Romanulu, iulie 1887 (Anul 31)
1887-07-31
662 SCIRI D’ALE DI LEI Monitorul Oficial de astafii publică regulamentul pentru promoțiunea școlarilor din scalele primare rurale. * Direcțiunea căilor ferate aduce la cunoscința generală că esamenele de admitere la scala de mișcare a direcțiunei căilor ferate române nu se vor ține la 1 Septembre ci la 1 Octombre a. c. st. n. ; cursurile regulate vor începe la 15 Octombre a. c. st. n., iar cererile pentru înscrierile între concurenți se vor primi până la 20 Septembre a. c. st. n. * * * Cu începere de Luni, 20 Iuliu (1 August st. n.) se înființază un serviciu direct între Bucuresci și Constanța, prin Călărași. Trenul va pleca din Bucuresci la 7 ore de dimineță, Lunea, Mercurea și Vinerea și va sosi în Constanța sera. Din Constanța va pleca tot dimineta în tote Marțile, Joile și Duminicile și va sosi în Bucuresci la 8 ore sera. * * * Cunoscutul procuror general de pe lângă curtea de apel din Galați, d. C. Sârăjanu, se află în capitală. * * * S’a acordat d-lui căpitan Condă Constantin, atașatul nostru militar la Viena, înalta autorizațiune de a primi și purta însemnele de cavaler al Legiunei de Onore, ce i s’a conferit de către d. președinte al Republicei Francese. * * * D. Teodor Boian este numit în postul onorific de epitrop la spitalul filial din Botoșani, pendinte de epitropia spitalelor casei stulul Spiridon din Iași. * * * Se asigură că d. Cortazzi în curând nu va mai fi prefect la Dorohoi. * * * Din Galați se comunică că în ziua de 15 Iuliü c.. carcul turcesc încărcat cu 300 chile porumb al d-lui L. Embirico, pe când manevra a acosta la vamă spre a descărca s’a înecat, dându-se grabnice ajutare a reușit a scăpa parte din marfă forte udă. Paguba se urcă la 150.000 lei, și a fost asigurat numai porumbul la Dacia România, iar calcul nu este asigurat. * * 4c La congresul higienic și demografic, ce se va ține în acest an în Viena sub protectoratul principelui de coronă Archid, Rudolf, vor lua parte peste 700 de medici de mai tote ramurile și de la mai tote poporele culturale de pe pământ. Dintre medicii Români iau parte d-nii d-r. Babeș și dr. Felix, ambii profesori la facultatea de medicină din Bucuresci. * * * La comuna Domneștii mari, săpandu-se un mal s’au găsit o mulțime de monede romane de argint de pe timpul lui Antonius Pius. * * * Ni se scrie din Belgia că doui tineri români au trecut cu mare succes esamenile de drept înaintea facultății din Gând. D. Constantin Gărdăreanu s-a distins printre 40 candidați în esamenul 1 de doctorat , iar d. Alecsandru Constantinescu în candidatura în drept. Ambii candidați au fost felicitați de juriul examinator. Felicităm la rândul nostru pe compatrioții noștri arândule același succes la esamenele viitore.* Compatriotul nostru d. Lazar Edeleanu, a susținut la 18 iuniu cu deplin succes tesarea de doctorat la facultatea filosofică din Berlin. Teza tratată despre unele derivate ale acidelor phenylmethacrylic și phenylisobuteric. Felicitările nóstre. * * CURIERUL BĂILOR Balul de Duminecă, de la Balta-Alba, a fost frumos și a ținut pene la fiină, de aceia băile calde de nămol s’au luat tormiia. Printre lumea sosită săptemâna asta putem cita pe d-na și d-s Dra Xenopol, pe d-na și d. Donescu, prefectul de Râmnicu- Sârat, cu familia, d. inginer Iorceanu, d. advocat Stătescu, d. Periețeanu cu familia, d. Stanescu, d-na și d. Similache și alții. Tata fiiua se cântă la Balta-Albă și e plimbare pe aleea cea mare. ROMANULU 31 IULIU 1887 UN ABUL DE PUTERE Se comite failnic de tribunalul nostru, prin faptul că execută pe cetățenii români și streini aflați pe teritoriul României, pe temeiul unor sentințe judecâtoresci date în țări streine. Art. 374 din pr. Civ. prescrie că hotărîrile judecătoresc, date în țară străină, nu se vor putea esecuta în România decât în modul și în limitele, cum și hotârîrile judecătoresce din România se esecută în acea țară, după ce vor fi declarate esecutorii de către judecători competing români. Art. 11 din Constituțiune fiice: «toți «streinii aflători pe pământul României se «bucură de protecțiunea dată de legi personelor și averilor în genere». Art. 104 din Constituțiune : «nici uă «jurisdicțiune nu se póte înființa de cât «numai în puterea unei anume legi». Art. 155 Cod. pen. : «Ori-ce funcționar care, de la sine, în «contra legei, fără competință și fără a «mi fi nocită hotârîre a autorității competente, va deposita pe un particular, se va «pedepsi cu închisore și se va declara ne«capabile de a ocupa funcțiuni publice de «la un an penă la trei ani». Vom arăta mai inteia în puține cuvinte cum se procedeza de judecătoriile strâine în judecarea căușelor dintre cei supuși jurisdicțiunei lor, contra locuitorilor din România, nesupuși jurisdicțiunelor. Vorbim aci despre procedura tribunalelor din Austria, căci în Mehedinți n’am avut ocasiunea a vedea punându-se în esecutare decât hotărîri pronunțate în Austria. Un supus al imperiului austriac și șefiétor într’u comună situată în acel imperiu, având uă pretențiune contra unul locuitor din România, isesisézá autoritatea judecátoresca a locului locuinței sale, care citeza îpe pârîtul prin agenți consulari, daci se află residând un atare agent în comuna unde reșade pârîtul, iar în locurile unde atari agenți lipsesc procedura chemării se îndeplinesce adesea prin autoritatea nostră administrativă. Fără sâ aștepte dovada de primirea citațiunei, autoritatea judecatoresca streină numesce pe un avocat înscris în circumscripțiunea sa ca curator, ca sé represinte în judecată pe intimatul șefiâtor în România. Forte rar se întâmplă ca avocatul-curător să cară clientului său informațiuni și indicarea mijilacelor de drept și de fapt, prin care ar crede că s’ar putea apâra, și când se întâmplă câtevă dată că un avocat-curator sâ se adreseze clientului său, o face spre a’i cere în prima linia plată, după uă notă de espense (Expensen-Note) iar de mijilacele de apărare ce i se comunică nici voes ce se ia notiță. Cunoscem un cal, unde un locuitor din Slatina a fost chemat de tribunalul din Praga spre a se presinta ca pârît, într’uă judecată ce un fabricant a pornit contra dânsului. Avocatul numit ex officio a scris defendorelui să’i trimită plata mandatului impus, împreună cu un memoriu. Defendarele ’s trimise și bani și memoriü, der 1vil ? Nu crede d-sea că judecătorii amovibili, când în puterea declarațiunei sale declar sentințele austriace de executorii, pronunță cu acest chip sentința, nu în numele legii, ci în numele Ministrului ? Nu crede d-sea că procedând astfel, toți locuitorii din România perd dreptul la protecțiunea legilor române, sunt sustrași contra voinței lor, de la judecătorii ce-i sunt dați de legi, înființându-se— fără o anume lege — că jurisdicțiune exotică, comisiunii și tribunale estraordinare ? Căci, cine ne garanteza că acele sentințe austriace vin măcar de la autoritățile austriace regulat instituite, de îndată ce tribunalului de destins a cerceta origina lor, deci li se pute aplica măcar principiul de locus et legis regis actum? Dar, deci un cetățen, mai zelos de drepturile sale cetățenesc și firești, ar da pe ușă afară pe un portărel care vine să’i calce domiciliu spre a’l deposeda pe nedrept din averea mea? Și resistența cetățenului este legitimă, când cineva, fie acela chiar un agent public, se introduce în domiciliul său, fără a avea un mandat al legei! Va cere d. ministru de la tribunal pedepsirea cetâțanului, care a oprit pe portărelul de a comite delictul abuzului de putere, prevefttit la art. 155 din codul penal? Noi nu credem că s’ar putea găsi un singur judecător, chiar din aceia cari au avut slăbiciunea de a învesti sentința nemțescă cu formula executoriă, care se condamne pe un cetățhn, ce n’a făcut alta decât de a esercita dreptul de legitima apărare ? înțelegem posițiunea statului mic, care n’a avut — norocul a’și menține neutralitatea ce i-a fost garantată prin tractatul de Paris; înțelegem datoria ce, mic și mare, avem să ne năbușim aspirațiunea ca să nu debordeze măcar cu ocaziunea unui toast, spre a nu indispune pe noul vecin; înțelegem, că sub protestul de epizotie bunul vecin se opresc intrarea pe teritoriul său a vitelor nóstre, în contra convențiunei formale ce a avut cu noi, și apoi tot el să se supere când un ministru român își permitea a’șî versa focul printr’uă trasă intercalată într’un act solemn. Nu înțelegem cnse că un ministru, un Stătescu, se prefacă printr’uă singură ordonanță, tóte tribunalele țârei în birouri de înregistrare a sentințelor austriacești, expunând averea cetățanului român la bunul plac al străinului ! Presa română, deputați și senatori, fie din orice culore politică, sunt datori a pune cuvântul lor autorizat, ca acest abuz de putere să înceteze cu uă oră mai ’nainte. Se îndatorăm cu toții pe d. ministru, criticând cu asprime — dar cu demnitate — procedarea mea, ca și d-sea se potă spune puternicului vecin : N’am ce mă face, íntréga era mé desaprobă, trebue să desființăm îndată declarațiunea cu pricină, căci națiunea face, că statul care renunță la dreptul său suveran de a face justiție, numai el, acasă la dânsul, un asemenea Sfat nu merită a fi, pe soția acestuia, d-na Emilia Calcantraur, soțul fiind absent, au violat domiciliul,lau maltratat și târît la poliție pe d-na Calcantraur. Tot orașul a fost pus în piciure și fără intervenirea rudelor și a vecinilor, pacienta ar fi stat fată noptea arestată la poliție. In timpul nopței s’au făcut mai multe perchizițiuni domiciliare, s’au arestat și bătut slugile d-lui Calcantraur. Aceste infamii au fost așternute în telegrame și plângeri adresate M. S. Regelui, ministrului de interne și justiție, procurorului general de la Iași, Vasile Calcandaur, unde negăsind decât în motivele sentinței Beweggründe, nu s’a trecut, măcar pentru scăparea aparințelor, un singur mijloc din cele incicate în memoriu. Sub guvernul conservator, pe când nu se încheiase convențiunea comercială între România și Austria, hotârîrile din Austria se esecuta la noi în virtutea unei declarațiune de reciprocitate, semnată de miniștrii ambilor state respective. Aceste declarațiuni neavând putere de lege în nici unul din aceste state represintate de miniștrii declaranți, n’au fost respectate nici uă dată de tribunalele nóstre, ori de câte ori cetățeanul român condamnat a făcut uă contestațiune contra eșecuțiunei ce era să i se aplice.Tolu cunoștem un caz măcar, ca guvernul conservator se fi făcut vr’uă observațiune tribunalului care respinse cererea de esecuțiune, contestată de partea pârâtă. La 1876, încheinduse între Austria și România oă Convențiune comercială pe temeiul unei legi, votată de Corpurile legiuitore ale ambelor state, se prevéstuse într’însa, între altele, ca sentințele ce se vor pronunța într’un stat să fie esecutorie în cellalt stat, in care partea condamnată se află locuind, după ce ea va fi esaminată de trib. competint deca întrunesce însușirile unei sentințe susceptibile de a fi esecutată. Și totuși, în plinul regim convențional, în scurtul interval cât a stat C. A. Rosetti ca ministru ad-interim la oficiul esternelor, densul printr’uă notă trimisă ministrului de esterne al Austriei i-a spus verde că e dispus a recurge la represalii, ne mai lăsând de aci înainte a se esecuta în România hotărîrea unui trib Austriac, de vreme ce autoritățile respective austriace n’au esecutat nici uă dată sentințele românesce, afară din puține casiuri în care cei condamnați s’au supus de jbuna lor voe la plată. Rosetti înse, puțin timp a stat la ministerul de externe, de ‘aceia disposițiunile sale de puțină durată s’au bucurat. In fine, cei fiece ani de aservirea nóstră economică trecură, și un resbel vamal cu tendința de înăsprire a luat locul regimul convențional de uădiniora între noi și vecinul imperiu, un resbel care s’a dovedit că e mult mai păgubitor pentru dânsul decât pentru noi, care ar putea deveni chiar de imens folos decá am reînființa porturile france. Cine ar fi putut crede că guvernul liberal, fără lege , cu violarea veghiată a constituțiunei, fără măcar ca utilul să justifice lipse justului, se esteritorialiseze domiciliul românului, se edicteze esproprierea lui, de câte ori un austriac al voi să pună în esecuțiune contra unui 'Scipuferd«' mân uă sentință dată contra lui de alții decât de judecătorii săi firești?! Mai mult, sentința austriacă este nu numai asimiliată cu aceia care emană de la autoritatea judecátoresca națională , dar i s’a mai dat privilegiuri pe care nu le are cea națională ! Supusului român, când voesce să pună în esecuțiune un titlu judecătoresc, nici ușa tribunalului nu i se permite a deschide, înainte de a plăti tacsa de timbru, de portăreț și de publicațiune oficială. Tote aceste oficii, ministrul le-a pus la disposițiunile austriacului în mod gratuit, căci numai în cazul când din esecuțiunea se realiseza despăgubirea pretinsului creditor austriac, se reține din banii încasați plata acestor facse, altfel statul, portărei și administrațiunea fiiațelor român păgubiți. E bine, nu crede d. Ministru că, cu acest mod d-sea a pus autoritatea d-sele personală în locul legii, dând instrucților și deslegărilor ministeriale uă forță pe care ele nu mai pot avea față cu art. 1912 din cod. civil și 740 din procedura codului d e Gazeta Severinului) ----- ii— -W — —-------- SĂLBĂTICIILE DIN DOROHOI Perchisițiunile domiciliare. — Arestarea d-nei Calcandraur. Un fapt deuă sălbăticie care caracterisă pe cârmuitorii noștrii este comunicat Națiunei. In orașul Dorohoiu, în noptea de 13—14 Iuliu sbirii polițienesci, ajutați de forța publică, au intrat noptea în domiciliul d-lul ȘCOALA DIN RUGI Ni se comunică din Rugi (Gorj) că școla în anul cursul anului, a fost frecventată de 58 băeți și patru fete, elevii promovați din cele șase clase 43 ; un elev a absorbit cursurile. Școla e înființat în Ianuarie 1884. In ziua de 29 Iunie, la împărțirea premiilor, s’au oferit cărți elevilor meritoși de urmatorele persone : primăria locală cărți și condee în valore de 10 lei ; județul Gorj in 9 cărți d’uă mică valore; domnii . Ion Marcan, preotul comunei anume Lázár Bârdan și domnul Nicolae Oprișescu din comuna Cartin, membru în consiliu județian, au oferit cărți didactice și alte obiecte, necesare copiilor silitori și săraci. ESAMENUL FETELOR România vorbind despre examenul fetelor preparate pentru licsa spune : Péné afii fetele nu scri încă care a reușit, care nu a reușit, și nu vor putea sei puné la 1 August; căci, deși péne atunci póate ca actele să fie trimise de președintele comisiunii, totuși ele vor fi ascunse în sertarul secretarului general, care nu póte să le încredințeze altui subaltern decât anume unuia, care e în concediu acum până la 1 August. Astfel, bietele copile nu sciü la ce materie să se prepare pentru Septembre, când se vor ținea esamene pentru corigenți, întrebăm : ce sunt tote acestea, deci nu, piedici puse dinadins de d. Sturdza mersului învățământului liceal al fetelor ? In fața unor asemenea acte, noi credem că numai singuri părinții sunt în drept și datori a face să intre în ordine acest ministru. Ei, cari cei d’anteii au interesul de a fi ingrijați de instrucțiunea și prin urmare de viitorul copiilor lor, nu trebuie să stea impasibili față cu piedecele imprimate ce se pun viitorului fiilor lor. -------- — «IU 1 -------- FURT CU SPARGERE Ecă ce citim în Liberalul din Iași . In fiiua ee 12 curent s’a comis un furt cu efracțiune din cele mai îndrăsnețe în comuna Galata aprope de Iași. Pe când domnul și domna Goldhamer proprietarii fostei vil Harisiade, situată pe dealul Gălățel se duseră să facă uă visită în apropiere, între orele 3 și 5 din fii, un om din ogradă înarmat de un topor și încercând mai ántâia să stranguleze pe uă servitore, au spart ușa casei, și intrând în odaia de culcare a stăpânului său a forjat saltarul unui biuron și a luat 2700 lei în bilete ipotecare, furând și alte obiecte și hârtii de valore. Apoi amenințând cu mortea pe servitore a dispărut printre vii. Făptuitorul este rus de origină, se numește Simion Nicolae I și avea alți două tovarăși ruși cari pândeau prin împregiurimi. Hoțul e de statură naltă, robust, blond și spân la față, având puține mustați. Banii, hârtiile și lucrurile furate sunt cele urmatore . Două mii lei în bilete de 20 lei ; un portofel de piele negru cu mai multe despărțiri în care se aflau alți 700 frânei tot în bilete de banca, precum și alte chitanțe de valore și doua fotografii; un granta de piele în care se afla uă crența in valore de 12,500 lei, subscrisa de def. Elena Bașota; un act de cumpărare a viei; șase chitanțe de plata banilor prețul acestei vii ; șase chitanțe ale portăreilor de la Dorohoiu ; un pușca mica cu doua țevi încrustata cu litere de aur cuvintele urmatore: «auf der mauer von Rotendorf»; un iatagan cercezesc cu manuchiul montat in argint și email negru; șase linguriți și un polonic de argint; un medalie mare aurită, un portofel conținând un sunet de 170 lei subscris G. Sultanovici, și alte multe chitanțe de contribuțiuni și fondaj. CURIERUL SCIINȚIFIC Acidul carbonic (CCS) liquid și întrebuințarea lui pe taremul tehnic. Fiindu-mi imposibil de a trata într’un mod complet acest subiect important, nu voiü mulțumi a espune cele mai de căpetenie felose ale acestei industrii noui care în câțiva ani a progresat atâta încât a întrecut tote așteptările nóstre. Acidul carbonic, un gaz compus din două atomi de oxigen și un atom de carbon, e un corp pe care o găsim pretutindeni în natură. Daci urmărim acțiunea lui în natură găsim că dânsul are u mare acțiune asupra carbonatelor din interiorul scortei terestre, le face solubile în apă, și transportate apoi de acesta la distanțe mari unde servă de masă la noui formațiuni. Planta suge prin rădăcină apa ce conține acidul carbonic, separă carbonul de oxigen, întrebuințază pe cel d’antenü pentru formațiunea a noui celule iar pe cel d’al doilea îl redă aerului atmosferic care la rândul lui se combină cu oxigenul aerului formând din nou acid carbonic. Precum se vede juca acest gaz un rol forte mare și de aceia încă de mult se gândiră unii cum să’l producă în mari cantități și să’l aducă comercialui. Pentru a putea conserva cantități mari de acid carbonic în spațiuri mici, el trebue comprimat și încă așa de tare penă va trece în stare liquida sub formă de picături. Compresiunea gazelor și în special a acidului carbonic a fost studiată de mai mulți fisici și «Davy» și «Faraday» reușiră a-l condensa sub formă de picături chiar prin presiunea gazului care se producea mereu în nișce țevi îndoite de cupru. Dar acesta metodă era numai privilegiul laboratoriilor de chimie căci nu se putea obține cu acest procedeu decât nișce cantități mici de acid carbonic. Mult mai tărfum énse profesorul dr. Wilh, Raydt în Hanovra găsi metoda de a fabrica cantități mari de acid carbonic. Procedeul lui e forte simplu : Densul comprimă acidul carbonic spălat și uscat, cu ajutorul unor pompe în nisce căzănele din ce în ce mai mici, astfel că, ajuns la temperatura de +0 și la presiunea de 36 atmosfere trece în stare liquidâ. Firma Kurnheim et C-nne făcu după principiul lui Raydt oă fabrică pentru prepararea acidului carbonic liquid, iar acum câțiva ani trecu sub direcțiunea unei societăți. Acesta fabrică produce afii pentru Germania în fiecare fi 80 de flacone a 8 kgr., adică 640 kgr. pe fii de acid carbonic. Conservarea acidului carbonic cere să îngrijire forte mare. El se introduce în vase de oțel călit, cari la partea superiora are un sistem forte solid de al închieri FOIȚA ROMANULUI 31 IULIU 28 UN OM DIN DIUA DE ADI Romani de un Contimporan F PARTEA II. VIII. «Noi trebuie sa ne temem de contagiunea fiicelor nóstre cu exemplul universal. Suntem noi vr’uă dată asigurați că se vor păzi ele singure în contra atragerilor cari nu le cunoscem din nainte măsura și al căror bărbați nu vor iei în general să le preserve, pentru că vor profita de același porniri la alte femei din lumea lor, aceia ce le va permite d’a continua în căsătorie prin răbdare ? Banii sunt prea mult considerați, în țara nostră, ca un instrument de plăcere. E periculos pentru ținerile bogate cari nu se gândesc decât ca sâ se distreze... și nu sunt treifieci și șase de feluri ca cineva sâ se distreze; în fond, e totdeauna aceiași, ceea ce variază, sunt accesoriile, e cadrul, decorul, însoțirea... E că motivele mele pentru cari preferă căsătorie englezescá și acesta trebue Jacqueline d’a face cu mine în fiecare an, traversarea mânecei.» I Era net categoric, ascultătorul n’avea trebuință ca sa reînoiască cererea pentru ca să pătrunfia importanța secretă ce-i da fără îndoială. Cu tote acestea, într’un dimineța pe când d’Estreville eșea din hotelul de Wolvereins, împreună cu Lemagre, care fusese trimis pentru ore cari comunicațiuni ce trebuiră se facă pe la mare, ambițiunea tânărului fu direct cerută de uă voce raționabilă. Cei doi camarazi vorbiau de una și alta, privind cartierul Bursei, pe un timp delicos din Main, când se întîlniră, pe trotarul din strada Royale, cu domnișora Jacqueline ducându-se acasă pe jos cu d-na Faverot. Tânăra fată sglobie, veselă, le trecuse deja înainte când recunoscu pe Fabien. Ea se opri scurt, se întorse înapoi și’i strînse mâna, prelungind demonstrațiunea mai mult decât era de rigore. S’ar fi fus că ea simțea uă plăcere făcând pe trecători se întorcă capul și sa facă pizma și p’acela pe care’l favorisa c’uă prietenie atât de espresivă. D’Estreville se simți jenat, Lemagrense era încântat. — S’asculta, ascultă, fiise el luând la braț pe tovarășul său üupe cel din urmă salut, se înfierbântă, soui? Tâine ce ești! Te plângel mai adinâuri că afacerile sunt puțin ademenitore, că sunt uă mulțime de pungași la Bursă, și că n’ar putea s’i gonesc, căci s’ar despopula acest monument, și eu care tinem dansul ca un prost. Dér p’un miă de draci 1 sunt mult mai prejos decât tine. Alte prietene, zeul care ți’l doresc este a te vedea isbutind în acésta afecere. Ș’o se isbutești, sunt sigur. E atinsă mititica, mĕ prind. Mă pricep în acestea: tot astfel mĕ privea acum cinci ani, și nevastă-mea. Dar dânsa n’avu decât ochii cari mĕ făcu sé mĕ hotărăsc. — Sa ascultă ! întrerupse Fabien, nu ’ți băga în cap astfel de prostii. Ș’apoi nu pe dânsa o iubesc eu... — Se pate, dar ea este amabilă, ș’o vei iubi... Gândeștete. Ai fi un nebun!... Ele se puse pe gândit la considerațiuni de interes general, mai mult filosofice decât sentimentale, și astfel după cum îi plăcea se producă pentru a’și sprijini tezarea favorită a căsătoriei opulente. Săracul băiat exagera importanța banilor în viață și mai ales în căsătoria modernă, până în puntul că ascultându’l s’ar fi drefint că e un sceptic în profesiunea credinței sale. Dar, cum isprăvi teoria, găsi vorbe și argumente tecnice cari erau de natură d’a impresiona pe auditorul său. — Desigur, ficea ei, nu vei scăpa fericirea din mână. Copila asta ’și a pus în cap ca sé te ia de bărbat, ș’o vei lua. Cineva nu face pe Iosef cu fetele tinere,... afară numai décâ n’o bănuești ca e în stare să se agațe de palele tuturor bărbaților. Dacă te-o vrea ea, te va vrea și tata-seu; voi face mai mult, voind să faci pe grecii îți vei compromite fără dor și póte situațiunea mea. Las’o se vie dânsa, n’o împinge. Ș’apoi asta nici n’ar fi bine din partea tea. Dar nici n’o respinge ar fi prost lucru și nedibacia. Tu ești fericit, ai un noroc grozav, nu te lăsa. In viața totul vine pe rând. Tatăl a început prin ați face fericirea, fiica o va isprăvi; dacá se va însărcina dânsa să’ți completeze fericirea unde venii râul ? Tu ai păstrat din dragostele téle de țâră uă provisiune de vag în sufletul teu, dă d’o parte secătura asta față cu domnișora Jacqueline de Wolvereins: cel puțin nu vei fugi de calea pe care ai intrat, ci din contră. Poți să mé crezii,că nu sunt decât omeni de felul meu cari sa dea consilii practice. N’am scrut nici uă dată să ma conduc, este adevărat, dar sunt un logic de prima ordine, pentru că viața îmi a deschis ochii și că neavând să’mi mai caut drumul, pentru c’am cântut, în primii mei pași, într’uă grupă de unde nu se mai ese de loc, nu mai pot de cât să privesc mergând pe ceilalți. Ai nevoie de amor ea pe una care sâ te conducă, în loc d’a lua pe una care să te conducă, în loc d’a lua pe una care sâ te tîrască. Aceia ce ți se oferă e de prima alegere, din tóte puntele de vedere se pate face, fără exagerație, că lâdifa are ochii frumoși. Iubesc e-o... Ed da ai nevoie de amor. E câmâ pe mine, înainte de a’mi alege profesiunea de reclamagiu în versuri pentru parfumuri și financiari am voit să mă fac gazetar. M’am lăsat să fiu desgustat numai decât, pentru c'am aflat că directorul meu, care organizaseră campanie turbată, în finalul său, în contra pungășiei europene după malurile Mediteranei, nu se constituise astfel ca tutore al moralei publice și internaționale decât pentru ca sâ pue mâna pe uă prima cam sdravănă pe care o cerea cu obstinațiune și pe care i-o refuza chiar, dar isprăvi prin a i-o da, în urma căreia dintr’uă fii în alta se preschimbă în liberal indiferent. Lucrul acesta ma scârbi, șî mă lepăda!. Am făcut să prostie énse. Devine dér ginerile lui, și-ți va da rețeta fiicei sale. Lui Fabien i se părea straniu că Lemagre îi vorbea astfel; cu tóte acestea nu’i displăcea. Din fericire, cornitele de Wolvereins era un stăpân faimos, rece în concepțiune, îndrăsneț în esecuțiune, fără scrupule meschine, dar și fără cinism care nu era la locul său. Prudentense, neuitând că hârtia n’are oă valore proprie, și că valorea factice n’ar putea fi d’uă lungă durata, îndemânatec a disimula mâna sea, care se simțea fără ca sé fie vâflată într’ua mulțime de combinațiuni îndrăsnețe, — de șilicite, — de unde averea eșea mărită și fără ca numele său să figureze. Acesta prudență, de altfel, îi era impusă de situațiunea sa politică. Din cabinetul sca d, de Wolvereins nu vorbea de loc decât de afaceri și bani, în salon, în schimb, nu vorbea decât de politica și lucruri lumesc. El avea tactul d’a înțelege pene la ce punt se pute întinde uă conversațiune, și astfel se grăbea imediat ca se schimbe vorba îndată ce venea vorba despre finance în salonul său. Intr’uă sera, la cinci ceasuri, domnișora Jacqueline primi pe ambele sale, cari erau d’aceiași pastă cu dânsa. Era un spectacol curios și dulce d’a vedea acea tinerețe care vorbea într’una gesticulând și isbucnind în rîsete. D. de Volnereins, care se întorsese, deschise ușea cabinetului său. Iubea ca s’auda acel zgomot și a se priveghea căci nu’i plăcea presința câtorva mame spânturatice ca și progeniturile, asigurând-o forte imperfect. — Ah! Tată! strigă Jacquelina. Cine era cu d-tea ? — D. d’Estreville, râspunse cornnțele. — Cred c’ar fi putut veni ca se me salute. — Venise pentru afaceri copila mea... Fiecare lucru își are timpul său. El avea tonul cam aspru care nu’i era obicinuit când vorbea cu frica lui. — d’Estreville este un tânar forte distins, pronunță c’un aer de competință, una din adolescentele care ședea lângă cămin, c’un cușcă de ceai în mână. — Și c’un figură forte plăcută, adăogă uă altă tânără, Henry Rabusson. (Urmare în No. viitor).