Romanulu, septembrie 1887 (Anul 31)

1887-09-02

ANUL AL XXXI-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV ....... 40 bani Dett0­n­n » „ III 2 lei­­ „ laserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA TRANCFORT, S. M. la — G. L. Haube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancaze se refusă — Pentru tot ce privește adminis­trațiunea Românului, abonamente, re­­înoiri de abonamente, schimbări de adrese, anunciuri, etc., etc, a se a­­dresa IO, Strada Nouă unde este instalat biuroul adminis­­trațiunei nóstre, ci pentru tot ce privesce redacțiunea și tipografia Ro­mânului. 3. Strada Domnei, BUCURESCI, 1 BRUMAREL Scirile ce ne socesc pane in mo­mentele de față, cu privire la starea lucrurilor din Bulgaria, nu sunt câ­tuși de puțin asigurătdre pentru vi­itorul acestei țări. Neînțelegerile din întru și greută­țile ce întâmpină în afară alegerea n­oului principe, fac cu adevărat sâ privim situațiunea ca fiind din cele mai îngrijitore. Ministerul nu s’a constituit încă, cu toată declarațiunea d-lui Stambu­­loff că este gata a forma cabinetul cu d-nii Jirkoff, Murkuroff, Nacevici și Stoiloff, și deși firul telegrafic ne transmite din Sofia uă listă cu nu­mele personelor cari ar compune viitorul minister. Partizanii regenței și ai principelui Ferdinand, se isbesc­­ silnic de ani­­mositățile și neînțelegerile cari se desfășură pe oă scară forte întinsă de zancoviști și de toți partizanii Ricalei, a căăror activitate pare că, din ce în ce, ia un caracter mai amenin­țător. Ce va eși péne în sfârșit din tote a­­cestea și ce fașă nu se mai ia lu­crurile ? E că întrebarea la care se opresce cugetarea cea mai adâncă și mai pătrunssetore. La aceste greutăți de ordine po­litică—cum observă altarul Le Temps —amenință de a se mai amesteca și complicațiuni religiose. In adevăr, alocuțiunea pe care a rostit’o Papa în­­ Ziua S­ tului Ioachim, în care anunța că comune întregi din Bulgaria au fost convertite la catolicism, ca și bine­cuvântarea pe care a ’i cerut’o principele Fer­dinand mai nainte d’a pune picio­rul pe pământul unoei sale patrii, sunt armele cele mai puternice de cari se servă a<jli partisanii Rusiei ESEMPLARUL 15­6 A­N­I REDACȚIA STRADA DÓiVíNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, 10 Fundatore: C. A. ROSETTI Director?,: VINTILĂ C. A. ROSETTI VINERI, 2 SEPTEMBRE 1887 Loi minéza­te si vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șase­ luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tate țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea fiiarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bours­e, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 15. Geneva. r— Articolele nepublicate se ard — în Bulgaria spre a câștiga pe popor în favorea cause­­lor. Fără să mai intrăm în alte amă­nunte ale tutor intrigilor cari se ur­nesc astăzi de partizanii Rusiei, cu privire la tendința catolicismului în Bulgaria și la uă schismă religiósă, sunt de ajuns armele de cari vor­birăm și pe cari le au la îndemână, pentru a produce o­ adevărată tul­­burare în spirite și a specula cu pre­judecățile și simțimintele unui popor, deja îndestul de încercat prin sgu­­duirile și evenimentele din ultima domnie. Judecând după însăși presa rusă, diplomația din St.­Petersburg pune mare temeru atât pe intrigile și pe u­­neltirile cari se urnesc în Bulgaria, cât și pe susceptibilitățile Turciei și pe încurcăturile sale politice. Stăruințele ambasadorului rusesc la Constantinopol d’a face pe Turcia să ia­că hotărîre față cu principele Ferdinand n’au ajuns încă la nici un resultat, cu toată activitatea des­fășurată în acesta privință. Turcia are cuvinte îndestul de pu­ternice ca să se temă de a da naș­­tere la un conflict, din care pate însăși siguranța și interesele sale ar fi amenințate; și de aceia, cu tote îndemnurile și stăruințele Rusiei, nu voiesce să ia nici un anga­jament față cu acesta putere, până ce mai anteia nu va avea convingerea de­plină de atitudinea celor­l­alte pu­teri, cari, fie în privința trimiterea unui guvernator general în Bulgaria, fie în privința unei interveniri ar­mate—cu tóte afirmările foilor ru­­sesci—n’au fu­s și esită d’a fa­ce cu­vântul lor din urmă. E că cum stă situațiunea până în momentele de față. Vom vedea ce are să ne aducă viitorul, atât față cu starea lucruri­lor din Bulgaria cât și cu atitudinea celor­l­alte puteri, și, în special, cu atitudinea amenințătore a Rusiei și cu demersurile sale la Constantinopol, înscrierile pentru școlile secundare s’au început. O mulține dintre acele odrasle, care până acum au frecventat școlele pri­mare, vor părăsi viața de până aci, și vor intra în școlele secundare, unde o nouă viață îî așteptă... Ajunși, ori mai bine zis, aduși odată aici tinerii ar trebui ca fie­care sé se întrebe , pentru­ ce s’a înscris în acesta scóla, este pre bine ca s’a înscris, are are aplicație la cariera la care îl prepara acesta școlă, căci între șco­lele secundare vom numâra și școlele co­merciale și meserii. Nu va tăgădui casé nimeni următorul lucru : Cei mai mulți dintre elevii școlelor secundare, când se înscria nu sunt încă în stare a’și da bine sema despre cele ce-i aștepta, ce și cum trebue să învețe. Părinții sunt aci moto­rul principal, căci copiii nefiind în stare a judeca asupra acestei cestiuni, fac aupa voia părinților. Aceștia au dar datoria de a se gândi și a judeca asupra celor ce au se se întâmple cu copii lor, și este de in­teres social, național chiar, a cerceta cum își îndeplinesc părinții acesta sarcină, care pot fi urmările îndeplinirii cu ințelepciune a acestei datorii, care este scaderea ce se observă în acesta împlinire de datorie a părinților, și care sunt urmările acelor scăderi? In țările culte, unde ziaristica ține a se ocupa nu numai de politică, ci a cerceta asupra relelor ce bântue societatea, a cău­ta căușele și a arăta mijlocele de îndrep­tare, întrebările de mai sus pe vremea când se fac înscrierile elevilor școlilor se­cundare, servesc ca obiect de lâ lungă discuțiune, și din care discuțiune multe lucruri folositóre es la lumina. La noi, unde mai ales iu ale școlii sunt multe de îndreptat, ar strica d­e a pune în discuție aceste cestiuni, în aparență fără mult interes, dar în fond coverșitore pentru desvoltarea și formarea societății nostre naționale. Nu credem și tocmai de aceea în următorele rânduri ne vom ocupa, fie chiar într’un mod fugitiv, cu cestiunea acesta. Următorele lucruri trebuesc cercetate : Ce se întâmpla cu copii nostri i­eșiți din școlile primare ? Copii, ai câror părinți dispun de mijloce pentru a-i instrui mai departe, la ce scală secundară se înscria mai ales ? Cam câți ei formați din aceste scoli și ce se alege din aceștia? •­­Lămurite va data aceste cestiuni, se va lumina de sine cessiunea asupra cărei voim a discuta. Răspundem la întrebările puse mai sus . Țara nostra fiind eminamente la țară agricola, de sine se înțelege, câ și școlile primare sunt populate mai ales de bieți de țărani, pe lângă tóte ca în proporție cu numărul țăranilor și al orășenilor, este de netăgăduit, că péne acum pentru cei d’ânieiu prea puțin s’a fâcut. Seim­ense, ce saraci, lipiți pământului, sunt cei mai mulți dintre țăranii noștrii, cu cu forte pu­ține esceptiuni, aceia nu numai ca nu-și trimet copii sĕ urmeze mai departe la scala, dar sunt puțini, cari macar atâta pot sa faca pentru copii, ca sa-i lase sé urmeze și se ispravăsca cum se cade în­­vețit­urile din s­ala primara. De unde se recruteza dor elevii școlelor secundare ? Toți o seim , din orașe, dintre copii meseriașilor, ai funcționarilor și a marilor proprietari. Cât despre numărul celora, cari ies gata pentru viață din școlile secundare, cu es­­cepțiunea celor cari absolvezu scala co­mercială și cea de meserii, putem fa­ce că cei­l­alț­i de prin gimnazii și licee ies cu cunoscințe, puține multe, câte s’a prins de ei, dér abil pentru viață, cu destule apli­­cațiuni pentru vr’uă ocupațiune seriosă puțini vom găsi între ei. Căci cea mai mare parte numai de aci încolo intră în scala, în cari se pregătesc pentru un a­­nume scop. Rămâne dor ca membrii activi pentru societate cei de prin școlile de meserii și comerciale. Aceștia casé sunt asemenea prea puțini în raport cu trebuințele. Pentru ce ? Vom cerceta căușele în nu­mărul viitor. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Belgrad, 31 August. Curtea de casațiune a anulat sechestrul operat asupra averii fostului ministru de finanțe, Vucaci Petrovici și a respins în ședința s­a de ori, conclusiunile actului de acuzare. Belgrad, 31 August. Comisiunea însărcinată de a -și da pă­rerea asupra organisațiunei militare a pro­pus de a se fiișa cadrele armatei perma­nente la 20,000 omeni și de a se crea scule militare la Belgrad, Niș și Craguevar, pentru că sub­ofițerii cari au înaintat în grad în ultimul resbel din causa lipsei de ofițeri superiori, se-și potă complecta in­strucțiunea lor militară. Comisiunea a mai propus mărirea Aca­demiei militare esistente pentru ca sa se formeze un pepinieră de ofițeri de ori­ce armă, precum și introducerea de manevre anuale pentru instrucțiunea practică a tru­pelor. Ea a exprimat, în fine, dorința de a se reduce bugetul de resbel. Londra, 31 August ț­iarul Times fa­ce că nici uă disposițiu­­ne a tractatului din Berlin nu autoriza pe Rusia de a trimite un comisar special in Bulgaria. Organul cetătei blameza eșifarea forței de a respinge categoric propunerile ruseșci. Agenția Liberă. Un alt oficios austriac despre Coburg­ Cestiunea bulgară asupra căreia mereu discută aprope tote foile, mai ales cele austriace și ruseșci, stă pe loc. Și cine scie­de cá în starea care se află astă­ziî, va putea să se re­solve fără de a rupe cu totul cu tractatul din Berlin. E că ce scrie în acesta privință Neue Freie Presse din Viena : «După detronarea dublă a princi­pelui Alecsandru de Battenberg, în­­trega lume diplomatică aștepta cu cea mai mare curiositate să vadă ce va face acum Rusia. Așteptările mult timp au rămas zadarnice, pentru că Rusia rămase tot cu rolul ei de sfinx. In urmă, după ce a început să iasă din rezerva­r­a și să răs­pundă celor cari o ispiteau despre intențiunele sale, se mărgini în a declara, că star­ea din Bulgaria este anormală, legea fundamentală căl­cată în piciore. Nu putea dor să-i fie nimic plăcut și bun din cele ce sunt în Bulgaria. Asta nici nu s’a sfiit apoi a o mărturisi în răspunsul ce a dat Turciei, și grație luminelor răspândite de Sublima Pdrtă , a­­stă­­zi seim cu toții metoda cu care Rusia vresce să reguleze Bulgaria.» Din rândurile ce mai urmezá, pu­tem constata, că numitul oficios nu este de loc încântat, ba este pus pe griji din causa pretențiunelor Ruși­lor, ceea ce alt­fel ei au prevăzut și mai nainte că asta are să fie sfîr­­șitul acțiunei diplomației din Peters­burg. Relativ la ținuta Turciei, Neue Freie Presse întreba că nu sunt óre Turcii naivi, când eî așteptă ca cele­l­alte pu­teri să se înțeleagă între densele în aces­ta cestiune, și apoi să-și dea și ea părerile. Mult va trece, până ce pute­rile se vor înțelege definitiv în pri­vința acesta, și de aceia față de principele Ferdinand de Coburg Por­­ta ar trebui sé ia primele și cele mai energice demersuri. Alt­fel, continuă citata fóia, posițiu­­nea principelui este fórte încurcată, și ’ți vine cu greu a crede, că întrega a­­cesta ce stie se va putea resolva într’un mod pacinic. Căci chiar când Stam­­buloff va forma noul cabinet, cu greu se va împăca Zankoviștii si ce­le­l­alte partide revoluționare, și mai presus de tot c­e cu greu a crede, că se va face oă legătură mai inti­mă intre principele și armată, care de­și a dovedit mult curagiu în res­bel, a arătat însé și „aceea, că po­liticește nu scia despre supunere ni­mic. SCIRI D’ALE PILEI D. dr. Sergiu, director­ general al servi­ciului sanitar, a adresat, medicilor de ju­dețe­nă circulare prin care le cere se tri­­mita la serviciul sanitar probe din vinu­rile și alcoolurile ce sunt puse în ver­­dare de către cârciumari aflați în județ <s d-lor, pentru a se supune unei analize chimice. * * * D. Hitrovo, ministru plenipotențiar al Rusiei pe lângă guvernul seu s’a reîntors în capitala cu familia sea, venind de la Sinaia. * * * Eri pe la 2 ore d. a., spune Lupta, d. Gorovei a fost bătut de câtre nisce a­­genți ai poliției în strada Academiei și Nouă, apoi dus la comisariat unde i s’a fâcut tot d-sele proces. Lupta de aseme­nea mai spune că administratorele sĕu vo­ind a scapa pe d. Gorovei din mâna bă­tăușilor a suferit și d-sea vr’uă câte­ va lovituri ș’apoi a fost implicat în proces ca complice. Când óre vor înceta asemeni acte de sâlbâtâcie după stradele capitalei? * * * Eri dimineța a sosit la Sinaia adjutan­tul M. S. Sultanului însărcinat a presenta M. S. Regelui ,’cei doui cai arabi ce’i a dăruit Suveranul Turciei.­­ * * * D. A. Lahovari este însărcinat a ține lo­cul de director al poliției pe timp cât d. Palade, titularul va lipsi în concediu. * * * D. Coutouly, ministru plenipotențiar al Franciei în Bucuresci, s’a reîntors de la Sinaia. * * * Manevrele trupelor din corpul I de ar­mata, cari se vor face aprope de Craiova, vor fi comandate de d. general G. Ange­­lescu, comandantul corpului I de armată , iar manevrele trupelor din corpurile II, III și IV de armată, cari se vor face între Focșani și Tecuci, vor fi comandate de d. general Budișteanu, comandantul diviziei din Focșani. * * * In comuna Cornuțelu, județul Dâmbovița s’a construit cu spesele proprietarului mo­șiei, d. A. B. Dancovici, un frumos local de scala și primărie, fâcându-se tot­ d’uo­­dată și reparațiunile trebuitore bisericei. Acest fapt fiind unul din cele mai lău­dabile, merita a fi imitat și de cel­ 1­alț­i proprietari de prin alte comune. * * * Fâcându-se nisce săpaturi la Cozia, s’au descoperit ruinele unor bai romane, cup­­tere, conducte, basm­ul și altele. S’au gasit de asemenea și mai multe monede romane. * * 4c D. Radu Mihai profitând de călătoria sea in Giurgiu, a spune:y*«4 an UJLIUÜ ajutadi lucrările canalului de la Giurgiu, cari au fost începute pe timpul pe când d-sea era ministru al lucrărilor publice. 4« 4« 4c Se telegrafiaza din Constanta diarului E­­poca, ca din causa mârei care era agitată, cursele ce erau se se faca pe mare, în o­­narea inaugurare a statuei lui Ovidiu s'au amânat pe mâine. Corespondentul său mai adaogă, că prân­zul dat eri, tot pentru inaugurare, la otel Carol, a avut caracterul unei cine curat colectiviste farâ nici să semnificare. * 4. La 1 Septembre se va tine în capitală la sco­a de institutori, concurs pentru o­­cuparea a 18 locuri de bursieri în acesta scala. Candidații trebuesc sa se înscrie, prin­­ cerere directa către minister, pena la 25 August. * 4c 4c D. general Al. Angelescu, ministru de resbel, nu se va întorce din concediul séu de­cât la începutul septemanei viitare, pentru a se retrage cu totul din minister. Pe cât aflăm, d. prim-ministru va­ra- FOSTA ROMANULUI 2 SEPTEMBRE 1 OMUL SFINȚESCE LOCUL NUVELA DIN POPOR de loan Russu Cinstitul paracliser al satului Râureni tocmai acum isprăvi cu tragerea clopotelor, lucru ce-l face în tote zilele de lucru odată pe fii, la aracfii. Se îndreptă apoi spre primărie, care e tocmai în fața bisericei, și de unde se aude un sgomot neobișnuit. Pre când ajunge și el acolo, toți consilierii ies afară pe porta mare, care abea se mai ține în țîțîni. In fruntea lor este primarul al cărui cuprins trupesc pare a întări, ca el este capul satului. Lingă ea merge Pă­rintele Pantelimon. Se duc cu toții spre casa, dupa ce au saverșit o muncă, la care s’au chipzuit de multă vreme , au ales în­vățător. N­ și putem vedea. Noul ales merge alăturea cu părintele. Judecat după față, aleea póte se aibă 22-23 ani. Iar că alegerea nu s’a întâmplat numai așa, cu o vorbă cu două, ne o dovedește și aceia, că o câți­va alegători și acum vorbesc cu înverșunare despre alegere.ț — Mai bun Învățător nici cu luminarea nu am fi găsit, zice Iorgu Naeșului. Și când zice el ceva, apoi puțini pot avea vorbă inpotriva. Este om cu vafră în sat. Iorgu. Știe carte, căci a umblat și la șco­lele din oraș, pre lângă asta e om cu stare In anul trecut era să se alega chiar de primar. — O fi, o fi, respinse Avram a lui Ciocanu Dumitru la vorbele lui Iorgu. Dar prea mi se pare tiner, nici mustăți nu are âncă. Cum se va potrivi lângă Părintele Pantelimon și primarul, când îl vor pofti la vre-o nunte ori feștanie. EU încă fiin bătrâni am auziit, că popa și dascălul tre­bue sa fie om în totă făptura lui. — Ia’n lasă-te neică, nu te mai ține de secaturi. Par­că om tînar nu póte avea minte bătrână... Nu cumva crezii, că nu va îmbătrîni și el ca alții, zise iar Iorgu. — In potriva tinerețe! n’am nimic, asta tréca­ morgu, fi­se Mihu Șontorogul, fac’așa să vorbăsca și el... Mie mi-e necaz numai că de ce nu am ales noi pe omul nostru, pe Cucută Dumitru din Mărăcineni, pe care îl cunoșcem cu toții, și știm că în șapte hotare nu e om de ispravă ca el. — Taci din gură Mihule, îi tăia în vorba Iorgu, care tot­deuna se cam supara când cine­va numai de aceia vorbește ca să nu tacă... Ori sei ceva rău despre acesta pe care l’am ales acum?.. — Ba feresca-mé D-fieu se vorbesc de rău pe cine­va. Mărturisesc, că om cân­tând așa de frumos din eraslov nu am au­­zit nici în biserica episcopiei din oraș. Și de se va pricepe atât de bine la tóte de a­le lui, apoi avem să-i îngrădim și școla, să-i acoperim și grajdul, o întorsă acum pe glume Mihu, rărsând ca în zadar ar spon vorba, nu póte tine piept cu lorgu. Când se adunaseră toți la părintele, unde înclinaseră câte un păhărel de țuică in cinstea noului dascăl, și acesta le mulțumi pentru încrederea ce și-au pus’o în el a­­legându’l, când le făgădui că’și va da si­lința a-i mulțumi pe toți, de a lucra cu ei împreună pentru a ridica satul și popo­rul, apoi nu a fost unul, care să nu fi strigat de doué de de trei ori: se trăiască ! — Să-l țină D-fieü, dar frumos mai vor­bește, <Jise Avram a lui Ciocan, căruia nu­mai de aceia nu-i plăcuse alegerea, pentr­u­ ca era prea tînâr învățătorul. O câte-va fiile nu se vorbea în sat nu­mai despre asta. Ce om tiner e, și totuși cât este de înțelept, ce blând este la vorbă, a umblat multe școli, iar fetele se dedeau­ după spatele una alteia și așa ’l priveau... Cum vé spusei dor, alegerea de învăță­tor se făcu. Nimeni nu mai vorbea împo­triva acestei alegeri. Și cum ar și îndrăsni cine­va ? Ori nu a voit așa și părintele, și primarul și lorgu Năcșului? Și ce die ei, sfânt trebue să fie în sat. El tot­deuna lu­­creza întru binele satului, și rar se întâm­­plă se greșăscă... Satenii de aci încolo toți sciau ceva spre lauda învățătorului... Nacu Ciocârlie, care a fost sergent la miliție, și om cunoscător de lume, cum să ținea, fiiie că așa dascăl de ispravă nu a văsiut âncă, la ce Bran Ilie adaugă, că de aceia îl laudă Nacu pe domnul învățător, pentru că l’a împrumu­tat mai a­l-altă­ ori cu opt gologani se face la popier. — Ei, și chiar așa să fie, ce’ți pasă, îmi este vecin, și dar le este vecinilor să se ajute unul pe altul, finse acesta, iar cei de față rideau, pentru că’l vedeau necojindu­­se, iar când îl vefil cum se necojesce Nacu, ori cât­ de bursuz ai fi, îți vine să rîfii.... Așa e necazul unor omeni: pentru alții are haz.... Un singur om a fost în sat, care nu s’a bucur&!Je^£ gestea noului învățător : era Ioan Rîureanu, cei­l­alt învățător, care în Marin Florescu, așa ’l chema pe noul ales, vedea strălucirea lunei, în a cărei lumină să perde steaua lui... * A doua fi­ după alegere Marin Florescu se mută în casa lui, unde era și localul școlii, și de unde văduva fostului învăță­tor între lacrime amare se depărta cu co­pii săi. Florica, fata ei cea mai mare o mân­gâia. Cei doui copii plângeau în jurul său, până ce Viorica, un fetiță de vr’uă 7—8 ani scotea un flore din pământ, s’o ducă cu sine, căci așa vedea, aici nu mai are ce căuta, și nu se pute despărți pe florile ei, pe cari cu atâta dragoste le îngrijea. Trista vedere, Maria stâtea pe prispa casei.... Ajutase femeii sâ’și pună lucrurile în cârtița ce sta cu caii prinși în curte. Cuvinte nu prea ’i veneau pe buze. — Acesta durerosă priveliște a trebuit dar se întâmpin­ea la primul meu pas în viață. Ge nemângâiat ma simt... Mé­r simt ast­fel, ca și când eu le-ași fi făcut aces­tor omeni neajunsul cel bântuit acum. Ași mai fi voit să nici nu intru în acest sat­ în acesta casă, din care omenii cu atâta durere se despart... De câte ori­­ mi va veni în minte aceste clipe, tot­deuna mi se va întuneca sufletul... Pene ce se gândea așa în sine Marin, foștii locuitori ai casei isprăviră cu încăr­carea lucrurilor, stăteau gata de plecare, își luaseră rămas bun de la noul gazdă. — Ve poftesc fiile fericite, le fu­se Ma­rin, și îi strînse pe toți de mână. Pe cei mici îi sărută, iar când ajunse la Florica, fata cea mai mare a véstuvei, se uită lung la ea, vă strânse cu căldură de mână și-i fu­se . •— Așa, că nu sunteți suparate pe mine... — De ce so fim, d-ta ești un om atât de bun, raspunse fata, apoi își plecă ochii în jos și se despărțiră. Marin râmase singur. Intr’uă casă care nici gard nu avea. Streșina­ici colea stri­cata, prin acoperișul casei se vedea cerul, gemurile sparte, fântâna stricată, totul gol, deșert... Suna așa pustiu tóte pe aici... Nici nu-i venea sa intre în odaie... Și aerul i se părea atât de greu ! — In casa asta trebuie sâ-mi petrec­eți viața, aci va fi dor locașul meu, fericirea, lupta ori necazurile aci ma aștepta? Se puse apoi pe lucru. Lucrând îi tre­ceau din gând tóte tristetele. Se făcu senin atunci în sufletul său, dorul de lucru îl stăpânea. Ii trebui muncă multă, ca cea mai mică îmbunătățire s-o facă aici. Ase­mănă munca lui cu aceea al unui gazda căruia i se dă uă moșie părăsită, pe care el trebue să­ o pună la cale... Locuința lui era un casă părăsită, dar apoi șcula, școla?... Aici și cele mai tre­­buinciose lipseau... Acesta împrejurare îl întrista mult. Cât dor avea el de­uă școla bună, și plină de copii, iar acum când gândea că i se va împlini visul, écul, ce departe e de cele dorite... Acum intră în­­tr’un odaie cu nișce păreți galbeni de fum, crăpați de fiile multe, geamuri cârpite cu hârtie, vre-uă doue trei bănci stricate, ta­blă sparta în două, hărțile rupte, soba rui­nată de parcă numa’ eri alalta-eri au um­blat pe aici tâtari... bă vedea, ca cel ce a îngrijit de astea, lipsește de mult, și de atunci nimeni nu s’a mai ocupat de sorta acestei școli... (Urmare în No. viitor).

Next