Romanulu, noiembrie 1887 (Anul 31)

1887-11-01

Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV........................40 bani Detto­n n » n HI.............2 leî — „ Insersiunî și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-n­î Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasa —­ ANUL AL XXXI-LE­AXEMPLARUL 15 BANI MARȚI, 1 NOEMBRE 1887 REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ, io Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI BUGURESCI, 31 BRUMAR Í Am zis că sunt momente când omul se pate cu foarte drept cuvent întreba daca guvernul nostru are ciare oficiose și oficiale, nu­mai pen­­­­tru plăcerea de aȚfice: «am gazetele mele», éi nu pentru trebuința de a da opiniunei publice din țară pentru afacerile interne, și opiniunei publice europene pentru cestiuni externe, lă­muririle ce interesul sau de guvern corect constituțional îî ordonă se dea. In fie­care zi se nasc cestiuni și fapte pentru cari lămuririle cu ca­racter oficios sau oficial sunt nece­sare. Baniera, acum, după întorcerea primului-ministru al Italiei de la Friederichsruhe, un ziar afirmă că ministrul-președinte al României, d. I. C. Brătianu, va pleca în curând la Berlin să se caute de ochi. Cestiunea acestor visite la princi­pele de Bismarck fiind astăzi cea mai actuală și cea mai interesantă pentru tota lumea, era forte firesc ca afirmarea privitore la călătoria d-lui I. C. Brătianu la Berlin și la Friederichsruhe să fie îndată repro­dusă, comentată, aprobată sau cri­ticată de tote fiarele europene. Bine­înțeles că nu fiarele fran­­cese și nici fiarele ruse se grăbiră a felicita pe ministrul-președinte al Ro­mâniei de hotărîrea ce luase ca, mer­gând la Berlin pentru a-și îngriji o­­chii, să cutajisască cu aceiași oca­­siune și ochii politicei externe a ță­rii nostre. Aliarele germane, austriace și ita­­liane—din acestea din urmă La Ri­­forma, il Diritto și il Fanfulla,—pro­cedară din contră. Aprobară călăto­ria d-lui I. C. Brătianu și văzură într’ensa uă nouă mărturia a ne­strămutatei voințe ce are d. de Bis­marck de a menține pacea. Încă puțin, și în comentariile lor, ziarele italiane, a fi entusiaste după d. de Bismarck, ar fi zis că, de­si­gur, și ministrului-președinte al Ro­mâniei, principele-cancelar avea să’i spună la plecare, prin visita dom­­niei-téle, ai făcut un serviciu prețios păcei europene. Nu e vorbă, unul din diplomații cei mai deștepți ai curiei pontifi­cale, Monseniorele Czaki, fost nunchi al Papei la Paris, auzind că după Kalnoky și Crispi, d. I. C. Brătianu va merge la Friederichsruhe, a­cmis cu deosebită numerălă. d. de Bis­marck îi chiamă la densul pentru a se reface u­ nouă virginitate. Tote bune, ba chiar multe măgu­­litore întru cât­va pentru orgoliul no­stru, dar nu e mai puțin adevărat că tóte aceste comentarii pe nere­­suflate în tote gazetele presei euro­pene fac ca România, fără să sară, să b­a­că «postură» hotărîtă, să se declare lămurit că intră în alianța italo-austro-germană, afirmată în mod oficial mai alaltă ori de d. Crispi la banchetul de la Torino. Deci, presa europeană, neprimind nici prin Agenția Havas din Bucu­­resci, nici prin organul recunoscut al ministerului afacerilor străine al nostru, neprimind, dicem, nici uă de smințire sau nici uă lămurire, este în drept să zică : adevărat este, și să discute evenimentele presinte și conjuncturile viitore ca și cum în e­­cuațiunile ei România, factor nu de puțină importanță, și-ar ave de mai ’nainte locul său determinat. E folositor, e prudent pentru gu­vernul nostru să lase a se acredita asemenea zgomote cari, comentate la infinit, sunt din ce în ce mai dena­turate ? N’ar fi fost pre bine ca, înainte de răspândirea generală a zgomote­­lor, gazetele oficiase, șăgalnica Étoile buniară, să fi primit comunicatul o­­ficial și să fi declarat presei euro­pene că cele ce se spun sunt pure invențiunei , că România își cunosce pre bine și pre adânc interesele săle pentru a se arunca în alianțe cu cei mari, cu cei pre mari pentru a res­pecta ce a subscris alături cu cei mici să respecte ? Atunci, decâ tac, pentru ce mai sunt gazete oficiase și oficiale ? i d’a face comentarii la marele dis­curs ținut cu ocasiunea banchetului ce i s’a dat la Turin, și acum ni se comunică că densul a ținut un n­ou discurs, Mercurea trecută, la societa­tea lucrătorilor din Turin. Primul ministru a reamintit lucră­torilor că densul a luptat alăturea î cu el, pe baricade, pentru libertate și patrie ; a relevat și lăudat apoi virtuțile poporului italian; și în fine a exprimat speranța că cestiunea so­cială va găsi o­ soluțiune pacinică în Italia, de­ore­ce tote clasele po­­pulațiunile au porniri conciliante. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Berlin, 31 Octombre. Starea sănâtaței împăratului .Wilhelm s’a îndreptat cu mult. Paris, 31 Octombre. Zgomotul cum cu d. Grévy, președintele Republicei ar fi avut un sincopă (leșin) se desminte. Agenția Liberă. UN M­OU DISCURS AL D-LUI CRISPI D. Crispi, primul-ministru al Ita­liei, s’a pus cu tot adinsul pe dis­cursuri. Ziaristica n’a încetat încă Com­itele de Paris la Dor­­trech­t Redactorul­­ Ziarului Courant din Dortrecht a avut o­ nouă convor­bire cu Dupuy. Acesta a declarat că visita comitelui de Paris la Dortrecht n’a avut alt scop de­cât de a oferi prietenilor săi din nordul Franciei ocasiunea ca să’l vadă și la cas de trebuință să se consulte asupra a­­facerilor lor particulare. Politica generală rămâne afară din discuțiune; pentru acest scop este destul manifestul. Afirmarea cum că principii de Joinville, Chartres, Ne­­mour etc. ar fi visitat pe cornițele în cel mai strict incognito, da­că ar fi scris și numele fals în lista streini­lor, este cu totul neîntemeiată. Afară de acesta principele de Joinville s’a ocupat puțin cu politica. Părerea că guvernul comitelui ar fi un guvern de principi și duci, nu este dreaptă, lucru dovedit de altmin­­trelea prin principiul monarh­iei de­mocratice. Cornitele găsesce aderen­ții sei în burgesie, care a ține la tra­­dițiunile care de la Capet încoace unesce strâns pe principii casei Bo­urbon cu Francia, cum au fost u­­niți de trei secole pincipii de Ora­­nia cu Țările de Jos. Cum că parti­da comitelui nu este neînsemnată, se constată prin cele trei milioane de voturi date cu ocasiunea ultime­lor alegeri. Numeroșii vizitatori ai comitelui aparțin tuturor claselor societății. Sunt senatori, deputați, avocați, comercianți și țărani. Deputații se ocupă exclusiv cu interesele depar­tamentelor lor. Cornițele a voit să îndepărteze aparența unei manifes­­tațiuni și aceasta explică pentru ce se ține secret numele visitatorilor. Cuvântul pentru care s’a ales Dor­­trechtul ca loc de întâlnire, este po­­sițiunea favorabilă a orașului, pen­tru aceia cari nu pot visita pe co­rnițele în altă parte. * L­umineza­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și­­ stricte: un an 48 lei; nése luni 24 lei; trei luni 12 lei; nă lună 4 lei. Pentru tote țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ sttatului și oficiele poștala LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse." '­­ LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 16, Fleischmark­t. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. Articolele nepublicate se ard — Monarch­iștii și imperialiștii în Francia Pare că monarhhiștii și imperialiștii din Francia sunt departe de a se putea uni în­tre denși­: în fie­care­­n—ghee­uă cores­­pondință din Paris a diarului Vindépen­­dance beige—­este câte un conflict între gru­purile dreptei. Acum în urmă s’a făcut încercări pentru uă întrunire și uă recon­stituire­­a tutor grupurilor , dar nu s’a ți­nut sema și de bonapartiști. Aceștia, ne­voind să mai facă jocul orleaniștilor, par hotârîți a nu mai merge pe urmele lor. Acesta resultă din întrunirea pe care a ți­­nut-o grupul Apelului la popor. La începutul ședinței, d. de Mackay a rostit un lung discurs. El a început prin a reaminti că grupurile dreptei votaseră în momentul căderea ministerului Freycinet un declarațiune care se termină cu cu­vintele: Să nu se mai facă nici un îm­prumut, să nu se mai pună nici un impo­­sit nou, să se facă economii ! In sturmă a vorbit despre concentrarea republicană, apoi despre venirea la pu­tere a ministerului Rouvier, și a reamintit cuvintele urmâtore ale președintelui con­siliului : «Nu suntem un guvern de lupta, nici în contra dreptei, nici în contra stân­gei». Acesta este: a d. de Mackau, pro­grama espusă la tribună; acestea sunt declarațiunile făcute de mai multe ori de guvern. D. de Mackau s’a plâns că guvernul n’a aplicat acesta programă, și n’a putut să facă acesta, pentru ca n’a putut să ob­­ție de la funcționari ua atitudine în ar­monia cu instrucțiunile lor. Terminând d. de Mackay și-a dat demi­­siunea din președinte al grupurilor drep­tei , dar a fost îndată ales în unani­mitate. In­storacia, după propunerea domnului Paul de Cassagnac, s’a votat un oramo­de cu­ în care se dice că grupurile drep­tei sunt ferm hotărîte de a cere guvernului să aibă uă atitudine conforma cu declara­țiunile făcute la tribună de președintele consiliului. Neputănd să se înțelega cu cele­l­alte grupuri ale dreptei asupra unei programe comune, bonapartiștii se vor găsi probabil luptând împreună cu ele într’ua campanie comună în contra cabinetului Rouvier. tot din viață la 17 (29) Octombre, în etate de 83 de ani. înmormântarea se face a­­stă­zi. împărtășim durerile familiei. * * * A apărut a doua edițiune, simplificată, din cartea Elemente de Aritmetică pentru usul elevilor din învățământul secundar de Z. Herescu, profesor și director al liceului Sf. Sava. * * * SCIRI D’ALE PILEI Cornițele Agenor Goluchowski, ministru plenipotențiar al Austro-Ungariei în Ro­mânia, va sosi peste câte­va zile la pos­tul său. Imediat după sosirea sea, d. con­silier de legațiune Steidler de Egeregg, în­sărcinat actualmente cu conducerea aface­rilor legațiunei, va părăsi postul ce ocupă 7*­ treasresei. * * s!« Din Brașov ni se comunică trista scrie că d. Radu Pascu, unul dintre vechii stâlpi ai comerciului român din Brașov, a înce­ta ședința de la 16 a. c. consiliul ge­neral al județului Iași a procedat la con­stituirea biuroului și a ales : președinte pe d. Sandu Dudescu ; vice­președinți pe d-nii Gh. Tăcu și N. Gheuca ; iar secretari pe d-nii Scorțescu și Nițescu. * * * Consiliul general al județului Neamțu, întrunindu-se la 15 curent în sesiunea sea ordinară după îndeplinirea formelor usu­­ale, s’a ales biuroul compus ast­fel : D. Const. V. Andrieș președinte cu 17 voturi, unanimitatea membrilor presenți , d-nil Gr. Sturdza și Sotir Panaitiu vice-președinți, a­­semenea, d-nii Dim. C.­­Corbu și Arist. Gh. Matasariu secretari, asemenea. * * * Liberalul din Iași ne comunică urmă­tor­ele : Consecințele secetei care a bântuit mai multe județe, cu deosebire semănăturile sătenilor, au început a se ivi. (filele aces­tea am recunoscut un grupă de săteni ve­niți din județul Romanului întrebând și căutând de lucru prin Iași. Ar fi bine ca consiliele județene, în aș­teptarea celor ce vor hotărî corpurile le­­giuitore după convocarea lor, să se ocupe de cestiune și să aviseze la mi­jlocele ce ar crede mai eficace, pentru a veni în a­­jutorul celor bântuiți de secetă, sau pe calea împrumutării cu porumb, sau prin procurare de muncă. * * * iTl­llIl tu Gw üöjjOTiÜ/tfhfrWii Wrtf "OfVi­cială „für* Piatra : In unul din numerile precedente, zvem că clironomii reposatului Nicolai Gridov, ar fi pe calea de a intra în proces în urma neînțelegerilor ce se iscase și în acelaș timp îi consiliam de a se împăca. Aflăm cu mulțumire că succesorii înțe­­legându’și forte bine interesele, au conve­nit, și s’au pus la cale în totul, așa în­cât asta­ dl putem să’l felicitam de acest re­­sultat. * * * Consiliul comunal din Focșani în șe­dința de la 16 curent, pentru ca să pue capăt neînțelegerilor iscate între d. ingi­ner diriginte Ștefan Gheorghiu, cu însăr­cinatul de afacere d. inginer Sc. Vârnav, a decis : Prima, lucrarea capătărea să continue cât va ținea timpul de a se putea lucra. Secundo. d. primar să solicite de la minister doui ingineri superiori din cor­pul teh­nic, care să constate soliditatea lucrărilor efectuate, și deci s’a efecutat conform cu planul și caetul de sarcine. * * In orașul Piatra după cum ne spune dia­­rul din localitate, se văd de câte­va <jlile nisce străini, care umblă din casă în casă și prin tote locurile publice cu diferite monstre de stofe, și îndată ce convin cu cumpărătorul se duc și aduc marfă de a­­colo de unde o au ascunsă , acesta văn­­­sare clandestina nu numai că vine în da­una comerciului indigen dar și a statului care nu póte lua tacșa patentei. Ni se comunică următorele : Cu ocasiunea purificării personalului teh­­nic al capitalei de ore­care parasite ce a­­junsese a fi ne mai suferiți, inginerul-șef al serviciului se retrase, după cum să și cuvinea. Când veni însă cestiunea înlocuirei cu un altul, mari dificultăți se ridicară pen­tru alegere. Care nu fu însă mirarea tu­turor când văzură că se propune și se numesce ca șef al serviciului technic al capitalei tocmai d. Guran, actual director al societăței de basalt. D. Guran a accep­tat—fără nici un scrupul—rămânând și di­rector la basalt și inginer-șef al capitalei. Tatǎ lumea scie ca societatea de basalt are antreprise de Trotuare și pavage pen­tru câte­va sute de mii de lei de la pri­măria capitalei, și tóte lucrările esecutate anul acesta de societate urmeza a se primi în curând de primărie prin personalul teh­­nic al cărui șef este d. Guran, directorul societăței de basalt. Ori­cine pate vedea că tate are să mergă strună. E trist lucru să vedem că d. Câmpi­­neanu a propus uă așa de nenorocită a­­legere: de ochii lumii cel puțin, nu trebuia s-o facă. Ne mirăm ca societatea de basalt, în ca­pul căreia e un colonel Carp și un Poe­­naru-Bordea,­omeni onorabili și ne­bănuiți, să se învoiască cu o ast­fel de combina­ția.iv> de unde mu­­xiîio , nphónuty! nici societatea de basalt, nici Primăria. D. Guran e un tânăr și capabil ingi­ner, și ne surprinde să’l vedem că alu­necă pe ua pantă nenorocită de accepta să facă servicii de unde onorea și consei­­ința d-sele pot eși pătate. D. Guran póte merge ori unde societa­­tatea de basalt n’are interese bănesc­, și déci consiliul de administrațiune crede că d. Guran n’are destul de lucru cu aface­rile societăței de basalt,—de­și noi seim că serviciul societăței suferă din șansa că d. Guran nu pare singur să facă față la tote cerințele administrațiunei societății așa de importante. A permite însă direcorului societății să se facă funcționarul clienților fabrice­, acesta e scandalos. Se pare ca afacerile fabrice­ să fie făcute în mod briliant cu acest procedeu, dar rămâne constatat ca calea cel puțin nu e corectă. De partea sea consiliul comunal este forte blamabil când pentru controlarea lucrărilor făcute de diverși antreprenori, are recurs chiar la acei antrepreno cari să facă recepțiunea lucrărilor făcute. CURIER LITERAR VII SUMAR : Const. Mille : Feciorul Popei (Bucuresci, 1887, Editura Libr. Haimann). Naturalism și Scârnă­­rii . Subiectele a 11 din nuvele ș i schițe. — Cari se fră căușele cari împing pe autor pe clinul acesta? — Stilul autorului. Noul volum al d-lui Const. Mille, Fecio­rul Popei, este fără îndoială mult mai slab de­cât Dinu Milian, in care cititorul reu­­șia, cu tota sărăcia stilului, să se intere­seze de eroul romanului și să­­ urmă­­răscă prin tote peripețiile înferbântateî Iul vieți. Feciorul Popei nu conține în cele 275 de pagine ale lui numai cn singură nuve­la, un singur studiu.... social sau altfel al d-lui Miile, ci 21 de nuvele, schițe, tabe­­luri, luate din lumea tristă și după natură, dice autorul. O fi lumea aceia tristă, o fi natura a­­ceia mâhnită nu seim, căci nu se vede; ceia ce se vede și se simte cu mâhnire și p’alocurea, ba încă forte des, cu desgust este faptul că acea lume și acea natură sunt d’ua murdăriă, d’uă mocirlă,—să mi se permită cuvântul, căci vorbim de un naturalist care s’a luat după Zola din Nana și Fot-Bouille, — lumea și natura din Fe­ciorul Popei sunt două porcării cu atât mai desgustătore cu cât e potrivită, adusă, lipită de autor pe ori­ce scenă a vieței; nu răsare din natura personagielor. D. Mille ține ca personagiele săle să fie in­fame, infecte și sordide, și personagiele devin infame, infecte și sordide pentru că d. Miile e voesce. E un făcut, e uă mania, e ceva bolnă­vicios în talentul lui Miile,—talent de a cărui ființa încep să mă îndoesc după Fe­ciorul Popei. Cei cari au­­ zis lui Zola că din anumite cause fisiologice și patologice spiritul lui vede în natură și în lume nu­mai mârșăvii și porcării, n’au mințit, nici nu s’au încetat. Trebue să fie ceva în tru­pul și în sufletul ómenilor pe cari îi vedem că sunt posedați de nostalgia nămolului, trebue să fie ceva care să’i aducă în mod fatal tot la murdar, și iărășî la murdar și într’una murdar. Să probăm cu nuvelele, schițele și ta­­belurile din Feciorul Popei de d. Const. Mille, ca să vedeți că e un ceva care’i face să vădă pe om în nișce culori desgustă­­are, și’n tóte acțiunile lui un fel de por­căria. Sunt 21 de nuvele, schițe, tabeluri. I Feciorul Popei: Alecu, feciorul Popei, se ține cu Catinca slujnica, și bate împreună cu Catinca, pe mă-sa, pe preotesa ; II Fa- i cerea Zoiței : Alecu, băiatul boerului, ne­­­ norocesce pe bieta slujnica Zoița care fată în casa coconei Raluca; III Uă dragoste a vieței : Vă bătrână, Frâsiniță, care se ți­nea cu jidanul Lupu Bercovici, se legă acum cu tânărul Turturel pe care o lasă moștenitor. IV Rochia Catițel. Intr’uă fa­milie bună, fata, după îndemnul mamei sale, se dă croitorului evreu Max nu­mai ca săi aducă rochia să merga séra la bal. V Martea lui Vladimir, care prinde pe nevasta-sa cu văru scü Alecu; VI­ță morte. Bătrâna Elenca Culianin se ține cu Albigănu și-și desmoștenesce copii; VII Tatăl și Fiul, se țin amândoui cu slujnica Irina; VII Fantele, erou al unui lupanar infect; IX Inelul Cleopiței. Boerul Iordake idiotul, se ține cu țiganca Stăncuța, un «putere» cum dice autorul, și pentru densa fară inelul fiă-sei Cleopita; X Băjilă, un om murdar, un Anons mucilaginos; XI După lolă, schiță murdară. Restul se compune­ din gândiri (Divor­țul, Tatăl, In spital) și din două fapte di­verse, inspirate, cred, de Epoca și de Te­legraful, și adică una Contrabandistul și altele Hainele Sergentului. Un lucru curat, un tabel blând, deși fără culori, îl alcă­­tuesce Fata Cismanului, care pare a se cruci că se găsesce într’uă cătă ca acesta de sus. Prin urmare, se pate vedea că, daci cine­va, încă tânăr și bine în tate, slavă Domnului! ține ca eroii săi să se tă­­vălescă în noroiul celor mai scârbase scene chiar așa de uă dată, chiar când nuvela sau schița nu conține de­cât 3-4 foi,—apoi de sigur că e un ceva fa­tal care’l împinge a ne arăta așa, fără nici uă artă, fără pic de meșteșug, scâr­năvii și bestialități murdare. La ce bun tote acestea ? Cu Feciorul Popei, Mille avut­a de gând să arate în totă goliciunea ei clasa burgheză (cum­ era ce el), cu tote cor»­promisurile, și ipocri­­siele, și murdăriile pe cari imaginațiunea superescitată de zolism a lui Mille crede a le vede în acestă clasă burgheză ? Crezut’a Miile cu publicul român a a­­juns la acel grad de rubrică perversitate, sau de hârșită corupțiune în­cât să-i trebuie acum escitările de tot felul pentru a’i mai redeștepta óre­cunȚ simțurile obosite și lic­­histe, și creșiend acesta i-a servit nuvelele sale ? De altă parte, cred­utu­l a atât de nătâng și de primitiv în putregliciunea lui, în­cât în ori­ce formă și in ori­ce dosâ­re i s’ar da escitantele, el, publicul român, nu o să sciă și nu o se potâ să le găsecă nici pre tari nici pre moi ? Eu nu înțeleg pentru ce și de unde a­­cesta hotârîre a lui Miile de a crede ca nu e térá pe lume mai gata a primi în senul ei până acum curat, porcârsele lui Zola de­cât téra románescá, și nu înțeleg iărăși de unde și cum la Miile credința ca dacă va publica volume de felul acestuia, décâ va explica în gazete teoriele natura­liste la a căror pricepere nimenea nu ține, și deci va d­e cu admirabilă liniște și sinceritate «Vrancea, Vlahuță și eu» și mai la vale «Vlahuță, Vrancea și eu», și iar mai la vale «eu, Vrancea și Vlahuță» cre­dem așa și credem pe dincolo,—atunci te­­meliile sculei aceștia (pe care o vădurăm­ în nuvelele de mai sus) se vor pune de sine, ci «eu, Vrancea și Vlahuță» vor fi părinții curentului nou și șciințific în țara românescă,—unde Miile n’a găsit un sin­gur roman, u o singură nuvelă de la des­­călicâtore și până astă­zî, care să’l mul­­țumăscâ puțin. Nimic, nimic, nimic. Tere­nul era liber. A venit Dinu Milian, acum sosesce Feciorul Popei, cu ceta de cocóne, de boeri și de duduie, toți săltând în nă­bădăile venerice, și din causa lor toți gata a comite tóte infamiele și tóte turpitudinile posibile și imaginabile. Și cel puțin dăcă, am­ schimbul slăbi­ciune­ peste măsură de mare ce se ob­­servă în invențiunea și disposițiunea su­biectelor ăstor nuvele, autorul ne-ar da unul din acele stiluri admirabile, artistice, strălucitore, — uă haină splendidă care în Francia servă într’adevăr a îmbrăca multe din porcuriele elevilor lui Zola și chiar lui Zola însuși. Forma e perfectă; e d’uă bo­găția, d’uă mlădiere, d’uă artă cum rar se pomenesce. Spun scârnăvii, dar le spun așa în­cât se mai atenueza întru câtva desgustul ce’ți inspiră fondul. La Miile forma e­ternă, nesigură, ne­completă, comună, desculță. Tóte nuvelele din Feciorul Popei îți face după formă im­­presiunea unor tingiri necostorite, în fun­dul cărora ai aruncat uă mână de noroiü — fundul necostorit al tingirii e stilul în genere, noroiul cu pata lui e partea în care autorul aruncă bunioră pe Catița în brațele lui Max ; pe Catinca în ale lui A­­lecu, pe hodoraga de Frăsinița în acelea ale lui Turturel etc. etc. etc. — partea care reese peste cele­l­alte și în mândrețele că­reia se «muléza» — arșice­liile — formele romanului șciințific. Zola a definit literatura naturalistă: un colț al naturii, reglut printr-un temperament» ci ori­ce roman și ori­ce nuvelă «un studiu social și individual».— Mie nu’mi vine a cre­de că Mille are temperamentul ast­fel cum colțul naturii din Feciorul Popei ni’l arăta, și sper că «studiile sale sociale și indivi­duale vor fi, cel puțin de aci 'nainte, mai sus de cât Rochia Catițel și Inelul Cleo­pițel. m Gion *

Next