Romanulu, iulie 1887 (Anul 31)

1887-07-22

ANUL AL XXX-LE w «m­tt «WWW.'" . man Pentru tot ce privesce adminis­trațiunea Românului, abonamente, re­­înoiri de abonamente, schimbări de adrese, anunciuri, etc., etc. a se a­­dresa IO. Strada Nouă s­nde este instalat biuroul adminis­tra­țiunei nóstre, oi pentru tot ce privesce redacțiunea și tipografia Ro­mânului, 3. Strada Domnei. tó*.K^Q«iVA^-^^iBl»'jKj»/twrN«)KS3WIWía'.iT-íiW57>íÍ'W.;ií'ÍKOSIBCSSaffl 20 BANI ESEMPLARUL ■xnsrsmsțțr-'r BUCURESCI, 21 CUPTOR Odinidră, publicul român nu căuta a cunosce în tote amănuntele lor diferitele afaceri ale Statului; lăsa pe sema celor de la cârmă a le stu­dia, resolva și aplica. Cetățanul pri­­mia d’a gata și binele și răul, ne ți­­nând a sei cum au venit și unul și altul. Tăcere sus, supunere și apafiă jos. Astăzi, dorința de a sti, de a în­țelege afacerile Statului, chiar în păr­țile lor cele mai abstruse, face pe cetățanul luminat sau cel puțin cu­rios a judeca pe guvernanții unui Sfat constituțional după publicitatea ce ei dau actelor lor. Și cetățanul nu se înceta consi­derând publicitatea actelor ca una din probele cele mai favorabile re­­putațiunei unui guvern, pentru că publicitatea implică corecțiunea și onestitatea. Omul care înainteza cu fruntea senină în fața tribunalului opiniunei publice, și dă tuturor, pe cerute și secerate, tote amănuntele actelor sale publice, omul acesta nu pote fi de­cât onest și corect. E în folosul cetățenilor, dar este și în folosul guvernului constituțio­nal a guverna ast­fel în­cât, la ori­ce moment dat, socotela, starea și miș­carea ser­viciel­or publice să fie puse pe hârtie și adusă la cunoscința ce­tățenilor. Cât ar câștiga un guvern și câtă mulțumire nu ar simți cetățenii când, după cererea unuia, dă afacere pre­­care, nu bine cunoscută, dând loc la destăinuiri și alegațiuni greșite și pagubitere fie pentru țară în afară fie pentru guvern înăuntru, ar pute fi în­dată explicată, pusă pe ade­­văratu-i teren și adusă la cunoșcin­ța tuturor, și interesați și neintere­­­sați. Lucrul nu e imposibil, nu e din lumea visurilor. In Belgia tóte de­partamentele ministeriale sunt ast­fel alcătuite în­cât publicul are un timp anumit, fără a cere el, și în ori­ce timp, când cere, tate lămuririle ce doresce. In Francia și ’n Anglia cele mai multe din departamente preced în același fel. Este pentru ministru un fel de reconfortantă ușurare, un fel de descărcare față cu națiunea și cu con­­sciința sea publicarea unor acte, celor mai multe acte. Un ministru integru nu consideră drept îndestulătore apro­barea majorităței sale din parlament, ține și voiesce a se lăuda și cu aceia a națiune!, ultimul judecător. Deci, pentru a ajunge la acesta țintă, controlul ori­cărei afaceri pu­blice prin națiune, guvernanții fac a­­pel zilnic la publicitate. A fi gata în tot cosul se pui sub ochii cetățenilor ori­ce afacere, va sé­rică a ave servicii publice organi­­sate cu totul alt­fel de­cât sunt or­­ganisate serviciile constituționalului regat al României. La noi, după cum anul acesta în dese rânduri s’a observat, au fost o­ mulțime de afaceri cari au pre­ocupat forte mult și forte febril o­­piniunea publică. Vorbiau de ele cetă­țenii cu același foc cu care se ocupau de ale lor private ; se spunea asu­­pră-le și asupra guvernanților mii și sute ; tote nu erau nici spre lauda conducătorilor nici spre lauda afa­­cerei. In multe, aceste presupuneri s’au realisat ; erau curajul adevăr ; într’alte rânduri énse guvernul s’ar fî des vinovății de acusațiatiile 06 i se aduceau, décá s’ar fi hotărît a pune cestiunea pe tapet astfel cum într’adevĕr ea era tractată și con­dusă. Guvernul énse , în țara româ­­nescá, nu consideră publicitatea ca unul din factorii necesari și utili ai sistemei de guvernământ onest și corect. Guvernele la noi au fă­cut totdeuna publicitate cu d'a si­la , numai pentru cozurile pe cari legile le hotărăsc anume și spun că actul va fi nul de nu va fi adus la cunoșcința obștei, numai pentru acelea guvernul recurge la publicitate și spune atunci cu sgâr­­ceniă amănunte, ba încă în dese rânduri se încurcă astfel în­cât mai bine ar fi să tacă de­cât să dea a­­semenea nelămurite lămuriri justei curiosități a opiniunei publice. Cu acesta tăcere, cu acestă neschim­bată hotărîre de a nu da amănunte, și deci în acest h­aos de nesigu­ranță, tote suposițiunile sunt posibile și plausibile la adresa modului de guvernământ al actualilor cârmuitori. Vedeți deci ce relațiuni se stabi­lesc între guvernanți și guvernați • u­­nul, guvernamentalul, nu se cobora a da esplicațiuni, căci nu crede în priceperea alegătorului și disprețuie pe alegător; cel­ 1­alt, guvernatul, întorce guvernantului disprețul și nu se oboseșce nici o dată a spu­ne asupra celui ce ’i stă în cap tóte lucrurile, unele mai rele și mai negre de­cât altele. Și astfel, într’un stat cu regim constituțional, în care legile și tra­­dițiunile constituționalismului (cumț­ sunt acolo de unde am adus și noi7*­ acesta formă) preserin uă armoniă perfectă, uă cântărire zilnică a unora prin alții, un control reciproc,—se stabilesce dușmănia între guvernant și guvernat. Totdeuna bunele principie perver­tite în aplicațiunea lor, pricinuesc un reü și mai mare de­cât princi­­piele cari sunt rele prin însăși na­tura lor, aprins și au ars când cu ulița. Practică și cu bune efecte pentru viitor ar fi hotărîrea de a se reorganisa pompie­rii, de a se completa serviciul pompelor, de a se introduce și la noi mijilacele pre­ventive ce posed deja municipalitățile din străinătate. De când a ars Academia s’a dispus a se face acesta reorganisațiune a serviciului pompierilor; comisiuni, studii, voturi ale Camerei, credite suplimentare se puseră în mișcare. Pe urmă, ne mai fiind incendie însemnate, tote aceste mișcări scădură, se perdură, nu se mai vorbi nimic. Veni in­cendiul marelui otel de bulevard. Din nou cestiunea fu adusă pe tapet, dar ca și la început, tot, în deșert. Acum cu Botoșanii, Camerile fiind închise, guvernul nu mai fu silit a repeți pentru a treia oră faga­­duelile sale relative la pompieri. Nefiind că tace guvernul, cetățenii s’au ^hotărît a’l pune, în posițiune, pe cale de etițiune, se facă seva. Să­ vedem ce va eși din aceste petițiuni. De­pă cam dată, stim numai că incendiile se înmulțesc într’un număr îngrijitor. Avem onorul a aduce la cunoscința onor. minister și în deosebi onor. minister de interne ca în orașele Botoșani, Piatra, Ga­lați și Bucuresci incendiele vin unul după altul cu uă continuitate amenințâtore.» «Nu seim dăca ministerul are cunoscin­­ță despre aceste incendie precum și des­pre hotărîrile ce gata sunt să ia societă­țile române și st­ra­i­ne ,de a mui­ mai asigu­ra imobilele la noi în­­ ora; ne permitem a crede că afaceri de înalt interes politic și internațional a oprit pe consilierii Ma­iestății Sale de a afla că orașele ard; alt­­mintreri eu ne-am putu esplica nemișcarea și nepăsarea guvernului de a se face ceva, de a se reorganisa pompierii, de a se com­pleta serviciul pompelor.» Cam în acest stil, curat administrativ, cjice-sc că au venit deosebite plângeri și petițiuni la ministerul de interne. Noi, fi­rește, seim ca guvernul Maiestăței Sale are cunostința despre incendiile de la Bo­toșani, Galați, Piatra și Bucuresci; ne a­­ducem­ chiar aminte că, atunci când cu îngrozitorul incendiu din Botoșani, d. Ra­du Mihaiu, titularul ministerului de inter­ne, plecase subit pentru a duce primele ajutore. Graba aducere­ primelor ajutore e forte lăudabilă, dar nu asigură viitorul tuturor orașelor române de incendie. Și pro­bă e ne a fost Piatra, Galați și Bucuresci incendiele cari cu totu graba pusă de m­i­nistru a duce ajutore la Botoșani, tot s’au casa, când cu SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Paris, 20 Iulie. Un german anume Zangerle a tras trei focuri de revolver asupra d-lui Ritter, co­misar de poliție francez, la Pagny-sur-Mo­­sele. D. Ritter este rănit la braț. La interogatoriu Zangerle a declarat că a voit pur și simplu să omore un francez pre­care. Pesta, 20 Iul­iu D-nii Z. Stoianoff, Stoikoff, Sishmanoff și Mehmed Rushhdi au trecut astă­zi prin Pesta ducându-se la Kazanlîk. Constantinopol 20 Iuliu Se vorbesce cu stăruință despre că a­­propiabii­ remaniere ministerială,i se desem­­năză chiar Akif pașa ca președinte al con­siliului de Stat, ca viitor mare vizir. Paris, 21 iuliu. Incidentul de la Pagny-sur-Moselle nu va ocasiona explicațiuni diplomatice. D. Ri­tter va cere numai intervenirea justiției. Paris, 21 Iuliu. După corespondentul berlinez al diarului le Temps, principele de Bismark a decla­rat că candidatura principelui de Coburg este marta din naștere. Belgrad 21 Iuliu. Un ofițer în reservă, acuzat că ar fi răs­­pândit proclamațiuni îndemnând la rescolă poporațiunea din Bosnia și Herzegovina, a fost arestat. S-au descoperit în același timp urme de propagandă panslavistâ. Un mare număr de proclamațiuni revoluționare au fost confiscate. Pesta, și Iuliul. Se scrie din Viena oiarului Tester Lloyd că cestiunea pusă de compania Austro- Ungarâ de e^^erate, în privința stărei negocierilor pentru încheierea unui tractat de comercia cu România, i s-a răspuns din sorginte competente că nu e speranță ca negocierile cu România, atât de des că­­dute, să iasă în curând la bune resultate. Agenția Liberii. Delimitarea granițelor tur­­co-muntenegrene. Corespondinței Politice i se comu­nică din Scutari că comisiunea pen­tru delimitarea granițelor turco-mun­­tenegrene, cari era aprópe de ași sfârși lucrarea, iar a ajuns să nu dea de capăt lucrărilor. Delegații muntenegreni fac pre­­tențiuni pentru ore­cari locuri de pășune, cari în decursul negocierilor de până acum n’au fost de loc re­clamate de către Muntenegreni. Acum însă guvernul turcesc, lă­sând la uă parte cestiunea de drept, nu este în posițiune de a ceda bucă­țile respective de pământ Muntene­grenilor, pentru că se póte prevedea că poporațiunea albanesă nu se va supu­ne acestei cesiuni. In ori­cas ar tre­bui dar să se porte grije pentru li­niștirea poporațiunei. După cum se zice, comisiunea miestă, care s’a ți­nut în Berana va trebui să fie sus­pendată pentru cât­va timp și chiar disolvată. Membrii otomani ai comi­­siunei, în acest caz se vor reîntorce iarăși la Scutari. MOCIARY ȘI NAȚIONALITĂȚILE De curând a fost visitat Mocsary în Andoruk, comitatul Borsad, unde locuesce, de către redactorul Joei Borsad Miskolczi Közlöny, care a pu­blicat între altele urmatorele amă­nunte despre între vorbirea ce au a­­vut-o : Mocsary atribue căderea s­a la alege­rea din Neoplanta împrejurărei, că alegă­torii învoiți cu tendințele politice ale lui Polit n’au votat, pentru densul fiind că Polit și soții săi au declarat, că programa lui Mocsary nu consună cu programa lor. De altmintrerea prin resultatul alegerei din Neoplanta, Mocsary nu e sdruncinat în vederile sale de până acum. Chiar și până acum nu l’a condus vr’uă deosebită înclinare către naționalități ori vr’un u­­manism bolnăvicios, ci simplu interesul statului. El farte îngrijat de sorta națiunei maghiare și a statului. Nu se pute aștepta consolidarea statului ungar, când uă ju­mătate a poporațiunei sta pe picior de resbel fața cu cea­l­alta. Politica austriacă e forte bine învoită cu aceia că na­ționalitățile se ațîță tot mereu prin conti­nuele încercări de maghiarizare, căci ea va băga în buzunar fructele acestei acti­vități. Pot fi considerații naționaliștii ca omeni buni ori răi, acesta vedare cnsé nu e ertat să influențeze politica ce­e­a se urma față cu ei. Trebue sĕ trăim cu VINERI, 22 IULIU 1887 el, ori­ ce fel de ómeni ar fi, în acesta privință casé singurul mijiloc bun consta într’aceia, ca să se evite tot ce dă înte­meiată pricină la gravamine. Necontestabil­e, câ tot­d’auna vor fi nemulțumiți și agi­tatori, dar exclusiv cu privire la aceștia ar trebui să se validizeze privirea, că națio­nalitățile nu le poți mulțumi. Tot­d’auna se zice : poporul e bun, nu­mai agitatorii sunt răi indivizi. Dar nu trebue să se trăca cu vederea, ca marea masă a naționalităților se află cu totul în mânile agitatorilor, și adică numai de a­­ceea, fiind­că ei se pot provoca continuă la gravamine, la încălcări. Dacă straturile de jos ale naționalităților, care formăză marea masă a acelora, ar avea conșciința, că nu sunt încălcați, că nu’l amenință nici un pericol mai apropiat ori mai în­depărtat, atunei în zadar ar vorbi agita­torii. Dar legea de naționalitate din 1868 s’ar fi ținut acuzat în litera și spiritul ei, li s’ar fi smuls agitatorilor cele mai peri­­culose arme. De altmintrerea nici agitatorii nu țin la programele lor până la cea din urmă fată , se pote vorbi cu ei. Asta e u­ împregiurare importantă, căreia opi­­niunea publică nu’i dă atențiunea rece­­rută. Dacă ași fi fost ales de deputat în Neoplanta,­­Jlse Mocsary, acesta nu mi-ar fi impus fața cu naționalitățile nici un nouă îndatorire, care ar fi venit în coli­­siune cu simțămintele mele patriotice. Prin vorbirile și scrierile mele am făcut ser­vicii naționalităților, de aceia ele au vo­tat pentru mine și cu acesta eram achi­tați unii față cu alții. Mocsery declară în fine, ca cestiunea naționalităților e u o rană deschisă pe cor­pul națiunei, care cu mijiloce paliative nu se póte vindeca. Trebue a se îngriji de uă temeinică vindecare, alt­fel ar putea deveni periculosâ pentru viața statului. A­­cesta afacere e, pe lângă cestiunea de drept public, cea mai importantă și va fi părra de încercare a destoiniciei politice a națiunei maghiare, că óre afla­ va modus vivendi­bel corect față cu naționalitățile. (­Gazeta Transilvaniei). SCIRI D’A­LE PILEI D. Hitrovo a fost. ieri la castelul Peleș % * * Consiliul medical superior s’a adunat a­­spra, pentru a stabili măsurele de preve­nirea și de combaterea epidemielor ce se pot ivi cu aceste călduri tropicale. * * * România liberă spune ca planurile pen­tru clădirea ministerului instrucțiunii pub­lice sunt aprope gata. Se poate ca clădi­rea să se încăpa chiar este timp. Se scie ca locul destinat pentru acest minister este pe strada Diagoneselor, în fața liceului Sf. Sava. * * * Aniversarea luărei Bastiliei­ a fost ser­bată și de colonia francesâ din Brăila. Consulele frances a dat un banchet pe bordul unui vapor al companiei Fraisinet. FOIȚA ROMANULUI 22 IULIU O FAMILIE DE POEȚI Carol Scrob.—Veronica Micle.—Matilda Cugler Poni.—Teodor Șerbănescu (Urmare) *­ IV Logica și limba în Veronica Micle.— Sub o formă cu aparențe triste, sub un desgust de porunceală, se ascunde o ră­ceală ușor de dovedit. După o repede a­­tenție, fără multă bătae de cap, zărești de­cât colo pe calculatorul liniștit care se ch­inuește a măsura, a rima, același sub­iect de la început pînă la sfârșit. In tot volumul nu e vorba de­cât de un amor stins când la ea când la el, când la erou când la eroină, întregul volum de 139 de pagine s’ar putea reduce la o singură pa­gină și n’ar perde nici autorul, ni­ci citi­torul. In zadar se încearcă strofe nouă, si­tuația remâne aceeași, subiectul­ remâne a­­celași, și pretinsa durere și prefăcutul des­gust îmbrăcă același veșmânt, și se mișcă de aceeași logică de contrazicere, de surprinde­re ordinară, de aceeași logică fără pic de durere convingătoare. De la primele pagine te încredințezi că autorul dacă spune ceva într’o strofă în cea l’altă trebue să spue contrariul. Dacă iubește într’o strofă în cea l’altă urăște, și viceversa ; dacă într’o strofă dorește se’l vadă în cea l’altă fuge de el; dacă într’o strofă ar vrea să’i fie stăpână în cea l’altă să mulțumește să ’i fie roabă; dacă într’o strofă pleacă în lume și fuge de el în strofa din urmă se întoarce la el. Dar în toate aceste încur­cături vedi același calapod, aceeași buca­tă întoarsă și răsucită; nimic nou nici ca formă artistică, nici ca simțire, nici ca gân­dire. La p. 57 : a) pleacă fără dor și fără căință ca se­ uite ; b) s’a dus în lume ; c) dar nu știe cât a mers căci cu­­ dor și desperare vine îndărăt la el. La pagina 65: a) îl urăște cu atâta dușmănie în­cât s’ar nenoroci dacă ar avea putere ; b) dar se îngrozește : poate că ura ei nu e decât iubire; La pagina 16 : a) n’a rămas nimic din dragostea cea mare ; b) dar poate că nici­o­dată nu la iubit; La pagina 20 : a) d’ar putea s’ar lega gândul ca să nu mai sboare la el; b) d’ar putea i-ar pune gândului aripi ca sei ajute în sborul său spre el. La pagina 61: a) ar vrei să-i trimeată dorul de de­mult ; b) dar destinul i-a repus dragostea .­­ La pagina 79 : a) ar vrea se vie la el; b) dar i-a perdut urma ; a’­ ar vrea să’i mai spue o­dată ca l iubește; b’) dar dorința nu i se pute împlini: a”) gândul îi e dupe el, b”) de­și el este perdut pentru densa. La pagina 31 : a) urăște cu înverșunare, b) când este iubită ; a’) iubește, b’) când nu este iubită. La pagina 10 : a) crede că’i este stăpână b) la urmă vede că este roabă. Ași putea transcrie o mulțime de do­vedi că toată gândirea acestei scriitoare se rează­mă numai și numai pe o logică de oposiție și de contradicere. Această logică nelogică nu este de loc con­trastul artistic. Contrastul artistic slujește­­ ca să lege mai puternic și să scoată mai mult în relief un șir de impresii și de idei dar nu ca să le dumice, să le revolte între ele și să le distrugă. Când, pe o pânză, împrejurul unui chip bălai întindi o cu­loare posomorită, nu alături pata neagră ca să sfărâmi pe cea luminoasă, ci din contră ca să repasă mai viu și mai lim­pede linia care’țî închide acel ch­ip delicat. La Veronica Micle ideile și impresiile să ridica ele în­potriva lor însăși, și în loc de contrast ai desordine, nelegătură și distrugere. Dar în atâtea rele de neertat, o sin­gură calitate, o calitate de bun preț să observă în Veronica Micle, tot cu aceeași înlesnire cu care surprind­ numeroasele păcate. Dacă originalitate­au are, dacă în ima­gini este săracă, dacă lipsa de căldură și de sinceritate predomină, dacă are aceeași formă arh­itectonică de la început pînă la sfărșit, dacă logica ei este o desordine de oposiție și de contraziceri, totuși limba în sare sunt scrise aceste poesii fără valoare este bună, puternică și nobilă de­și puțin bogată. Meritul cel mai mare al școalei de la Iași este curentul de a întoarce pe scriitori la adevărată limbă românescă. Și dacă Veronica Micle nu poate fi nici chiar o poetă mediocră, ar putea fi, poate, o bună scriitoare, închei, transcriind mai la vale, ca de o­­bicei, acele bucăți din Veronica Micle cari ar merita să ieasă la lumină. S’A STINS... S’a stins în suflet ori­ce dor Și te-am uitat de veci. Ear zilele ce se strecor Sunt palide și reci. O rază caldă de amor iar le-ar însufleți, Dar stins­e ’n peptu’mi ori ce dor Și nu mai pot iubi. CA ASTA­ZI... Că astă­zii nu mai sunt stăpână Pe mine, pe sufletul meu­, Numai c’o strângere de mână In de ajuns ți-am spus’o eu. Și că o slabă jucărie Sunt astă­zi înaintea ta, Privirea mea ți-ar spune-o ție In ochii mei de vei câta. Și e’a mea singură dorință E roabă ca se’ți fiu în veci, Ți-o spune ’ntreaga mea ființă Când tu pe lângă mine treci. Insă tu trec­ cum trece-o rază Din soare, pe un biet pribeag,­­ Ce-i pasă ei că’l lumineza. . Ce’ți pasă ție că’mi ești drag! AI PLECAT... Ai plecat mânat de dor Și te-ai dus tot înainte, De cumplitul meu amor Nu ti-am mai adus aminte, Eu cu sufletul zdrobit Am privit în a ta cale, Si cu lacrămi am stropit Urma păsurilor. Si me ’ntreb de ce-au apus O iubire—atât de­ adâncă, Si me ’ntreb de ce te-am dus. Si de ce te mai plâng âncă ? LAC­O­G­LIND­A Copilei mele Valeria Iozemiti, Iozemiti, vale tainică și dulce Pe-al ten­ sîn ca de mătase nemișcat și pacinic lace Lac­ oglindă cu-a sa față netedă ca un cristal Vecinic limpezi a lui ape, vecinic iar de nici un val. Călătorii spun că lacu­l o minune nestimată Restrângând și stânci și arbori în oglinda sa curată, Fără ca de când e lumea cine­va să-i fi zărit Apa tulbure vre­odată și-al său lucru încrețit. Lac­ oglindă ’n nepăsare și ’n eternă liniștire ! Cred că tu ai ved­ut multe și-ai rămas în neclin­tire Dar o clipă de ai restrânge starea sufletului meu­, Te vei tulbura îndată și ai fi tulbura mereu. Mai mult de atât mi-ar fi cu greu­ să aleg; și ici pe colea, strofe ar mai fi cu putință, bucăți întregi nu, căci m’aș în­­piedica când de nimicuri originale când de frumuseți neoriginale. (Va urma) De La Vrancea *) A se vedea Romănulu de la 13, 17, 20 24 Tamiîi 1­4 7 11 Și 18 Iu ÍÜ.

Next