Romanulu, iulie 1887 (Anul 31)
1887-07-22
ANUL AL XXX-LE w «mtt «WWW.'" . man Pentru tot ce privesce administrațiunea Românului, abonamente, reînoiri de abonamente, schimbări de adrese, anunciuri, etc., etc. a se adresa IO. Strada Nouă snde este instalat biuroul administrațiunei nóstre, oi pentru tot ce privesce redacțiunea și tipografia Românului, 3. Strada Domnei. tó*.K^Q«iVA^-^^iBl»'jKj»/twrN«)KS3WIWía'.iT-íiW57>íÍ'W.;ií'ÍKOSIBCSSaffl 20 BANI ESEMPLARUL ■xnsrsmsțțr-'r BUCURESCI, 21 CUPTOR Odinidră, publicul român nu căuta a cunosce în tote amănuntele lor diferitele afaceri ale Statului; lăsa pe sema celor de la cârmă a le studia, resolva și aplica. Cetățanul primia d’a gata și binele și răul, ne ținând a sei cum au venit și unul și altul. Tăcere sus, supunere și apafiă jos. Astăzi, dorința de a sti, de a înțelege afacerile Statului, chiar în părțile lor cele mai abstruse, face pe cetățanul luminat sau cel puțin curios a judeca pe guvernanții unui Sfat constituțional după publicitatea ce ei dau actelor lor. Și cetățanul nu se înceta considerând publicitatea actelor ca una din probele cele mai favorabile reputațiunei unui guvern, pentru că publicitatea implică corecțiunea și onestitatea. Omul care înainteza cu fruntea senină în fața tribunalului opiniunei publice, și dă tuturor, pe cerute și secerate, tote amănuntele actelor sale publice, omul acesta nu pote fi decât onest și corect. E în folosul cetățenilor, dar este și în folosul guvernului constituțional a guverna astfel încât, la orice moment dat, socotela, starea și mișcarea servicielor publice să fie puse pe hârtie și adusă la cunoscința cetățenilor. Cât ar câștiga un guvern și câtă mulțumire nu ar simți cetățenii când, după cererea unuia, dă afacere precare, nu bine cunoscută, dând loc la destăinuiri și alegațiuni greșite și pagubitere fie pentru țară în afară fie pentru guvern înăuntru, ar pute fi îndată explicată, pusă pe adevăratu-i teren și adusă la cunoșcința tuturor, și interesați și neinteresați. Lucrul nu e imposibil, nu e din lumea visurilor. In Belgia tóte departamentele ministeriale sunt astfel alcătuite încât publicul are un timp anumit, fără a cere el, și în orice timp, când cere, tate lămuririle ce doresce. In Francia și ’n Anglia cele mai multe din departamente preced în același fel. Este pentru ministru un fel de reconfortantă ușurare, un fel de descărcare față cu națiunea și cu consciința sea publicarea unor acte, celor mai multe acte. Un ministru integru nu consideră drept îndestulătore aprobarea majorităței sale din parlament, ține și voiesce a se lăuda și cu aceia a națiune!, ultimul judecător. Deci, pentru a ajunge la acesta țintă, controlul oricărei afaceri publice prin națiune, guvernanții fac apel zilnic la publicitate. A fi gata în tot cosul se pui sub ochii cetățenilor orice afacere, va sérică a ave servicii publice organisate cu totul altfel decât sunt organisate serviciile constituționalului regat al României. La noi, după cum anul acesta în dese rânduri s’a observat, au fost o mulțime de afaceri cari au preocupat forte mult și forte febril opiniunea publică. Vorbiau de ele cetățenii cu același foc cu care se ocupau de ale lor private ; se spunea asupră-le și asupra guvernanților mii și sute ; tote nu erau nici spre lauda conducătorilor nici spre lauda afacerei. In multe, aceste presupuneri s’au realisat ; erau curajul adevăr ; într’alte rânduri énse guvernul s’ar fî des vinovății de acusațiatiile 06 i se aduceau, décá s’ar fi hotărît a pune cestiunea pe tapet astfel cum într’adevĕr ea era tractată și condusă. Guvernul énse , în țara românescá, nu consideră publicitatea ca unul din factorii necesari și utili ai sistemei de guvernământ onest și corect. Guvernele la noi au făcut totdeuna publicitate cu d'a sila , numai pentru cozurile pe cari legile le hotărăsc anume și spun că actul va fi nul de nu va fi adus la cunoșcința obștei, numai pentru acelea guvernul recurge la publicitate și spune atunci cu sgârceniă amănunte, ba încă în dese rânduri se încurcă astfel încât mai bine ar fi să tacă decât să dea asemenea nelămurite lămuriri justei curiosități a opiniunei publice. Cu acesta tăcere, cu acestă neschimbată hotărîre de a nu da amănunte, și deci în acest haos de nesiguranță, tote suposițiunile sunt posibile și plausibile la adresa modului de guvernământ al actualilor cârmuitori. Vedeți deci ce relațiuni se stabilesc între guvernanți și guvernați • unul, guvernamentalul, nu se cobora a da esplicațiuni, căci nu crede în priceperea alegătorului și disprețuie pe alegător; cel 1alt, guvernatul, întorce guvernantului disprețul și nu se oboseșce nici o dată a spune asupra celui ce ’i stă în cap tóte lucrurile, unele mai rele și mai negre decât altele. Și astfel, într’un stat cu regim constituțional, în care legile și tradițiunile constituționalismului (cumț sunt acolo de unde am adus și noi7* acesta formă) preserin uă armoniă perfectă, uă cântărire zilnică a unora prin alții, un control reciproc,—se stabilesce dușmănia între guvernant și guvernat. Totdeuna bunele principie pervertite în aplicațiunea lor, pricinuesc un reü și mai mare decât principiele cari sunt rele prin însăși natura lor, aprins și au ars când cu ulița. Practică și cu bune efecte pentru viitor ar fi hotărîrea de a se reorganisa pompierii, de a se completa serviciul pompelor, de a se introduce și la noi mijilacele preventive ce posed deja municipalitățile din străinătate. De când a ars Academia s’a dispus a se face acesta reorganisațiune a serviciului pompierilor; comisiuni, studii, voturi ale Camerei, credite suplimentare se puseră în mișcare. Pe urmă, ne mai fiind incendie însemnate, tote aceste mișcări scădură, se perdură, nu se mai vorbi nimic. Veni incendiul marelui otel de bulevard. Din nou cestiunea fu adusă pe tapet, dar ca și la început, tot, în deșert. Acum cu Botoșanii, Camerile fiind închise, guvernul nu mai fu silit a repeți pentru a treia oră fagaduelile sale relative la pompieri. Nefiind că tace guvernul, cetățenii s’au ^hotărît a’l pune, în posițiune, pe cale de etițiune, se facă seva. Să vedem ce va eși din aceste petițiuni. Depă cam dată, stim numai că incendiile se înmulțesc într’un număr îngrijitor. Avem onorul a aduce la cunoscința onor. minister și în deosebi onor. minister de interne ca în orașele Botoșani, Piatra, Galați și Bucuresci incendiele vin unul după altul cu uă continuitate amenințâtore.» «Nu seim dăca ministerul are cunoscință despre aceste incendie precum și despre hotărîrile ce gata sunt să ia societățile române și straine ,de a mui mai asigura imobilele la noi în ora; ne permitem a crede că afaceri de înalt interes politic și internațional a oprit pe consilierii Maiestății Sale de a afla că orașele ard; altmintreri eu ne-am putu esplica nemișcarea și nepăsarea guvernului de a se face ceva, de a se reorganisa pompierii, de a se completa serviciul pompelor.» Cam în acest stil, curat administrativ, cjice-sc că au venit deosebite plângeri și petițiuni la ministerul de interne. Noi, firește, seim ca guvernul Maiestăței Sale are cunostința despre incendiile de la Botoșani, Galați, Piatra și Bucuresci; ne aducem chiar aminte că, atunci când cu îngrozitorul incendiu din Botoșani, d. Radu Mihaiu, titularul ministerului de interne, plecase subit pentru a duce primele ajutore. Graba aducere primelor ajutore e forte lăudabilă, dar nu asigură viitorul tuturor orașelor române de incendie. Și probă e ne a fost Piatra, Galați și Bucuresci incendiele cari cu totu graba pusă de ministru a duce ajutore la Botoșani, tot s’au casa, când cu SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Paris, 20 Iulie. Un german anume Zangerle a tras trei focuri de revolver asupra d-lui Ritter, comisar de poliție francez, la Pagny-sur-Mosele. D. Ritter este rănit la braț. La interogatoriu Zangerle a declarat că a voit pur și simplu să omore un francez precare. Pesta, 20 Iuliu D-nii Z. Stoianoff, Stoikoff, Sishmanoff și Mehmed Rushhdi au trecut astăzi prin Pesta ducându-se la Kazanlîk. Constantinopol 20 Iuliu Se vorbesce cu stăruință despre că apropiabii remaniere ministerială,i se desemnăză chiar Akif pașa ca președinte al consiliului de Stat, ca viitor mare vizir. Paris, 21 iuliu. Incidentul de la Pagny-sur-Moselle nu va ocasiona explicațiuni diplomatice. D. Ritter va cere numai intervenirea justiției. Paris, 21 Iuliu. După corespondentul berlinez al diarului le Temps, principele de Bismark a declarat că candidatura principelui de Coburg este marta din naștere. Belgrad 21 Iuliu. Un ofițer în reservă, acuzat că ar fi răspândit proclamațiuni îndemnând la rescolă poporațiunea din Bosnia și Herzegovina, a fost arestat. S-au descoperit în același timp urme de propagandă panslavistâ. Un mare număr de proclamațiuni revoluționare au fost confiscate. Pesta, și Iuliul. Se scrie din Viena oiarului Tester Lloyd că cestiunea pusă de compania Austro- Ungarâ de e^^erate, în privința stărei negocierilor pentru încheierea unui tractat de comercia cu România, i s-a răspuns din sorginte competente că nu e speranță ca negocierile cu România, atât de des cădute, să iasă în curând la bune resultate. Agenția Liberii. Delimitarea granițelor turco-muntenegrene. Corespondinței Politice i se comunică din Scutari că comisiunea pentru delimitarea granițelor turco-muntenegrene, cari era aprópe de ași sfârși lucrarea, iar a ajuns să nu dea de capăt lucrărilor. Delegații muntenegreni fac pretențiuni pentru orecari locuri de pășune, cari în decursul negocierilor de până acum n’au fost de loc reclamate de către Muntenegreni. Acum însă guvernul turcesc, lăsând la uă parte cestiunea de drept, nu este în posițiune de a ceda bucățile respective de pământ Muntenegrenilor, pentru că se póte prevedea că poporațiunea albanesă nu se va supune acestei cesiuni. In oricas ar trebui dar să se porte grije pentru liniștirea poporațiunei. După cum se zice, comisiunea miestă, care s’a ținut în Berana va trebui să fie suspendată pentru câtva timp și chiar disolvată. Membrii otomani ai comisiunei, în acest caz se vor reîntorce iarăși la Scutari. MOCIARY ȘI NAȚIONALITĂȚILE De curând a fost visitat Mocsary în Andoruk, comitatul Borsad, unde locuesce, de către redactorul Joei Borsad Miskolczi Közlöny, care a publicat între altele urmatorele amănunte despre între vorbirea ce au avut-o : Mocsary atribue căderea sa la alegerea din Neoplanta împrejurărei, că alegătorii învoiți cu tendințele politice ale lui Polit n’au votat, pentru densul fiind că Polit și soții săi au declarat, că programa lui Mocsary nu consună cu programa lor. De altmintrerea prin resultatul alegerei din Neoplanta, Mocsary nu e sdruncinat în vederile sale de până acum. Chiar și până acum nu l’a condus vr’uă deosebită înclinare către naționalități ori vr’un umanism bolnăvicios, ci simplu interesul statului. El farte îngrijat de sorta națiunei maghiare și a statului. Nu se pute aștepta consolidarea statului ungar, când uă jumătate a poporațiunei sta pe picior de resbel fața cu cealalta. Politica austriacă e forte bine învoită cu aceia că naționalitățile se ațîță tot mereu prin continuele încercări de maghiarizare, căci ea va băga în buzunar fructele acestei activități. Pot fi considerații naționaliștii ca omeni buni ori răi, acesta vedare cnsé nu e ertat să influențeze politica ceea se urma față cu ei. Trebue sĕ trăim cu VINERI, 22 IULIU 1887 el, ori ce fel de ómeni ar fi, în acesta privință casé singurul mijiloc bun consta într’aceia, ca să se evite tot ce dă întemeiată pricină la gravamine. Necontestabile, câ totd’auna vor fi nemulțumiți și agitatori, dar exclusiv cu privire la aceștia ar trebui să se validizeze privirea, că naționalitățile nu le poți mulțumi. Totd’auna se zice : poporul e bun, numai agitatorii sunt răi indivizi. Dar nu trebue să se trăca cu vederea, ca marea masă a naționalităților se află cu totul în mânile agitatorilor, și adică numai de aceea, fiindcă ei se pot provoca continuă la gravamine, la încălcări. Dacă straturile de jos ale naționalităților, care formăză marea masă a acelora, ar avea conșciința, că nu sunt încălcați, că nu’l amenință nici un pericol mai apropiat ori mai îndepărtat, atunei în zadar ar vorbi agitatorii. Dar legea de naționalitate din 1868 s’ar fi ținut acuzat în litera și spiritul ei, li s’ar fi smuls agitatorilor cele mai periculose arme. De altmintrerea nici agitatorii nu țin la programele lor până la cea din urmă fată , se pote vorbi cu ei. Asta e u împregiurare importantă, căreia opiniunea publică nu’i dă atențiunea recerută. Dacă ași fi fost ales de deputat în Neoplanta,Jlse Mocsary, acesta nu mi-ar fi impus fața cu naționalitățile nici un nouă îndatorire, care ar fi venit în colisiune cu simțămintele mele patriotice. Prin vorbirile și scrierile mele am făcut servicii naționalităților, de aceia ele au votat pentru mine și cu acesta eram achitați unii față cu alții. Mocsery declară în fine, ca cestiunea naționalităților e u o rană deschisă pe corpul națiunei, care cu mijiloce paliative nu se póte vindeca. Trebue a se îngriji de uă temeinică vindecare, altfel ar putea deveni periculosâ pentru viața statului. Acesta afacere e, pe lângă cestiunea de drept public, cea mai importantă și va fi părra de încercare a destoiniciei politice a națiunei maghiare, că óre afla va modus vivendibel corect față cu naționalitățile. (Gazeta Transilvaniei). SCIRI D’ALE PILEI D. Hitrovo a fost. ieri la castelul Peleș % * * Consiliul medical superior s’a adunat aspra, pentru a stabili măsurele de prevenirea și de combaterea epidemielor ce se pot ivi cu aceste călduri tropicale. * * * România liberă spune ca planurile pentru clădirea ministerului instrucțiunii publice sunt aprope gata. Se poate ca clădirea să se încăpa chiar este timp. Se scie ca locul destinat pentru acest minister este pe strada Diagoneselor, în fața liceului Sf. Sava. * * * Aniversarea luărei Bastiliei a fost serbată și de colonia francesâ din Brăila. Consulele frances a dat un banchet pe bordul unui vapor al companiei Fraisinet. FOIȚA ROMANULUI 22 IULIU O FAMILIE DE POEȚI Carol Scrob.—Veronica Micle.—Matilda Cugler Poni.—Teodor Șerbănescu (Urmare) * IV Logica și limba în Veronica Micle.— Sub o formă cu aparențe triste, sub un desgust de porunceală, se ascunde o răceală ușor de dovedit. După o repede atenție, fără multă bătae de cap, zărești decât colo pe calculatorul liniștit care se chinuește a măsura, a rima, același subiect de la început pînă la sfârșit. In tot volumul nu e vorba decât de un amor stins când la ea când la el, când la erou când la eroină, întregul volum de 139 de pagine s’ar putea reduce la o singură pagină și n’ar perde nici autorul, nici cititorul. In zadar se încearcă strofe nouă, situația remâne aceeași, subiectul remâne același, și pretinsa durere și prefăcutul desgust îmbrăcă același veșmânt, și se mișcă de aceeași logică de contrazicere, de surprindere ordinară, de aceeași logică fără pic de durere convingătoare. De la primele pagine te încredințezi că autorul dacă spune ceva într’o strofă în cea l’altă trebue să spue contrariul. Dacă iubește într’o strofă în cea l’altă urăște, și viceversa ; dacă într’o strofă dorește se’l vadă în cea l’altă fuge de el; dacă într’o strofă ar vrea să’i fie stăpână în cea l’altă să mulțumește să ’i fie roabă; dacă într’o strofă pleacă în lume și fuge de el în strofa din urmă se întoarce la el. Dar în toate aceste încurcături vedi același calapod, aceeași bucată întoarsă și răsucită; nimic nou nici ca formă artistică, nici ca simțire, nici ca gândire. La p. 57 : a) pleacă fără dor și fără căință ca se uite ; b) s’a dus în lume ; c) dar nu știe cât a mers căci cu dor și desperare vine îndărăt la el. La pagina 65: a) îl urăște cu atâta dușmănie încât s’ar nenoroci dacă ar avea putere ; b) dar se îngrozește : poate că ura ei nu e decât iubire; La pagina 16 : a) n’a rămas nimic din dragostea cea mare ; b) dar poate că niciodată nu la iubit; La pagina 20 : a) d’ar putea s’ar lega gândul ca să nu mai sboare la el; b) d’ar putea i-ar pune gândului aripi ca sei ajute în sborul său spre el. La pagina 61: a) ar vrei să-i trimeată dorul de demult ; b) dar destinul i-a repus dragostea . La pagina 79 : a) ar vrea se vie la el; b) dar i-a perdut urma ; a’ ar vrea să’i mai spue odată ca l iubește; b’) dar dorința nu i se pute împlini: a”) gândul îi e dupe el, b”) deși el este perdut pentru densa. La pagina 31 : a) urăște cu înverșunare, b) când este iubită ; a’) iubește, b’) când nu este iubită. La pagina 10 : a) crede că’i este stăpână b) la urmă vede că este roabă. Ași putea transcrie o mulțime de dovedi că toată gândirea acestei scriitoare se reazămă numai și numai pe o logică de oposiție și de contradicere. Această logică nelogică nu este de loc contrastul artistic. Contrastul artistic slujește ca să lege mai puternic și să scoată mai mult în relief un șir de impresii și de idei dar nu ca să le dumice, să le revolte între ele și să le distrugă. Când, pe o pânză, împrejurul unui chip bălai întindi o culoare posomorită, nu alături pata neagră ca să sfărâmi pe cea luminoasă, ci din contră ca să repasă mai viu și mai limpede linia care’țî închide acel chip delicat. La Veronica Micle ideile și impresiile să ridica ele înpotriva lor însăși, și în loc de contrast ai desordine, nelegătură și distrugere. Dar în atâtea rele de neertat, o singură calitate, o calitate de bun preț să observă în Veronica Micle, tot cu aceeași înlesnire cu care surprind numeroasele păcate. Dacă originalitateau are, dacă în imagini este săracă, dacă lipsa de căldură și de sinceritate predomină, dacă are aceeași formă arhitectonică de la început pînă la sfărșit, dacă logica ei este o desordine de oposiție și de contraziceri, totuși limba în sare sunt scrise aceste poesii fără valoare este bună, puternică și nobilă deși puțin bogată. Meritul cel mai mare al școalei de la Iași este curentul de a întoarce pe scriitori la adevărată limbă românescă. Și dacă Veronica Micle nu poate fi nici chiar o poetă mediocră, ar putea fi, poate, o bună scriitoare, închei, transcriind mai la vale, ca de obicei, acele bucăți din Veronica Micle cari ar merita să ieasă la lumină. S’A STINS... S’a stins în suflet orice dor Și te-am uitat de veci. Ear zilele ce se strecor Sunt palide și reci. O rază caldă de amor iar le-ar însufleți, Dar stinse ’n peptu’mi ori ce dor Și nu mai pot iubi. CA ASTAZI... Că astăzii nu mai sunt stăpână Pe mine, pe sufletul meu, Numai c’o strângere de mână In de ajuns ți-am spus’o eu. Și că o slabă jucărie Sunt astăzi înaintea ta, Privirea mea ți-ar spune-o ție In ochii mei de vei câta. Și e’a mea singură dorință E roabă ca se’ți fiu în veci, Ți-o spune ’ntreaga mea ființă Când tu pe lângă mine treci. Insă tu trec cum trece-o rază Din soare, pe un biet pribeag, Ce-i pasă ei că’l lumineza. . Ce’ți pasă ție că’mi ești drag! AI PLECAT... Ai plecat mânat de dor Și te-ai dus tot înainte, De cumplitul meu amor Nu ti-am mai adus aminte, Eu cu sufletul zdrobit Am privit în a ta cale, Si cu lacrămi am stropit Urma păsurilor. Si me ’ntreb de ce-au apus O iubire—atât de adâncă, Si me ’ntreb de ce te-am dus. Si de ce te mai plâng âncă ? LACOGLINDA Copilei mele Valeria Iozemiti, Iozemiti, vale tainică și dulce Pe-al ten sîn ca de mătase nemișcat și pacinic lace Lac oglindă cu-a sa față netedă ca un cristal Vecinic limpezi a lui ape, vecinic iar de nici un val. Călătorii spun că lacul o minune nestimată Restrângând și stânci și arbori în oglinda sa curată, Fără ca de când e lumea cineva să-i fi zărit Apa tulbure vreodată și-al său lucru încrețit. Lac oglindă ’n nepăsare și ’n eternă liniștire ! Cred că tu ai vedut multe și-ai rămas în neclintire Dar o clipă de ai restrânge starea sufletului meu, Te vei tulbura îndată și ai fi tulbura mereu. Mai mult de atât mi-ar fi cu greu să aleg; și ici pe colea, strofe ar mai fi cu putință, bucăți întregi nu, căci m’aș înpiedica când de nimicuri originale când de frumuseți neoriginale. (Va urma) De La Vrancea *) A se vedea Romănulu de la 13, 17, 20 24 Tamiîi 14 7 11 Și 18 Iu ÍÜ.