Romanulu, iulie 1887 (Anul 31)

1887-07-31

662 SCIRI D’ALE DI LEI Monitorul Oficial de asta­fii publică re­gulamentul pentru promoțiunea școlarilor din scalele primare rurale. * Direcțiunea căilor ferate aduce la cu­­noscința generală că esamenele de admi­tere la scala de mișcare a direcțiunei căi­lor ferate române nu se vor ține la 1 Septembre ci la 1 Octombre a. c. st. n. ; cursurile regulate vor începe la 15 Octom­bre a. c. st. n., iar cererile pentru îns­crierile între concurenți se vor primi până la 20 Septembre a. c. st. n. * * * Cu începere de Luni, 20 Iuliu (1 Au­gust st. n.) se înființază un serviciu direct între Bucuresci și Constanța, prin Călă­rași. Trenul va pleca din Bucuresci la 7 ore de dimineță, Lunea, Mercurea și Vinerea și va sosi în Constanța sera. Din Constanța va pleca tot dimineta în tote Marțile, Joile și Duminicile și va sosi în Bucuresci la 8 ore sera. * * * Cunoscutul procuror general de pe lân­gă curtea de apel din G­alați, d. C. Sâră­janu, se află în capitală. * * * S’a acordat d-lui căpitan Condă Con­stantin, atașatul nostru militar la Viena, înalta autorizațiune de a primi și purta în­semnele de cavaler al Legiunei de Onore, ce i s’a conferit de către d. președinte al Republicei Francese. * * * D. Teodor Boian este numit în postul onorific de epitrop la spitalul filial din Bo­toșani, pendinte de epitropia spitalelor ca­sei s­tulul Spiridon din Iași. * * * Se asigură că d. Cortazzi în curând nu va mai fi prefect la Dorohoi. * * * Din Galați se comunică că în zi­ua de 15 Iuliü c.. carcul turcesc încărcat cu 300 chile porumb al d-lui L. Embirico, pe când manevra a acosta la vamă spre a descărca s’a înecat, dându-se grabnice ajutare a re­ușit a scăpa parte din marfă forte udă. Paguba se urcă la 150.000 lei, și a fost asigurat numai porumbul la Dacia Româ­nia, iar calcul nu este asigurat. * * 4c La congresul higienic și demografic, ce se va ține în acest an în Viena sub pro­tectoratul principelui de coronă Archid, Rudolf, vor lua parte peste 700 de me­dici de mai tote ramurile și de la mai tote poporele culturale de pe pământ. Dintre medicii Români iau parte d-nii d-r. Babeș și dr. Felix, ambii profesori la facultatea de medicină din Bucuresci. * * * La comuna Domneștii mari, săpan­du-se un mal s’au găsit o­ mulțime de monede ro­mane de argint de pe timpul lui Antonius Pius. * * * Ni se scrie din Belgia că doui tineri ro­mâni au trecut cu mare succes esamenile de drept înaintea facultății din Gând. D. Constantin Gărdăreanu s-a distins printre 40 candidați în esamenul 1 de doc­torat , iar d. Alecsandru Constantinescu în candidatura în drept. Ambii candidați au fost felicitați de ju­riul examinator. Felicităm la rândul nostru pe compa­trioții noștri arândule același succes la e­­samenele viitore.* Compatriotul nostru d. Lazar Edeleanu, a susținut la 18 iuniu cu deplin succes tesa­rea de doctorat la facultatea filosofică din Berlin. Teza tratată despre unele de­rivate ale acidelor phenylmethacrylic și phenylisobuteric. Felicitările nóstre. * * CURIERUL BĂILOR Balul de Duminecă, de la Balta-Alba, a fost frumos și a ținut pene la fiină, de a­­ceia băile calde de nămol s’au luat tormiia. Printre lumea sosită săptemâna asta pu­tem cita pe d-na și d-s Dra Xenopol, pe d-na și d. Donescu, prefectul de Râmnicu- Sârat, cu familia, d. inginer Iorceanu, d. advocat Stătescu, d. Periețeanu cu familia, d. Stanescu, d-na și d. Similache și alții. Tata fiiua se cântă la Balta-Albă și e plimbare pe aleea cea mare. ROMANULU 31 IULIU 1887 UN ABUL DE PUTERE Se comite failnic de tribunalul nostru, prin faptul că execută pe cetățenii români și streini aflați pe teritoriul României, pe temeiul unor sentințe judecâtoresci date în țări streine. Art. 374 din pr. Civ. prescrie că hotă­­rîrile judecătoresc­, date în țară străină, nu se vor putea esecuta în România de­cât în modul și în limitele, cum și hotâ­rîrile judecătoresce din România se ese­cută în acea țară, după ce vor fi decla­rate esecutorii de către judecători compe­ting români. Art. 11 din Constituțiune fiice: «toți «streinii aflători pe pământul României se «bucură de protecțiunea dată de legi per­­­sonelor și averilor în genere». Art. 104 din Constituțiune : «nici uă «jurisdicțiune nu se póte înființa de cât «numai în puterea unei anume legi». Art. 155 Cod. pen. : «Ori-ce funcționar care, de la sine, în «contra legei, fără competință și fără a «mi fi noci­tă hotârîre a autorității compe­­­tente, va deposita pe un particular, se va «pedepsi cu închisore și se va declara ne­­«capabile de a ocupa funcțiuni publice de «la un an penă la trei ani». Vom arăta mai inteia în puține cuvinte cum se procedeza de judecătoriile strâine în judecarea căușelor dintre cei supuși jurisdicțiunei lor, contra locuitorilor din România, nesupuși jurisdicțiune­­lor. Vor­bim aci despre procedura tribunalelor din Austria, căci în Mehedinți n’am avut oca­­siunea a vedea punându-se în esecutare de­cât hotărîri pronunțate în Austria. Un supus al imperiului­­ austriac și șe­­fiétor într’u­ comună situată în acel im­­periu, având uă pretențiune contra unul locuitor din România, isesisézá autoritatea judecátoresca a locului locuinței sale, care citeza îpe pârîtul prin agenți consulari, daci se află residând un atare agent în comuna unde reșade pârîtul, iar în locu­rile unde atari­ agenți lipsesc procedura chemării se îndeplinesce adesea prin au­toritatea nostră administrativă. Fără sâ aștepte dovada de primirea ci­­tațiunei, autoritatea judecatoresca streină numesce pe un avocat înscris în circum­­scripțiunea s­a ca curator, ca sé re­­presinte în judecată pe intimatul șefiâtor în România. Forte rar se întâmplă ca avocatul-cu­­rător să cară clientului său informațiuni și indicarea mijilacelor de drept și de fapt, prin care ar crede că s’ar putea a­­pâra, și când se întâmplă câte­vă dată că un avocat-curator sâ se adreseze clientu­lui său, o face spre a’i cere în prima li­nia plată, după uă notă de espense (Ex­­pensen-Note) iar de mijilacele de apărare ce i se comunică nici voes ce se ia notiță. Cunoscem un cal, unde un locuitor din Slatina a fost chemat de tribunalul din Praga spre a se presinta ca pârît, într’uă judecată ce un fabricant a pornit contra dânsului. Avocatul numit ex officio a scris defendorelui să’i trimită plata mandatului impus, împreună cu un memoriu. Defen­­darele ’s trimise și bani și memoriü, der 1­vil ? Nu crede d-sea că judecătorii amo­vibili, când în puterea declarațiunei sale declar sentințele austriace de executorii, pronunță cu acest chip sentința, nu în nu­mele legii, ci în numele Ministrului ? Nu crede d-sea că procedând ast­fel, toți lo­cuitorii din România perd dreptul la pro­­tecțiunea legilor române, sunt sustrași con­tra voinței lor, de la judecătorii ce-i sunt dați de legi, înființându-se­­— fără o anume lege — că jurisdicțiune exotică, comisiunii și tribunale estraordinare ? Căci, cine ne garanteza că acele sen­tințe austriace vin măcar de la autorită­țile austriace regulat instituite, de îndată ce tribunalului de destins a cerceta ori­gina lor, deci li se pute aplica măcar prin­cipiul de locus et legis regis actum? Dar, deci un cetățen, mai zelos de drep­turile sale cetățenesc­ și firești, ar da pe ușă afară pe un portărel care vine să’i calce domiciliu spre a’l deposeda pe ne­drept din averea mea? Și resistența cetă­­țenului este legitimă, când cine­va, fie a­­cela chiar un agent public, se introduce în domiciliul său, fără a avea un mandat al legei! Va cere d. ministru de la tribunal pe­depsirea cetâțanului, care a oprit pe por­tărelul de a comite delictul abuzului de putere, prevefttit la art. 155 din codul pe­nal? Noi nu credem că s’ar putea găsi un singur judecător, chiar din aceia cari au avut slăbiciunea de a învesti sentința nem­­țescă cu formula executoriă, care se con­damne pe un cetățhn, ce n’a făcut alta de­cât de a esercita dreptul de legitima apărare ? înțelegem posițiunea statului mic, care n’a avut — norocul a’și menține neutrali­tatea ce i-a fost garantată prin tractatul de Paris; înțelegem datoria ce, mic și mare, a­­vem să ne năbușim aspirațiunea ca să nu debordeze măcar cu ocaziunea unui toast, spre a nu indispune pe noul vecin; înțelegem, că sub protestul de epizotie bunul vecin se opresc­ intrarea pe teri­toriul său a vitelor nóstre, în contra con­­vențiunei formale ce a avut cu noi, și a­­poi tot el să se supere când un ministru român își permitea a’șî versa focul prin­tr’uă trasă intercalată într’un act solemn. Nu înțelegem cnse că un ministru, un Stătescu, se prefacă printr’uă singură or­donanță, tóte tribunalele țârei în bi­rouri de înregistrare a sentințelor austriacești, expunând averea cetățanului român la bu­nul plac al străinului ! Presa română, deputați și senatori, fie din ori­ce culore politică, sunt datori a pune cuvântul lor autorizat, ca acest abuz de putere să înceteze cu uă oră mai ’na­­inte.­­ Se îndatorăm cu toții pe d. ministru, criticând cu asprime — dar cu demnitate — procedarea mea, ca și d-sea se potă spune puternicului vecin : N’am ce mă face, íntréga­­ era mé des­­aprobă, trebue să desființăm îndată de­­clarațiunea cu pricină, căci națiunea fa­ce, că statul care renunță la dreptul său su­veran de a face justiție, numai el, acasă la dânsul, un asemenea Sfat nu merită a fi, pe soția acestuia, d-na Emilia Calcantraur, soțul fiind absent, au violat domiciliul,lau maltratat și târît la poliție pe d-na Cal­cantraur. Tot orașul a fost pus în piciure și fără intervenirea rudelor și a vecinilor, pacienta ar fi stat fată noptea arestată la poliție. In timpul nopței s’au făcut mai multe perchizițiuni domiciliare, s’au ares­tat și bătut slugile d-lui Calcantraur. Aceste infamii au fost așternute în te­legrame și plângeri adresate M. S. Rege­lui, ministrului de interne și justiție, pro­curorului general de la Iași, Vasile Calcand­aur, unde negăsind de­cât în motivele sentinței­­ Beweg­gründe, nu s’a trecut, măcar pentru scăparea aparin­­țelor, un singur mijloc din cele incicate în memoriu. Sub guvernul conservator, pe când nu se încheiase convențiunea comercială în­tre România și Austria, hotârîrile din Aus­­tria se esecuta la noi în virtutea unei de­­clarațiune de reciprocitate, semnată de­ mi­­niștrii ambilor state respective. Aceste declarațiuni neavând putere de lege în nici unul din aceste state repre­­sintate de miniștrii declaranți, n’au fost respectate nici uă dată de tribunalele nós­­tre, ori de câte ori cetățeanul român con­damnat a făcut uă contestațiune contra e­­șecuțiunei ce era să i se aplice.­Tolu cu­­noștem un caz măcar, ca guvernul con­servator se fi făcut vr’uă observațiune tri­bunalului care respinse cererea de esecu­­țiune, contestată de partea pârâtă. La 1876, încheinduse între Austria și România oă Convențiune comercială pe temeiul unei legi, votată de Corpurile le­­giuitore ale ambelor state, se prevéstuse în­­tr’însa, între altele, ca sentințele ce se vor pronunța într’un stat să fie esecutorie în cel­l­alt stat, in care partea condamnată se află locuind, după ce ea va fi esami­­nată de trib. competint deca întrunesce însușirile unei sentințe susceptibile de a fi esecutată. Și totuși, în plinul regim convențional, în scurtul interval cât a stat C. A. Ro­­setti ca ministru ad-interim la oficiul es­­ternelor, densul printr’uă notă trimisă mi­nistrului de esterne al Austriei i-a spus verde că e dispus a recurge la represalii, ne mai lăsând de aci înainte a se esecuta în România hotărîrea unui trib­ Austriac, de vreme ce autoritățile respective­ aus­­triace n’au esecutat nici uă dată sentin­țele românesce, afară din puține casiuri în care cei condamnați s’au supus de jbuna lor voe la plată. Rosetti înse, puțin­­ timp a stat la ministerul de externe, de ‘aceia disposițiunile sale de puțină durată s’au bucurat. In fine, cei fiece ani de aservirea nós­­tră economică trecură, și un resbel vamal cu tendința de înăsprire a luat locul re­gimul convențional de uădiniora între noi și vecinul imperiu, un resbel care s’a do­vedit că e mult mai păgubitor pentru dân­sul de­cât pentru noi, care ar putea de­veni chiar de imens folos decá am reîn­ființa porturile france. Cine ar fi putut crede că guvernul li­beral, fără lege , cu violarea veghiată a constituțiunei, fără măcar ca utilul să jus­tifice lipse justului, se esteritorialiseze do­miciliul românului, se edicteze esproprie­­rea lui, de câte ori un austriac al voi să pună în esecuțiune contra unui 'Scipufe­rd«' mân uă sentință dată contra lui de alții de­cât de judecătorii săi firești?! Mai mult, sentința austriacă este nu nu­mai asimiliată cu aceia care emană de la autoritatea judecátoresca națională , dar i s’a mai dat privilegiuri pe care nu le are cea națională ! Supusului român, când voesce să pună în esecuțiune un titlu judecătoresc, nici ușa tribunalului nu i se permite a des­chide, înainte de a plăti tacsa de timbru, de portăreț și de publicațiune oficială. Tote aceste oficii, ministrul le-a pus la disposi­țiunile austriacului în mod gratuit, căci nu­mai în cazul când din esecuțiunea se rea­­liseza despăgubirea pretinsului creditor austriac, se reține din banii încasați plata acestor facse, alt­fel statul, portărei și ad­­ministrațiunea fiiațelor român păgubiți. E bine, nu crede d. Ministru că, cu a­­cest mod d-sea a pus autoritatea d-sele personală în locul legii, dând instrucților și deslegărilor ministeriale uă forță pe­ care ele nu mai pot avea față cu art. 1912 din cod. civil și 740 din procedura codului d­­­ e Gazeta Severinului) ----- ii— -W — —--------­ SĂLBĂTICIILE DIN DOROHOI Perchisițiunile domiciliare. — Arestarea d-nei Calcandraur. Un fapt de­uă sălbăticie care caracte­­risă pe cârmuitorii noștrii este comunicat Națiunei. In orașul Dorohoiu, în noptea de 13—14 Iuliu sbirii polițienesci, ajutați de forța publică, au intrat noptea în domiciliul d-lul ȘCOALA DIN RUGI Ni se comunică din Rugi (Gorj) că școla în anul cursul anului, a fost frecventată de 58 băeți și patru fete, elevii promo­vați din cele șase clase 43 ; un elev a absorbit cursurile. Școla e înființat în Ianuarie 1884. In zi­ua de 29 Iunie, la împărțirea premiilor, s’au oferit cărți elevilor meritoși de ur­­matorele persone : primăria locală cărți și condee în valore de 10 lei ; județul Gorj in 9 cărți d’uă mică valore; domnii . Ion Marcan, preotul comunei anume Lá­zár Bârdan și domnul Nicolae Oprișescu din comuna Cartin, membru în consiliu județian, au oferit cărți didactice și alte obiecte, necesare copiilor silitori și săraci. ESA­MEN­UL FETELOR România vorbind despre examenul fete­lor preparate pentru licsa spune : Péné afii fetele nu scri încă care a re­ușit, care nu a reușit, și nu vor putea sei puné la 1 August; căci, de­și péne a­­tunci póate ca actele să fie trimise de pre­ședintele comisiunii, totuși ele vor fi as­cunse în sertarul secretarului general, care nu póte să le încredințeze altui subaltern de­cât anume unuia, care e în concediu acum până la 1 August. Ast­fel, bietele copile nu sciü la ce materie să se prepare pentru Septembre, când se vor ținea esa­­mene pentru corigenți, întrebăm : ce sunt tote acestea, deci nu, piedici puse dinadins de d. Sturdza mersu­lui învățământului liceal al fetelor ? In fața unor asemenea acte, noi credem că numai singuri părinții sunt în drept și datori a face să intre în ordine acest mi­nistru. Ei, cari cei d’anteii au interesul de a fi ingrijați de instrucțiunea și prin urmare de viitorul copiilor lor, nu trebuie să stea im­pasibili față cu piedecele imprimate ce se­­ pun viitorului fiilor lor. -------- — «IU 1 --------­ FURT CU SPARGERE Ecă ce citim în Liberalul din Iași . In fiiua ee 12 curent s’a comis un furt cu efracțiune din cele mai îndrăsnețe în comuna Galata aprope de Iași. Pe când domnul și domna Goldhamer proprietarii foste­i vil Harisiade, situată pe dealul Gă­­lățel se duseră să facă uă visită în apro­piere, între orele 3 și 5 din fii, un om din ogradă înarmat de un topor și încer­când mai ántâia să stranguleze pe uă ser­­vitore, au spart ușa casei, și intrând în odaia de culcare a stăpânului său a for­­jat saltarul unui biuron și a luat 2700 lei în bilete ipotecare, furând și alte obiecte și hârtii de valore. Apoi amenințând cu mortea pe servitore a dispărut printre vii. Făptuitorul este rus de origină, se nu­­mește Simion Nicolae I și avea alți două tovarăși ruși cari pândeau prin împregiu­­rimi. Hoțul e de statură naltă, robust, blond și spân la față, având puține mus­tați. Banii, hârtiile și lucrurile furate sunt cele urmatore . Două mii lei în bilete de 20 lei ; un portofel de piele negru cu mai multe despărțiri în care se aflau alți 700 frânei tot în bilete de banca, precum și alte chitanțe de valore și doua fotografii; un granta de piele în care se afla uă crența in valore de 12,500 lei, subscrisa de def. Elena Bașota; un act de cumpă­­rare a viei; șase chitanțe de plata banilor prețul acestei vii ; șase chitanțe ale por­tăreilor de la Dorohoiu ; un pușca mica cu doua țevi încrustata cu litere de aur cuvintele urmatore: «auf der mauer von Rotendorf»; un iatagan cercezesc cu ma­­nuchiul montat in argint și email negru; șase linguriți și un polonic de argint; un medalie mare aurită, un portofel conți­nând un sunet de 170 lei subscris G. Sul­­tanovici, și alte multe chitanțe de contri­­buțiuni și fond­aj. CURIERUL SCIINȚIFIC Acidul carbonic (CCS) liquid și întrebuințarea lui pe taremul teh­nic. Fiindu-mi imposibil de a trata într’un mod complet acest subiect important, nu voiü mulțumi a espune cele mai de căpe­tenie felose ale acestei industrii noui care în câți­va ani a progresat atâta în­cât a întrecut tote așteptările nóstre. Acidul carbonic, un gaz compus din două atomi de oxigen și un atom de car­bon, e un corp pe care o găsim pretu­tindeni în natură. Daci urmărim acțiunea lui în natură găsim că dânsul are u­ mare acțiune asupra carbonatelor din interiorul scortei terestre, le face solubile în apă, și transportate apoi de acesta la distanțe mari unde servă de masă la noui formațiuni. Planta suge prin rădăcină apa ce conține acidul carbonic, separă carbonul de oxigen, întrebuințază pe cel d’antenü pentru for­mațiunea a noui celule iar pe cel d’al d­oilea îl redă aerului atmosferic care la rândul lui se combină cu oxigenul aerului formând din n­ou acid carbonic. Precum se vede juca acest gaz un rol forte mare și de aceia încă de mult se gândiră unii cum să’l producă în mari cantități și să’l aducă comercialui. Pentru a putea conserva cantități mari de acid carbonic în spațiuri mici, el tre­bue comprimat și încă așa de tare penă va trece în stare liquida sub formă de pi­cături. Compresiunea gazelor și în special a acidului carbonic a fost studiată de mai mulți fisici și «Davy» și «Faraday» reușiră a-l condensa sub formă de picături chiar prin presiunea gazului care se producea mereu în nișce țevi îndoite de cupru. Dar acesta metodă era numai privilegiul labo­­ratoriilor de chimie căci nu se putea ob­ține cu acest procedeu de­cât nișce can­tități mici de acid carbonic. Mult mai tărfu­m énse profesorul dr. Wilh, Raydt în Hanovra găsi metoda de a fa­brica cantități mari de acid carbonic. Pro­­cedeul lui e forte simplu : Densul comprimă acidul carbonic spălat și uscat, cu ajutorul unor pompe în nisce căzănele din ce în ce mai mici, ast­fel că, ajuns la temperatura de +0 și la presiu­nea de 36 atmosfere trece în stare li­quidâ. Firma Kurnheim et C-nne făcu după principiul lui Raydt oă fabrică pentru pre­pararea acidului carbonic liquid, iar acum câți­va ani trecu sub direcțiunea unei so­cietăți. Acesta fabrică produce afii pentru Germania în fie­care fi­ 80 de flacone a 8 kgr., adică 640 kgr. pe fii de acid car­bonic. Conservarea acidului carbonic cere să îngrijire forte mare. El se introduce în vase de oțel călit, cari la partea superi­­ora are un sistem forte solid de al închieri FOIȚA ROMANULUI 31 IULIU 28 UN OM DIN DIUA DE ADI Romani de un Contimporan F PARTEA II. VIII. «Noi trebuie sa ne temem de conta­giunea fiicelor nóstre cu exemplul univer­sal. Suntem noi vr’uă dată asigurați că se vor păzi ele singure în contra atrage­rilor cari nu le cunoscem din nainte mă­­sura și al căror bărbați nu vor iei în ge­neral să le preserve, pentru că vor pro­fita de același porniri la alte femei din lu­mea lor, aceia ce le va permite d’a con­tinua în căsătorie prin răbdare ? Banii sunt prea mult considerați, în țara nostră, ca un instrument de plăcere. E periculos pentru ținerile bogate cari nu se gândesc de­cât ca sâ se distreze... și nu sunt trei­­fieci și șase de feluri ca cine­va sâ se distreze; în fond, e tot­dea­una aceiași, ceea­ ce variază, sunt accesoriile, e ca­drul, decorul, însoțirea... E că motivele mele pentru cari prefer­­ă căsătorie englezescá și acesta trebue Jacqueline­ d’a face cu mine în fie­care an, traversarea mânecei.» I Era net categoric, ascultătorul n’avea tre­buință ca sa reînoiască cererea pentru ca să pătrunfia importanța secretă ce-i da fără îndoială. Cu tote acestea, într’un dimineța pe când d’Estreville eșea din hotelul de Wolvereins, împreună cu Lemagre, care fusese trimis pentru ore cari comunicațiuni ce trebuiră se facă pe la m­­are, ambițiunea tânărului fu direct cerută de uă voce raționabilă. Cei doi camarazi­ vorbiau de una și alta, privind cartierul Bursei, pe un timp deli­­cos din Main, când se întîlniră, pe tro­­tarul din strada Royale, cu domnișora Jacqueline ducându-se acasă pe jos cu d-na Faverot. Tânăra fată sglobie, veselă, le trecuse deja înainte când recunoscu pe Fabien. Ea se opri scurt, se întorse îna­poi și’i strînse mâna, prelungind dem­on­­strațiunea mai mult de­cât era de rigore. S’ar fi fu­s că ea simțea uă plăcere făcând pe trecători se întorcă capul și sa facă pizma și p’acela pe care’l favorisa c’uă prietenie atât de espresivă. D’Estreville se simți jenat, Lemagre­­nse era încântat. — S’asculta, ascultă, fiise el luând la braț pe tovarășul său üupe cel din urmă salut, se înfierbântă, soui? Tâine ce ești! Te plângel mai adinâuri că afacerile sunt puțin ademenitore, că sunt uă mulțime de pungași la Bursă, și că n’ar putea s­’i gonesc, căci s’ar despopula acest monu­ment, și eu care tinem dansul ca un prost. Dér p’un miă de draci 1 sunt mult mai pre­jos de­cât tine. Alt­e prietene, zeul care ți’l doresc este a te vedea isbutind în a­­césta afecere. Ș’o se isbutești, sunt sigur. E atinsă mititica, mĕ prind. Mă pricep în acestea: tot ast­fel mĕ privea acum cinci ani, și nevastă-mea. Dar dânsa n’avu de­cât ochii cari mĕ făcu sé mĕ hotărăsc. — Sa ascultă ! întrerupse Fabien, nu ’ți băga în cap ast­fel de prostii. Ș’apoi nu pe dânsa o iubesc eu... — Se pate, dar ea este amabilă, ș’o vei iubi... Gândeștete. Ai fi un nebun!... Ele se puse pe gândit la considerațiuni de interes general, mai mult filosofice de­cât sentimentale, și ast­fel după cum îi plăcea se producă pentru a’și sprijini teza­rea favorită a căsătoriei opulente. Săra­cul băiat exagera importanța banilor în viață și mai ales în căsătoria modernă, până în puntul că ascultându’l s’ar fi dre­­fint că e un sceptic în profesiunea cre­dinței sale. Dar, cum isprăvi teoria, găsi vorbe și argumente tecnice cari erau de natură d’a impresiona pe auditorul său. — De­sigur, fi­cea ei, nu vei scăpa fe­ricirea din mână. Copila asta ’și a pus în cap ca sé te ia de bărbat, ș’o vei lua. Cine­va nu face pe Iosef cu fetele tinere,... afară numai décâ n’o bănuești ca e în stare să se agațe de palele tuturor bărbaților. Dacă te-o vrea ea, te va vrea și tata-seu; voi fa­ce mai mult, voind să faci pe grecii îți vei compromite fără dor și póte situațiu­­nea mea. Las’o se vie dânsa, n’o împinge. Ș’apoi asta nici n’ar fi bine din partea tea. Dar nici n’o respinge ar fi prost lucru și nedibacia. Tu ești fericit, ai un noroc grozav, nu te lăsa. In viața totul vine pe rând. Tatăl a început prin ați face ferici­rea, fiica o va isprăvi; dacá se va însăr­cina dânsa să’ți completeze fericirea unde venii râul ? Tu ai păstrat din dragostele téle de țâră uă provisiune de vag în su­fletul teu, dă d’o parte secătura asta față cu domnișora Jacqueline de Wolvereins: cel puțin nu vei fugi de calea pe care ai intrat, ci din contră. Poți să mé crezii,că nu sunt de­cât omeni de felul meu cari sa dea consilii practice. N’am scrut nici uă dată să ma conduc, este adevărat, dar sunt un logic de prima ordine, pentru că viața îmi a deschis ochii și că neavând să’mi mai caut drumul, pentru c’am cântut, în primii mei pași, într’uă grupă de unde nu se mai ese de loc, nu mai pot de cât să privesc mergând pe cei­l­alți. Ai ne­voie de amor­ ea pe una care sâ te con­ducă, în loc d’a lua pe una care să te conducă, în loc d’a lua pe una care sâ te tîrască. Aceia ce ți se oferă e de prima alegere, din tóte puntele de vedere se pate fa­ce, fără exagerație, că lâdifa are ochii frumoși. Iubesc e-o... Ed­­ da ai nevoie de amor. E câ­mâ pe mine, înainte de a’mi alege profesiunea de reclamagiu în ver­suri pentru parfumuri și financiari am voit să mă fac gazetar. M’am lăsat să fiu desgustat numai de­cât, pentru c'am aflat că directorul meu, care organizase­ră campanie turbată, în finalul său, în contra pungășiei europene după malurile Mediteranei, nu se constituise ast­fel ca tutore al moralei publice și interna­ționale de­cât pentru ca sâ pue mâna pe uă prima cam sdravănă pe care o cerea cu obstinațiune și pe care i-o refuza chiar, dar isprăvi prin a i-o da, în urma căreia dintr’uă fii în alta se preschimbă în libe­ral indiferent. Lucrul acesta ma scârbi, șî mă lepăda!. Am făcut să prostie énse. De­vin­e dér ginerile lui, și-ți va da rețeta fiicei sale. Lui Fabien i se părea straniu că Le­magre îi vorbea ast­fel; cu tóte acestea nu’i displăcea. Din fericire, cornitele de Wolvereins era un stăpân faimos, rece în concepțiune, îndrăsneț în esecuțiune, fără scrupule mes­chine, dar și fără cinism care nu era la locul său. Prudent­ense, neuitând că hâr­tia n’are oă valore proprie, și că valorea factice n’ar putea fi d’uă lungă durata, în­­demânatec a disimula mâna sea, care se simțea fără ca sé fie vâflată într’ua mul­țime de combinațiuni îndrăsnețe, — de și­licite, — de unde averea eșea mărită și fără ca numele său să figureze. Acesta pru­dență, de alt­fel, îi era impusă de situațiu­­nea s­a politică. Din cabinetul sca d, de Wolvereins nu vorbea de loc de­cât de afaceri și bani, în salon, în schimb, nu vorbea de­cât de po­litica și lucruri lumesc­. El avea tactul d’a înțelege pene la ce punt se pute întinde uă conversațiune, și ast­fel se grăbea imediat ca se schimbe vorba îndată ce venea vorba despre fi­nance în salonul său. Intr’uă sera, la cinci ceasuri, domnișora Jacqueline primi pe amb­ele sale, cari e­­rau d’aceiași pastă cu dânsa. Era un spec­tacol curios și dulce d’a vedea acea tine­rețe care vorbea într’una gesticulând și is­­bucnind în rîsete. D. de Volnereins, care se întorsese, deschise ușea cabinetului său. Iubea ca s’auda acel zgomot și a se pri­veghea căci nu’i plăcea presința câtor­va mame spânturatice ca și progeniturile, a­­sigurând-o forte imperfect. — Ah! Tată! strigă Jacquelina. Cine era cu d-tea ? — D. d’Estreville, râspunse cornnțele. — Cred c’ar fi putut veni ca se me sa­lute. — Venise pentru afaceri copila mea... Fie­care lucru își are timpul său. El avea tonul cam aspru care nu’i era obicinuit când vorbea cu frica lui. — d’Estreville este un tânar forte dis­tins, pronunță c’un aer de competință, una din adolescentele care ședea lângă cămin, c’un cușcă de ceai în mână. — Și c’un figură forte plăcută, adăogă uă altă tânără, Henry Rabusson. (Urmare în No. viitor).

Next