Romanulu, martie 1888 (Anul 32)
1888-03-02
ANUL AL XXXTI-LE Voiesce și vel putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV Detto „ „ „ III . . Inserțiuin și reclame pagina III și IV linia A se adresa; IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA PRANCFORT, SM. la — G. L. Daube et Cune, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refasă — REDACȚIA STRADA DOMN El 2, ADMINISTRAȚIA TIRADA NOUA, 10 Fnndatore: C. A, ROSETTI Directore: VINTELÄ C. A. ROSETTI BUCURESTI, 1 MĂRȚIȘOR U O nouă provocațiune ne este făcută de poliție. Zidurile capitalei au fost apoi acoperite cu uă ordonanță a prefectului de poliție prin care Întrunirile publice sunt asimilate cu întruniri sau cete turburătore linisce, obștesci, amintindu-se disposițiunile codului penal (art. 90, 91, 170,47, 294) prin care cetățenii vor fi pedepsiți cu 6 luni până la 2 ani închisore, căpeteniile cu maesimul închisorii și cei cari se vor servi de arme, fie chiar bastone se vor pedepsi cu reclusiune. Semnalăm aȘl Națiunei ordonanța poliției spre a se sei de toți de unde vine provocațiunea. Afle cel cari vor să sugrume libertatea întrunirilor, pentru care a luptat până la marte fundatorele Românului, afle el că astfel de amenințări în loc de a ne speria ne imbárbátetja. Noi cești de la Românul cari am sfătuit tuturor să evite scandaluri, noi cari n’am fost la nici una din întrunirile oposițiunei, vom arăta că din momentul în care politia d-lui Ion Brătianu ne amenință cu doul ani de închisore, dăcă vom participa la întrunirile publice pentru libertatea cărora a luptat C. A. Rosetti, vom arăta că nu ne este fricil, că stim să răspundem la provocațiuni, și că reclusiunea nu ne sperie când mergem spre a ne îndeplini drepturile nóstre, când mergem spre a ne opune celor c’azi vor să sfărîme ce a clădit C. A. Rosetti. j Mâne vom spune ce credem că trebuie de făcut în fața acestor amenințări. isbânda deplină a credințelor și principiilor înscrise în programa partidei liberale ? Ce a mai rămas din tote acestea ? — își zie el cu mâhnirea în suflet și cu inima strânsă de durere. Și ce s’a făcut cu tot trecutul unei partide ? Și care este moștenirea ce are să lase generațiunilor viitore ? E că atâtea întrebări ale căror răspunsuri sunt atâtea triste adevăruri! Ca tot ce este e spus împrejurărilor timpului și vicisitudinilor sociale partida liberala a luptat cu mari greutăți și a întâlnit în cale’I multe piedici ; și, ca tot ce se mișcă, ca tot ce este cu viață, a trebuit să tracă prin multe încercări și să aibă și filelele sale de restriște. Condusă și îmbărbătată la luptă de omeni cu adevărat devotați causei sale, a luptat zecimi de ani cu credință în viitorul ei și al țărei, cu credință în principiele sale și în viitorul liberalismului, la început atât de mult persecutat și lovit. Și a isbutit, încetul cu încetul, să-și asigure teremuri de luptă și să câștige victoria: a isbutit ca credințele și principiile sale să se introducă nu numai în moravurile și deprinderile nóstre, ci și în viața nóstră politică, în legile și instituțiunile nóstre. Crâncenă a fost însé lupta, și mari au fost jertfele acelora cari s’au devotat și închinat causei liberalismului. .» f Țăra cunosce și ómenii și faptele; nu vom stărui deci noi întindem mai mult asupra să ne trecutului. Astăzi nu este vorba să privim numai înapoi și să ne dăm sema de ceia ce am făcut, ci să căutăm înainte și să vedem ceia ce avem de făcut în viitor. Acesta atitudine ne o impune starea lucrurilor, ne o impun faptele de totu jiua, ne o impune clasa prin care trece liberalismul la noi. Loviturile cari se deferă în timpul din urmă liberalismului, chiar de către acel cari veniră la cârma țărei în numele lui, fură dintre cele mai cumplite și mai sdrobitore. In locul unei partide, strîns unită în aceiași cugetare, având aceleași credințe și luptând sub același drapel, care era cu drept cuvent chiămată să represinte ideile și principiile liberale la cârma țărei, se ridică, printr’uă transformare neașteptată, uă partidă a puterei, a cărei primă preocupare fu d’a rupe cu desăvârșire cu programa vechei partide liberale și d’a inaugura uă nouă eră de viață politică: era colectivismului. Acesta fu primul pas făcut în contra liberalismului. Dar, lucrurile nu se opriră aci : colectivismul. Înlăturând din programarea de guvernământ principiile partidei liberale, era firesc să se găsescă în luptă cu toți acei cari au luptat și luptă pentru aceste principii. De aci neînțelegerile și desbinările între partisanii liberalismului și partisanii colectivismului, de aci rătăcirea celor de la cârmă și zăpăcăla în care se găsesc astăzb Déca colectivismul ar fi adus cu el numai o schimbare de vederi în ceia ce priveșce programa partidei liberale, țara ar fi judecat pele cu mai puțină asprime pe adepții și partizanii săi. Dar el, pe lângă că a lovit în moralitatea politică, a mai slăbit și caracterele și a introdus destrăbălarea și corupțiunea în administrațiunea țărei. Dovada de ceia ce oricem sunt faptele pe cari le înregistrăm pe Hppri-irlpriR, R rRei gaR se încuibără din ce în ce mai mult și prind rădăcini adânci în societatea nostra. Orice adevărat liberal și orice om onest nu pate să nu se ridice cu desgust în contra celor ce se petrece an ju, și să nu protesteze din tote puterile în contra unei stări de lucruri care duce țara pe nesimțite la uă complectă decădere morală și la uciderea oricărui simțiment cetățenesc. Nu, nu mai póte merge cu acesta stare de lucruri; țara voiește să iasă din văgașul în care se află anul, și să intre pe calea cea mare și bătută a partidei liberale. Ea nu mai pate suferi atmosfera în care trăeșce. Îi trebue un aer curat și sănătos. Bătrânii liberali cari au mai rămas, și toți acei cari au luptat cu el sub drapelul vechei partide liberale, privesc aer în giurile și se întreabă cu mare tămă și îngrijire pentru viitor . Unde sunt omenii, unde este liberalismul de altădată ? Unde sunt copii, unde este acea legiune puternică compusă din atâtea inimi tinere și aprinse cari răsturnau tote piedicele ce întârneau în calea lor, devotându-se uneia și aceleiași cause și luptând cu toții și nestrămutați în hotărîrea lor, pentru EXEMPLARUL 15 BANI EDIȚIUNEA DE D!W!!I«ERTA Ecă de ceia ce într’una se plânge țara, cea pentru ce adevăratul liberalism nu se póte împăca nici uădată cu colectivismul. In ședința de ieri a Camerei, d. ministru de justiție, făcând cunoscut arestarea d-lui G. Panu, alesul colegiului II din Iași, în virtutea mandatului de arestare ce s’a dat în contra’I, în urma hotărîrei la care a fost condamnat, că discuțiune aprinsă a urmat între minoritate, banca ministerială și majoritate. Minoritatea, întemeindu-se pe disposițiunile Constituțiunei și pe cuvântul că deputatul devine inviolabil de îndată ce e ales, a cerut punerea în libertate a d-lui Panu, pe când majoritatea, negreșit în urma discursului în doul perl al d-lui ministru al justiției, s’a pronunțat în contra acestei cereri, prin faptul trecerea pur și simplu la ordinea glilei. Pentru demnitatea, prestigiul Camerei și respectul datorit voinței alegătorilor și imunitaților parlamentare, credem că represintanții națiunei n’ar fi greșit, ba din contră ar fi dovedit mai multă independință și s’ar fi arătat mai geloși de inviolabilitatea lor, déci s’ar fi rostit de îndată pentru punerea în libertate a domnului Panu, rămânând ca cestiunea să se hotărască definitiv după constituirea Camerei. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Festa, 29 Februarie. Camera deputaților.—Discuțiunea geneză .Asupra convențiunei ce reguleza ces^■P^A granițelor cu România, s’a închis • ~i Mâne vor mai vorbi [raportorul și deputații cari au propus amendamente. Președintele consiliului, discutând cu comițele Apponyi,zice ca n’a pus era direct cestiunea de cabinet, pentru ca nu trebuia s’o faca; dar cu tot e gata se traga consecințele vederilor espuse de dânsul. D. Tisza a vorbit cu căldură în favorea convențiunei. Roma, 29 Februariei. Camera și Senatul au aprobat prerogațiunea tratatului de comerciu cu Spania pentru o durată de cinue luni. Cât pentru convențiunea cu Francia, d. Crispi a făcut Camerilor risce declarațiuni, cari afirmă viamea dorință de a nu exista nici neînțelegeri nici gâlceava între Italia și Francia. Nu e greșiala Italiei, a cris d. Crispi, dacă noi suntem obligați mâine să aplicăm tariful general. Vom publica deci astă sura decretul care modifică multe articole din tariful nostru general pentru Francia. E vorba de a ne apăra iar nu de a ofer VINERI, 2 MARTE 1888. Lluminétate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; șese luni 24 lei; txci luni 12 lei; vă lună 4 lei Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15. Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0) 15. Geneva. — Articolele nepublicate se ard — sa. Trebue ca Italia sé aibă și independența sea economica și financiara (aplause). Paris, 29 Februarie. Raportul d-lui de Lesseps va fi citit mâine adunării acționarilor companiei canalului de Panama. El va expune dificultățile care împiedica ispravirea canalului în 1889, dar va constata în același timp că prin mijlocul stabilirea stavilarelor, cele mai mari corabii vor putea transita în 1890. San Remo 29 Februariei. Buletinul oficial spune ca adi napte somnul principelui a fost mai inteia tulburat de câteva întreruperi, dar restul nopții a fost satisfăcător! Espectorațiunile au devenit puțin mai abundente. Paris, 29 Februariei. Soările primite din San-Remo anunța ca starea principelui imperial s’a îmbunătățit. Carlsruhe, 29 Februarie Principele Wilhelm de Prusia pleca noptea asta la San Remo. Agenția Havas. România și alianța Austrogermană Corespondența Politică primesc o să scrisore din Bucureșci care caută să limpedescă mult discutată tema despre relațiunile României față cu alianța austro-ungaro-germană. In scrisare se asigură că n’a fost nici uă dată vorba de intrarea României în alianță și că orice contradicțiune, care se îndreptă contra presinselor învoieli ale României, este întemeiat. Acesta nu exclude însă ca România, întrucât privesce sfera ei de acțiune, să se declare gata d’a sprijini intențiunile partnice ale acelei alianțe cu condițiunea ca d’aci să nu resulte nici uă pagubă pentru neutralitatea țărei și nici ua atingere a inviolabilitate! granițelor sale. .România n’are nici un motiv di a se lega de mai nainte printr Ț* ' ueha,rațiune în vederea unui eventual conflict european, deorece prim angajarea eî, într’uă parte ore care s’ar îndepărta de scopul principal al politicei sale, adică de neutralitate. Politica României d’ași păstra libertatea de acțiune, nu urmăresce scopul d’a se da pe partea biruitorului ci d’a asigura dreptul liberei hotărîri față cu orice stat din partea căruia acest drept ar putea fi periclitat. Și fiindcă Austro-Ungaria n’are nici un motiv d’a scote pe România din neutralitatea ei, acesta neutralitate a României nu pate și nici nu se va întorce nici uă dată contra Austro- Ungariei. Fără de a intra în liga păcii, întemeiată de puterile centrale, România neutră să intre pe deplin în cadrul scopurilor urmărite de ligă. Cestiunea granițelor austroungaro-române. Oposițiunea moderată din camera ungară s’a ocupat în întrunirea ce a avut la 27 Februarie sub președenția deputatului Pavel Királyi cu proiectul privitor la convențiunea încheiată cu România pentru regularea granițelor. Deputatul Béla Grünwald juce că un merito n’are nimic de obiectat contra convențiunei, dar acesta conține unele violări ale dreptului public, pe care că națiune console de sine nu le pute primi. Din convențiune reiese că guvernul n’are nici uă influență când este vorba de a se accentua individualitatea statului unguresc. Noi putem primi tot ce voim in legile nóstre , dar deca guvernul, față cu străinătatea, lasă lasă parte din tratatele internaționale posițiunea deosebită a statului ungar, atunci violeza în mod grav dreptul public al Ungariei. Partida a primit cu salve de aplause cuvintele d-lui Grünwald. Deputatul Acusius Beöthy este de părere că tote partidele trebue se fie unanime în a recunosce că guvernul a comis în acestâ convențiune uâ violare neiertată a dreptului public. Până când nu se va da în acestă privință oă reparațiune internațională, proiectul nu pate fi primit. Partida a primit în unanimitate oă propunere făcută în acest sens, și a însărcinat pe d. Grüwald să o presinte Camerei. Partida independenților (numită și a comutiștilor) a hotărît în întrunirea ei, ținută tot la 27 Februarie, să nu primescă convențiunea încheiată cu România din considerațiuni de stat. Deputatul Iulius Györffy va presintă Camerei un propunere în acest sens. Gestiunea numirilor de la granița Transilvană Am arătat în Românulă din Duminica trecută cât de mare este necazul Ungurilor că In convențiunea încheiata cu România, pentru delimitarea granițelor, s’au trecut maii multe numiri de localitat în limba română. Iata acum ce scrie Telegraful Român din Sibiu în acesta privința: Furia fiarelor oposiționale s’a descărcat asupra românilor mai cu sema atunci, când s’a publicat resultatul lucrărilor din cari s’a vedut la perdere de un teritoriu însemnat pentru imperiul nostru și ea se potentiza acum, când în lucrările comisiunei mieste locurile de la graniță port nomenclatură románésca. Gravaminele aceste chiaristice sunt de tot fara temeia și tradézá séu ua ignoranța necualificabilă sau ua dușmănie de morte contra limbei române. Bine, cum se se numesca în era CRONICA TEATRALA IOMAR: Ceeziunea distributiunei rolurilor in piesele noui - Gaspar Graziani de d. Slavici- Rolul Evreului Baruch si artistul Notara.—Sălcia repertoriului actual.—Că propunere: Nu sciu cine, în publicul capitalei și printre rarii provinciali cari dau cu praștia pe la Teatru, simția trebuința de a mai vede Marita trecuta Mândrul și Amor care se anunțase séu Fântâna Blandusiei care se juca, deorece unul din artiștii primei piese anunțate, se îmbolnăvise subit. Forte puțină lume trebue să fi simțit acesta trebuința, și Teatrul National, care trebue sé trasca prin și pentru public, dator este a cunosce adevaratele trebuințe ale publicului, daca ține ca acesta sa’l visiteze. Ce-o fi însemnând Măndriă și Amor, acum aprópe în mijlocul cel mai productiv al sagiunei, nu înțelegem. Constatam sala gala și, animați de aceleași sentimente amicale pentru acesta mult încercată instituțiune, noi declarăm franc și neted Direcțiunei ca se’ncela, credend ca cu piesele cunoscute pe din afară de tot felul de publu, va readuce lumea la teatru. Cele 80—85 de piese anunțate la’nceputul stagiunei, ne pare că n’au fost date tóte, pentru ca, luând din nou da capo al fine, se jucam sera?s piesele jucate. Era vorba de un Gaspar Graziani atât de mult așteptat, și care nu mai vine, și cari póte nu va mai veni de loc, după semnele ce s’arăta. Piesa,Jice-se, fusese pusă în repetițiune când, după răspândire, Notara a refuzat de a juca rolul ce’i fusese încredințat, rolul evreului Baruch care, după câte’l cunosc, convine admirabil creatorului Iul Shylock și Iul de Silva pe scena nostră. Că Notara a refusat rolul lui Baruch, fără îndoiala, rea și fara care este. Un lucru case este de observat înainte de a se condamna artistul, și acest lucru este următorul : sunt precedente tolerate de Direcțiune și suferite de public. Notara profita de ele, și anume, refusând rolul lui Baruch, Notara și-aduce aminte că autoritatea superiora nu a emis nimic când artistul Notara alachescu a părăsit rolul lui Laerfin din Hamlet, d-na Notara pe acela al Reginei din aceiași piesa, și când Manolescu a refuzat de a juca pe Faon In Safo, și d-na Roman.Manolescu pe Melita tot în Safo, și... dar lista ar fi pre lunga. E destul a reaminti pe acești artiști ai Societatei Dramatice cari au creat numerose precedente, penru a pricepe, nu pentru a justifica retusul lui Notara de a juca pe Baruch. Nicăeri mai puțin decât în Teatru precedentele ilegale și jicnitare nu trebuesc create. Nicâeni nu se aseza de densele cu mai multă voioșia. Artistul e uă ființă în care tote facultățile sunt în continua tensiune, și deci modul lor de a judeca e mai febril, mai nervos, mai cald decât al comunilor muritori. Prin urmare, cum voiți ca un artist să nu se folosescá două ușurare care i este posibila și de care semenii lui au profitat de mai multe ori ? Artistul înfruntă orice afară de imposibil. Numai în fata acestuia el se opresce, dicându’și, pentru că este imposibil altmintreai, se facem cum ni se duce, caci altfel deca n’ar fi imposibil, he! he! Așa obicșnuise, între 1879 și 1884, la Comedia Francesă din Paris, administratorul d. Perrin, pe artistele și artiștii ce ’l avea în serviciu: îndată ce uă pretensiune jicnitare Teatrului eșia la lumină, administratorul o întâmpina cu vorbele : imposibil, dragul sau draga mea, legea, tradițiunea, obiceiurile instituțiunei ne opresc absolut de a da curs unei atare cereri. Și ’n fața imposibilului artista sau artistul se înclinau și taceau. Dar, pentru ca se aibă efect aceste cuvinte, d. Perrin tinea cu inflexibilitate ca a lui Minos, cumpăna dreptății. Pe toți, de la mare pene la mic, îi trata conform legei și fiecǎruia îi readucea aminte datoriile ce i se impuneau. D’acolo, acele distribuțiuni fenomenal de potrivite ; d’acolo acea punctualitate un serviciu, încât escita ș’astâ-di rîvna tuturor directorilor de teatre cari vin să admire jocul Comediei Francese. La noi nu sciu cine, prin lege și tradițiune, face distribuțiunea rolurilor. Stim numai cu întreg publicul care vine la Teatru, că din 10 distribuțiuni 7, 8 sunt nepotrivit făcute. Piesa cade , spectatorul nu se va putea apuca venind acasă sé buciume frumuseța piesii, când ca și toți cel- i-alți spectatori nu a vedut decât unul sau doar din artiști în rolurile lor, ci pe cel-l-alți potrivindu-se în ale lor cum se potrivesc e nu ca în perete. Ați vedut chiar piese cari prin ele însuși nu plătesc și cari totuși au avut succes, pentru că distribuțiunea fusese bine făcuta; cr altele, frumose piese, cânend pentru că distribuțiunea fusese nepotrivită și rea făcută. Noi am fi de părere, în vederea viitorului și bunei funcționări a Teatrului Național, cu direcțiunea generală, după avisul membrilor din comitetul Teatrului sâ î și reserve dreptul exclusiv de a face distribuțiunea chiar și pentru piesele de beneficiu. Altmintreli, împestrițăturile nu vor înceta decât va data cu Teatrul Național. Artistul nu se cunosce pe el însuși. Când un altul îl spune că rolul îmbracă forte bine talentul său, artistul crede , când îl spune câ’l îmbracă prost se supăra. De aceia, fără a se cere avisul câtâruia scu cutâruia artist, direcțiunea ar face distribuțiunea dupa cum cunosce mijlocele flăcăruia, oi artistul va trebui să face rolul ce i se incredinteza. Dreptate și târâși dreptate iată cu artiștii altmintieli, în acésta lume amestecata, și’n care nervii plesnesc la fie ce moment ca bicele surugiilor, nici uă lege, nici ua autoritate, nici uă tradițiune nu vor mai fi respectate; totul va începe să mergă la dérive, și e păcat căci bunavoința exista în cei mai mulți. Fără Notara, Gaspar Graziani al d-lui Slavici este nejucabil. Rolul lui Baruch este unul din cele trei cari susțin piesa, e plin de nuanțe. E un rol de composițiune pe care, fără nici ua restricțiune, declar ca singur Notara pate sé’l joce. A’l da altuia va se da ca a primejdui piesa de bună voia, și nu credem ca autorul se va hotărî la acesta cu deosebită plăcere. Și prin urmare, daca nu se jocă Gaspar ce se va mai juca? Vedem pe afișele Teatrului ca în studio era Fatiritza, operetă care i se va da Sâmbăta,fire-se, și piesa d-lui Slavic). Prin urmare, după Sâmbătă, remânem cu nimic nou in repertoriu, și vom fi fatalmente condamnați a reveni la piesele jucate de la începutul stagiunei, și cari nu au avut tote un succes mirobolant, mare, netăgăduit, pentru ca rejucarea lor să facă plăcere. Stăm roa Uă ideia pe care o supun direcțiunei Teatrului Național. De vreme ce nn’l altceva mai bun [de facut, de ce n’ar trece în revista din piesele autorilor români, vechi și noi, vro câteva, vro șăse—șapte, și nu le-ar arata publicului de astăzi care nu le cunosce de loc și, în parte, care le-a uitat de când nu le a mai vedut. Alexandri, Millo, Caragiali, Faca, și alții din cei mai tineri, ar pute da direcțiunea acesta alegere de piese destul de nimerita pentru a escita atențiunea publicului.Ar fi un exumațiune interesantă pe care cei tineri ar voi s’o véla pentru a'și da sema de spectacolele, cari odiniora amusați și înveseliați pe părinții noștri). Pentru aceste piese, veți vedea câ tinerii artiști de asfacfi vor fi mai apți decât pentru marchisii și viconții lui Ludovic XV. Sunt ânca în Teatru din bătrânii artiști și artiste cari au moștenit traditiunea creatorilor și cari ar pute-o comunica celor tineri. Pe lângă acesta, suntem siguri că daca in piesele cari primesc divertismente naționale, danțuri d’ale lui Mocanu cu elevii sai, s’ar invita acet neobosit dănțuitor al Romanului și al Bătutei, se face între actesea în scene de petreceri câmpenesc, cum se găsesc în Millo și In Alexandri, Mocanu, sunt sigur, ar primi. Succesul Chiriței de anul trecut ne autori să a crede în succesul acelor piese vechi, și ar autoriza pe d. Stăncescu a face un asemenea încercare. In lipsa în care Teatrul se afla acum, ua exhumațiune a pieselor trecutului e un mijloc de a conduce stagiunea la piese. Gion.