Romanulu, noiembrie 1887 (Anul 31)
1887-11-01
Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV........................40 bani Detton n » n HI.............2 leî — „ Insersiunî și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasa — ANUL AL XXXI-LEAXEMPLARUL 15 BANI MARȚI, 1 NOEMBRE 1887 REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, io Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI BUGURESCI, 31 BRUMAR Í Am zis că sunt momente când omul se pate cu foarte drept cuvent întreba daca guvernul nostru are ciare oficiose și oficiale, numai pentru plăcerea de aȚfice: «am gazetele mele», éi nu pentru trebuința de a da opiniunei publice din țară pentru afacerile interne, și opiniunei publice europene pentru cestiuni externe, lămuririle ce interesul sau de guvern corect constituțional îî ordonă se dea. In fiecare zi se nasc cestiuni și fapte pentru cari lămuririle cu caracter oficios sau oficial sunt necesare. Baniera, acum, după întorcerea primului-ministru al Italiei de la Friederichsruhe, un ziar afirmă că ministrul-președinte al României, d. I. C. Brătianu, va pleca în curând la Berlin să se caute de ochi. Cestiunea acestor visite la principele de Bismarck fiind astăzi cea mai actuală și cea mai interesantă pentru tota lumea, era forte firesc ca afirmarea privitore la călătoria d-lui I. C. Brătianu la Berlin și la Friederichsruhe să fie îndată reprodusă, comentată, aprobată sau criticată de tote fiarele europene. Bineînțeles că nu fiarele francese și nici fiarele ruse se grăbiră a felicita pe ministrul-președinte al României de hotărîrea ce luase ca, mergând la Berlin pentru a-și îngriji ochii, să cutajisască cu aceiași ocasiune și ochii politicei externe a țării nostre. Aliarele germane, austriace și italiane—din acestea din urmă La Riforma, il Diritto și il Fanfulla,—procedară din contră. Aprobară călătoria d-lui I. C. Brătianu și văzură într’ensa uă nouă mărturia a nestrămutatei voințe ce are d. de Bismarck de a menține pacea. Încă puțin, și în comentariile lor, ziarele italiane, a fi entusiaste după d. de Bismarck, ar fi zis că, desigur, și ministrului-președinte al României, principele-cancelar avea să’i spună la plecare, prin visita domniei-téle, ai făcut un serviciu prețios păcei europene. Nu e vorbă, unul din diplomații cei mai deștepți ai curiei pontificale, Monseniorele Czaki, fost nunchi al Papei la Paris, auzind că după Kalnoky și Crispi, d. I. C. Brătianu va merge la Friederichsruhe, acmis cu deosebită numerălă. d. de Bismarck îi chiamă la densul pentru a se reface u nouă virginitate. Tote bune, ba chiar multe măgulitore întru câtva pentru orgoliul nostru, dar nu e mai puțin adevărat că tóte aceste comentarii pe neresuflate în tote gazetele presei europene fac ca România, fără să sară, să bacă «postură» hotărîtă, să se declare lămurit că intră în alianța italo-austro-germană, afirmată în mod oficial mai alaltă ori de d. Crispi la banchetul de la Torino. Deci, presa europeană, neprimind nici prin Agenția Havas din Bucuresci, nici prin organul recunoscut al ministerului afacerilor străine al nostru, neprimind, dicem, nici uă de smințire sau nici uă lămurire, este în drept să zică : adevărat este, și să discute evenimentele presinte și conjuncturile viitore ca și cum în ecuațiunile ei România, factor nu de puțină importanță, și-ar ave de mai ’nainte locul său determinat. E folositor, e prudent pentru guvernul nostru să lase a se acredita asemenea zgomote cari, comentate la infinit, sunt din ce în ce mai denaturate ? N’ar fi fost pre bine ca, înainte de răspândirea generală a zgomotelor, gazetele oficiase, șăgalnica Étoile buniară, să fi primit comunicatul oficial și să fi declarat presei europene că cele ce se spun sunt pure invențiunei , că România își cunosce pre bine și pre adânc interesele săle pentru a se arunca în alianțe cu cei mari, cu cei pre mari pentru a respecta ce a subscris alături cu cei mici să respecte ? Atunci, decâ tac, pentru ce mai sunt gazete oficiase și oficiale ? i d’a face comentarii la marele discurs ținut cu ocasiunea banchetului ce i s’a dat la Turin, și acum ni se comunică că densul a ținut un nou discurs, Mercurea trecută, la societatea lucrătorilor din Turin. Primul ministru a reamintit lucrătorilor că densul a luptat alăturea î cu el, pe baricade, pentru libertate și patrie ; a relevat și lăudat apoi virtuțile poporului italian; și în fine a exprimat speranța că cestiunea socială va găsi o soluțiune pacinică în Italia, deorece tote clasele populațiunile au porniri conciliante. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Berlin, 31 Octombre. Starea sănâtaței împăratului .Wilhelm s’a îndreptat cu mult. Paris, 31 Octombre. Zgomotul cum cu d. Grévy, președintele Republicei ar fi avut un sincopă (leșin) se desminte. Agenția Liberă. UN MOU DISCURS AL D-LUI CRISPI D. Crispi, primul-ministru al Italiei, s’a pus cu tot adinsul pe discursuri. Ziaristica n’a încetat încă Comitele de Paris la Dortrecht Redactorul Ziarului Courant din Dortrecht a avut o nouă convorbire cu Dupuy. Acesta a declarat că visita comitelui de Paris la Dortrecht n’a avut alt scop decât de a oferi prietenilor săi din nordul Franciei ocasiunea ca să’l vadă și la cas de trebuință să se consulte asupra afacerilor lor particulare. Politica generală rămâne afară din discuțiune; pentru acest scop este destul manifestul. Afirmarea cum că principii de Joinville, Chartres, Nemour etc. ar fi visitat pe cornițele în cel mai strict incognito, dacă ar fi scris și numele fals în lista streinilor, este cu totul neîntemeiată. Afară de acesta principele de Joinville s’a ocupat puțin cu politica. Părerea că guvernul comitelui ar fi un guvern de principi și duci, nu este dreaptă, lucru dovedit de altmintrelea prin principiul monarhiei democratice. Cornitele găsesce aderenții sei în burgesie, care a ține la tradițiunile care de la Capet încoace unesce strâns pe principii casei Bourbon cu Francia, cum au fost uniți de trei secole pincipii de Orania cu Țările de Jos. Cum că partida comitelui nu este neînsemnată, se constată prin cele trei milioane de voturi date cu ocasiunea ultimelor alegeri. Numeroșii vizitatori ai comitelui aparțin tuturor claselor societății. Sunt senatori, deputați, avocați, comercianți și țărani. Deputații se ocupă exclusiv cu interesele departamentelor lor. Cornițele a voit să îndepărteze aparența unei manifestațiuni și aceasta explică pentru ce se ține secret numele visitatorilor. Cuvântul pentru care s’a ales Dortrechtul ca loc de întâlnire, este posițiunea favorabilă a orașului, pentru aceia cari nu pot visita pe cornițele în altă parte. * Luminezate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și stricte: un an 48 lei; nése luni 24 lei; trei luni 12 lei; nă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea sttatului și oficiele poștala LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse." ' LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 16, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. Articolele nepublicate se ard — Monarchiștii și imperialiștii în Francia Pare că monarhhiștii și imperialiștii din Francia sunt departe de a se putea uni între denși: în fiecaren—gheeuă corespondință din Paris a diarului Vindépendance beige—este câte un conflict între grupurile dreptei. Acum în urmă s’a făcut încercări pentru uă întrunire și uă reconstituirea tutor grupurilor , dar nu s’a ținut sema și de bonapartiști. Aceștia, nevoind să mai facă jocul orleaniștilor, par hotârîți a nu mai merge pe urmele lor. Acesta resultă din întrunirea pe care a ținut-o grupul Apelului la popor. La începutul ședinței, d. de Mackay a rostit un lung discurs. El a început prin a reaminti că grupurile dreptei votaseră în momentul căderea ministerului Freycinet un declarațiune care se termină cu cuvintele: Să nu se mai facă nici un împrumut, să nu se mai pună nici un imposit nou, să se facă economii ! In sturmă a vorbit despre concentrarea republicană, apoi despre venirea la putere a ministerului Rouvier, și a reamintit cuvintele urmâtore ale președintelui consiliului : «Nu suntem un guvern de lupta, nici în contra dreptei, nici în contra stângei». Acesta este: a d. de Mackau, programa espusă la tribună; acestea sunt declarațiunile făcute de mai multe ori de guvern. D. de Mackau s’a plâns că guvernul n’a aplicat acesta programă, și n’a putut să facă acesta, pentru ca n’a putut să obție de la funcționari ua atitudine în armonia cu instrucțiunile lor. Terminând d. de Mackay și-a dat demisiunea din președinte al grupurilor dreptei , dar a fost îndată ales în unanimitate. Instoracia, după propunerea domnului Paul de Cassagnac, s’a votat un oramode cu în care se dice că grupurile dreptei sunt ferm hotărîte de a cere guvernului să aibă uă atitudine conforma cu declarațiunile făcute la tribună de președintele consiliului. Neputănd să se înțelega cu celelalte grupuri ale dreptei asupra unei programe comune, bonapartiștii se vor găsi probabil luptând împreună cu ele într’ua campanie comună în contra cabinetului Rouvier. tot din viață la 17 (29) Octombre, în etate de 83 de ani. înmormântarea se face astăzi. împărtășim durerile familiei. * * * A apărut a doua edițiune, simplificată, din cartea Elemente de Aritmetică pentru usul elevilor din învățământul secundar de Z. Herescu, profesor și director al liceului Sf. Sava. * * * SCIRI D’ALE PILEI Cornițele Agenor Goluchowski, ministru plenipotențiar al Austro-Ungariei în România, va sosi peste câteva zile la postul său. Imediat după sosirea sea, d. consilier de legațiune Steidler de Egeregg, însărcinat actualmente cu conducerea afacerilor legațiunei, va părăsi postul ce ocupă 7* treasresei. * * s!« Din Brașov ni se comunică trista scrie că d. Radu Pascu, unul dintre vechii stâlpi ai comerciului român din Brașov, a înceta ședința de la 16 a. c. consiliul general al județului Iași a procedat la constituirea biuroului și a ales : președinte pe d. Sandu Dudescu ; vicepreședinți pe d-nii Gh. Tăcu și N. Gheuca ; iar secretari pe d-nii Scorțescu și Nițescu. * * * Consiliul general al județului Neamțu, întrunindu-se la 15 curent în sesiunea sea ordinară după îndeplinirea formelor usuale, s’a ales biuroul compus astfel : D. Const. V. Andrieș președinte cu 17 voturi, unanimitatea membrilor presenți , d-nil Gr. Sturdza și Sotir Panaitiu vice-președinți, asemenea, d-nii Dim. C.Corbu și Arist. Gh. Matasariu secretari, asemenea. * * * Liberalul din Iași ne comunică următorele : Consecințele secetei care a bântuit mai multe județe, cu deosebire semănăturile sătenilor, au început a se ivi. (filele acestea am recunoscut un grupă de săteni veniți din județul Romanului întrebând și căutând de lucru prin Iași. Ar fi bine ca consiliele județene, în așteptarea celor ce vor hotărî corpurile legiuitore după convocarea lor, să se ocupe de cestiune și să aviseze la mijlocele ce ar crede mai eficace, pentru a veni în ajutorul celor bântuiți de secetă, sau pe calea împrumutării cu porumb, sau prin procurare de muncă. * * * iTlllIl tu Gw üöjjOTiÜ/tfhfrWii Wrtf "OfVicială „für* Piatra : In unul din numerile precedente, zvem că clironomii reposatului Nicolai Gridov, ar fi pe calea de a intra în proces în urma neînțelegerilor ce se iscase și în acelaș timp îi consiliam de a se împăca. Aflăm cu mulțumire că succesorii înțelegându’și forte bine interesele, au convenit, și s’au pus la cale în totul, așa încât asta dl putem să’l felicitam de acest resultat. * * * Consiliul comunal din Focșani în ședința de la 16 curent, pentru ca să pue capăt neînțelegerilor iscate între d. inginer diriginte Ștefan Gheorghiu, cu însărcinatul de afacere d. inginer Sc. Vârnav, a decis : Prima, lucrarea capătărea să continue cât va ținea timpul de a se putea lucra. Secundo. d. primar să solicite de la minister doui ingineri superiori din corpul tehnic, care să constate soliditatea lucrărilor efectuate, și deci s’a efecutat conform cu planul și caetul de sarcine. * * In orașul Piatra după cum ne spune diarul din localitate, se văd de câteva <jlile nisce străini, care umblă din casă în casă și prin tote locurile publice cu diferite monstre de stofe, și îndată ce convin cu cumpărătorul se duc și aduc marfă de acolo de unde o au ascunsă , acesta vănsare clandestina nu numai că vine în dauna comerciului indigen dar și a statului care nu póte lua tacșa patentei. Ni se comunică următorele : Cu ocasiunea purificării personalului tehnic al capitalei de orecare parasite ce ajunsese a fi ne mai suferiți, inginerul-șef al serviciului se retrase, după cum să și cuvinea. Când veni însă cestiunea înlocuirei cu un altul, mari dificultăți se ridicară pentru alegere. Care nu fu însă mirarea tuturor când văzură că se propune și se numesce ca șef al serviciului technic al capitalei tocmai d. Guran, actual director al societăței de basalt. D. Guran a acceptat—fără nici un scrupul—rămânând și director la basalt și inginer-șef al capitalei. Tatǎ lumea scie ca societatea de basalt are antreprise de Trotuare și pavage pentru câteva sute de mii de lei de la primăria capitalei, și tóte lucrările esecutate anul acesta de societate urmeza a se primi în curând de primărie prin personalul tehnic al cărui șef este d. Guran, directorul societăței de basalt. Oricine pate vedea că tate are să mergă strună. E trist lucru să vedem că d. Câmpineanu a propus uă așa de nenorocită alegere: de ochii lumii cel puțin, nu trebuia s-o facă. Ne mirăm ca societatea de basalt, în capul căreia e un colonel Carp și un Poenaru-Bordea,omeni onorabili și nebănuiți, să se învoiască cu o astfel de combinația.iv> de unde muxiîio , nphónuty! nici societatea de basalt, nici Primăria. D. Guran e un tânăr și capabil inginer, și ne surprinde să’l vedem că alunecă pe ua pantă nenorocită de accepta să facă servicii de unde onorea și conseiința d-sele pot eși pătate. D. Guran póte merge ori unde societatatea de basalt n’are interese bănesc, și déci consiliul de administrațiune crede că d. Guran n’are destul de lucru cu afacerile societăței de basalt,—deși noi seim că serviciul societăței suferă din șansa că d. Guran nu pare singur să facă față la tote cerințele administrațiunei societății așa de importante. A permite însă direcorului societății să se facă funcționarul clienților fabrice, acesta e scandalos. Se pare ca afacerile fabrice să fie făcute în mod briliant cu acest procedeu, dar rămâne constatat ca calea cel puțin nu e corectă. De partea sea consiliul comunal este forte blamabil când pentru controlarea lucrărilor făcute de diverși antreprenori, are recurs chiar la acei antrepreno cari să facă recepțiunea lucrărilor făcute. CURIER LITERAR VII SUMAR : Const. Mille : Feciorul Popei (Bucuresci, 1887, Editura Libr. Haimann). Naturalism și Scârnării . Subiectele a 11 din nuvele ș i schițe. — Cari se fră căușele cari împing pe autor pe clinul acesta? — Stilul autorului. Noul volum al d-lui Const. Mille, Feciorul Popei, este fără îndoială mult mai slab decât Dinu Milian, in care cititorul reușia, cu tota sărăcia stilului, să se intereseze de eroul romanului și să urmărăscă prin tote peripețiile înferbântateî Iul vieți. Feciorul Popei nu conține în cele 275 de pagine ale lui numai cn singură nuvela, un singur studiu.... social sau altfel al d-lui Miile, ci 21 de nuvele, schițe, tabeluri, luate din lumea tristă și după natură, dice autorul. O fi lumea aceia tristă, o fi natura aceia mâhnită nu seim, căci nu se vede; ceia ce se vede și se simte cu mâhnire și p’alocurea, ba încă forte des, cu desgust este faptul că acea lume și acea natură sunt d’ua murdăriă, d’uă mocirlă,—să mi se permită cuvântul, căci vorbim de un naturalist care s’a luat după Zola din Nana și Fot-Bouille, — lumea și natura din Feciorul Popei sunt două porcării cu atât mai desgustătore cu cât e potrivită, adusă, lipită de autor pe orice scenă a vieței; nu răsare din natura personagielor. D. Mille ține ca personagiele săle să fie infame, infecte și sordide, și personagiele devin infame, infecte și sordide pentru că d. Miile e voesce. E un făcut, e uă mania, e ceva bolnăvicios în talentul lui Miile,—talent de a cărui ființa încep să mă îndoesc după Feciorul Popei. Cei cari au zis lui Zola că din anumite cause fisiologice și patologice spiritul lui vede în natură și în lume numai mârșăvii și porcării, n’au mințit, nici nu s’au încetat. Trebue să fie ceva în trupul și în sufletul ómenilor pe cari îi vedem că sunt posedați de nostalgia nămolului, trebue să fie ceva care să’i aducă în mod fatal tot la murdar, și iărășî la murdar și într’una murdar. Să probăm cu nuvelele, schițele și tabelurile din Feciorul Popei de d. Const. Mille, ca să vedeți că e un ceva care’i face să vădă pe om în nișce culori desgustăare, și’n tóte acțiunile lui un fel de porcăria. Sunt 21 de nuvele, schițe, tabeluri. I Feciorul Popei: Alecu, feciorul Popei, se ține cu Catinca slujnica, și bate împreună cu Catinca, pe mă-sa, pe preotesa ; II Fa- i cerea Zoiței : Alecu, băiatul boerului, ne norocesce pe bieta slujnica Zoița care fată în casa coconei Raluca; III Uă dragoste a vieței : Vă bătrână, Frâsiniță, care se ținea cu jidanul Lupu Bercovici, se legă acum cu tânărul Turturel pe care o lasă moștenitor. IV Rochia Catițel. Intr’uă familie bună, fata, după îndemnul mamei sale, se dă croitorului evreu Max numai ca săi aducă rochia să merga séra la bal. V Martea lui Vladimir, care prinde pe nevasta-sa cu văru scü Alecu; VIță morte. Bătrâna Elenca Culianin se ține cu Albigănu și-și desmoștenesce copii; VII Tatăl și Fiul, se țin amândoui cu slujnica Irina; VII Fantele, erou al unui lupanar infect; IX Inelul Cleopiței. Boerul Iordake idiotul, se ține cu țiganca Stăncuța, un «putere» cum dice autorul, și pentru densa fară inelul fiă-sei Cleopita; X Băjilă, un om murdar, un Anons mucilaginos; XI După lolă, schiță murdară. Restul se compune din gândiri (Divorțul, Tatăl, In spital) și din două fapte diverse, inspirate, cred, de Epoca și de Telegraful, și adică una Contrabandistul și altele Hainele Sergentului. Un lucru curat, un tabel blând, deși fără culori, îl alcătuesce Fata Cismanului, care pare a se cruci că se găsesce într’uă cătă ca acesta de sus. Prin urmare, se pate vedea că, daci cineva, încă tânăr și bine în tate, slavă Domnului! ține ca eroii săi să se tăvălescă în noroiul celor mai scârbase scene chiar așa de uă dată, chiar când nuvela sau schița nu conține decât 3-4 foi,—apoi de sigur că e un ceva fatal care’l împinge a ne arăta așa, fără nici uă artă, fără pic de meșteșug, scârnăvii și bestialități murdare. La ce bun tote acestea ? Cu Feciorul Popei, Mille avuta de gând să arate în totă goliciunea ei clasa burgheză (cum era ce el), cu tote cor»promisurile, și ipocrisiele, și murdăriile pe cari imaginațiunea superescitată de zolism a lui Mille crede a le vede în acestă clasă burgheză ? Crezut’a Miile cu publicul român a ajuns la acel grad de rubrică perversitate, sau de hârșită corupțiune încât să-i trebuie acum escitările de tot felul pentru a’i mai redeștepta órecunȚ simțurile obosite și lichiste, și creșiend acesta i-a servit nuvelele sale ? De altă parte, credutul a atât de nătâng și de primitiv în putregliciunea lui, încât în orice formă și in orice dosâre i s’ar da escitantele, el, publicul român, nu o să sciă și nu o se potâ să le găsecă nici pre tari nici pre moi ? Eu nu înțeleg pentru ce și de unde acesta hotârîre a lui Miile de a crede ca nu e térá pe lume mai gata a primi în senul ei până acum curat, porcârsele lui Zola decât téra románescá, și nu înțeleg iărăși de unde și cum la Miile credința ca dacă va publica volume de felul acestuia, décâ va explica în gazete teoriele naturaliste la a căror pricepere nimenea nu ține, și deci va de cu admirabilă liniște și sinceritate «Vrancea, Vlahuță și eu» și mai la vale «Vlahuță, Vrancea și eu», și iar mai la vale «eu, Vrancea și Vlahuță» credem așa și credem pe dincolo,—atunci temeliile sculei aceștia (pe care o vădurăm în nuvelele de mai sus) se vor pune de sine, ci «eu, Vrancea și Vlahuță» vor fi părinții curentului nou și șciințific în țara românescă,—unde Miile n’a găsit un singur roman, u o singură nuvelă de la descălicâtore și până astăzî, care să’l mulțumăscâ puțin. Nimic, nimic, nimic. Terenul era liber. A venit Dinu Milian, acum sosesce Feciorul Popei, cu ceta de cocóne, de boeri și de duduie, toți săltând în năbădăile venerice, și din causa lor toți gata a comite tóte infamiele și tóte turpitudinile posibile și imaginabile. Și cel puțin dăcă, am schimbul slăbiciune peste măsură de mare ce se observă în invențiunea și disposițiunea subiectelor ăstor nuvele, autorul ne-ar da unul din acele stiluri admirabile, artistice, strălucitore, — uă haină splendidă care în Francia servă într’adevăr a îmbrăca multe din porcuriele elevilor lui Zola și chiar lui Zola însuși. Forma e perfectă; e d’uă bogăția, d’uă mlădiere, d’uă artă cum rar se pomenesce. Spun scârnăvii, dar le spun așa încât se mai atenueza întru câtva desgustul ce’ți inspiră fondul. La Miile forma eternă, nesigură, necompletă, comună, desculță. Tóte nuvelele din Feciorul Popei îți face după formă impresiunea unor tingiri necostorite, în fundul cărora ai aruncat uă mână de noroiü — fundul necostorit al tingirii e stilul în genere, noroiul cu pata lui e partea în care autorul aruncă bunioră pe Catița în brațele lui Max ; pe Catinca în ale lui Alecu, pe hodoraga de Frăsinița în acelea ale lui Turturel etc. etc. etc. — partea care reese peste celelalte și în mândrețele căreia se «muléza» — arșiceliile — formele romanului șciințific. Zola a definit literatura naturalistă: un colț al naturii, reglut printr-un temperament» ci orice roman și orice nuvelă «un studiu social și individual».— Mie nu’mi vine a crede că Mille are temperamentul astfel cum colțul naturii din Feciorul Popei ni’l arăta, și sper că «studiile sale sociale și individuale vor fi, cel puțin de aci 'nainte, mai sus de cât Rochia Catițel și Inelul Cleopițel. m Gion *