înființat-o de vro câteva luni cu scop de a distruge sau cel puțin de a micșora efectul, păgubitor pentru guvern, al soirilor publicate de unele fiare din oposițiune. Spuneam în acel articol că rubrica «desmințiri» nu e de nici un folos căci Victoile nu face decât a reproduce nuvela și a efice la sine: e greșită, e inexactă», ci cititorul ei — căci are cititori Stela — citesce nuvela și când ajunge la stereotipa de smințire, cfice : vous éles orfevre, Massieu Josse. L’Etoile răspunde în articolul séu de fond de la 18 (30) Aprile la afirmațiunile nóstre. Răspunsul său ne-a făcut uă deosebita plăcere. In acest timp de discuțiuni terne și fârâ nici uă varietate, uă esplosiune sinceră și naivă a dorințelor unei inimi, fiă chiar în colonele unei gazete oficiase și diplomatice, mai aduce uă notă străină și prin urmare nouă în concertul peste măsura de cunoscut al polemicelor filnice. Pentru a fi fidelă titlului său, Stela ne înșiră oă mulțime de confidențe cu uă ingenuitate pe atât de candida pe cât de șăgalnică. La citirea articolului nostru, Victoile a fost mișcată, pe urmă măgulită, pe urmă fericită, pe urmă... dar încetăm cu enumerarea tuturor sentimentelor simpaticei Stele, pe curentul că, daci le-am înșira pe tate, reputațiunea de care ea trebue să se bucure în lumea diplomatică ar fi adânc jicnită; miniștrii ar crede că, în loc de tainicul portofoliu al diplomații, L'Etoile portă traistă, la besaee de care vorbesce La Fontaine. Vorbiserăm în trecut de «cititorii (fiarului Vitoile»,—cred fend că nu spunem ceva estraordinar. Se pare că tocmai un lucru estraordinar scrisese cam apropiind cuvântul cititori, de cuvintele fiarului Vitoile, deorece acesta apropiere a provocat emusiunea neașteptată a confratelui nostru și l’a făcut se uite cu desăvârșire reservarea diplomatică. Visele Românului probeza că fiarul nostru e citit, ifice gudurându-se simpatica Stelă. Romanul, bine-voesce a recunosce influența publicitaței nóstre, adauge cu saltătore bucurie gazeta cea simpatică. In fața unei asemenea fericiri, a fi cred din parte-ne se ficem că nu am scris cele ce Victoile a citit. Nevoind a fi critfl cu uă Stelă, recunoscem ca l'Etoile are cititori, căci de aceia e gazetă. Dar, după acesta amicală recunoscere. In primul Bucuresci de eri s’a strecurat, în colona ânteia, rândul 40, urmâtorea erore : «și din discuțiunea urmată resultă că guvernul nu este în contra unei reforme a impositelor», în loc de : «și din discuțiunea urmată resultă că guvernul este în contra unei reforme a impositelor.» SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Petersburg, Maifi. Familia imperială va pleca la 15 ale lunei la Nowotscherkosk. La 18 Mai, cu ocasiunea aniversării nașterei principelui imperial, Alteța Sea va depune jurământ ca hatman; în aceiași zi se va face uă revistă militară a cazacilor. Petersburg, 2 Maiü. Generalul Dreuden va succeda generalului tanetzki I ca comandant al fortareței din Petersburg. Londra. 2 Maifi. D. O’Brien a plecat astăzi la Canada, unde va espune situațiunea făcută arendașilor de către guvernatorul din Dominion. Viena, 2 Maifi. Corespondența Politică fice că eventualitatea retragerei d-lui de Giers este pentru un moment definitiv înlăturată. Este posibil că cornitele Suvaloff sâ fie rechemat de la Berlin, dar acest eveniment ar fi în situațiunea actuală fără importanță politică. Pesta, 2 Mai fi Pester Lloyd vorbind de recentele demersuri diplomatice ce s’au făcut în cestiunea bulgară, fice că scirea după care Porta ar fi formulat pretentivism^^ este cu totul eronată. Moscova, 2 Maifi. D. Katkoff a plecat eri la Petersburg. Petersburg, 2 Maifi. D. Katkoff a sosit aici. Petersburg, 2 Maifi. fiarele de aici cred că aplanarea incidentului din Pagny nu exclude posibilitatea unor nour complicațiuni. Paris. 2 Maifi. D. Schnaebele refuză subscripțiunea deschisă de fiarul La France pentru a i se oferi uă cruce de diamant. Sofia. 2 Maifi. Circulă zgomotul că d. Radoslavoff și-ar fi dat demisiunea, și că s’ar fi propus d-lor Stoiloff și Natchevici de a intra în Regență. Cetinge, 2 Maifi. Organul oficial de aici anunță că Papa a autorizat introducerea liturghiei slave în eparhia din Antivari pe baza unor privilegiuri vechi ce au fost acordate acestei eparhii de către Papa Bendict XL Agneția liberă. Afacerea Duca-Sturdza și referatul din noptea de 31 marte. VI. Cu ocaziunea votărea legei din 18 August 1886, pentru clădirea a 35 locale școlare, onor, raportor d. deputat C. F. Robescu firea între altele : Omeni speciali ai tereî vor fi consultați, căci aceste importante clădiri trebue să fie nu numai nișce adăposturi ci adevărate monumente de admirat, prin care se se transmită viitorimii că pagină neperitare de progres și civilisațiune a țerei. Legea se votă cu mult entusiasm, și nimeni nu se mai gândi să controleze dacă cei însărcinați cu esecutarea ei erau în adevăr capabili și sinceri interpreți ai acestui patriotic sentiment al Parlamentului. Lucrurile se puse pe cale de aplicare, pe uă scară generală, și când totul era aranjat la ministerul cultelor, se afla că favoritismul și streinismul sunt temeiul aranjamentului ministerial. Atunci, represintanții țărei, revoltați de cele ce aflatâ în dosarele ministerului, cer socotela d-lui Sturdza de acesta conduită puțin corectă și mai puțin românesca. Directore : VINTILA C. A. ROSETTI MERCURI, 4 MAI 1887 Luminézá-te și vei fi. ABONAMENTE îs Capitals și districte, un an 43 lei; ș&te luni 24 lei; trei luni 12 lei; vă suni 4 lei. Pentru tate urile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea •parului și eficiele poștale. LA PARIS, la Haras, Lafte et Cune, 8, Place de la Benne LA VIENA, la d. B. G. Popovci. 15. FleischmarRL. IN ITALIA, la i. dott. Car. Gaetare Croce, Via San Francesco Le Faela (N. O.) 15. Geneva. — Articolele nepublicate se ard La afirmațiunea și probarea cu acte, că arhitecții străini au fost preferiți, iar românii îndepărtați în mod sistematic, d. ministru al cultelor și instrucțiunei publice de la înălțimea tribunei Parlamentului , răspunde: E un ignorent acela care crede că arhitecții români ar putea face planuri de școli de importanța celor ce avem a face. Parlamentul întreg protestează în contra unei așa de îndrăsneț răspuns. Este incontestabil că parlament și țara întrăgă au fost pene în acel moment ignoranți, căci nu le-a venit în minte vr’vă data că póte esista un ministru al țărei, membru de academie care să fie în așa grad de ignoranță și cu uă judecată așa de limitata. După ce arhitecții români, protestată în unanimitate și în mod public, contra unor așa de grave insulte, de ministru al cultelor și instrucțiunei publice, după ce reflectă multă lună, se gândi să dragă lucrul în ochii țării, afirmând în mod necinstit, că arhitecții români sunt din contră, forte ocrotiți. Prin referatul din noptea de 31 Marte, se încercă a susține, cu un cinism, demn de omeni cu altă posițiune socială în stat, că ministerul pe nedrept a fost acusat ca, pe du nă parte închide arhitecților români calea, iar pe de alta împedică libera desvoltare a forțelor artistice de care țara dispune. Mai ântâiu ca să probeze că drmul s’a deschis arhitecților români, prin chiar măsurile luate de minister, ă că ce ne spune prin referatul de 31 Marte. După organisarea ce ministerul a dat serviciului clădirilor școlare, în biuroul central, afară de șeful serviciului (d. Duca) mai este necesar un arhitect (!!!) de ce desinatori și calculatori și 36 conductori (supraveghetori). T .țf’Se oe cine A<s»«V,se fi re - ridicol acesta argumentație a referatului. I Ge fel ? Vă întrăgă organisare de serviciu tehnic, pentru 35 clădiri școlare în valore de 20,000,000, și în care nu se vede decât un singur post de architect ? Acest post aj fost creat pentru miamime străin au-hoc, și cu tote acestea d. Sturdza, ne spune prin referatul din noptea de 31 Marte. Departe de a goni pe arcitecții români, noi le facem de lucru. N’aft decât să vie ca desinatori sau supraveghetori de lucrări (adică un fel de logofeți) la arhitectul străin pus în frunte d-nii Sturdza și Duca. Nu vor să fie slugi la un străin ? atunci facă-se antreprenori sau arhitecți la antreprenori. E că cum sunt apreciați arhitecții români, ăcă de ce strîmpte raționamente se servesce un ministru al țarei, printr’un act public, a susține oă înjosire așa de colosală.» Ca să justifice numirea architectului străin ca diriginte, nu numai că’i face laude de cum nici el a visat vr’uă dată dar chiar îl presintă ca un desăvârșit om special pe care cu multă greutate—și mai cu sămă cu uă grasă leafă—l’a făcut să aștepte a veni în acest serviciu. Ca și cum personalul agenției Duca ar fi numai români, referatul din noptea de 31 Marte ne spune : «.Arcitectul bíróidul central e în adevăr străin, d. Louis Blanc. D-sea a fost adus în țară de Societatea de construcțiuni, după recomandațiunea și sub garanția d-lui Ginain arcitectul școlei de medicină din Paris. Domnul Blanc, era plătit la societatea de construcțiuni 2.000 lei lunar aur. Numai după multă stăruință, Societatea ni l’a cedat, și încă cu avantagiul, pentru minister, de a’î da 2100 lei lunar in argint. Cine va vedea planurile începute se va convinge ușor că d. Blanc posedă depline cunosciințe a specialității sale. Deci 1i dă și diplomă de architect celebru, iar pe architecții români îi poftesce a se angaja desenatori la acest străin. Pretinde d. Sturdza, că architecții români, sunt tineri, sunt fără experiență, etc. etc., tote cusururile sunt în complul lor,—pe când străinii aleși și preferați desăvârșiți specialiști. Să ne explicăm, acum puțin asupra realității faptelor . Cine este d. Louis Blanc, desăvârșitul architect, și singur apt a fi dirigentul serviciului central și esterior a 20 de milione lucrări școlare, în România ? Este el vro somitate ? Este el vreun practician încărunțit în lucrări? Nimic, absolut nimic, din tote acestea. E că adevărul , De Louis Blanc, este elvețian de origină, e în etate de douăzeci și șapte de ani. Studiile de arhitectură și le-a făcut la Paris, în același timp cu toți arhitecții români ce avem a fi în țări, obținând chiar succese mai puține decât unii arhitecții români. După terminarea studiilor, arhitecții români au venit în țără, iar d. Blanc, a rămas ca desinator în biuroul clădirilor scolei de medicină, clădiri dirigiate de d. Leon Giuain membru la institut și profesor la scala de Bele arte. La d. Giuain erea plătit d. Louis Blanc cu trei sute lei lunar. Acuma un an de zile, lucrările sc ólei de medicină fiind pe isprăvit, d. Blanc urma să fie concediat ca toți ceilalți din birou. Atunci, d-nii Duca și Vîrnav aflânduse la Paris pentru afaceri de ale societății de construcții, visttendă și scala de medicină, și recomandându-se de conducătorii societății de construcțiuni, d. Ginain, se grăbi a le recomanda pe d. Blanc. D. Ginain, ’și recomanda elevul, deci făcea un bine unui fost amploiat al său și apoi ’și făcea datoria de bun profesor. Cunoștem toți extrema gentileță a profesorilor francesi. Să punem și împrejurarea că îl recomanda unor străini din Orient, nu ne am mira dăcă ar fi spus chiar că-l ia și pe garanție. Gab. Duca și Vârnav, să-și justifice achiziția, făcură mare cal de recomandația d-lui Ginain, și nici mai mult, nici mai puțin, oferiră d-lui Blanc 2000 lei pe lună aur. Pentru uă societate ca societatea de construcții, care va peri din causa jafului ?fert- era pute un prileg,a de a face pe consilia de administrație să crădă că toți cei cu lefuri așea de colosale sunt în adevăr somități. E că dér orginea recomandații și chezășițele d-lui Blanc din partea d-lui Ginain. E că cum se stabilesce și pe ce base se susține reputația omenilor streini la noi în zorá. Dar care din arhitecții români, n’ar avea recomandații eestra briliante din partea d-lui Ginain, sau de la oricare profesor de la școla de Bele-Arte. Pentru orice profesor e u c cestiune de onore ași susține elevii, și a’i onora cu laudele cele mai strălucite, căci onorândușî elevii se onoreza pe sine. Deci dor recomandația și garanția d-lui Ginain pentru d. Blanc, este un simplu act de complesență, pe care orice architect român I póte avea în orice moment și mai tritant ofițer. Venit la societatea de construcții, vă ju că merge greu, căci a merge pe șantier nu era de talia d-lui, astfel și câta mai mult lucru în birou. D. Duca, care îi mijlocise venirea în zorn, și-l văd fu bun desenator, se gândi imediat să-l alăture pentru agenția d-lui, astfel făcea două treburi: pe două parte scăpa societatea de d. Blanc care deveniseră povară de biuron, și pe de alta ’și satisfăcea uă poftă intimă de a avea la agenția lucrărilor școlare un arhitect strein, după cum are și pe toți ceilalți funcționari. Unde sunt dar cunoșciințele speciale superiore? unde este practica? care sunt monumentele clădite de d. Blanc în străinătate sau aci ? cu ce anume este superior arhitecților români ? Căci în definitiv d. Blanc, este și mai tânăr, și cu studii egale, și mai cu semn cu mult mai puțină practică decât architecti români. * Am putea face un tablou complect de lucrări de miliune, proectate și dirigente de architecți români, am vrea să vedem ce a lucrat, ce a esecutat d. Blanc? somitatea architecturală atât de lăudată de d. Sturdza prin faimosul referat din noptea de 31 Marte. Nu e de plâns are un astfel de ministru care are recurs la atâtea tempuri ca să ajungă a lăuda pe un străin, insultând pe români, când acei români, sunt chiar superiori acelui străin ? Dar lucrurile nu s’au oprit, aci numai. Prin referatul din noptea de 31 Marte, se afirmă că la biuroul central (agenția Duca) personalul e român afară de d. Blanc, și români n’au decât să vie, căci au locuri la disposițiune. Ori, macsimul de personal al biuroului, atunci când lucrările vor fi în toiul lor de execuție va fi compus din: Un șef, un director-architect, 6 desinatori, 4 calculatori, 2 copiști, un autografiator și un odâiaș, total 16 persoane. Decador biuroul ar fi complect, având în vedere că architecții români nu pot fi nici șefi, nici directori, nici copiști nici odâiași, le rămâne la disposițiune locuri de desinatori sau calculatori (smulțitori) a 300 lei leafă cu 5 la sută reținere. Cum, acuma însă lucrările nu sunt în esecutare, biuroul central (agenția Duca) e mai puțin numerosă, astfel are : Un șef și un director-architect (nelipsiți) trei desinatori, două calculator și un copist registrator. Deci aceste 6 locuri ar fi fost disponibile. La aceste locuri poftește pe arhitecții români a veni. Ori, aceste locuri sunt ocupate de la început de următorii străini: Desinatori: Louis, director, românesce nu scie. ■ Maugsch, Bellau, Udo Bedlan, aceștia nu scie l nici românesce. Calculatori : Lommatseh, nu scie românesce și e intitulat și inspectorul lucrărilor, Sarwaseh. Copist-registrator : Tillage. E că un personal eminamente românesc, unde din 8 persone, 7 sunt streini și din 7 streini patru nu seici românesce. Pene și copiști streini. Acesta e culmea streinismului. Desigur, Duca și Sturdza vor fi decorați în curând cu tote ordinele streinilor, căci le e protectorii cel mai incarnați ce țara românascâ a văzut vre-ua data. Si cu tóte acestea referatul de tristă memorie de noptea de 31 Marte, cu vă ■f"«ntare r ,mai dotx •“i" •*, c”-~ giula <JicL • " Deci se vadă țara întrăgă, că departe de a închide drumul tinerilor arhitecți români, guvernul prin procedarea sa nu a făcut decât să aibă în vedere adevăratele interese ale țărei și ale românilor. Sunt teribili! Vom vedea și isprăvile acestei faimóse agenții, Duca, așa de românascâ și de învâțatâ lin curios îndrăsneț Cestiunea granițelor ungaroromâne. In ședința Camerei ungare, de la 30 Aprile, deputatul Coloman Thaly a întrebat pe primul-ministru Tisza déca are de gând sé presinte Camerei, încă în sesiunea acesta, resultatul negocierilor urmate In privința rectificărei granițelor. D. Tisza a dat următorul răspuns : Onor. Cameră! Din partea mi pot sS declar că negocierile urmate de mai mulți ani în privința cestiunilor de rectificare acum s’a terminat între cele două guverne; nu va pot onse da speranță că ele vor dobândi putere de lege cnse în acesta sesiune, deorece pentru ca să intre în vigore se cere nu numai aprobarea corpurilor legiuitore din Ungaria, ci și aprobarea corpurilor legiuitore din România, și aci corpurile legiuitore nu mai sunt întrunite. Nu cred că ar fi corect din partea mea se fac să dobândesc o putere de lege uă asemenea procedură de rectificare, despre care nu se scie decá póte să intre în vigore mai nainte de sesiunea de tomno. De aceea nu este în intențiunea mea de a supune acesta afacere Camerei. Pot să afirmnse că aranjamentul este asigurat și anume pe baza tratatelor de mai nainte și a constatărilor făcute la fața locului. El va fi presintat după cum sper cât mai curând, dar nu în sesiunea acesta, ci atunci când se va putea spera că și legislațiunea celuilalt stat se va putea ocupa cu el și prin urmare cestiunea se va putea resolva în mod definitiv. Deputatul Iulius Györffy a amintit apoi primului ministru ca densul a adresat uă interpelațiune în privința călcărilor de graniță, dar pene acum n’a primit nici un răspuns; de aceea propune. Guvernul este in