Romanulu, octombrie 1887 (Anul 31)

1887-10-24

ANUL AL XXXILE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Lirea áe SO Simt, pecit pagita iv ..... D<*° » * * „ UI......... íusib­uisul ți realame pagina III și IV Maa . . . 40 bani Stet- „ 2 _ — . A se adresa: IN ROMANIA, la adnitetetrațianea IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Place de Ia Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasensteln et Vogler, (Otto Maass), LA FRANCPORT, S. M. ia — G. L. Danbe et C-trio, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. —• Scrisorile nefrancate ce reiasă — ESEMPLARUL 15 BAN! REDACȚIA STRADA DOMNEI 2. ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ: Fundator©: C. A. EOSETTÎ Krectore: VINE SETTI LONI, 24 OCTOMBRE 1887 Luminózá-te și vei fi. ABONAMENTE n Capitală și districte: un an 48 lei; secp luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei, entr­u tote­­urile Europei, trimeatrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea fo Harului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse , la d’ E­ . Popovici, 15, Fleischmarkt. IN II ALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 23 BRUMAR 1 Retragerea deputatului român, ge­­­neralele Traian Doda, din Dieta un­gară a fost un act de uă adevărată manifestațiune patriotică în contra nedreptăților și a procedărilor anti­constituționale, de pe urma cărora suferit astăzi românimea, ca și cele alte naționalităț­­­e sub coroina Sf. Ștefan. Gene spuse verde și românei : Sunt i­ân în Dieta vós­tră ; ați­­ tot ce va stat și va stă­­ pentru a călca Constituția 'eptăți un po­nor de peste ^ j —nu mai am deci ce căuta ce faceți pentr­u noirea nea­mului voștri isc cu pre­sința mea și iuirile vós­tre față cu ne­ entru care sunt In tot­ d’a­mor. Asupririle și țuirile și drepta indignare de Ao­teptară 3 Coda­ul de pi­lare fi­ai nu’l­ăpsrui,­­de că ne le ne-i prigonit anul cu t­i­a­ia adânci­­ed­re a reprei ;or,­­ ^ ~ fnnt­­ ion nimp. manilor ca și în contra celor­ alte na­ționalități. f Cugete bine Ungurii la acest ade­­lvĕr, și nu uite­­ jicatórei­: «cine se­­mână véni, culege viid^Â^ Directorele unui ijiaz ^Poiena a tele­grafiat, eri, d-lui Vintei C. A. Rosetti spre a’l ruga să trimită »prin telegraf inci­dentele procesului Gălățenilor și verdictul juraților din Brăila. Directorul Românului a respins imediat că „după­­ ce procesul a ținut trei­­ zile, jurații fiind liberi noptea a comunica, administrațiunea a făcut ca martorii să nu se presinte și s’a obținut amânarea. D. Rosetti adăuga că indigna­­țiunea este generală și că va trimite amă­nunte prin scrisore.“ Acastă simplă telegramă a speriat se vede pe cei de la cârma. La 6 ore sera am primit un avis al direcțiunei telegra­fului prin care ni se spunea: „Bine-voiți a vă presinta la casa oficiului telegrafic central cu recipisa telegramei No. 2544 ce ați presentat astă­ dî pentru Viena spre a vi se restitui tacla.“ Etă cum guvernul actual respectă liber­tățile nóstre! Un lucru reiese însé­a din acest act arbitrar al ministerului de in­terne . Ii este rușine de purtarea adminis­­tațiunei sale și nu voesce ca ea să fie cunoscută în străinătate. Măsura­rea este onsé cu totul inefi­cace căci deși s’a oprit telegrama, adî, resultatul va fi cunoscut la Viena. In loc de uă simplă telegramă, diarele vor publica peste 24 ore o­ lungă corespondență, cu tote amănuntele procesului și chiar, adî, diaristul care ne a telegrafiat va putea instruirea afacerei de parchetul ci­vil. D. Wilson va apare Marți la Tours, spre a se justifica la un me­eting popular în contra acusărilor fiarelor radicale și intransigente. Figaro povesteste că la uă recentă convorbire între d. Grévy și alții, despre amestecarea d-lui Wilson în afacerea decorațiilor, președintele s-ar fi exprimat ast­fel: «Totul..^min­ciună. Ginerile meu nu este greșitu^* și totul este un o campanie jurnalis­tică. El e acel ce a fundat d­iare, de 5 bani, numărul, peste tdtă țara, și acum este atacat de aceste țiiare, în urma concurenței ce au între ele, fiind prea multe.» acesta de cumpătare și ține al românimei de din­­­pați, ar trebui se­ deștep­­ul poporului ungur și al lor lui mai multă preve­­’e facă sé aibă mai multă în politica lor națională, mările și cu apăsările nu­de sub domnia lor, la făt nu o pot scote ; și­­ că n’are se fie departe timpul Când Ungurii înșiși vor ve­dea că greșită le a fost politica și că toti își au înțeles interesele. Simțimintele și aspirațiunile națio­nale nu se sting așa de lesne după cum le place a crede vecinilor noș­­trii Unguri, ori cât de numerose și de sigure le ar părea că sunt aici ar­mele pe cari le întrebuințâpa cu a­­­tâta ură și vrăjmășia în contra Ro­­­­gurosa ar n­aaministi aimirea puștiu și te­legrafului.­­Un singur resultat va obține guvernul : se va vedea că pe lângă arbitrar va face și vă prostie. Cei cari mai credeau că d. Brătianu pate să înceteze că dată cu funesta­tea sistemă de guvernământ se vor convinge că ori­ce nădejde este perdută. Oposițiunea va fi mai unită și mai tare. GESTIUNEA CAFFAREL Iritațiunea, ce causase comercial cu decorații din Paris, se domolesce cu încetul. Generalul Caffarel, a că­rui reformare a fost decretată de pre­ședintele republicei franceze încă la 14 curent, și care, în urma multe­lor sale acte de bravură, din cam­paniile la care a luat parte, tot se va bucura de o­ pensie de 8,000 franci, se află arestat la «Conciem­­­gerie“, unde se urmea­e energic cu SCIRI D’ALE BILSI In urma cuvintelor rostite de d. A. Ca­­targiu, la 6 (17) Octombre, înaintea­ zfija banalelor, se d,^ ca va fi dat in judecB pentru ultragiui tribunalului. . . In curînd Bucurescenii vor putea se m­ă­nânce brânzeturi cu bice și camembert­a­bricate în România și chiar acum a încet­­­put a se vinde bondon și gervais, fabri­cat aci, la d. Iulian Oprescu din Lipscani. * * * D. general Fotino va pleca chiară spre a inspecta diviziunea sanitară din Do­­brogea. * * * Advocații cari au apărat pe gălățeni, s’au întors în Bucuresci. * * * Să crede că dacă d. A. Pascal își va menține demisiunea de decan al facultăței de drept, se va alege d. N. Crătunescu. * * * a aniei o ocupație a cam­atei deputaților în viitorea sesiune, încă dă dovadă deci spune Epoca înregistrând acesta, despre termenicia zgomotului privitor la disolva­­rea Corpurilor legiuitore înainte de espi­­rarea mandatului lor. 1 ** D. T. G. Djuvara a fost însărcinat pro­visoriu cu funcțiunea de secretar general la ministerul afacerilor streine, în locul d-lui Gr. D. Gh­i­ca care va lua parte la comisiunea Europeană a Dunărei. ♦ * * Ni se trimit relațiuni despre mișcarea literară a tinerilor universitari din Pesta. Comitetul societăței Petru Maior s’a constituit acum de curînd alegînd de pre­ședinte pe un tînăr de­­ inimă și bun Ro­mân, d. Vasileg Fodor doctorand în drept. Lupta spune că : După scandalul petrecut la Curtea din Craiova, cu nenorocitele victime de la R.­­Vâlcea, un al douilea scandal, care aco­pere de rușine la judecătorii noștrii, s’a petrecut ori la Curtea din Brăila. . .„Trebue să ne încredințăm, acuma cel puțin, că nu mai trăim într’u­ societate organisată cu legi și cu garanții pentru individ.. Arebue să înțelegem că țara acesta V­a fiu împărțită în două tabere, în cuce­­­­riți și cuceritori, și că cei d’întâiă sunt cu desăvârșire la discreția celor d’al duo- l­ea.“ Sub titlul „terorea judiciară“ Națiunea scrie următorea . .. „ Ne vom­ pune afară din lege11, a dis­­ d. Eugenie Stătescu de la tribuna parla­mentului, adresându-se către toți acei lari au pi­c­tat­ și protestăză, cari au­ înfu­rat actele infame ale regimulu ce I­­­m­ s­ște. ■komnrsA ținut de cuvânt. KAvemi. ia ordinele sale uă magistratură se’vilă, compusă în mare parte din Popa- 11 Andronești, Sărățeni, ministrul de su pție a făcut din libertatea și chiar din Jferea și piața cetățenilor, uă jucărie. DJsp^devăr, mai ales cu începere de la pro­pri provenitor și ai celor­l’alți, toți victime ale administrației și în urma ale justiției preventive, putem spune că era proceselor scandalose se continuă fără nici uă intrerupere. Legea garantă că­­libertatea individuală a cetățenului și inviolabilitatea domiciliului său. Poruncă a fost dată agenților poliție­nești și administrativi să bată și să scriin­­Martorii acuzați­, mai toți funcționari administrativi, au fugit în a treia zi a procesului, fiind-că procurorul general a­­flase că jurații sunt favorabili acusaților. In discuțiunea urmată înaintea cursei a­­supra amânărei, Sărățeanu a rostit urmă­­torele cuvinte care nu trebue să fie uitate : Acusații sunt asasini; jurații nu ’i vor lăsa să scape, prin urmare vor acea 0­­casiune se ’șî facă datoria în­alții se­siune. Acestea sunt faptele și vorbele cu care s’a ilustrat justiția colectivistă din înaltul ordin al d-lui Stătescu, care era consultat prin telegraf asupra fie­cărui incident al acestui proces. La infamiile din primele­­ jile ale proce­sului s’au adăogat infamiile­­ zilei din urmă, și cele de mai apoi sunt mai mari de­cât cele d’ântâi fi. Credem cu toții, că în procesul de la Râmnicu-Vâlcea guvernul atinsese maest­­mul infamieior la care se imți am ridica- Ei, bine, ne-ar fi IHfelat! Steaua judecător,,or Olteni a pălit față cu lucoferul de uriașe nerușinate care se ridică de la Galați. Dacă la Vâlcea s’au săvârșit pute infamii șî mai mari, se vedea cel puțin, atât din partea judecătorilor cât și din partea ad­ministrației, grija de a le disimula cât mai mult. La Brăila s’au desbrăcat și de «acestă sarcină superătore și cum a dis cu drept cuvânt d. Paladi, criminalii colectiviști ’și­­au lepădat măscile. Iată ce­dice România Liberă: Regimul odios al bunului plac s’a afir­mat din nou­. Procesul Gălățenilor, ca și al Vâlceni­lor, s’a amânat pentru sesiunea viitóre, după cererea procurorului general sau mai bine după ordinul ministrului, tot pentru cuvântul absenței martorilor. Opiniunea publică bănuesce un lucru că guvernul d-lui I. Brătianu ține să pedep­­sască cu cea mai mare asprime pe cei cari a fi îndrăznit a se plânge la Tron. Și mai ține încă să dovedască tuturor că nu la dreptatea Tronului trebue să nă­­dăjduască cine­va în ziua de azi. Bunul plac al d-lui I. Brătianu este le­gea supremă a Statului, și cei cari au cute­zat să se plăngă Regelui în­potriva ar­­bitrajului, nu pot avea nici uă dată liniște din partea cârmuitorilor. Singurul sprijin al guvernului, nu mai e adte de­cât temnița. Orcinalisă critică. — Cărți didac­tice. — Reflexiune. — Cum ar trebui să fiă oă carte didactică. Domnule Director. Dacă tot lucrul are timpul să fi, totă tră­­i— ,­i­­­­u - se mai proprice pentru a dice ce­va de operile didactice de­cât în zilele acestea, învățământul public mai cu osebire a­­cești ani din urmă intră într’o evoluțiune vie, crescândă și accentuată. Tóte activi­tățile didactice să manifestară mai pu­ternic. Cursul primar urban și rural să sem­nată prin vibrațiuni și mai mari. Scrieri didactice, articole și cărți didactice să ivisă de pretutindeni. In mijlocul acestor opere traduse unele compilate altele, alcătuit în pripă ’ ’ nume cinstit, mai năzărim și pici , ca nișce treseți veninoși și nebun sărmane plăgiatrui, sărmane căi jalnice imitațiuni. Căci, de li când ’e lumea print, cresc și spini.... îndurători cu aceste no­­i vegeta­ g^.n­ască pretutindenea pe ori­care va în­­drăsni să ridice glasul contra stăpînireî , poruncă a fost dată sbirilor să năvălescă în­ domiciliurile ómenilor și după ce le vor devasta averea, să’i înhațe și să’i trântască PROCESUL GALATENILOR Intrega presă independentă este indig­nată de procederea administrațiunei A­ a justiției în procesul Gălățenilor, in drept asupra personei, averei, onorei­ lui. Poruncă a fost dată magistraților să facă din acei ce ’și-au apărat dilele nisce criminali de rând, din acei ce ’și-au apă­rat averea nisce rebeli legilor și regula­mentelor țării, din acei ce ’și-au apărat overea calomniatori. Legea garantăză dreptul omului de a fi judecat conform regalelor întocmite, bune rele cum sunt ce le avem, și să’și ia o­­sândă ce i se cuvine, iar de nu să’și re­capete libertatea, cu un ceas mai curând. Poruncă a fost dată sbirilor judecătoresc­ ca, atunci când nu vor putea condamna și executa repede pe toți acei nefericiți asa­­sini­ asasinați, pe, acei hoți pe păgubași. ..pe- acei calomniatori-calomniați, cel "puțin se’i faca să sufere cât mai mult prin În­chisori privațiunea libertății și tot felul de torturi. jn cot.,p se și mai mier ca ocii pogo­niți_m._năpăstuiții ? Ferescă Domnul de cesul răsbunărei!.... * * * România. Cele petrecute i­ilele acestea la Brăila cu procesul Gălățenilor, a produs în pu­blic­­ă impresiune forte rea. Totă lumea se întrebă: unde afi se a­­jungă lucrurile când și justiția s’a făcut părtașe cu pasiunile, cu resbunările óme­nilor de la cârmă ? Nimeni nu se aștepta ca un judecător de curte­­ să cadă așa de jos, în­cât de pe scaunul presidenției curtei cu jurați să facă acte arbitrare și să fie mai violent de­cât cel de pe urmă agent polițienesc ! D. Nicolau este ultima ilustrațiune de care se va bucura marele logofăt al drep­­tăței, că a scrut să refuze oposițiunei drep­tul la protecțiunea legilor. Li s-a promis dreptate Gălățenilor, și lucru ciudat. Gălățenii n’au fost mai ne­dreptățiți, mai loviți de­cât după ce li s’a făcut acastă promisiune. ------ - -----* *---------------­învățătorul uimit, citesce: „Noua tică, de ess , după cel mai intuitiv om aprobat cu mare succes de om mister.— „Noul abecedar i­omân e mai bun din câte s’a vă­zut penă unic în felul său !“ Ba mai citeam i­ilele trecute chiar: „Abecedarul românesc de P. R. după cele j mai noui metode, super­turor abecedarilor văijute până astă admis în 10 orașe mari, și, ediția pulsată . Tot de acest autor, aceleași mod' comandațiuni, am citit că, mai sur caligrafiii unice în felul lor, intui practice !... Tot de acest autor va mai ai gramatică chiar după metodul indi iarăși cea mai bună dintre Gramatic­mânești. Cănd vei fi acestă prodigiosă fecu didactică la un om ca d. P. A. c­aud jo§ mai cu deosebire a veni să . Epoca vorbind de procesul din Brăila 1 FO1ȚA ROMANULUI 24 OCTOMBRE Atacul Morei NUVELA de EMILE ZOLA II — Taci! respinse ofițerul cu furie. Nu cin ce me reține d’a da foc satului din patru părți. Necazul din fericire ’1 împiedica d’a ob­­erva schimbarea la față a obrazului Fran­­­ischi. Ea trebui să se așeze pe un bancă le piatra, îngă puț. Fără voie’i, privirea si nu se mai lua de la cadavru, intins­­e jos, aprope lingă piciorele ei. Era un locäu voinic și frumos, care semăna cu Domenic, cu părul bălan și ochii albaștrii. A cea asemănare’i sfâșia inima. Se gîndea că póte martea lăsase în Germania, vr’vă impreza care plângea după dânsul. Și ’și re­­cnoscea cuțitul In gîtlejul mortului. Il o­­norâse ea. Oficerul vorbea că va isbi Recreuse cu nasuri teribile, când soldat­ veniră în fa­­ța. Observase disparițiunea lui Domenic, lucru care cauza uă agitațiune mare. Ofi­țerul se duse la fața locului, privi pe fe­­răstra remasă deschisă, înțelese tot, și se întorse de perat. Moș Merlier păru forte ‘contrariat de fuga lui Domenic. — Dobitocul­ murmur­el, strică tot. Francisca, care ’1 augi^^J’ coprinsă de suferință. Tata-seU d’alt.-fSrnu presupunea că dânsa era complice. Clătină din cap, fu­­­cându’i încetișor. — E că­ ne puși bine acum ! — Mișelul acelă! mișelul acela e care a omorât. De­sigur că a intrat în pădure... Dar trebuie să se găsăscă sau de unde nu tot satul va plati pentru el. Și adresându-se la omorar: — Să vedem, tu trebuie să schi­unde e ? Moșul Merlier surise cu nepăsare, ară­tând întinderea pădurei. — Cum vrei să găsesc­ pe un om colo ? fu­se el. — Oh ! trebuie să fie găuri pe cari le cunosci. Iți dau 10 omeni pe cari să­­ conduci tu. — Cu plăcere. Numai vom avea nevoie de opt fiile pentru ca să cutreerăm pă­durea. Liniștea bătrânului turba pe ofițer. În­țelegea într’adevăr caraghioslicul acestei căutări. Atunci însă zări pe bancă pe Francisca palidă și tremurând. Infățișarea speriosă a fetei ’l isbi. Un moment el tă­cu, examinănd pe rînd pe morar și pe Francisca. — Ore omul acela dise el, după puțină bruschetă, nu e amantul fiicei tăie ? Moș Merlier se învineț­ de necaz, cre­­dându-se că va sări asupra ofițerului ca să’l sugrume. Se stăpânii case, și nu res­­pinse nimic. Francisca ’și acoperise fața cu mâinele. x — Da, așa e, urmă prusianul, tu­seü fiica-ta ’1 a ajutat ca să fugă. Ești com­plicele lui...?-Ancă vă­ data, voești să mi’l dai ? Morarul nu respunse. Se întorse cu spa­tele, privind în depărtare cu indiferență ca și cum ofițerul ar fi vorbit alt­cui­va. Acesta scóse din fire pe neamț și strigă — El bine, al se fii împușcat !în lo­cul lui. Și chemă ânc’ua dată plutonul de ese­­cuțiune. Moș Merlier nu se sinchisi­zase. D’abia dete din umeri, pârîndu’î c’acea dramă era d’un gust mediocru. Fără în­doiala că nu credea că se împușcă un om numai așa. Apoi, când plutonul cu gata, îl dise cu seriositate: — Atunci e serios ?... Fie. Décá vă tre­buie neapărat un om ca se m­ora, se fiu și eu acela. Dar Francisca se sculase, speriată, în­gînând : — Iertare, domnule, omorâ-mă pe mine în locu’i, nu ’l faceți réü tatei. Omora-mă pe mine în locu’i... Eu am ajutat pe Do­menic ca să fugă. Numai eu sunt vino­vată. &ce urmatórele observațiuni: , Procesul de la Brăila s’a amânat. P­­­așnița d-lor Xenti și Sînge-Alb s’a p­elungit­ cu încă trei luni. I — Taci, fetițo, strigă Moș Merl­er. Pen­tru ce minți ?.. Ea s’a petrecuut noptea închisă în odaia ei, domnule. Minte, te a­sigur. Nu, nu mint, urmă fata cu ardere. M’am scoborît pe ferestra, ș’am îndemnat pe Do­­mep0 ca să fugă.... Acesta er adevărul, sin­gurul adevăr..!. Bătrânul se îngălbenise. Vedea bine că dânsa nu mintea s’acésta istorie ’1 spăi­­mânta. Ah! copii aceștia cu inima lor, cum strică tate ! Atunci se supără. — Ea e nebuna, nu o asculta. Poves­tește nisce prostii... să isprăvim uă data. Ea voi să mai protesteze și îngenuche înaintea oficerului cu mâne­le împreunate. Oficerul case asista la acesta scenă dure­­rosă, cu linișce. — D- deul meu, dise dânsul în cele din urmă, iar pe tatăl d-tăle, pentru că nu­mai am pe cel­ l’alt... Caută și gasesce pe cel­ l’alt, ș’atunci bătrânul acesta va fi­­ liber. Un moment, ea ’Ii privi, cu ochii bolo­­văni­i din "­cauza acelei propuneri fiorose. — E oribil, murmura ea. Unde voiți ca să găsesc acum­­ pe Domenic. Ai plecat fără să sciii unde. — In sfârșit, alege. Eu sau tatăl d-tale, — Oh ! Domne, pot óre s’aleg !... Im sfâșiî inima... Ași vrea mai bine se mor de îndată. Așa s’ar isprăvi mai repede. Omora­ mie pe mine, te rog. Acea scenă de disperare și a lacrămi In­cepu să facă nerăbdător pe ofițer. El strigă: — Destul! Vreau să fiu bun, consimt a va da două cesuri... Dacă, peste două ce­­suri,amantul d-tăle nu să află aci, va plăti tatăl d-tele în locul său. Și ordonă să ducă pe moș Merlier în odaia care servise de închisore lui Do­menic. Bătrânul ceru tutun și se puse pe fumat. Pe fața lui nepăsătore, nu se citea nici uă emoțiune. Numai, când remase singur, tot fumând, doué lacrămi­­ mari ’i picara pe obraji. Sărmana lui copila cât trebuia să sufere! Francisca remusese în mijlocul curței. Soldați prusieni trecea de acolo pînâ celo rîdendu’i în nas. Unii ’i aruncau în obraz glume pe care ea nu le înțelegea. Ea privea ușca pe care dispăruse tata-său, și c’uâ mișcare domola, își duse mâna pe frunte, ca și cum ar fi voit împiedica ca să nu isbucnăscă. Ofițerul se resuci în călcâie, fu­cănd, — Ai două coșuri. Caută de le întrebu­­ințără. Ea avea două coșuri. Acesta frasă ’I socotea prin cap. Apoi, fără a sei ce face­­ce și din curte. Unde se mé duc ? ce se fac ? Mai nu’și dete ostenela ca se se gândesca, pentru că simțea c’ar fi degraba ori ce sforțare. Cu tóte acestea ar fi voit să vadă pe Do­menic. S’ar fi­ înțeles amendoul, ar fi găsit póte vr’un mijiloc. Și, în mijlocul încur­­­­câturei gândurilor sale, ea se scoborî pe malul rîului, pe care o trecu peste jar pe la un loc pe unde erau­­ mari. Pașii săi o conduse lingă prin jar, de la coltul livedei. Cum sa se vedit un baltan de singe care o f­in galbenescá. Era chiar acolo. Și e urmele lui Domenic prin iarbă , trei fi dat fuga, vedând­uă linie de pas ce tăia livedea în curmediș. Apoi g colo ’și pierdu urma. Dér crefiu­­ găsi într’uă livede vecină. Acesta ’i duse pe marginea pădurei, unde se pi­ce urmă. Francisca intră înăuntru pe sub Singurătatea o malușură­ puțin. Ea’s jos puțin. Apoi, gîndindu-se că căsur­­ceau, sări în sus. De când părăsi mara ? De cinci minute? D’un jumă­cos ? N’avea consciința de timp . Pe­menic se dusese­ să s’ascundă într’i fiș ce ’1 soia și ea, și unde, într’un prînz, mâncase nuci împreună. Ea și la tufiș. Uă mierlă singură sbur­ă, fii frasa ei dulce și tristă.­ ­Va uri.

Next