Romanulu, mai 1887 (Anul 31)

1887-05-04

ANUL XXXI-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Lkiia de 30 liter« petit, pagina IV ........ 40 bani Dsto j, , „ „ ni...................a lei — Insertiul pT ți reclame pagina III și IV linia . . 2 . — „ A se adresa: IN ROMANIA, la aiîntini»tarați«r­e» b b­anulu'­IN PARIS. 1* Haras, Lafat« et C-sire, 8. Place de la Boaras. LA VIENA, la d-cr Enasenstein et Vogler, (Otts Maas»). LA FRANt­ FORT, 8. M. — la G. L. Daube et O­ ai#, pentru Germania, Belgia, Olinda, Sureția ți Assezki. — Scrisorile nefrasease se referă — Fundatore: C. A. ROSETTI. BUCURESCI, 3 FLORAR Scriam într’unul din numerile Ro­mânului de anul trecut că datoria de căpetenia a presei guvernamen­tale, în timpul când Camerele sunt închise, consista în tractarea cestiu­­nilor ce vin la ordinea­­ lirei și asu­pra cărora opiniunea publică are dreptul a cere părerea guvernului. Când Parlamentul este în activi­tate, se pare ca acesta datoria sé trece în al doilea rând. Atât represintanții națiune­ pot se întrebe cât și membrii guvernului pot se respundă de la înălțimea tri­bunei parlamentare și împreună, pen­tru luminarea opiniunei publice, se lǎmuresca cestiunile cari o interesă. In vacanțiuni, lucrul nu mai se presintă ast­fel. Guvernul nu are alt mijloc de a se pune în relațiune cu țara de­cât prin Monitor și prin gazetele sale. După caracterul ce i s’a dat, Mo­nitorul nu pate să ne facă de­cât un număr restrâns de destăinuiri. Singure gazetele oficiase anunță, dis­cută și apără faptele guvernului. Când presa guvernamentală nu voesce să’șî indeplinesca cu cons­­oiinți și demnitate acesta datoriă pentru guvern folositóre, presa opo­­sițiuneî nu este vinovată întru ni­mic când, auzind din șapte și par­țial, deosebite vederi ale guvernului, le discută, le combate și presintă opiniunea publice cestiunea ast­fel cum în realitate ea pare că nu este." Convinși de justeța acestor afir­mări prin învățămintele unui trecut pe care nu’l uităm, ne bucurarăm mai filele trecute când Voința Na­țională,­­Jiarul partitei de la putere, recunoscu drept a el datoriă acesta sarcină de a ține în timpul vacan­­țiunilor parlamentare opiniunea pu­blică în curent cu cestiunile cețe însemnate. Și ne­­ ficeam, citind hotărîrea Vo­inței Naționale, că cele ce nu am putut afla în ajunul închidere! se­siune! parlamentare asupra unei mulțimi de cestiune, le vom citi în colonele­­ barului guvernamental. Peripețiile nesfîrșite ale conven­­țiunei comerciale, fie chiar proviso­­rie, cu Austro-Ungaria, ne vor fi date—ne­­ liceam noi—ast­fel cum și ele se petrec. Călcările de fruntariă, dinspre țara Secuilor și din alte puncte, precum și incidentele diplomatice ce ele nasc nu vor mai sta ascunse sau ungru­resce discutate în Parlamentul și pre­sa maghiară. Se vor da Igreș, cu reservele ce cestiunea comporta, amănunte pe cari în zadar țara de un an le cere asupra convențiunei consulare cu Germania. Și ’n fine, la pândă fără încetare, confrații noștri guvernamentali nu vor lăsa ca zgomote absurde sau in­­terpretațiuni greșite se se răspân­­descá sau să se dea unei cestiuni ce va nasce cu evenimentele grilet. Acestea de­uă parte, ca îndato­rire de actualitate; oi de altă parte, ca îndatorire continuă, studiul și a­­părarea reformelor ce guvernul, vă dată cu deschiderea Camenilor, le va propune țărei pentru a ei propășire. Sunt vr’o câte-va­­ zile de când Voința Națională s’a obligat față cu cititorii și cu confrații săi a începe acesta nouă, forte nouă fașă a ac­­tivităței sale. Noi așteptăm. Dar, în așteptare, ne permitem a răspunde articolului Un Îndemn din Voința Națională de la 17 (29 A­prile) și anume părțel acesia în care vorbesce de «cestiunile mai insem­inate cari au fost atâta timp lăsate «la­să parte de către presa oposi­­­țiunei»—ne permitem a răspunde că presa oposițiuneî a discutat tote cestiunile ce s’au presintat pe tere­nul activității nóstre parlamentare, dar le-a discutat cu datele și infor­­mațiunile ce ea a reușit să’și pro­cure. Daca aceste date și informațiuni erau greșite, fiarele guvernului nu aveau de­cât a publica pe cele a­­deverate și a pune din nou cestiu­nea pe adevăratul ei terem. Câte nu s’au­­ zis și scris în pri­vința convențiunilor de tot felul, în privința legilor cari dorm în serta­rele ambelor Adunări, în privința cestiunilor cari se discută în afară și în cari România își vede intere­sele sale presinte și viitore strâns anga­iate,—și cu tote aceste­­ vise și scrise, tăcerea presei guvernamentale a continuat cu nă stăruință într’a­­devĕr îngrijitore. Nu cerem de­cât lumină și cu­­viinciose discuțiuni. Vom fi totdeuna fericiți a urma în studiile lor pe confrații noștrii, când în acele studii ni se va arăta nouă, ca și tuturor Românilor, do­rința sinceră de a se face binele țărei. Noi așteptăm. 20 BANI ESEMPLARUL trebue să mărturisim că Vitoile, în ac­­cesu’i, de emusiune ingenuă, n’a răspuns că iată măcar la fisele nóstre. Ne pare rea. De altmintreli, e uă fatalitate cu l’Etoile­­, tot­deuna iea cestiunile pe tangentă, cre­­zând că face diplomația, și’n urmă vede cu resultatul, și pe românesce și pe fran­­țuzesce, nu­mai diplomația nu se numesce. Mai­­ fisele trecute, ara scris un articol privitor la zădărnicia ultra-demonstrata a rubricei «Desmințiri» pe care gi­arele gu­vernamentale , și-n deosebi diplomatică Stelă, adică Victoile Roumaine , au înfiin­­țat-o de vro câte­va luni cu scop de a distruge sau cel puțin de a micșora efec­tul, păgubitor pentru guvern, al soirilor publicate de unele­­ fiare din oposițiune. Spuneam în acel articol că rubrica «des­mințiri» nu e de nici un folos căci Vic­toile nu face de­cât a reproduce nuvela și a efice la sine: e greșită, e inexactă», ci cititorul ei — căci are cititori Stela — citesce nuvela și când ajunge la stereotipa de smințire, cfice : vous éles orf­evre, Mas­­sieu Josse. L’Etoile răspunde în articolul séu de fond de la 18 (30) Aprile la afirmațiunile nóstre. Răspunsul său ne-a făcut uă deo­sebita plăcere. In acest timp de discuțiuni terne și fârâ nici uă varietate, uă esplo­­siune sinceră și naivă a dorințelor unei inimi, fiă chiar în colonele unei gazete o­­ficiase și diplomatice, mai aduce uă notă străină și prin urmare nouă în concertul peste măsura de cunoscut al polemicelor­­ filnice. Pentru a fi fidelă titlului său, Stela ne înșiră oă mulțime de confidențe cu uă in­genuitate pe atât de candida pe cât de șă­galnică. La citirea articolului nostru, Victoile a fost mișcată, pe urmă măgulită, pe urmă fericită, pe urmă... dar încetăm cu enume­rarea tuturor sentimentelor simpaticei Ste­le, pe curentul că, daci le-am înșira pe tate, reputațiunea de care ea trebue să se bucure în lumea diplomatică ar fi adânc jicnită; miniștrii ar crede că, în loc de tainicul portofoliu al diplomații, L'Etoile portă traistă, la besaee de care vorbesce La Fontaine. Vorbiserăm în trecut de «cititorii (fiaru­­lui Vitoile»,—cred fend că nu spunem ceva estraordinar. Se pare că tocmai un lucru estraordinar scrisese cam apropiind cuvân­tul cititori, de cuvintele fiarului Vitoile, de­ore­ce acesta apropiere a provocat e­­musiunea neașteptată a confratelui nostru și l’a făcut se uite cu desăvârșire reserva­rea diplomatică. Visele Românului probeza că­­ fiarul nostru e citit, ifice gudurându-se simpa­tica Stelă. Romanul, bine-voesce a recunosce in­fluența publicitaței nóstre, adauge cu sal­­tătore bucurie gazeta cea simpatică. In fața unei asemenea fericiri, a fi cred din parte-ne se­­ ficem că nu am scris cele ce Victoile a citit. Ne­voind a fi critfl cu uă Stelă, recunoscem ca l'Etoile are ci­titori, căci de aceia e gazetă. Dar, după acesta amicală recunoscere. In primul Bucuresci de eri s’a strecu­rat, în colona ânteia, rândul 40, urmâto­­rea erore : «și din discuțiunea urmată re­­sultă că guvernul nu este în contra unei reforme a impositelor», în loc de : «și din discuțiunea urmată resultă că guvernul este în contra unei reforme a impositelor.» SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Petersburg,­­ Ma­ifi. Familia imperială va pleca la 15 ale lunei la Nowotscherkosk. La 18 Mai, cu ocasiunea aniversării nașterei principelui imperial, Alteța Sea va depune jurământ ca hatman; în aceiași zi se­ va face uă revistă militară a cazacilor. Petersburg, 2 Maiü. Generalul Dreud­en va succeda genera­lului t­anetzki I ca comandant al fortare­­ței din Petersburg. Londra. 2 Maifi. D. O’Brien a plecat astăzi la Canada, unde va espune situațiunea făcută aren­dașilor de către guvernatorul din Dominion. Vie­na, 2 Maifi. Corespondența Politică fice că eventua­litatea retragerei d-lui de Giers este pen­tru un moment definitiv înlăturată. Este posibil că cornitele Suvaloff sâ fie re­chemat de la Berlin, dar acest eveniment ar fi în situațiunea actuală fără importanță politică. Pesta, 2 Mai fi Pester Lloyd vorbind de recentele de­mersuri diplomatice ce s’au făcut în ces­tiunea bulgară, fice că scirea după care Porta ar fi formulat pretentivism^^ este cu totul eronată. Moscova, 2 Maifi. D. Katkoff a plecat eri la Petersburg. Petersburg, 2 Maifi. D. Katkoff a sosit aici. Petersburg, 2 Maifi. fiarele de aici cred că aplanarea inci­dentului din Pagny nu exclude posibilitatea unor nour complicațiuni. Paris. 2 Maifi. D. Schnaebele refuză subscripțiunea des­chisă de fiarul La France pentru a i se oferi uă cruce de diamant. Sofia. 2 Maifi. Circulă zgomotul că d. Radoslavoff și-ar fi dat demisiunea, și că s’ar fi propus d-lor Stoiloff și Natchevici de a intra în Regență. Cetinge, 2 Maifi. Organul oficial de aici anunță că Papa a autorizat introducerea liturghiei slave în eparhia din Antivari pe baza unor privi­­legiuri vechi ce au fost acordate acestei eparhii de către Papa Bendict XL Agneția liberă. Afacerea Duca-Sturdza și referatul din noptea de 31 marte. VI. Cu ocaziunea votărea legei din 18 Au­gust 1886, pentru clădirea a 35 locale școlare, onor, raportor d. deputat C. F. Robescu firea între altele : Omeni speciali ai tereî vor fi con­sultați, căci aceste importante clădiri trebue să fie nu numai nișce adăposturi ci adevărate monumente de admirat, prin care se se transmită viitorimii că pagină neperitare de progres și civi­­lisațiune a țerei. Legea se votă cu mult entusiasm, și ni­meni nu se mai gândi să controleze dacă cei însărcinați cu esecutarea ei erau în a­­devăr capabili și sinceri interpreți ai aces­tui patriotic sentiment al Parlamentului. Lucrurile se puse pe cale de aplicare, pe uă scară generală, și când totul era aranjat la ministerul cultelor, se afla că favoritismul și streinismul sunt te­meiul aranjamentului ministerial. Atunci, represintanții țărei, revoltați de cele ce aflatâ în dosarele ministerului, cer socotela d-lui Sturdza de acesta conduită puțin corectă și mai puțin românesca. Directore : VINTILA C. A. ROSETTI MERCURI, 4 MAI 1887 Luminézá-te și vei fi. ABONAMENTE îs Capitals și districte, un an 43 lei; ș&te luni 24 lei; trei luni 12 lei; vă suni 4 lei. Pentru tate urile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea •­­parului și eficiele poștale. LA PARIS, la Haras, Laf­te et C­une, 8, Place de la Benne LA VIENA, la d. B. G. Popov­ci. 15. FleischmarRL. IN ITALIA, la i. dott. Car. Gaetare Croce, Via San Francesco Le Faela (N. O.) 15. Geneva. — Articolele nepublicate se ard La afirmațiunea și probarea cu acte, că­­ arh­itecții străini au fost preferiți, iar ro­­­­mânii îndepărtați în mod sistematic, d. mi­nistru al cultelor și instrucțiunei publice de la înălțimea tribunei Parlamentului , răspunde: E un ignorent acela care crede­ că arh­itecții români ar putea face planuri de școli de importanța celor ce avem a face. Parlamentul întreg protestează în contra unei așa de îndrăsneț răspuns. Este incontestabil că parlament și țara întrăgă au fost pene în acel moment ig­noranți, căci nu le-a venit în minte vr’vă data că póte esista un ministru al țărei, membru de academie care să fie în așa grad de ignoranță și cu uă judecată așa de limitata. După ce arh­itecții români, protestată în unanimitate și în mod public, contra u­­nor așa de grave insulte, de ministru al cultelor și instrucțiunei publice, după ce reflectă mul­tă lună, se gândi să dragă lucrul în ochii țării, afirmând în mod ne­cinstit, că arh­itecții români sunt din con­tră, forte ocrotiți. Prin referatul din noptea de 31 Marte, se încercă a susține, cu un cinism, demn de omeni cu altă posițiune socială în stat, că ministerul pe nedrept a fost acusat ca, pe du nă parte închide arh­itecților ro­mâni calea, iar pe de alta împedică li­bera desvoltare a forțelor artistice de care țara dispune. Mai ântâiu ca să probeze că drmul s’a deschis arh­itecților români, prin chiar măsurile luate de minister, ă că ce ne spu­ne prin referatul de 31 Marte. După organisarea ce ministerul a dat serviciului clădirilor școlare, în biuroul central, afară de șeful servi­ciului (d. Duca) mai este necesar un arh­itect (!!!) de ce desinatori și calcu­latori și 36 conductori (supraveghe­tori). T .țf’Se o­e cine A<s»«­­V,se fi re - ridicol acesta argumentație a referatului. I Ge fel ? Vă întrăgă organisare de ser­­­­viciu teh­nic, pentru 35 clădiri școlare în valore de 20,000,000, și în care nu se vede de­cât un singur post de archi­tect ? Acest post aj fost creat pentru mia­mime străin au-hoc, și cu tote acestea d. Sturdza, ne spune prin referatul din noptea de 31 Marte. Departe de a goni pe arc­itecții români, noi le facem de lucru. N’aft de­cât să vie ca desinatori sau supraveghetori de lucrări (adică un fel de logofeți) la arh­itectul străin pus în frunte d-nii Sturdza și Duca. Nu vor să fie slugi la un străin ? atunci facă-se antreprenori sau arh­itecți la an­treprenori. E că cum sunt apreciați arh­itecții ro­mâni, ăcă de ce strîmpte raționamente se servesce un ministru al țarei, printr’un act public, a susține oă înjosire așa de colosală.» Ca să justifice numirea architectului străin ca diriginte, nu numai că’i face laude de cum nici el a visat vr’uă dată dar chiar îl presintă ca un desăvârșit om special pe care cu multă greutate—și mai cu sămă cu uă grasă leafă—l’a făcut să aștepte a veni în acest serviciu. Ca și cum personalul agenției Duca ar fi numai români, referatul din noptea de 31 Marte ne spune : «.Arcitectul bíróidul central e în ade­văr străin, d. Louis Blanc. D-sea a fost adus în țară de Societatea de con­­strucțiuni, după recomandațiunea și sub garanția d-lui Ginain arc­itectul școlei de medicină din Paris. Domnul Blanc, era plătit la societatea de construcțiuni 2.000 lei lunar aur. Numai după multă stăruință, Societatea ni l’a cedat, și încă cu avantagiul, pentru minister, de a’î da 2100 lei lunar in argint. Cine va vedea planurile începute se va convinge ușor că d. Blanc posedă depline cunosciințe a specialității sale. Deci 1i dă și diplomă de architect ce­lebru, iar pe architecții români îi poftesce a se angaja desenatori la acest străin. Pretinde d. Sturdza, că architecții ro­mâni, sunt tineri, sunt fără experiență, etc. etc., tote cusururile sunt în complul lor,—pe când străinii aleși și preferați de­săvârșiți specialiști. Să ne explicăm, acum puțin asupra rea­lității faptelor . Cine este d. Louis Blanc, desăvârșitul architect, și singur apt a fi dirigentul ser­viciului central și esterior a 20 de milio­­ne lucrări școlare, în România ? Este el vro somitate ? Este el vre­un practi­cian încărunțit în lucrări? Nimic, absolut nimic, din tote acestea. E că adevărul , De Louis Blanc, este elvețian de origi­nă, e în etate de două­zeci și șap­­te de ani. Studiile de arh­itectură și le-a făcut la Paris, în același timp cu toți arh­itecții români ce avem a­ fi în țări, obținând chiar succese mai puține de­cât unii arh­itecții români. După terminarea studiilor, arh­itecții ro­­mâni au venit în țără, iar d. Blanc, a ră­mas ca desinator în biuroul clădirilor scolei de medicină, clădiri dirigiate de d. Leon Giuain membru la­ institut și profe­sor la scala de Bele arte. La d. Giuain erea plătit d. Louis Blanc cu trei sute lei lunar. Acuma un an de­­ zile, lucrările sc ólei de medicină fiind pe isprăvit, d. Blanc ur­ma să fie concediat ca toți cei­l­alți din birou. Atunci, d-nii Duca și Vîrnav aflânduse la Paris pentru afaceri de ale societății de construcții, visttendă și scala de medi­cină, și recomandându-se de conducătorii societății de construcțiuni, d. Ginain, se grăbi a le recomanda pe d. Blanc. D. Ginain, ’și recomanda elevul, deci făcea un bine unui fost amploiat al său și apoi ’și făcea datoria de bun profesor. Cunoștem toți extrema gentileță a profe­sorilor francesi. Să punem și împrejurarea că îl reco­manda unor străini din Orient, nu ne am mira dăcă ar fi spus chiar că-l ia și pe garanție. Ga­b. Duca și Vârnav, să-și justifice a­­chiziția, făcură mare cal de recomandația d-lui Ginain, și nici mai mult, nici mai puțin, oferiră d-lui Blanc 2000 lei pe lună aur. Pentru uă societate ca societatea de con­­­strucții, care va peri din causa jafului ?fert- era pute un pri­leg,a de a face pe consilia de administra­­ție să crădă că toți cei cu lefuri așea de colosale sunt în adevăr somități. E că dér orginea recomandații și che­­zășițele d-lui Blanc din partea d-lui Gi­nain. E că cum se stabilesce și pe ce base se susține reputația omenilor streini la noi în zorá. Dar care din arh­itecții români, n’ar avea recomandații eestra briliante din par­tea d-lui Ginain, sau de la ori­care pro­fesor de la școla de Bele-Arte. Pentru ori­ce profesor e u c cestiune de onore ași susține elevii, și a’i onora­ cu laudele cele mai strălucite, căci onorândușî elevii se onoreza pe sine. Deci dor recomandația și garanția d-lui Ginain pentru d. Blanc, este un simplu act de complesență, pe care ori­ce archi­tect român I­ póte avea în ori­ce moment și mai tritant ofițer. Venit la societatea de construcții, vă­ ju că merge greu, căci a merge pe șantier nu era de talia d-lui, ast­fel și câta mai mult lucru în birou. D. Duca, care îi mijlocise venirea în zorn, și-l văd fu bun desenator, se gândi i­­mediat să-l alăture pentru agenția d-lui, ast­fel făcea două treburi: pe do­uă parte scăpa societatea de d. Blanc care devenise­ră povară de biuron, și pe de alta ’și sa­tisfăcea uă poftă intimă de a avea la a­­genția lucrărilor școlare un arh­itect strein, după cum are și pe toți cei­l­alți funcționari. Unde sunt dar cunoșciințele speciale su­­periore? unde este practica? care sunt monumentele clădite de d. Blanc în stră­inătate sau aci ? cu ce anume este supe­rior arh­itecților români ? Căci în definitiv d. Blanc, este și mai tânăr, și cu studii egale, și mai cu semn­ cu mult mai puțină practică de­cât architecti români. * Am putea face un tablou complect de lucrări de miliune, proectate și diri­­gente de architecți români, am vrea să vedem ce a lucrat, ce a esecutat d. Blanc? somitatea architecturală atât de lăudată de d. Sturdza prin faimosul referat din noptea de 31 Marte. Nu e de plâns are un ast­fel de minis­tru care are recurs la atâtea tem­­puri ca să ajungă a lăuda pe un străin, insultând pe români, când acei români, sunt chiar superiori acelui străin ? Dar lucrurile nu s’au oprit, aci numai. Prin referatul din noptea de 31 Marte, se afirmă că la biuroul central (agenția Duca) personalul e român afară de d. Blanc, și români n’au de­cât să vie, căci au lo­­­­curi la disposițiune. Ori, macsimul de personal al biuroului, atunci când lucrările vor­ fi în toiul lor de execuție va fi compus din: Un șef, un di­rector-architect, 6 desinatori, 4 calculatori, 2 copiști, un autografiator și un odâiaș, total 16 persoane. Deca­dor biuroul ar fi complect, având în vedere­­ că architecții români nu pot fi nici șefi, nici directori, nici copiști nici odâiași, le rămâne la disposițiune locuri de desinatori sau calculatori (smulțitori) a 300 lei leafă cu 5 la sută reținere. Cum, acuma însă lucrările nu sunt în esecutare, biuroul central (agenția Duca) e mai puțin numerosă, ast­fel are : Un șef și un director-architect (nelipsiți) trei desinatori, două calculator­ și un copist registrator. Deci aceste 6 locuri ar fi fost disponibile. La aceste locuri poftește pe arh­itecții ro­mâni a veni. Ori, aceste locuri sunt ocupate de la început de următorii străini: Desinatori: Louis, director, românesce nu scie. ■ Maugsch, Bellau, Udo Bedlan, acești­a nu scie l nici românesce. Calculatori : Lommatseh, nu scie ro­mânesce și e intitulat și inspectorul lu­crărilor, Sarwaseh. Copist-registrator : Tillage. E că un personal eminamente româ­nesc, unde din 8 persone, 7 sunt stre­ini și din 7 streini patru nu seici ro­­mânesce.­­ Pene și copiști streini. Acesta e culmea streinismului. De­sigur­­, Duca și Sturdza vor fi de­corați în curând cu tote ordinele stre­inilor, căci le e protectorii cel mai in­carnați ce țara românascâ a vă­zut vre-ua data. Si cu tóte acestea referatul de tristă memorie de noptea de 31 Marte, cu vă ■f"«ntare r ,mai dotx •“i" •­*, c”-~ giul­a <JicL • " Deci se vadă țara întrăgă, că departe de a închide drumul tinerilor arh­i­tecți români, guvernul prin procedarea s­a nu a făcut de­cât să aibă în ve­dere adevăratele interese ale țărei și ale românilor. Sunt teribili! Vom vedea și isprăvile acestei faimóse agenții, Duca, așa de românascâ și de în­­vâțatâ­­ lin curios îndrăsneț Cestiunea granițelor ungaro­­române. In ședința Camerei ungare, de la 30 Aprile, deputatul Coloman Thaly a întrebat pe primul-ministru Tisza déca are de gând sé presinte Ca­merei, încă în sesiunea acesta, re­sultatul negocierilor urmate In pri­vința rectificărei granițelor. D. Tisza a dat următorul răspuns : Onor. Cameră! Din partea mi pot sS declar că negocierile urmate de mai mulți ani în privința cestiuni­­lor de rectificare acum s’a terminat între cele două guverne; nu va pot onse da speranță că ele vor dobândi putere de lege cnse în acesta sesiu­ne, de­ore­ce pentru ca să intre în vigore se cere nu numai aprobarea corpurilor legiuitore din Ungaria, ci și aprobarea corpurilor legiuitore din România, și aci corpurile legiuitore nu mai sunt întrunite. Nu cred că ar fi corect din par­tea mea se fac să dobândesc o pu­tere de lege uă asemenea procedură de rectificare, despre care nu se scie decá póte să intre în vigore mai na­­inte de sesiunea de tomno. De aceea nu este în intențiunea mea de a su­pune acesta afacere Camerei. Pot să afirm­­nse că aranj­amen­­tul este asigurat și anume pe baza tratatelor de mai nainte și a consta­tărilor făcute la fața locului. El va fi presintat după cum sper cât mai curând, dar nu în sesiunea acesta, ci atunci când se va putea spera că și legislațiunea celui­l­alt stat se va putea ocupa cu el și prin urmare cestiunea se va putea resolva în mod definitiv. Deputatul Iulius Györffy a amin­tit apoi primului ministru ca densul a adresat uă interpelațiune în pri­vința călcărilor de graniță, dar pene acum n’a primit nici un răspuns; de aceea propune. Guvernul este in­

Next