Romanulu, iunie 1888 (Anul 32)

1888-06-10

ANUL AL XXXII-LE Voiesce și vei putea. a nunciuei Linia de 30 litere, petit pagina IV ...... . .40 bani Cetto „ .. .1 ți HI 2 lei „ Inserțiuni și reclame pagina 111 și IV linia . 2 „ „ i A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ liarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă ■*­ Fundatore: C. A. ROSETTI ESEMPLAR UL 15 BANI REDACȚIA STRADA DOAMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUA, 7 Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI BUGURESTI, 9 CIREȘAR In nenumărate rânduri am vorbit aci de starea în care se află igiena și salubritatea publică în orașele și satele nostre. f Raportele medicilor-inspectori, pe cari le am urmărit în fie­care an și am dat sema de ele, ne au spus tot ce se putea spune în acesta pri­vință, pentru ca fie­care să -și facă convingerea deplină despre relele de­­ caii suferă poporațiunea nostră, din causa bólelor de cari este bântuită. In orașe, ca și în sate, aceiași ne­păsare și aceiași neîngrijire din par­tea autorităților, în ceia ce privesce igiena și salubritatea publică, ast­fel că starea generală, în loc să de­vie mai bună, pare că merge din ce în ce mai rea. Pentru az î, avem dinainte­ ne ra­portul d-lui doctor G. Stoicescu, pe care ’l publică Monitorul Oficial, a­­supra inspecțiunei făcută în anul tre­cut, serviciului sanitar din județele Covurlui­, Tutova, Bacău­ și Tecuciu. Din acest raport se constată în de ajuns starea deplorabilă în care se află igiena și salubritatea publică, a­­tât în orașe cât și în sate. Pretutindenea, autoritățile comu­nale și consiliele județene sunt de­parte de a’șî face datoria. Ele mai că nu arăt­ nici un in­teres și n’au nici uă îngrijire de sta­rea sanitară a poporațiunei. In orașe mari, cum este baniară orașul Galații, autoritatea comunală a aréiat și’n anul trecut, ca și’n ce­­­l’alțî ani, aceiași nepăsare și aceiași neîngrijire față cu igiena și salubritatea publică. E că, în adevăr, ce zice d. doctor Stoicescu în raportul seu : «Lipsurile și defectuositățile, semnalate de mine cu ocasiunea inspecțiunilor mele anteriore, nu s’au îndreptat de­cât într’un mod forte neînsemnat, cu tote ca ele re­clamau îmbunătățiri urgente și neîntârziate. Salubritatea orașului lasă tot atât de mult de dorit ca și în anul trecut. Nu s’a luat absolut nici uâ disposițiune în acesta pri­vință». Apoi, d. medic-inspector ,face un tablou întreg despre starea anti-igie­­nică și insalubră în care se află o­­rașul Galați. Acest oraș, ca și multe alte o­­rașe din țară, pare că, sub adminis­trațiunea comunală trecută, a fost cu desăvârșire lăsat în părăsire. Lipsă de tete și desorganisare în tote, ast­fel că, cum­­ vice d. medic­­inspector, n’a putut să constate mai nici oă schimbare în bine, în ceea­ ce privesce igiena și salubritatea pu­blică. Ce se mai zicem despre sate ? Aci starea lucrurilor este cu ade­vărat dintre cele mai rele: popora­țiunea rurală este cumplit bântuită de tot felul de bole, una mai otră­­vitore și mai ucigătore de­cât alta, ca vărsatul, angina, tifosul, sifilisul și pelagra. Dar să lăsăm să vorbescá rapor­tul : «Mai în țara întragă, și mai cu semn in județul Covurlui­, legea sanitară este ne­ținută în semn de către consiliele județe­ne. Aci, consiliul de igienă și salubritate publică nu s’a adunat în ședință de­cât uă singură dată... Acesta neglijența este ne­iertată și ar fi de dorit ca simțimentul de datoria și de de respect către lege să se deștepte în inimile celor însărcinați cu a­­tribuțiuni atât de importante.» Asemeni cuvinte nu vă dată le am citit în raportele medicilor-inspectori, precum nu­uă dată ne-am ridicat în contra nepăsărei consilielor județene și a tutor autorităților administrative, în ceea ce privesce îndatoririle lor față cu igiena și salubritatea pu­blica. Sunt comune rurale unde decesele au întrecut nașcerile; sunt comune rurale unde mortalitatea a trecut peste cea din urmă limită față cu numărul poporațiunea. In raportul de care ne ocupăm să face mențiune de asemeni comu­ne, și nu numai de comune rurale ci și urbane, cum bunieră orașul Beriad, unde «mortalitatea este forte mare» și «proporțiunea morților este anormală». Localurile pentru spitale, localurile de șcală, aresturile sunt mai pretu­tindeni în cea mai prdstă stare ; ser­viciul medical nu este îndestulător, și, ceia ce este încă și mai rău, «autoritățile nu dau agenților sani­tari tot sprijinul necesar». Visitele medicilor prin comunele ru­rale sunt forte rari, și bolnavii su­feră din causa lipsei ajutorului sel­­inței și a medicamentelor. Pretutindinea aceiași neglijență, aceleași urme rele ale vicuriei ad­ministrative. Și poporațiunea se stinge și se o­­filesce încetul cu încetul de bâleie de tot felul, cari lasă în urma lor mulțime de victime. Acesta stare de lucruri, oficial constatată în raportele medicilor-ins­pectori, ar fi trebuit să deștepte în cel de la cârmă tot interesul și totă luarea aminte. Dar, pare că nu de acesta s’au ocupat și s’au îngrijit ei, și starea deplorabilă în care se află igiena, și salubritatea publică, în orașe și în deosebi, în satele nóstre, este oglinda fidelă a întregei administrațiuni a țărei de sub guvernul trecut. Medicii-inspectori înșiși spun cât de mare a fost vicuria administra­tivă față cu igiena și salubritatea publică , medicii-inspectori înșiși se plâng în contra acestei incurii și reclamă cu stăruință în contra ad­­ministrațiunei. Ce să mai zicem noi, ce să mai zică opiniunea publică, ce să mai zică țara? Răul este atât de mare, în­cât mintea nostră se refuză d’a crede că se mai pute găsi cine­va alb care să stea nepăsător, față cu cele ce ne spun raportele medicilor-inspec­tori despre starea igienei și a salu­brității publice. Să lucrăm deci cu toții pentru vindecarea lui, stăruind a cere ca județele și comunele să se intere­seze mai de aprope de starea sani­tară a poporațiunei, și făcând «să se deștepte — cum zice de doctor Stoicescu—în inimile celor însărci­nați cu­ atribuțiuni atât de impor­tante simțimentul de datoriă și de respect către lege». SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Potsdam, 8 Ianiű. Impăratul, după un napte forte bună, se simte dispus. El s’a sculat la 10 ore dimineța și s’a dus imediat în parc. Ma­iestatea Sea va face uă preumblare în tră­sură. Canula nu s’a schimbat, împărăteasa va pleca astă fără în Pru­sia Occidentală. Londra, 8 Iunie. Engliteza a adresat într’un mod oficial la convențiunea relativă la canalul de Suez. Cair, 8 Iunia. Nubar-pașa și-a dat demisiunea în urma unei neînțelegeri cu medivul asupra pro­iectului de reorganizare a ministerului de finance. Berlin, 8 Iunia. Post și National Zeitung anunță că mi­nistrul Puttkamer își dă demisiunea în ur­ma unei n­oi scrisori a împăratului ce a primit eri. Viena, 8 Iunie. Noua Presă Liberă află că bugetul co­mun ar presinta să sporire de aprope 5 milione fiorini, din cari 4,200,000 asupra bugetului resbelului. Pentru pușcile cu repetițiune, ministrul cere 13 milione, pentru măsurile de orga­­nizare 3,800,000. Creditul special extraordinar al ministe­rului de resbel s’ar ridica la 47,300,000— din cari 16 milione cheltuite deja sub răs­punderea guvernului — 13,700,000 fiorini sunt cerute pentru cheltuielile viitore și 17,600,000 fiorini pentru cașul de necesi­tate urgentă. Agenția Havas. Ungaria și esposițiunea franceză. Deputatul Géza Polonyi a adresat în Camera ungară oă interpelațiune în pri­vința unor ordonanțe confidențiale privi­­tore la esposițiunea din Paris. E că te­stul interpelațiunei adresată mi­nistrului de comercia­­­l. Este adevărat că d. sub-secre­­tar de stat Matsekovici, însărcinat de ministrul, a adresat Camerilor de comercia și industrie din Ungaria­ ordonanța publicată de Z­ krele din capitală la 16 Aprile 1888, care se referă la esposițiunea universală ce se va ține în Paris la 1889? 2. Este adevărat că tot în acesta afacere însuși d. ministru a adresat la 24 Maiu 1888 ordonanța publi­cată de Ziare către presidenții Ca­merilor de comerciü și industrie și către mai mulți prefecți? » 3. Déca­da, întreb pe d. ministru déca ține trimiterea unor asemenea ordonanțe ilegale compatibilă cu Con­­stituțiunea nostră și cu sistemul de guvernământ ? întreb mai departe, decá darea u­­nor asemenea ordonanțe confiden­țiale, cari nu numai că sunt în fla­grantă contradicțiune cu declarațiu­­nile solemne și asigurătore făcute în Camera deputaților de către primul ministru, daz vatămă și libertatea personală și interesele națiunei fran­­ceze, care se găsesce cu noi în re­­lațiuni amicale, — darea unor ase­menea ordonanțe, die, o cred com­patibilă cu principiul responsabilită­­ței ministeriale ? Cestiunea crisei ministeriale în Prusia Intre ziarele germane, care stau în le­gătură cu înaltele sfere politice din Berlin se discută mereu cestiunea déca esista séu DUMINECA, 10 IUNIU 1888 ILuminéza­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: im an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țarile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ barului și ofieiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ure, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici. 15. Fleisch­­arkt. IN ITALIA, la d dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepu­blicate se ard — in scrisă ministerială în urma nesancționă­rei legei pentru prelungirea periadelor le­gislative. Die Post contesta afiraiațiunea Ziarului Kölnische Zeitung cum ca ar exista uă crisă ministerială; iar Kölnische Zeitung revine asupra cestiunei și scrie între altele următorele : Déci ne aducem aminte cum prin­cipele Bismarck a privit tocmai ca un avantagiu al vieței nóstre de stat că regele pate să aibă și să es­­prime părerea și dorința mea și în cestiuni politice și electorale, cum în special principele Bismarck a a­­părat cunoscutul manifest electoral de la 1882, contra căruia ici și ca­lea tot s’ar fi putut zice câte­ ceva, atunci trebue să înclinăm spre gri­­jea că acum este vorba de nă lă­murire deplină și hotarâtare a situa­­țiunei nóstre. Déci regele va decide într’un sens opus repetitelor declarațiuni ale prin­cipelui Bismarck, atunci principele Bismarck­ cu anevoie va mai putea rămânea ministu prusian. Lipsa de acord în ideile fundamentale privi­­tore la cestiunile politicei nostre in­terne ar fi în acest caz prea mare, ast­fel că uă conlucrare priinciasa a coronei Prusiei cu sfetnicii ei cel mai neresponsabili ar deveni impo­sibilă. Voința hotărîtoare este voin­ța regelui, și un om de felul și tre­cutul principelui Bismarck, găsindu­­se în oposițiune de principiu cu vo­ința regelui, nu va voi nici uă da­tă să se țină lipit de scaunul de prim-mini­stru. Firesce tóte acestea au valoarea numai in invento, adică pentru cașul când crima ar lua un sfîrșit corespunzător dorințelor d-lui Eugen Richter, un cas care este încă departe d’a putea fi privit ca cel mai probabil, încăierarea albaneso-munte­­negreni. Cu privire la încăierarea sângerosă din­tre Muntenegreni și Albanesi, despre care am făcut mențiune er­, cea ce se comu­nică acum din Scutari, U­ bandă de vra uă 26 de Munte­negreni din Kuci, sub conducerea lui Boțo Kürti, a trecut la 30 Maiü diminăța rîul de graniță Zem, a îna­­intat cale do­uă jumătate de oră pe teritoriul turcesc și apoi se puseră la pândă. Intr’aceea vr’uă 12 ómeni din Hoți și Grada, reîntorcându-se de la uă nuntă, luară drumul pe unde se aflau Muntenegrenii, și când ajunseră în dreptul acestora, d’uă dată se veZura atacați cu furie de tóte părțile ast­fel că trei dintre Al­­banesi au fost omorîți și șase ră­niți. Urmărirea tâlharilor a fost za­darnică, de­ore­ce aceștia îndată ce au ajuns la graniță au fost primiți și ocrotiți de­uă patrulă muntene­­greni și ast­fel au scăpat teafăr­. SCIRI D’ALE PILEI Duminica se va face cu mare paradă în grădina Cișmegiu schimbarea gazdei în fața M. S. Regelui. * * * In urma anchetei ce s’a făcut la scala de agricultură din Strihareț, s’a cerut des­tituirea și darea în judecată a directorului scalei. * * * Procesul locuitorilor din Urziceni, cari sunt acuzați că au omorât cu ocasiunea ultimei rescule pe duci arendași, se va ju­deca in a doua sesiune a curței cu jurați din Călărași. * * * Consiliul sanitar superiori a decis să trimită ambulanțe militare în mai multe sate unde există pelagră și sifilis. Comisiunea interimară a primăriei ca­pitalei a suprimat postul de medic oculist. Nu ni se pare nemerit acesta măsura mai cu semn acum când bulele de ochi sunt atât de răspândite. * * * Pentru recepțiunea torpilelor Whitehead, tuburilor de lăsat torpile, tunurilor și bas­timentelor comandate în streinătate, va pleca spune Galații dă comisiune com­pusă din colonelul Murgescu Ion, coman­dantul flotilei, ca președinte, maiorul Is­­voranu și căpitanul Condă, membri, și in­­g­nerul civil Capșa, de la arsenalul flotilei! Acești d-ni vor pleca probabil azi și se vor intorce cu bastimentele comandate la Fiume și Neuwsenster. * * * Epoca desminte scriea cum că casa de depuneri ar sili pe cei ce au depus acțiuni d’ale Bancei Naționale pentru împrumuturi, să și le retragă. * * * Guvernul ar fi hotărît disolvarea consi­liului comunal din R.­Sărat. * * * Un confrate află din izvor sigur că fos­tul căpitan la gendarmii pedeștrii, d. Stăn­­ciulescu, va fi nevoit să facă cunoscință cu justiția. * * * Procesele sorocite pentru Zilele în care se vor face alegerile comunale din capi­tală, nu vor putea fi judecate; ele vor fi amânate. * * * In curând vor începe lucrările pentru restaurarea mănăstirei Cozia. * * * După Dreptatea, s’ar fi cerut în consi­liul de miniștri un credit de 4000 lei pen­tru cheltuielile făcute cu țăranii arestați în timpul rescelei țăranilor. * * • D. avocat Brătescu a fost citat éri îna­* * * FOIȚA ROMANULUI 10 IUNIU­L VAGABONDUL DE R. ENAULT și L. JUDICIS — E prea putredă spre a ne ține pe amândoi. Décà m’ași atârna și eu s’ar rupe și ne am îneca. — Nu e nimic, trebue sé vil ! vréü sé vil! — E imposibil, Ii se Tiburce rămânând liniștit. E mai natural sé profiți de tea de ocasiunea de scăpare ce al. — Dér o sé te îneci ! strigă marchiza a cărei ochi se umplură de lacrămi. — Țin atât de puțin la viață în­cât martea nu voesce se me ia, fiindul prea lesne. Sciü se înot bine și nu mă voi îneca. — Ale grasnic ,lucru! Nu voi avea puterea să mă mai țin când voi vedea câ pleci, b-le te rog. — Nu mai este timp d-nă, dea domnul se pot se viű în în ajutorul d-tele, adio­sau mai bine la revedere... Vocea se a deveni în acest moment mai slabă, era emoționat. Se gândise la Pau­­vrette și la bătrâna Bretonă, îndreptă ochii către cascadă, care era acum la câți­va pași de el. Nu mai resista. D-na de Tré­­anna plângea și numai spiritul de con­­servațiune îi mai da putere spre a se ține atârnată de furie. Când Tiburce ajunse la marginea cascadei, tânăra femeie fu cu­­prinsâ de un fior și închise rochii. Nu se mai aufrea de­cât zgomotul apei. Sunt circumstanțe ce nu se pot descri. Un sfert de cos trecu, marchiza n’avea puterea trebuinciosă spre a chema ajutor. Situațiunea sea devenea din ce în ce mai primejdiosa, hainele sele ude atârnau greu, începea a perde puterile. Deja una din mâinile sale lăsase funia și se resima pe cea­l­altă. De ar mai fi trecut un minut n’ar mai fi putut să resiste, dar do­uă dată au­ fi un voce d’asupra capului ei, ridică ochii și vé­ fu pe Tiburce aplecându-se pe mal. Câți­va săteni îl însoțea,­­el le vor­bea cu vivacitate. D-na de Tream­a resimți­tă fericire atât de mare în­cât era să dea drumul funiei. — Ține-te bine, d-nă, ține-te bine! strigă Tiburce se vede că iadul nu me vrea. Peste uă secundă vei fi scăpată ca și mine. In acel moment scoborî un coș d’a­­lungul malului­— Pune-te d-nă în acest coș, o se te ridicăm ca pe un Zeiță care iese din apă. D-na de Treanna isbuti se intre în coș și nisce brațe vigurase o ridicară. j — Hurah ! am scăpat! strigă Vagabon­dul rîzend, spre a linișci pe marchiza, pe a cărui față se vedea încă spaima. — Mi-ai scăpat viața de douo ori, în­­tr’uâ singură Zi h Zise cu uă voce tre­­murândă. Cât voiu trăi îți voiu fi recunoscétóre, îți voiu rémâne dator. — Nu, domnă, căci vé înapoez titlurile creanței mele. Zise Tiburce. Nu am de gând a reclama vre­uă datorie. — Ești tot atât de generos cât ești de vrednic! Vreau cel puțin să-ți român veș­nic recunoscetóre. Și întinse mâna sea cea albă pe care Tiburce nu cuteza să o ia în mâna mea cea aspră. Se decise case spre a nu ofensa pe tâ­năra femeie care părea surprinsă de inde­­cisiunea lui. Fisionomia s­a, care era pene aci veselă, deveni de uă dată tristă. D-na de Tréamna observă acastă schim­bare și își o explică aducându-și aminte de ceia ce îi spusese Tiburco privitor la amintirea trecutului. Dér fu afectată de a­­cesta și îl întrebă décà are de gând s- o însoțăscâ péné la castel sau décà vrea ca unul din sătenii pe cari îi a adus, să se însărcineze de acesta corvadă. Fruntea posomorită a Vagabondului se lumină puțin. — Voiu ține făgăduiala mea, domnă, vé voiu conduce până la intrarea caste­lului de Tréanna. Vom placa când vor sosi caii noștri. — Trăiesc deci ? întrebă doamna de Tréanna cu nerăbdare. — Da, domna, au isbutit să scape­, dar sunt foarte obosiți. Și am lăsat să se o­­dihnesc­ puțin și am însărcinat pe un să­­ten să mi’l aducă apoi... E­u îl văd, vin deja. — Bine­cuvântat fie Domnul­ Marchisa într’un esces de bucurie în­cepu să mângâie pe Trilby, apoi încăleca. Tiburce se pregătea să facă același lucru când zări două călăreți sosind. Ua trăsură îi urma. In acesta trăsură era uă domnă de vre­­uă patru­zeci de ani, înaltă, slabă, fața mea era mândra și privirea esprima dis­prețul. — A­­­ve găsim în sfârșit! esclamă u­­nul din călăreți cu un aer de satisfacțiune și un gest de supărare. Dar de unde vii? Te căutăm de două ceasuri. Cel care vorbea ast­fel era însuși mar­­chizul de Treanna. Avea la vr­mă 50 de ani, era gros și scurt, fața roșie și are ma­nieri puțin aristocratice. El se deosibea cu totul de jantinoîs, frumosul și elegantul călăreț care îl în­soțea. Tiburce aruncă asupra acestuia să pri­vire fulgerătore. Tenorul păru că nu observă nimic și se ocupa cu multă atențiune de marchism. — Dar ce ți s’a întâmplat mătuși că, de două ore suntem neliniștiți. In sfârșit te revedem, suntem fericiți! — Sper că imprudența dumitale nu te-a făcut să ai vre­uă supărare? întrebă cu ore­care răutate femeia din trăsură. — Te înșeli, dragă Elisabeta, Ziua de azi a fost pentru mine forte primejdiosă. Vă vom­ povesti tóte când vom ajunge la castel. Mă mărginesc acum să vă spun că fără intervențiunea persa­­ne, pe care o vedeți aci, ași fi acum lun­gită lângă sermanul Mauriciu, care a fost împușcat; sau corpul meu ar pluti pe va­lurile al căror sgomot îl auziți d’aer. Marchisa arătase pe Tiburce. Privirile se îndreptară spre el. Cel mai tiner din­tre călăreți, punendu’și un monoclu la o­­chiu, privi cu mare băgare băgare de somn pe Vagabondul. De­sigur că credea că’i mai venuse dar nu putea să’și aducă aminte când și unde. — Mauriciu a fost împușcat! Zise d. de Tréanna. — Pe costa cea mare, întorcându-ne de la preumblarea ce făcusem pe marginea mărei. — Tâlhari de­sigur! Observă d-ra Eli­­sabeta de Pratennos. Mi s’a spus că prin acele locuri se as­cunde răa­facétorii. — Asta este, Zise marchiza aruncând uă privire curiosă asupra d-șorei de Pa­­ternos. — E că la ce te e spune caracterul du­mitale, ești prea imprudentă, îți spun a­­cesta în tote Zilele. — Ești prea bună, respectabila mea ne­­potâ, răspunse marchiza cu emoțiune, îți mulțumesc pentru că­­ pesoi se agravez posițiunea mea prin bine-voitorele dumi­tale reflecțiuni. — Fac acesta pentru binele dumitale, drăguță, Zi se d-ra de Praternos, mușcân­­du-și buzele. — Da, spuse marchizul supărat, Elisa­­beta are dreptate ! Purtarea dumitale, d-nă, este de nesuferit! Tot­d’a­una faci nebu­nii ! Nu faci de­cât ast­fel de lucruri da când am sosit aci. Pare că profiți de ab­­sințele mele spre a alerga unde îți trăs­­nesce prin cap. Ca și când câmpiile nós­tre pustii n’ar fi primej­diese! Décá aveai plăcere să faci azi poesie pe malurile Oceanului, puteai cel puțin să me înșciințezi ca să te însoțesc sau se rog pe amicul meu Fulbert să me înlocuiască. De­și era așteptat la soră sea și eu a­­veam afaceri în oraș, totuși ar fi consim­țit să te însoțăscă. Nu este așa Fulbert ? — Cum nu e dragul meu unchiu, răs­punse tenorul surîzând, mătușica mea scie că sunt tot­dea­una la disposițiunea ei. (Va urma),

Next