Romanulu, septembrie 1887 (Anul 31)

1887-09-15

ANUL AL XXXI-LE vei putea. ANDNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV.................... 40 banî Dette » » ,, „ III 2 lei­­ _ Inserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ _ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCPORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. Scrisorile nefrancate se refasă — ESEMPLARUL 1§ BANI BUCURESCI, 14 BRUMAREL Filoxera, acest flagel care bântue mai multe din podgoriile nóstre, a­­menință să ia proporțiuni și mai mari și mai îngrijitóre, décá, cum ziceam într’unul din numerile trecute, nu se vor lua măsuri pentru locali­­sarea, déca nu pentru stârpirea ei. In adevĕr, acest flagel după ce a bântuit cea mai mare parte din pod­goriile județului Prahova, astăzi își a făcut aparițiunea și’n județele Dâm­­bovița, Buzău, Covurluiu și Botoșani, și este de temut — după cum­­ jice d. ministru al agriculturei în circu­lara sea către prefecții acestor județe, publicată în Monitorul Oficial de aglî — că s’ar putea întinde și’n restul podgoriilor­­ erei, déci nu vom lua cu toții, guvern și particulari, mă­­suri în contra propagărea lui. X Aceste măsuri tind pe do­uă parte la distrugerea viilor filoxerate, ci pe de alta la lîcsarea regiunilor bân­tuite și la supravegherea cea mai seriosă pentru a nu se transporta din aceste regiuni filoxera în viile sanetose. Am arătat care este părerea nós­­tră atât în ceia­ ce privesce distru­gerea viilor filoxerate cât și propa­garea filoxerei, și am stăruit pe do­uă parte a îndemna pe guvern ca să ia măsurile cerute în contra réu­­lui, iară pe de alta am sfătuit pe proprietarii de vii ca să dea tot con­­cursul lor pentru ca aceste măsuri să devie cu adevărat eficace. Răul este îndestul de mare, pen­tru ca, cu toții, să ne gândim se­rios la urmările lui, căci este vorba de oă ramură de producțiune din­tre cele mai bogate și mai însem­nate pentru țără, care este amenin­țată să dispară. Se cere deci uă stăruință mare din partea tuturor și uă deosebită bună-voință din partea proprietarilor de vii, cari, în împregiurările de fa­ță, sunt tot atât de interesați și tre­buie să fie tot atât de îngrijați ca și țăra întrăgă de răul ce amenință podgoriile nóstre. Agenții însărcinați să vegheze la stricta aplicare a măsurilor luate, sunt mai cu sămă ținuți să’și facă ‘­­datoria, și pentru acesta credem că guvernul trebue să le pună în ve­dere și răspunderea ce va cădea a­supră-le în cas de neglijență, nepă­sare său abatere. țficem acesta, pentru că noi seim care este sorta circularilor și a dis­­posițiunilor ministeriale. In adevăr, câte circulări ministe­riale, câte disposițiuni și măsuri din­tre cele mai bune, nu rămân mai tot­dea­una uă literă mortă prin nea­­plicarea lor, nisce acte făcute nu­mai pentru ca să umple colonele Monitorului Oficial. Tămă mare deci ne este să nu se întâmple tot ast­fel și cu circulările, măsurile și disposițiunile ministeriale privitore la combaterea filo cferei. Ș’apoi cum nu ne-ar fi și de astă dată tămă și cum nu ne-am îndoi de eficacitatea circulărilor și a dispo­­sițiunilor ministeriale, când solul lu­cru de toți este ce sortă au avut și cele­l­alte circulări și disposițiuni privitore tot la filoxeră, și anume a­­celea prin care se cerea cea mai strictă priveghere pentru împedicarea acestui flagel la granițele țărei ? Se­­ ficea în acele circulari că nici chiar flori să nu trăcă peste frun­­tariele țării, și s’au adus în țără nu flori, ci plante și arbuști de tot felul, și chiar viță filoxerată. Eficacitatea de­ci a măsurilor lu­ate nu depinde numai de la circulă­rile în cari ministrul sfârșesce mai în­tot­dăuna prin cuvintele stereo­­tipe : «vă pun în vedere și vă a­­trag totă atențiunea», ci și de la modul cum cei cărora se adresăză asemeni circulări înțeleg răspunde­rea ce au și scii să’și facă da­toria. Și, din nenorocire, trebue s’o spu­nem cu mare mâhnire, aceștia sunt forte puțini, ca să nu­­ jicem forte rari. Dacă n’ar fi ast­fel, câte îmbună­tățiri nu s’ar putea aduce în admi­nistrațiunea țărei, și câte rele nu s’ar putea înlătura. Nu este de ieri nici de a^a că ne ridicăm în contra unei asemenea stări de lucruri, în ceia ce privesce administrațiunea țărei. Sunt ani de când necurmat zicem ad­ miniștrilor că țăra are neapărată trebuință de omeni cari să facă ad­­ministrațiune,­ără nu politică. Sunt ani de când,­­ți cu­nd ară­tăm miniștrilor ceia ce suferă țăra de pe urma unei rele administra­­țiuni, rugându-I să pună urechia la plângerile ce se ridică în contră’I și să cugete a aduce îndreptare. Sunt ani, în fine, de când stăruim a cere să se traducă în fapte cuvin­tele d-nului I. Brătianu, rostite în Parlamentul țărei cu ocasiunea ve­nirei săle la guvern : «Vom căuta, printr’u­ adminis­­trațiune bună și înțelepta, se vin­decăm tote relele de cari suferă țăra». Dar, așteptarea nostră zadarnică a fost, și astăzi nevoiți suntem să constatăm relele de tot felul ce cu­legem de pe urma unei administra­­­țiuni, ce numai aceia ce ni se fă­găduia acum 10 ani nu pote fi. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Belgrad, 13 Septembre D. Marville, represintantul comptoarului de scumpt din Paris și plenipotențiarul căilor ferate austro-ungare, negociază cu ministrul de finance, cumpărarea rețelei căiei ferate sârbescí. Negocierile n’au reu­șit încă. Belgrad, 13 Septembre. Zgomotele privitore la neînțelegerea în­tre Laenderbank și ministerul de financie sunt neexacte. De altmintrelea pot confir­ma ceea ce v-am telegrafiat cu privire la poprirea făcută asupra tutunurilor și de a­menda dată societaței monopolului. Stretin, 14 Septembre: împăratul a asistat la paradă în tră­sură. Berlin, 14 Septembre. Principele ,fie Bismarck a­ plecat la­ Frie­derichsruhe. Constantinopole, 14 Septembre. D. Kiderian-Wachter primul secretar al ambasadei Germane a avut u­ lungă în­trevedere cu marele vizir și cu ministrul afacerilor străine care a ținut 2 ore. Constantinopole 14 Septembre Răspunsul principelui de Bismarck la nota turcescă cerând mediațiunea Germa­niei în cestiunea bulgară, este considerat aci ca un refus mascat. Agenția Liberă. ---------- ■ [UNK]119 III — ----------­ Politica germană, rusescă și princi­pele de Coburg. Corespondentul din Viena al­­ Ziarului Kölnische Zeitung trimite on interesantă corespondință numitului Ziar, din care co­­respondință extragem următorele : Două cestiuni sunt, cari preocupă astăzi lumea diplomatică. Aceste sunt următorele întrebări: Cum și ce pot puterile să facă pentru a înlătura pe principele Ferdinand de Coburg de pe tronul Bulgariei ? Ce se va în­tâmpla apoi după acestă detronare?... JOI, 15 SEPTEMBRE 1887 L­umineza­te și vei fi: r ABONAMENTE și districte, un an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului și ofieiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0) 16, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — Căci ori și cine va recunosce-o, că este spre conturbarea păcii eu­ropene Coburg în Bulgaria, și că în situațiunea de aflî acest principe nu pate să salveze nimic din acestă grea situațiune. Este énsă cu mult mai greu de a răspunde la a doua întrebare. Căci cine din înalții diplomați ne pot spune, că ce va urma după depăr­tarea lui Coburg. Iar în voia întâm­plării nu poți lăsa uă fără, mai a­­les că lăsându o așa, nu poți să scii glina, în care nici încurcături venite de aici pot să tulbure Europa. Bulgaria n’are însemnătatea ei po­litică în sine și, ci în împregiurarea că în­tot­dea­una a servit și proba­bil va servi și în viitor puterilor de obiect­ asupra cărui discuțiune ade­sea póte degenera în sângerose lup­te. E că de ce nu putem să lăsăm la uă parte, să discutăm cu u­­șurință despre această cestiune. Cel drept, acum se pare a se fi liniștit cestiunea. Țarul călătoresce. d. Giers asemenea, Bismarck tot așa și în diferite părți, dar să nu uităm, că de­și diplomația rusăscă fierbe încet, tot­ dăuna însă ceia ce și-a propus să facă, nu a lăsat’o în jumătate de drum, ci a dus’o penă în capăt. Ar fi din parte­ no­uă ușurință mare a ne liniști cu cele ce se întâmplă în Rusia, a crede, că dăcă principele de Coburg astăziî se mai ține pe tron, că nu va sosi vremea când trebue să se despartă de acel popor, pentru a cărui prosperare glice că’și pune în joc tot viitorul său, Nu se pute admite, că el chiar sprijinit cu arderea și devotamentul unui Stambuloff, se va putea ține p’e*tron, în "tocmai cum nu se póte tăgădui nici aceea, că în calendarul de la Gotha în anul 1887 s’a scris uă rea notă celor ce țin de familia de Coburg. Căci cea mai interesantă odraslă din acestă ilustră familie, principele Ferdinand, în curând are să se alăgă cu un fiasco. Nu’l scapă de asta nici nepăsarea aparentă a Rusiei, nici luarea de pe tapet a cestiunei misiunei lui Ern­­roth, fost zdrobiți la alegeri, și așa credem, că de aci încolo nu vom mai avea ocasiune a înregistra atâtea regretabile fapte, câte am avut de înregistrat în trecut din par­lamentul croat. D ALE CROAȚIEI Până ce guvernul austriac are de luptat cu diferite naționalități, mai ales cu cehii, maghiarilor nu puțin le dă de gândit Croații—Alice Pester Lloyd oficiosul din Buda­ Pesta. A­­poi urmără: Dieta croată s’a deschis. Că acastă se­siune va fi ea mai productiva în lucruri bune și folositóre, este încă treba viitoru­lui. Ceia ce putem noi constata, că un pas îmbucurător s’a făcut deja în privința politicei croate. Radicalii, stracevicesci a SCIRI D’ALE PILEI Biblioteca centrală s’a deschis ieri pu­blicului. Orele de citire vor fi în tote­­ fi­lele de lucru de la 10 ore dimineța și pené la 4 ore după amingii. * * * Diarul Galați spune că comisarul des­părțire­ III din orașul Galați a descoperit un butoiu și 12 lăgți de gaz de contra­bandă. Se zice că s’ar afla în urmărirea și a altor contrabande ce s’au introdus în o­­raș dil ele aceste. * * * La 9 Septembre se va judeca de con­siliul de revizie al armatei recursurile lo­cotenenților Cotescu și Iliescu condamnați de consiliul de resbel cel d’anteia pentru dezertare iar cel d’a­l douilea pentru de­lapidare de bani ai statului. * * ifi­țeri sera pe la 10 ore și jumătate sub­comisarul clasa II C. Lungu, aflându-se în revizie pe calea Plevnei , a fost­ luat cu forța de uă patrulă de 20 soldați cu un sergent de artilerie ce-i însoțea și ducân­­du-i în grajdul bateriei călărețe I’au des­­brăcat și -ați bătut forte crud. Pacientul a fost transportat la spitalul Filantropia. Autoritatea militară cerceteza. * * * Ieri după pronunțarea discursurilor de deschidere la curtea de pasațiune din ca­pitală s’a procedat la constituirea curților după cum urmeza : La înalta Curte de Gasațiune membrii de la secțiunea I au trecut la a doua și vice-versa. La curtea de apel, d. prim-președinte a tras la sorți, în ședință publică, nu­mele membrilor, constituindu­se secțiunile ast­fel : Secțiunea I : D. A. Stoicescu, președin­te; dd. St. Iorgulescu, Gr. Brătianu, G. Bagdat, M. Zenide, membrii; d. Gr. Bur­că, supleant.. Secțiunea II : d. G. Sirina, președinte; dd. D. Cuculi, George Economu, A. S. Ghica, M. Poenaru Bordea, membrii; d. I. Dobrescu, supleant. Secțiunea III : d. Adolf Cantacuzino prim-președinte; dd. A. Kivu, I. Simione­­scu, Gr. Cirișanu, C. Câmpineanu membri; d. N. Budișteanu, supleant. Camera de punere sub acusațiune : dd. C. Câmpineanu, M. Poenaru Bordea și Gr. Brătianu. Parchetul Curiei : d. L. Populeanu, pro­curor general, dd. I. Cerkez, C. G. Cociaș și M. Manolescu, procurori de secție. Președinții Curților cu jurați : Ilfov și Ialomița, d. Șt. Iorgulescu, Prahova și Bu­zău, d. G. Bagdat, Vlașca și Teleorman, d. I. Simionescu, Argeș, Dâmbovița și Mus­cel, d. G. Economu. * * * Se telegrafiază din Ploiesci Voinței Na­ționale, ori. Pe când deținuții se conduceau în ca­­merile lor, parte din ei cari rămaseră a­­fară, nu voiau să intre și se opuseră chiar forței, lovind pe unii din soldați și gar­­diani și încercându-se chiar să închidă în camere pe ofițeri și pe gardian­. La sgomotul produs, cei cari erau deja în­chiși căutare să spargă ușile pentru a veni în ajutorul colegilor lor de afară și a se revolta cu toții. Garda fu pusă sub arme, la cari, sim­­țindu-se necesitate, se și recurse în cele din urmă. Unul din deținuți a fost lovit de un glonț și a și murit. El se numește Ion Efrem, condamnat la munca silnică pe viață ; den­sul a făcut parte din vestita bandă de tâl­hari a lui Ciuntescu. D. Elefterescu, prim-procuror pe lângă tribunalul Prahova, a plecat imediat la fața locului spre a ancheta faptul. * * * Condamnații militari din penitenciarul Tărgșor, cari s’au revoltat contra directo­rului penitenciarului, și cari au fost jude­cați pentru acest fapt de consiliul de res­bel­eri, au fost condamnați la câte doui ani închisore.j * * * Se scrie din Bechet (fiarului Unirea: Până acum monedele nóstre erau pri­mite în Bulgaria—și mai ales în orașele de pe malul Dunărei—cu un scârrămănt de 10 bani la leu. De acum înainte ele nu se mai primesc câtuși de puțin. La 27 August nisce placarde cu litere de un cot, erau­ lipite pe zidurile Rahovei vestind po­­porațiunei că: «monedele românesci, tur­­cesci, rusesci și sârbesci nu mai au curs în țăra vecinilor noștri­ bulgari. Negustorii la care se găsesc asemenea monede și mai ales de ale nostre, sunt pedepsiți cu cel puțin 1200 lei amendă, iar monedele sunt tăiate. Românilor, cari aveau mari legături de negoț cu Rahova, li se aduce un forte mare piedică prin luarea măsurei aceștia nesciind cu ce fel de monedă să se ser­­vescă. In afară de acesta, vă­dată cu luarea măsurei aceștia, s’a răspândit și svonul că România are de gând să tracă Dunărea și să ocupe Bulgaria. Trecerea Românilor în Rahova a deve­nit ast­fel forte dificilă. * * * Membrii societaței clerului român «A­­jutorul», neîntrunindu-se în­­ fiua de 28 August în numărul cerut de statute sunt convocați pentru­­ fina 3 Septembre. SOIRI DIN AFARA La 23 a lunei curente se vor împlini 25 ani de când d. de Bismarck s’a făcut mi­nistru. și> FOIȚA ROMANULUI 15 SEPTEMBRE DE LA FEREASTRA MEA ROMANȚ DE Grazia Pierantoni Mancini PARTEA I f ' In care se face cunoștință cu un om fără ocupa­­țiune și cu m­ii­mfe pofte diferite.­­! Note din luna lui Marte Ah! și ea asemenea voia să văneze un bărbat! Ah! indiferința, orgoliul ei, nu e­­rau de­cât nisce prefăcătorii destinate a mă face să dau în capcană ? — Ai uă simțire ridicula față cu spiri­tul tare ce ai, îi răspunsei eu păstrând un aer batjocoritor; și, pentru că te plicti­sesc, ar fi mai bine să mă duc la comi­­tesa; mi-aduc tocmai bine aminte că ae fi­e buni. Veni-vei și d-tea ? — Póte,­­fise ea. Și fără a’mi întinde mâna, se întors­e în balcon, unde începu a privi lun­a din nou. Mă scoborîi într’adevăr la comitesa, dar de graba mé­silii a me arăta vesel căci îmi fu peste putință. Un pianist renumit mă făcu­se turbez tot făcând la variațiuni și schilodind cele mai frumóse bucăți de muzică a­le lui Verdi. Cred că dacá pia­nul ar fi putut vorbi, ar fi protestat gras­­nic d’a fi străngănit în modul acela. Diana mé întrebă pe tóte tonurile, de la cel poruncitor și pînă la cel rugător, ca sé’i spun cauza care mé făcea să fiu atît de posomorit, cu tote acestea nu is­­buti să mé facă a surîde uitai chiar ca se’i spui că în sera aceia era mai frumosă de­cât ca de obicei. * * * Asta-­f- am ve­nut, cu proprii mei ochi, cât de puternică e încă pasiunea de cu­­riositați la bietul profesor. L’am intîlnit pe drum, d’abia suflând, cu ochii plini de bucurie sub sticlele o­­chelarilor săi de aur și ținând la subțioru un pachet mare. — E de Cellini! îmi strigă el de departe. Ți-o jur­că e de dânsul, sau cel puțin de unul din cei mai buni elevi ai lui. Și­ mi-a arătat uă cupă mică sculptată. — Vezi căpceanul asta ! ce mai finețe în ornamente! ce curățenie de linii ! ce implitate! Și am plătit-o mai nimic, vr’uă cinci­zeci de scule. Pe când bietul om vorbea ast­fel, eu mă gîndeam că e plin de datorii, pentru că recunoscuse tóte datoriile pe care le făcuse cornițele polonez le contractase în nu­mele său. Adesea ’i lipsea și trebuinciosul în casă, cu tote acestea în cabinetul lui de lucru s­e gramadeau din ce în ce lucrurile netrebuinciose. La pofta casei lui, totă bucuria ’i dis­păru dupe față, și înfășurându’și cupa în hârtie mé rugă sé me sui la el. — Vino de prînzește cu noi; am nevoie d’un auxiliar, adaogă el roșindu-se și cu un surîs timid pe buze. Maria iubesce artele, dar nu iubesce atît de mult ca mine o­­biectele vechi sau cel puțin pe cele de cât­re timp în urmă. Dar el se preocupa de giaba, fiica sea îl primi cu veselie, admirând forte mult cupa ce adusese și surî­rend de entusias­­mul lui. Lucrul acesta e încuragia și’l făcu­se devie mai vorbăreț. După ce mai vorbi puțin, se retrase în cabinetul său pentru a găsi un loc bun noului seu tesaur, și ast­fel ne lăsă sin­guri. — Mario, ’I­­ fisei en surîi fend, n’ași fi îndrăsnit sé mé sui la acest ceas ne­obici­nuit, m’a rugat cnsé tatăl d-tele. Am în­țeles că se temea de d-tea ca sé nu te superi, ș’am venit ca se’l apăr în con­­tră’ți. La astă glumă prostă, frumosul chip su­râzător al Măriei se posomori. — Oh ! bietul tata! Cum se pate ca se mé cru­tă dânsul în stare d’a mă gîndi la alt­ceva de­cât la fericirea lui ? Ași voi ca bătrânețea lui să fie linișcită și sper că în curînd voi putea să câștig atîta în­cât se putâ, fără ca să se mai tema de de mine, a’și mulțămi nobila lui pasiune de arte. A suferit prea mult, bietul tată ! Iubea atît de mult pe mama, care a mu­rit de tânără încă. Ș’apoi, a cregzut că găsesce un prieten, pe când el era un pungaș. — Te are pe d-tea oase și e resplătit de or ce durere și trădare! strigai eu mișcat. Amândoi eram mișcați, s’ași fi mai a­­dăogat ceva decâ Mărta n’ar fi intrat în salon c’un aer misterios, pentru a ne a­­nunța vizita unei ore care Cecilia, pe care d’ua cam dată o creglui a fi uă persona de importanța, audind esclamațiunile Mă­riei, și véi fénd graba cu care’i­eși înain­te. Mai în urmă énsé, véi fand’o intrând, am înțeles că era vorba d’uă biată femeie pe care o protegia densa. — Pentru ce ai s s­t atîte scări, buna mea Cicilia? Ași fi venit să te ved­ea, décá sciam c’ai făcut,­­fise Maria unei femei slabă, palidă și îmbrăcată prost. — Și se scoți din casa dupe cinci­spre­­zece Zile p’acésta ființă slabă! adăogă Marta c’un aer rușinos ce’l au în­tot­­dea­una fetele bătrâne când vorbesc de vr’un nou născut. —■ SeZi colea, dragă Cecilio, trebuie să te mai odihnesci puțin. Mi păru că sunt de prisos a mai sta și voi se plec. Maria d’uă cam dată ’mi întinse mâna, apoi eșită și’n cele din urmă ’mi făcu semn se mai stau. — E spâlător ășa mea, Z>se ea, care vine să’mi arate copilul ce a născut, Ore nu iubesc­ copii d-tea? In timpul acesta sermana femeie șezuse pe un divan, fiind forte obosită. Era un femeie tânără încă, dar slăbâ­­ndgă, și fără voe ’mi inspiră simpatie cu aerul ei suferind și resemnat, îndulcit de vă­dutosă grije pentru aceia ce ținea pe inimă­’! In cele din urmă, ea desfăcu binișor cârpele și’mi arătă uă ființă mică înfășu­rată în albituri, cu obrazul roșu, cu ochii închiși, cu mănușițele d’abia vizibile din scutecul său brodat. — E fetiță, ne spuse mama, contem­­plând-o e’uă tinerețe ce nu se póte descri. Ia privește cât e de frumósá în scutecul ce’mi ai dat d-tea domnișoră Maria. — Intr’adever ce frumos copil e, nu e așa d-le Marini ? Acea frumusețe o mărturesc că n’o ve­deam de loc, cu tóte acestea eram mirat, visător. Așa­dar ast­fel începe omul. A­­cesta puțină materie va cresce, acesta scân­teie de viață va deveni inteligență, inimă, suflet! Cine a chemat-o în lumea asta, pentru ce s’a născut, pentru ce va muri? Era pentru antâia oră când, eü exploarator ignorant al pământurilor depărtate, vedeam un nou născut și tóte misterele esistenței clocoteau în același timp în capul meu. Mama, în timpul acesta, întrebată cu blîndețe, se făcu mai îndrăsneță. — Am botezat-o Angelina, pentru că trebuie să fie îngerul meu cel bun care o să’mi aducă noroc. Am făcut șoapte pîn’a­­cum, dar nu am de­cât p’acesta. Aceia ce am suferit o scie numai D-Zeu­­ îl am nutrit cu pieptul meu, i-am crescut cu gre­utate mare și când au ajuns în vîrsta când puteau să ’mi vie pre­cum într’ajutor, ’mi-a luat martea! Dar să nu mai vorbim de asta ! D-Zeu a vrut ast­fel, d’ar trăi cel puțin asta. Și ochii pe jumătate stinși ai bietei femei se umplură de lacrămi. — Va trăi buna mea Cicilia, îi zise Ma­ria cu bunătate. In timpul acesta copila se deșteptă des­chizând nișce ochi mari negrii fără surîs, cari nu priveau, dar cari păreau că’și a­­duc aminte d’ua altă viață, d’uă altă lume. Când biata femeie pleca, luai mâna Mă­riei ș’o strânsei în mâinele mele arzâ­­tare : — S’o scăpăm, Maria ! Să scăpăm pe a­cesta copilă pentru mama ei ! îngrijirile d-tele pot să facă minuni și cât pentru banii trebuincioși... (Va urma). —............. ....... ■ [UNK] [UNK] IM»-«——.

Next