Romanulu, ianuarie 1888 (Anul 32)

1888-01-24

. ANUL AL XXXII-LE Voiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV Ijetto „ „ ,• III............ hiserțiunl și reclame pagina UI și IV linia A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nil Haasenstein et Vogler, (Duv .Maa««). LA FRANCFORT, S M. la — G. L. Daube et C-une pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refus.X — REDACȚIA STRADA DOMNEI 2, ADMINISTRA^IA STRADA NOUĂ, io Fundatore: C. A. ROSETTI ÎJirrctorn: VTNTTLÁ C. A. ROSETTI Amintim că. personele care se vor abona în luna Ianuarie și Februarie vor primi gratis tote numerile apă­rute de la 1 Ianuarie 1888. Abonații cari n’au achitat abona­mentul lor pe anul espirat, sunt ru­gați a trimite la administrațiune su­ma ce datoresc, spre a nu li se în­ceta trimiterea tarului. Mai multe persone cerându-ne des­lușiri în privința premiilor ce oferim, amintim că au drept la aceste pre­­miuri numai abonații cari au plătit dinainte abonamentul lor și numai la premiuri proporționale cu suma ce au versat. Ast­fel cei cari plătesc 12 lei au drept numai la un pre­­miu de 2 lei, cei cari plătesc 24 lei la un premiu de 4 lei și cei cari plătesc 48 lei la un premiu de 8 lei. BUCURESCI,23 CALINDAR De prin districte continuă a ne sosi de la corespondinții noștri tipice dări de somn asupra întrunirilor ce — în fine­­ — partizanii guvernului s’au hotărît să țină înainte de ale­geri. «Se nu credeți, ne spune unul «din corespondenți, se nu credeți că «chiar acum, cu vro câte­va­­ zile «înainte de alegeri, guvernamentalii «noștri ne convoică la întruniri pen­­­tru a ne spune ceva din cele ce «au făcut sau pentru a ne împăr­­­tăși și nouă ceva din cele ce au de «gând să facă ; « nu ! au acesta fi-e «gândul; sunt mai practici de­cât «i-ați crede colectiviștii noștri. El ne «chiamă pentru a ne citi lista de­spuiaților ce va trebui să alegem și «a ne ruga, — câte uă dată a ne «amenința să nu credem cele ce o­­«posițiunea ne-a spus și ne spune «în întrunirile ei. Corespondentul nostru tare ; guvernamentalii sun­­t drep­neni practici; n’au voit să’și părdă timpul făcend întruniri și explicând alegeto­­rilor purtarea lor trecută. Acum, în ajun, pe iute și de grabă, uă întru­nire două, așa, de formă, pentru a se comunica alegătorilor lista celor deja aleși de comitetele centrale. Un altul ne scrie : «Nu ne mai cunoscem pe foștii noș­­«trii deputați cari, nici vorbă, vor fi «și viitorii. N­ sciam și’l cunosceam, «când erau la Cameră sau în orașul «nostru, amen! cu gură mare, sput «nénd de tóte, vorbind în cafenelele ESEMPL­ARU ! . . . N •• . bea banii stăpânire! ca un găgăuță. «După ce se trezesce, totdăuna bă­­. Căușul personal da demis ;'.ea care ii totdeuna e primită, i un altul e .*5,numit în acesta­­ funcțiune Și a acesta o pate tot !­G..­­ așa că u­­!futulanul se pre^”” '"1 1 (hlub­... '■A * a . !;■* • Era nouă, atât de trâmbițată a,‘­Ub inovațiunile săle. Sum ■ estea fie mai sus. Alegatorii să le judece­­, să lucreze în consecință. EDIȚIUNEA CESĂINEAȚA «orașului mai tare și mai mult de câ­­t noi toți. Nu era cestiune în care «representanții noștri­ să nu fi țimut «morțiș ca opiniunea lor să prevaleze. «Astăz­i, toți acești omeni, atât «de vorbăreți înainte, au devenit zi­­«mi­ji, modești, taciturni, umili. S’ar «crede că sunt, sau nisce străini în «mijlocul nostru, se u nesce mari «criminali cari și-aut­espiat pedepsa, «dar pe cari remușcarea conșciinței «îl mai chinuesce încă. «Când le vorbesc­ de întruniri fug «sau îți spun că comitetul local va «face și că el nu este în comitet; «când sunt întruniri, fostul manda­­­tar este indispus și doul sau trei «medici guvernamentalii din locali­­­tate își opresc cu ostentațiune tră­­­surile de câte mai multe ori pe­­ ji «înaintea pofței «simpaticului bol­­­nav». «Déci vine la întrunire, fostul de­­«putal, ch­ămat la tribună, vine în­­«tocmai ca acuzatul pe bancheta co­­­recționalului și cu uă voce adânc »descuragiată rostesce cuvintele : — «Eu mă refer la cele spuse de «venerabilul nostru president. «Cine ne va fi schimbat pe gura­livii noștrii represintanți de odi­­niora ? Dintr’uă altă parte a țărei, din­­tr’unul din acele districte cari sunt date pe sema unuia, pentru a’i face deplina fericire, un corespondent ne scrie urmǎtorele : «Stăpânul nostru cel odiniorä atât «puternic simte că se clatină, mirase «în aer uă furtună care pare să-l «dobore, fără ca în întregul oraș, un «singur semn de compătimire să i «se arate de cineva. «De aceia, după ce într’altă parte «și-a asigt­­at un adăpost pentru* vre­­­mea lur­tun­el care va isbucni la noi, «acum s’a pus pe lucru în orași și «a declarat că daci va cădea, vo­­«terce să cadă cu onore și zgomot. «De a fi vrând să înțelegă cu aceste «doa «împi cuvinte așa de bizar înfrățite », cel mai deștepți din lo­­­calitate nu au putut pricepe. «De altmintreți, sunt multe din «mișcările »stăpânului» pe cari și­ ai «lui și noi nu le pricepem de loc. «Așa, hum­ora, face întruniri cu in­­«vita­ți î ni­mise pe cale curat po­­«lițiene »ca. Vine lumea, căci li-e fri­­ș că de cin vie ! — adică de epistați, «de bătăuși, de țiganii pe cari îl îm­­«beta și s­trămit să spargă gemuid «pe l­a cei cari nu voiesc să vină. «Ia sări întrunire!, când invitații «încep a s >si. «stăpânul» să pune «l­a uși s IL ! și pe fie­care invitat «•1 infiébfi­când mai politicos, când «mal­­ăru­t --după cum este îmbrăcat, «de un Ic, din ce mahala este, și după «cui­ii răspunde invitatul îl așâqlă în «tr’uă anumită parte a sălei. Oborenii «la uă parte, cel de la sf. Visarion în­­«tr’alta, cel de la Maica Precista «mai jos, cel de la sf. Nicolae mai «sus. De ce? Nu înțelegem. Seim «numai că alegătorii numesc acesta «întruniri cu s­cepsis și cu așezare pe «căprarii. La una din aceste întru­­­niri de eră nouă, un alegător mai «țanțoș care nu se teme de fulge­­«rile atoi­tocite ale «stăpânului» a «strigat în gura mare când «stăpânul» «aședa pe invitați: alegetorii în semi­­«cercuri, ca la văpsea!» Am pută prelungi mult încă a­­ceste citațiuni pentru a arăta cum se ’nțelege libertatea alegerilor, dem­nitatea alegătorilor, respectul legel și respectul de sine, în tote districtele țării. Sunt pretutideni aceiași ! Pretutindeni ei uită ori­ce noțiuni de respect și de demnitate ; se uită pre ei înșiși și acum, în înferbință la luptelor, nu se gândesc la nimic, ăsă totul ori­unde va eși. Totuși, înainte de a termina, să mai luăm din scrisorea unui cores­pondent vre câte­ va rânduri, căci spun ceva nou, ceva inedit. E vorba de înființarea unei nouă funcțiuni pentru alegerile acestea : funcțiunea bătăușului personal.— glorioșii noștri strămoși de la Tibru, în luptele lor electorale din câmpul lui Marte ,ar fi numit : bătăuș ad personam. Etă ce fa­ce corespondentul în pri­vința acestui «stimabil» demnitar e­­lectoral : «Membrilor marcanți a oposițiuneî nóstre li s’a­ făcut deosebita onore de a fi se atașa personal câte un stimabil» care se ține după el ca umbra. Décá membrul e la cafe­nea, «persona» e la cârciuma din față ; dacă oposiționistul se plimbă pe un trotuar, «atașatul» sau în­­vârtesce un baston sui generis pe cel­l­alt trotuar. Déci oposiționistul este acasă și stimabilul» e cam «turmentat» , scena se schimbă. Cetățanul tur­mentat vrea să intre în curte și apoi în casă, are di­e el să facă uă lă­­crămad­ă d-lui Costică, din cele mai importante. Slugile nu’l lasă, începe bătaia și pentru că stimabilul bă­tăuș personal e bet și e singur, fără escepțiune, mănâncă cea mai sdravănă ciomăgală ș’apoi e dus c’un bilet din partea «d-lui Costică» la comisia din apropiere, unde co­misarul îl mai dăruesce că bătaia pate și mai sdravănă, de ce s’a îm­bătat, de ce a făcut scandal ca un prost, ér nu după instrucții, și de ce 1 t -------------.­.-ui... ......................... sfi­i.. . Ț Sub titlul­­ Netoleranta partidelor ,­­Ziarul bucuresc­ean La Liberté pu­­blică în n-rul seü de ieri, Duminecă |U0 (22) curent următorul articol : sf. ! b Una din căușele desagregatiunei pârli­tului liberal a fost spiritul de netolerență de care a dat dovada ua parte din mem­brii sei. k.- Pare «’același spirit animeza­t o parte din membrii coalițiunei. I Tata lumea a citit ieri sera cu mirare atacurile ce cele trei organe conservative ■din capitală îndreptezâ în contra domnului I . Dim. Gianni. Onorabilul senator din Dâmbovița și-a­­ pus candidatura cu d. G. Olanescu, mem­­b­­rii comitetului central al oposițiunei­ unite. " Gel d’anteiü are concursul liberalilor, cel­­ d’al douilea p’acela al conservatorilor din j județ.. Succesul lor e sigur. Acesta nu con­­ț­ine conservate ilor, cari pun contra lor , candidaturile d-lor general Florescu și I.­­ Alecsandrescu. Atunci amicii celor doui candidați din­­­ urmă nu găsesc nimic mai bun de­cât­­ s’acuse pe d. Dim. Gianni. Și de ce-i a­­­­cusa ? D’a nu-și fi negat id­ile sele libe­­­­rale, d’a nu-șî fi negat trecutul séu politic . Și pentru c’a scris în Românulu,­uă scri­­ere prin care spune că J. î. C. Brade­ a­ luptat aprópe uă jumătate de secol jjjr­u triumful libertăților n­ostre. Sub ce furci caudine pretinde comitetul coalițiunei d’a face se íré A p’aceia­­ [UNK] primesc a lupta alături cu ei pentru a modifica starea de lucruri actuală ? Care e acesta pretențiune și a costa netoleranța ? Ah ! aveam dreptate mare d’a întreb­a pe liberalii cari intrau în coalițiune d’a lua precauțiuni. Bertrand crede deja ca, castanele sunt copte. Când candidaturile vor fi cunoscute, se va vedea că liberalii sunt, dați d’ua parte și câ conservatorii au luat locurile cele mai sigure sau pe cari le-au crezut ast­fel, lăsând aliaților lor colegiile unde lupta e aprope imposibilă. Nu e acesta cașul pentru Târgoviște unde d- nii general Florescu și I. Alecsan­drescu sunt siguri d’a cădea. Dar ei pre­feră ca mai bine să nu isbutescă de­cât să vadă triumfând pe d. Dim. Gianni, a cărui purtare în Parlament a fost una din cele mai corecte, dar care în ochii lor are defectul d’a fi sincer liberal. Acesta situațiune trebue să fie lămurită, că­ mai e timp încă și liberalii din coali­țiune trebue să ne spună dacá admit­a­ MAri­i TAMUARI : 888 LLuminéta­te și vei fi. ABONAM­E­NT­E In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresat IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici. 15. Freischmarkt. IN ITALIA, Ind dott. Cav Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. O) 15. Gen­eva. — Articolele neplabficate se ard a­ceste precederi de netolerat ale conserva­­­­torilor.­­ S’asigură ca coalițiunea trebue se puna candidatura d-lui Vintila Rosetti în Bucu­­resci. Directorul Românului póte sa pri­­mesca d’a fi susținut d’aceia cari resping candidatura d-lui Dim. Gianni la Târgo­­­ace și’i pun concurenți înainte? Așteptăm un răspuns.» . Ik Afdbarea confratelui nostru !&­­' * '-puu­ ne treaptă, ne greibim a’s răs­­:recimele Românului nu ! ’G­ii­nd' : .t al oposițiunei unite ■ . ..u Bucuresci, că co­mite.i •' acele­ opo­sțiuni a pus can­didat,. nservatorî in Dâmbovița în contra u lui D.­in­am­i și C. Olănes­­cu candid­ . noștri, și că în Argeș, unde trebuie să se puie candidatura d-lui Vintilă C. A. Roset­i s’a pus de oposițiunea unită candidați, în fața cărora directorele Românului s’a retras. Deci d. V. Rosetti nu este candidat al oposițiunei unite în Bu­­curesci nici nu i s’a oferit vre­un candidatură în alt județ. GRUPUL ROSETIST ȘI «ROMANULU» Vorbind de grupul rosetist și de orga­nul său Románulu, d. G. Panu scrie ur­­matorele rânduri în Lupta: împărtășind vederile d-lui Panu în a­­cesta privință, punem aprecierile sale sub ochii celor cari nu înțeleg încă de ce combatem guvernul actual. Se scie ca sufletul liberal, mintea gene­­rosă și largă a partidului liberal din țară de la noi a fost C. A. Rosetti. Cititorii mei trebue să mai scie că pro­gramul partidei liberale, oihottratu,­­• -gram, nu­‘ 8 acela cunoscut sub ímes de pro­­gramul de la­­ Mazar­ paș .­•••­• ■ „"•o­m este opera une coaliți­ oposiționiste.­­Adevăratul program al partidei Ungrale cere la IPAC j­os revendicările pure liberale. Acea program a fost în cursul timpului ame­ndat și c­om­pletat de C. A. Bou,... î .Jic­­ul séu Ro­mânulu. Intre alte adăug veri: cre ■­­te, notez colegiul unic (a nu să­­ o afunda­­ cu sufragiul universal cerut de nfice) și eli­gibilitatea magistraturei. Prin urmare, trebue l­u­a­tă deose­bire astăzi între liberalii cari se mulțumesc cu programul de la Mazar-pașa și între a­­cei cari au de program pe aceia, de la 48 precum și ideile desvoltate de C. A. Ro­setti în ziurul său asupra diferitelor ces­­tiuni. Liberalii mazariști sunt­ grupați în giurul d-lui C. Brătianu și au de organ Națiunea. Liberalii rosetiști sunt grupați în giurul or­ganului Românulu. C. A. Rosetti cu ideile lui reprezenta viitorul partidului, reprezenta progresul, re­prezenta reformele din ce în ce mai largi, reprezenta mersul ascendent și copleșitor al curentului ideilor liberale. El mai repre­zenta inca ceva: busola partidului. In a­­devăr, în fața unei legi de votat sau unui act de îndeplinit. Rosetti se ivea și pu­cea cu autoritatea lui: «Acest lucru nu trebue­a să se facă, căci el se află în scris printre «dorințele formulate în programul partid'i «lui.» Cât timp Rosetti a avut influență în par­tid ș, sau atât timp partidul a fost și v re­maA liberal cu tendințele pr­oresiste- sudată énse­cel. Brittianu a voit ,e scrobi­,' o­­, racle-ul paridulu’, căpătuială, cu­­ apucături rei a căutat sĕ f combat fundu • calomniindu­când C. ■ [UNK] fie', a fost . tianu, când a țină guvernul și s'o din acel moment partidul f*%­­ , "“■ încetat de a mai fi liberal ,i­nvadat chiar di­n fi un partid. El Gai deformat In­să colectivizat ! Pe de ua parte el a călcat în pic­are programul de la Mazar pașa, pe de alta a suprimat pe cel fundamental de la 48 , cu­m ce a rămas ? A rămas cu omenii de prin­cipii ca Radu Mihaiu și Stâlescu !.... Ei bine!.... grupul Roseti­i, fidel mai mult de­cât ori­când vechiului program și id­ilor lui Rosetti, acest grup, prin or­ganul său Românulu și prin­­ă voce au­torizata a unuia din membrii grupului D. Gianni, de la mortea bătrânului C. A. Ro­­setti și pene acum în momentele actuale combat guvernul, critica măsurile lui ar­bitrare, condamna legile cu spirit reac­ționar. Nici un adept al vechiului program li­beral nu póte susține nici vota pentru un asemenea guvern. Intre ideile Românului și între acele în onóre printre colectiviști, este un abis. ’Grupul Rosetist este un grup de pro­­_ gr.­­= partida de la pullye ș»«te­gi­a soir,na­tură de petrecatori și de omen! fara prin­cipi! ; grupul Rosetist voiesce sincera a­­plicare a legilor ,­și oă serie de reforme privitore la­­ éran, magistratura etc. Colec­tiviștii nici voiesc se audă de cestiunea ță­ranului, de eligibilitatea magistraturei. Grupul Rosetist este până atâta scrupu­los observator al principiilor și tradiției li­berale în­cât nu a voit să intre în coali­ție în cari­erau și conservatorii. Colecti­viș­ti să laudă, la ocasiune, ca nu mai sunt liberali, ci conservatori Pentru co­lectiviști un radical sau un socialist, sunt mai grozavi de­cât un conservator­, de­cât un reacționar chiar. Fiind așa, evident că la alegerile ce în curănd vor avea loc, Rosetiștii nu pot a se presenta de­cât ca dușmanii guver­nului. Programul de la 48, ideile formulate de Rosetti nu pot câștiga nimic de la șederea acestui guvern la putere. Asfa-cel este con­statat că colectiviștii, cu I. Brătianu în runte, nu mai voiesc, nu mai sunt in­sta­­njre să facă nici uă reforma. Pentru el, CURIER LI­T­ERAR SUMAR; Țese, susținute la Facultatea de litere din Bucu­escî. — D. Ilie Nisipianu : Comedia Grecă. Studiu asupra lui Aristofan (81 pag. Bucuresci 1887). — D. G. I. Pitiș: Despre Areopag (82 pag. Bucuresci, 1887) Facultatea de litere din Bucuresci nu­măra de vro câte­va săptămâni patru li­cențiați mai mult ca pe trecut. Am înain­­te-mi patru fese: 1) a d-lui Ilie Nisipeanu: Comedia Greaca: Studii asupra lui Aris­tofan­; 2) a d-lui Gr. I. Pitiș: Despre A­­reopag; 3) a d-lui loan Nicolescu : Scota Modernă și Principiul Național (introduc­­țiune la organisarea învățământului națio­nal) ; 4) a d-lui Ion Clinciu : Despre Aso­­ciațiunea Ideilor. Voi­ stărui în presentul Curier asupra celor două d­ântâiri, privitore la civilisa­­țiunea ateniană în două din manifestațiu­­nile ei. Aristofan și Ariopagul sunt două din punctele culminante ale acestei strălu­­citore civilisațiuni. Nimic nu e de­c hs a­­supra alegerei acestor subiecte. Sunt ad­mirabile ; forțele tinere și entusiasmul ce animă pe efectii literaturei clasice puteau să se măsore la asemenea întreprinderi cu rj­il­in l­m­i marilor, și sâ se arate în totă vnUnderea lor. Art'Lisu­s".in entusiasmul, forțele tinere și cele­l­alte calități ce se cer licențiatului în lucrările d-lor Pitiș și Nisipeanu ? Respund nu — cu riscul șăgalnic de a mai vede încă vr’un Anti Curier de pri­pas prin vr’unul din­­ fiarele capitalei res­­punzând printr’un noian de injurii la de­cente constatări ce pote face orî­ ce cititor în cărțile de cari vorbesc în aceste recen­­siuni ale Românului, încep cu Aristofanul d-lui Nisipeanu, și încep prin a-i constata calitățile — căci are calități de și sunt de mâna a doua. D. Nisipeanu scie se scria , fasa i­ e lămu­rită; înțelegi ce dice (escep­ez pag. 17,­­ trei; pag. 27 jos, pag. 62 § 4; pag. 66 § 1, în cari locuri, de­și cuvintele sunt românesc­, nu reusesci a pricepe ce a voit se­­ fică ténorul licențiat); ba chiar limba sa are un fluiditate plăcută, se citesce fără obosala. In privința planului, de­sigur ca d. Ni­sipeanu va aprinde un luminare pe alta­rul lui Jacques Denis care a scris L . Co­medie grecque, ér nu laj Comédie gréque, cum cu un stâruință bizară scrie de vro septe ori d. Nisipeanu. Și va mai aprinde un alta luminare lui Otfried Müller care, prin a sa Istoriă a literaturei grece, a’n­­lesnit tenorului licențiat în litere român, ca și J. Denis, alcatuirea planului său, Cap. I origina comediei grece, — schițată atât de grăbit în­cât s’ar crede câ au­torul pleca în misiune la Atena de afli, pentru a studia acolo, pe teren, subiectul séu, ér aci pune numai semnele primor­diale , cap. Ii comedia atică și caracterul ei, predecesorii lui Aristofane , ceva des­pre comedia siciliana, încă ceva despre comedia din Megara, dar tot pe iute, de­grabă, nuoul licențiat, e fretolosamente con­­citato, n’a cunoscut nici un data, pare-se, pe înțeleptul piano, pianissimo în studiile și cercetările sale. S’ar crede că, ajuns la cap. III, unde in­tră în adevăratul său subiect, d. Ilie Nisi­peanu va lua-o mat oblu și întorcându-se în Atena lui Pericle ne va descri tote splen­dorile acestei fulguran epoce, ne va a­­răta pe viitorii spectatori ai comediilor lui Aristofane, ne va spune cum înțelegeau el viața, fericirea, statul, arta, într’un cuvent, vom avea cadrul sau câmpul cu fiorile în mijlocul cărora ne va arăta d. Nisipeanu florea domnii-séle, pe acel Arist­ tau des­pre care Platone a­r fis (spune acesta și d. Nisipeanu cu totă graba care’l turmenta) : «Gratiile, căutând un altar neperitor, gâsiră «sufletul lui Aristofan.» Asta e credința cititorului. D. Nisipeanu i-o șterge și în cap. iii, unde e vorba de viata și operile marelui comic atenian, și în cap IV unde cu al d-sele iubit J. Denis ne dă tot grăbite considerațiuni generale asupra comedielor lui Aristofan, conside­rațiuni cari sună a goi, cari nu se potri­vesc și cari nu-și ating scopul, de vreme ce lipsesce capitolul în care autorul dator era să zugrăvăscu mediul unde a scris și jucat Aristofan comediile sale. Capitolul V cu subdivisiunile lui cuprinde subiectuli tu­­turor comediilor politice, filosofice, sociale, literare ale marelui comic atenian. Și atât ! Me veți întreba : unde este, in tote a­­­ceste capitole, partea aceia în ca e d. Ni­sipeanu să-și fi spus vederile sale perso­nale, se ne fi arătat ceia ce și d-nîa­sea a câștigat nou și imediat din studiul entu­­siast (e tener și deci studiele sale speciale trebue sa fiu entusiaste) al incom­parabilu- Comic atenian? Este într’adevĕr­ită asemenea parte per­sonală, originala, propria a d-lui Nisipea­­­nu, și pentru ființa careia n’au contribuit nici d. J. Denis, nici nemuritorul înțelegă­tor al geniului elin, Otfried Müller, nici schlegel. In 81 de pagine, acesta parte se confine în vr’uâ 10 rînduri si se gasesce la pag 34 unde d. Nisipeanu compară inde­cența poetului comic cu indecenta celor can jocă la noi vicleimul fără perdea. Atât e de la d. Nisipeanu în Aristofa­­nul seu. Mărturisiți ca e puțini și ca subiec­tul merita sé zadarescá mai mult măcar facultatea inventivă decâ in entusiasmul d-lui Nisipeanu. Unde este eul d-lui Nisipeanu, unde este personalitatea mea, d-nia sea ânsuși, în a­­césta lucrare ? Nicâeri , și este regretabil, și este desciant ca un tenor licențiat, al căr­ui stil este curgător și limpede, care în­­țelege testele grece cu destulă dibăcia și le traduce în limbă bună românésca, se voiescă a se perde în fața a doui­ trei ma­gistri, și a se supune la sarcina de modest înregistrator care, cu humilis pavor, scrie pe catastiful său părerile lor neschimbate, nediscutate, sfinte ca axiome din Evan­­gelia. Nu cie se nu-i respecți pe acești magiștri, din contră profită de tote învă­­țâturile lor cu nesățiosă lăcomia, ma tous doddles, theors! dragă domnule Nisipene, se te fi arétat și d-nia-rea cu ale d-nii-teie. Tesa d-lui Nisipeanu este, nu tesa de licența, ci un escelenta disertațiune de Student de anul I, care a resumat, după unul sau doui autori și căruia profesorul i-a spus de la început, și mai cu sema fe­­resce-te de a pune ceva personal; nu’ți cer avisul dumitale; îmi pare réa pentru d. N­a­nu. Și’mi pare și mai réa pentru d. G. Pi­tiș pentru că, în Areopagul d-nil-sele, lip­sesce condițiunea esențială ce ori­care scri­­tor ténor sau bétrán trebuie sé îndepli­­nescá : priceperea celor scrise de tóta lu­mea care te citesce cu atențiune. Din pri­mele rânduri ale primei pagine de intro­ducere, cititorul se simte intrigat de prima frasa. Judecați?: «Pe când poparele orientale «ca China, India, Egiptul, la pragul istoriei «ni se presinta ca state formate, cu un «organisațiune care în cursul timpului ur­­­mâtor r­emâne același soți aprópe aceiași, «la Greci, ca și la Romani, istoria începe «cu primele rudimente ale vieței de stat «și alcătuesce întrega desvoltare și decă­­­dere­». De prima frasă ați fost intrigați ; vor fi altele pe cari nu Ie veți pricepe nici chiar de v’ar condamna Areopagul, acest tribu­nal pe care delta Athene ’1 numesce (pag. 63) la d. Pitiș de vă data și venerabil și irascibil (cum s’o fi potrivind împreuna irascibilitatea cu venerabilitatea ?) Exemple : «Déca după primul discurs «acuzatul vedea perduta ori­ce speranță «de scâpare, se putea sustrage de la ori­­«ce pedepsa din partea Areopagului, acu­­m satului sau ori­cui altul prin exil de bună «voia». Mai la vale (pag. 47) : «El (Areo­­«pagul) putea casa decisiunile ilegale, ce «dau judecătorii, magistrați! și chiar acest «suveran, care se părea a domni pe Pnyx «fără a avea de dat socoteli de­cât dei­­«nemuritori». Care să fiu acest suveran? Perrot spune póte, dor d. Pitiș nu. Mai pe larg, și alegend-o de acolo de acolo de unde licențiatul român vorbesce,

Next