Romanulu, iulie 1888 (Anul 32)

1888-07-22

ANUL AL XXXII-LE Volesce si vei putea. anunciuri :2 lei 2 .. 40 binil Linia de 30 litere, petit pagina IV ■ • • . • D etto „ „ îi ti 11^ ' * . ! ' Inserțiuni și reclame pagina 111 și IV linia v, A se adresa: IX ROMANIA, la adm­iin­strațiunea Ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et U­nie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maasa). LA FRANCFORT, S­M. la — G L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă •— w*ș*iaafisiSKaâR3as»HKi*gi«esi«&i'Saî^s^.i^^ ESEM PLARul 15 BAN' Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI BUCURESCI, 21 CUPTOR Suntem cu toții de acord asupra adevărului următor : nu trebue să facem politică în administrațiune. Oratorii tuturor partidelor și gru­purile politice, de la noi ca și de pretutindeni, au demonstrat acest a­­devăr cu multe și felurite probe, și nu au uitat a declara că ei sunt și vor fi apărătorii acestui bine-facétor adevăr.—Că, pe urmă, după ce tre­cuse momentul cel critic, au fost sau n’au fost, acestă-i altă cestiune. In presă, de asemenea, și cel cari sunt acel la putere și cel cari au fost, au scris tot­deuna și au arătat bunătățile principiului: administra­­țiune fără politică. Dăcă colectivitatea, în ultimii săi ani de domnie, ridicase la înălțimea unei dogme ordinul, să facem poli­tică în administrațiune, pentru ca mai multă vreme să rămânem la putere,—nu ne pare că actualul gu­vern este bine hotărît a fugi de «po­litica în administrațiune». Vr’uă câte­va cozuri mai însem­nate ce am înregistrat de la venirea la putere a junimiștilor, ne fac a a­­trage atențiunea guvernului asupra lor și a stărui să nu mergem îna­inte pe un asemene cale, căci la ca­pătul ei de bine nu vom da. Sistemul politicei în administra­țiune fermecă pe cei neprevăzători și le dă ilusiunea unei puteri ne­clintite. Văzând­­ în giuru­le omeni legați de dânșii prin interese mate­­riale, ei cred că le’ sunt devotați în tot și ’n tóte și merg înainte cu sistemul. Se scie însă, sunt partite cari au probat și probătă durerosele efecte ale «politicei în administrațiune».— se scie, zicem, că acest sistem, în­șelător la prima vedere, nu ține mult ci răsuflă, și-atunci se ’ntâm­­plă tocmai contrariul, și dncă con­trariul îngrozitor al lucrurilor la cari ne așteptăm. In tote administrațiunile tăreî, funcționarii se împart în două clase. Una cuprinde, în număr forte res­­trîns,—­din nefericire prea mult res­­trîns—pe acei funcționari model, în cari consciința datoriei este atât de puternică, în­cât do ar voi să gre­­șescă și tot nu ar putea. îndeplinit rea funcțiunea­lor, în mod prob, conșciincios, inteligent și neobosit este termenul tuturor aspirațiunilor lor; se mulțămesc a lucra, a fi bine văzuți de publicul și de superiorii ce servesc, și a nu face să se vor­­bescă de denșii nici în bine, nici în rân. Acești funcționari, ca și femeile oneste, nu voiesc să aibă, nu au is­toria lor. Viața li se însumă numai în câte­va cuvinte : lucrări , sunt cinstiți. A doua clasă cuprinde — în nu­măr colosal de mare,—pe acei func­ționari cari, întocmai ca musca fa­bulistului, sbârnăie împregiurul ca­rului Statului, și cănd acesta a suit un del­ien a coborît că vale grea, musca, înaintea tuturor, se declară ostenită de munca cea mare ce a făcut. Funcționarii aceștia sunt plaga administrațiunei în cari­fic ca lucreza. Au intrat acolo prin politică, prin proptele cari tot din politică își iau ființa, și sunt convinși că, îndată ce «țăcălia» adică girueta politicei se va schimba, și el va trebui se-și ia tălpășița din funcțiunea ce ocupă. Funcțiunea ce ocupă este un fel de scândură pe care se suiă pentru a sălta mal. Ca să salte tote mijlo­­cele i sunt bune. Țigara, intriga, lin­gușirile și serviciele neoneste și de­­gradul are făcute șefului,—cea în ce constă funcțiunea funcționarului de a doua clasă. Deci după aceste va­ste ocupațiuni îi mai rămâne ceva timp să-l jertfescă și lucrului pen­tru care este plătit, face și acest lucru, în silă, cu desgust și cu ca­pul doldorâ de alte idei cari numai ale funcțiunei nu sunt. Arogant cu publicul, înșelător față cu statul căruia nu’i dă nimic sau aprope nimic în schimbul letel ce rea, lingușitor față cu superiorii, in­trigant și vindicativ în contra celor ce sunt pe uă liniă cu el, sau ceva mai sus,—acesta e finc­ionarul reu și mai onest pe cari ’l vedem în tote țările săpând de la temeliă adminis­­trațiunea statului, producând gene­rală nemulțumire și grăbind pentru guvernele ce’i toleră momentul că­­derei, momentul în care sistemul politicei în administrațiune resuflă. A da afară, a destitui și a da în judecată asemenea funcționari nu va să Z­c& pentru un guvern nou a prigoni, a fi nedrept, neuman și nu sciti­ce. Când doctorul taie Luba nu e barbar. Nici vă­dată un ministru isgonind cu rușine un dregător ne­cinstit nu va fi acuzat ci lăudat. Face bine, și nu face roü și pub­licul caută să-i fie recunoscător. Greșala însă în privința acesta stă, la schimbarea guvernelor, în a da afară sau în a forța să se dea el însuși afară, pe funcționarul o­­nest, prob și neobosit. Acestă e nenorocirea tuturor admi­­nistrațiunilor europene, și în specie a statelor ajunse a trăi viața mo­dernă, cum este tara nostră. Faptul că «am drept să vin cu ómenii mei» a născut în țara româ­­nescă acestă administrațiune pe care, daci ne-ar cunosce-o în tóte mân­­drețile ei, Europa de sigur ne-ar in­vidia-o. Tóte guvernele venind cu ome­nii lor, administrațiunea română a ajuns să fie un fel de târg, sau mai bine uă bursă în cari alerga și răcnesc funcționarii, nu pentru a vinde ce li s’a dat să vândă, ci pentru a trece pe prețuri mai sus de­cât cuviința propriele lor hărții. Sunt posturi cari depind de fluc­­tuațiunile politice, sunt posturi în cari ar fi uă naivitate politică să lași pe funcționarii fostului guvern să urmeze linia administrativo-poli­­tică ce, după ordinele șefilor câzuți și după­­ pornirile lor personale, ei inauguraseră sub fostul guvern. Așa este, și nici uă­ dată un ne­am sfiit a declara aceste adevăruri. In schimb în­să, a căuta după indicațiunile reü­voitorilor și a intri­ganților invidioși, în cutare și cutare ramură a unei administ, un funcționar prob, onest,""g­elos și muncitor, un funcționar nu scie de politică nici măca că există, a cărui viața și a cărui ambițiune consistă în îndeplinirea funcțiunei séle, un funcționar care de 10 sau 15 ani ani a pătruns tóte tainele funcțiunei sale,—și după ce l’ai găsit, fără se te mai gândesc­ la numărul argumentelor cari mili­­tezi în favorea vechiului funcționar să’l dai afară pentru a ’l înlocui cu cine scie ce ventură-țară care, in­trat în funcțiune prin politică, poli­tică va face Intr’énsa er in admi­nistrațiune. Faptul e reu, greșala e mare și să se scie încă un lucru : înainte, sistemul politicei în administrațiune nu’șî producea efectele atât de re­pede, astă­zi din contră el resuflă forte iute și nu mai bine un ese dintr’ensul pentru cel ce 1 prac­tică. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI” , Kronstadt, 19 Iulie. Wilhelm al II a sosit­ la Kronstadt la 3 ore și a fost primit de Țarul pe bordul Yad­ului «Alesandru». Suveranii se îmbră­țișară și debarcară la 5 ore 30 m. la Pe­­terhof unde a avut loc recesțiunea oficială pregătit­ă. Monarhii vor merge aici la St. Peters­­bourg. Sofia, 20 iulie. Ieri sora un individ necunoscut a tras mai mult focuri de revolver asupra pre­fectului care-i refuzase se -i dea­uă fun­cție. Din fericire prefectul n’a fost atins. Sofia, 20 iulie. Intrevorbirile continuă între Portă și gu­vernul în privința liniei Belovo. St. Petersburg, 20 iulie. Un prânz de familie a avut loc ieri la Peterhof. Imperatesa, însoțită de Wilhelm II și de Marii Duci, a făcut o preumblare în tră­sură. St. Petersburg, 20 iulie. Totă presa rusesca exprimă convingerea că întrevederea inaugurefia o eră de pace și speră că se va ține sema acum de in­teresele Rusiei. St. Petersburg, 20 iulie. Wilhelm II a venit dimineța la Peters­­burg. Sosirea s­a a trecut, aprópe nemărită. S’au arborat puține drapele. Câte­va mii de curioși staționau pe strade. S’a audit câte­va strigate de ura. Paris, 20 Iulie. Generalul Boulanger s’a vindecat. Borna, 20 Iulie, se desmint­e știrea că car­­a adresat o notă guver­­natătoriei de L»Wylheim _n Varna, 20 iulie. Ferdinand și principesa Cle­mentina au plecat. Principele va însoți pe principesa-mamă până la Vidin și de acolo se va întorce direct la Sofia. Agenția Havas. ÎNTREVEDEREA împăraților Corespondinței Politice i se scrie din Petersburg că vizita împăratului german nu pute avea altă însemnă­tate de­cât uă simplă apropiare în­tre Germania și Rusia. De uă alianță nu pate fi vorba, de­ore­ce, în fața contrastului evident între pretențiu­­nile și tendințele ruseșci și austriace, guvernele din Petersburg și Berlin s’ar vedea puse în imposibilitate ma­terială d’a ’și acorda reciproc avan­­tagii seriose fără d'a se aduce uă jignire din partea Rusiei propriilor DUMINECA, LUNI, 22 (23) IULIU 1888 Liuimnéza­ts și vei fi. ABOIN­A­M­ENT­E In Capitală și districte, nu an 48 lei­, șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte ferite Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea fiiarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 16, Fleischmarkt. IN ITALIA, Ind dott. Car Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (2­0) 15, Geneva. —­ Articolele nepublicate se ard — interese tradiționale și din partea Ger­maniei interesului Austro-Ungariei, care ne este aliată,—cu alte cuvinte fără de a se abandona de către aces­te state politice urmată în timpul din urmă. Stabilind acesta reservă, tre­bue să recunoscem că opiniunea po­litică în Rusia este animată de sin­cere dorințe pentru pace, ast­fel în­cât se póte iei de mai nainte că ea va aproba tot ce vor pune la cale cei două domnitori, cari tind d’a a­­propia cât se pote de mult pe cele două state între sine și d’a crea uă stare de lucruri, pe care și cele­lalte puteri se o gasesc, de asemenea a­­vantagiosă sau cel puțin admisibilă, privind în menținerea unei păci cu totul nepasatere uă despăgubire su­ficientă pentru amânarea planurilor lor făcute pute în mod pripit. Prin urmare, deci întrevederea împărați­lor va fi în felul acesta, atunci eve­nimentul atât în străinătate cât și în Rusia va afla uă primire de nă­po­trivă favorabilă. Isprăvile clericalilor în Belgia Guvernul belgian e de două ani în mâinele partidului clerical, cauză de continuă agitațiune și ne­mulțu­­miri ale acelei țări industriașe. După marile greve ale minerilor ș’ale lu­crătorilor de la fabricele meridionale, au urmat desordinele pentru alege­rile comunale, în care elementul po­pesc făcu lucruri îngrozi­tore, den^se numai de dânșii*. Mai ales’ Ta Booi desordinele luară proporțiuni drama­tice. Liberalii, cu tota pregătirea po­pilor, Duminica trecută fură victo­rioși. E că ce scrie Zorele din Af­­rica. «Marea piață, unde se află localul clubului catolic, era plină de lume care cânta și juca, fiind veselia la culme. D’uă dată însă se deschide un ferestru de la acel club și apă­rură mai mulți clericali cari înce­pură să insulte mulțimea ; mulțimea din parte’I­ensă ’I primi cu flueră­­turi și huidueți. Unul din clericali asvârli cu un pahar de bere în mul­țime care la rându’I sparse două giamuri de la club, aruncând cu pietre. «Un pluton de grandarmi apăru îndată și se puse în fața clubului, la vr’mă câți­va pași ; strigătele și fluerăturile începură din nou ; comi­sarul de poliție zadarnic se rugă de clericali a închide ferestra și a se retrage, căci el nu voiră a se mișca. In timpul acesta se văzură giandarml că întind pușcile spre public; nici unul însă nu putea crede într’uă a­­menințare seriosă. Din nefericire toc­mai așa și fu ș’un om căzu mort. «Mulțimea d’uă cam-dată se res­­pândi sub impresiunea spaimei, se reîntorse însă in curând furiesa și amenințătore d’astă dată. Nu se mai vorbea de cât ca să se sfâșie gian­­darmii; cu­­ tate, acestea mulțămită intervenției câtor-va liberali, linistea începuse să se restabilescă încetul cu încetul. Ș’apoi închisese și cleri­calii ferestre. «Se credea că totul fusese sfirșit, când d’uă dată un escadron de gian­­d­armi călări­eși pe după porta Clu­­bului catolic cu sabia scasa. El fură primiți c’un salvă de șuerături. «Atunci el porniră caii în gonă prin mulțime, iar grandarmii pedeș­­trii făcură un atac cu baionete într’u­ altă direcțiune. Din cauza asta se făcu un învălmășală teribilă. Din tôte părțile s’auzeau țipete de dure­re scose de răniți, de femeile și copii călcați, iar cei ne­atinși ame­­nințați pe grandarmi. «In cele din urmă piața se de­șertă. In mijlocul ei zaceau mai multe femei leșinate, care fură de îndată transportate prin casele veci­ne, unde li se dete căutarea cuve­nită. Numărul răniților e de șapte, din care unul e în pericol de morte. prin J'b.'í. In invălmășală au fost și soldați răniți. Totă sera mulțimea urmă d’a flu­­cra pe giandarmi, cari stau la front pe piață. Se zice că giandarmii a­­veau porunca d’a apăra pe clerical. Și când te gândesci c’aceste is­prăvi n’au fost provocate de­cât d’acel cari nu vorbesc de­cât cu nu­mele lui D-Zeu în gură ! ? ITALIA ȘI RUSIA Piarul italian La Riforma, intrând în po­lemica cu mai multe ființe francese și în special cu Journal des Débats, scrie : Interesele italiane și cele ruseșci n­u sunt opuse unele altora, bine­înțe­les presupunând că politica rusescá nu este de natură de a fi în contra­­dicțiune cu așteptarea legitimă a Ita­­liei și a întregei Europe. Din timpul FORȚA ROMANULUI 21 IULIU 37 VAGABONDUL DE R­­ENAULT Și L. JUDICIS Adesea o însoțea la visitele de la Treavna, ast­fel era forte anevoie a afla starea fai­mei sale. Ea remarcă că fața tinerei fete perdea i­eschiețea sa și ochii lubirea lor ; o întrebă cu duioșie a cărui sinceritate pu­tea scula indiscrețiunea, și Mariannica se hotărî ar mărturisi secretul său. Bătrâna Bretonă, aflând că Mariannica suferea, nu de amor, cea ce ’i ar fi causat mai multa satisfacțiune ca temere, dar de gelosie, și că Tiburco era amorezat de domna de Tréanna, se înspăimântă d’a vedea pe fiul său adoptiv prins într’o cale fără eșire; căci ea ’i se ia înzestrat cu o cinste straș­nică pentru a vrea sa ’și cumpere norocul cu prețul unei perfidii. Apoi se decise, în­­potriva obiceiurilor reservate care i se im­pusese caracterul sfiicios al lui Tiburce, d’al smulge, de mai era timp încă, din mâinele nefericirei ș’ale disperarei. Era de datoria mea, credea densa, d’a despărți pen­tru tot­d’a­una pe Vagabondul de marchisa, și cel mai bun mijloc d’a obține acest re­zultat consta în al apropia de Marianica. Ea era așa­dar hotârîtâ d’a tenta­tă sfor­țare cu cea d’anleia ocaziune favorabilă. Acesta ocasiune se presintă și ea se grăbi d’a profila.­­ Marianica are dreptate,­­fise ea spri­­jinindu-se de brațul Vagabondului : nu tre­buie să visezi, copilul meu, pentru că lu­crul acesta face pe cine­va ca să plîngă ; numai, adăoga ea după un moment de tă­cere, biată fată ar trebui să profite și ea de sfatul ce ’țl a dat. — Ce­­dise Tiburce puind pe Porretta în brațele tinerei Bretone, Marianica ore are vr’un motiv de suferință ? Marianica nu respunse ; ea sărută pe co­pilă pentru a ’și ascunde tulburarea ce se putea citi în ochii ei. — Așa dar ești orb, scumpul meu băiat! Obraji­­i sunt slabi și galbilicioși ca și a­­ceia ai unul flâmînd. Când ’ți spun că nu se vorbesce de cât d’asta în tota localita­­­tea. Răutăcioșii fa­i că sufere din dragoste, eu n’ași putea fi­ce nici da și nici nu ; dar dacá limbile rele au dreptate, nu plîng pe fericitul flăcău, care e cauza acestei dra­­gosti nu e așa Tiburce, ca cine­va ar tre­bui să caute mult timp pînâ să gasescá uă femeie atît de bună și destoinică de ținut casa ca Mariank­a ! De asta dată ténera țărancă nu putu­se ’și ascunfiä roșâța care ’i acoperi fruntea. Țiburce chiar se simți cum nu știu cum fața cu privirea scrutătore a bătrânei. A­­vea prea multă pătrundere în spirit pentru a se înșela asupra sensului înarmatei care ’i era adresată; și d’altâ parte, avea un prea mare stimă de prudența și cuminția acelia ce 'i fiicea mamă, pentru a admite ca ea ar fi voit la voia întîmplărei și fără ca se se gîndesea. D’alt­fel, suferința du­­rerosă ca se devină pe fața Marianichi, pri­virea plină de rușine și de imputare ce a­­­dresa bătrânei Bretone, atitudinea ei stă­­pînită, tăcerea sea chiar, tóte aceste in­dicii, tóte aceste mărturisiri nu vorbea ore îndestul de lămurit? Marianic așar­dar îl iubea, și acest amor o făcea să sufere. A­­cesta descoperire — căci era într’adever o­ descoperire pentru Tiburce, — îi băgă grijea în suflet. Se întreba dacá purtarea lui anterior, putuse să provoce un asemene sentiment. Se puse pe acest examen de con­sciința, cu sinceritatea scrupulosă pe care o punea în tote actele vieței sale, și fu a­­própe speriat de noul aspect sub care ’i apărea unicele evenimente ale acestei inti­mități familiare care de mult timp lega e­­sistența lui d’aceia a Marianichei. Aci era un buchețel de flori câmpenesc­ oferit ti­nerei Bretone la întorcerea de la vr’uă es­­cursiune din câmpie ; aci erau nisce săru­­taturi date la plecare pe obrajii săi rotun­­jori ; altă dată ’i dâdu-se un cruce de ar­gint. Tib­iree, care, din sistem, fugea de ori­ce preocupațiue seriosă, nu dăduse nici ua importanță acelor atențiuni ușurele, din cari de alt-fel Kerguisec și Pauvreta avu­sese în­tot­dea­una partea lor. Dar nu era pre natural ca Mariani­a, dispusă de un trecut fără emoțiuni și fără suvenir! a as­culta cele mai mici nimicuri și să le fi a­­tribuit să semnificare în armonie fără în­doială cu dorințele sale cele mai secrete? Tiburce nu esită așa dar a pune tot zéul în socotela ușurinței sale, și imputările ce ’și făcu­ți inspirară ua compasiune vine suferințele ale’carei amărăciuni le cunoștea. Cu tóte acestea nu se simți în destul de tare pentru a pronunța un cuvânt de în­­curagiare ; se mulțumi a respunde bătrânei Kerguisse : — Mariani­a e fată forte cum se­cade, pe care o iubește totă lumea din sat. Décà sufere, n’are dreptate, căci nimeni sunt si­­gur n’a avut­ intențiunea d’al cauza. El reluă repede pentru a schimba vorba: — Nu te vei duce ore la castel ca să te odihnesc! ? D-na de Tréanna va fi mulță­mită ca în­tot­d’a­una refiendu­ră. — Am venit numai pentru d-ta singur asta­ fii, fiise bătrâna B ’etonă, care citi un refuz in ochii tovarășei sale. Nici Marianica nici eu nu suntem pregătite la întrevedere cu d-na Marchiza. Acest respuns fu articulat c’un inten­­țiune care nu scăpă de loc lui Tiburce. Se prefăcu­­ase că nu pricepe și fi­se numai: — Pentru că elocința d-tele ar putea fi luate în réu, nu stăruesc bună mamă. D’alt­fel n’ar fi nici prudent ca să întârziiați : circula nisce sgomote urîte de ieri încoci p’aci. — Ai dreptate Tiburce, fu­se Kerguisac, e timpul ca se schimbi drumul; acum că ești bine vei veni cred iarăși la noi, cu cea d’ânteu­l ocaziune. Tiburce făgădui demnei femei ca va veni a doua fii ca se petreca fiina la coliba din Figuier. Sărută cu duioșie pe Pouvretta. Stăpînirea lui față cu teacra țerancă do­vedi ore­care încurcătură , îl întinse mâna dar stăpînirea lui era vedita, și făcu să curgă două lacrămi din ochii Marianichei. Cele două femei­ și copii­ța dispărură în­dată în dosul tufișului. Tiburce rămase un moment trist și visător. Apoi se smulse cu bruschetă de la acesta nouă visărie și o luă p­ste vot. Nu făcuse o sută de pași, și vefiu venind spre el un servitor de la castel gâfîind și strigând de departe. — Domnule Tiburce, te chiamâ d. Mar­chiz se vii îndată. Te așteptă. Tiburce, cu totă hotârîrea lui d’a se de­părta de Laurenția, nu îndrăsni ca să re­fuze uâ invitațiune atât de grabnică. Pate chiar, în fundul sufletului, era fericit de prote­­tul acesta neașteptat care­­ întorcea spre marchiza Luă în grabă drumul spre Treavna, unde întâlni pe marchizul trecând în curmeni­ș la braț cu Laurenția, uă brazdă de iarbă din parc la ore­care distanță de castel. Ah!­ă cu­te în fine ? strigă bătrânul gentilom întorcându-se la sgomotul ce fă­cea la spatele lui pașii grăbiți ai Vagabon­dului. E mult de când te caut ! Și se mă ierte D-zeu, d. Tiburce luă aer peste câmp! ca un om fără gri­je. Dar nefericitule, nu scui pate cele ce se petrec pe aci, nu scu­ că asta­ fii scu­mă­ne suavii vor fi la mine; și că daci vom sta cu mâinele încrucișate se vor spînzura la pofta castelului ca pe nisce șobolani. picînd aceste cuvinte, dânsul gesticula c’un vioiciune estraordinară. Fața lui se roșea din ce în ce mai mult; ochii ’i erau injectați de singe. De la accidentul care era să ’i ia viața cât p’aci, Laurenției ’i era frică de cea mai mică aprindere ; sta­rea în care ’i vefiu o umplu de spaimă și de durere ; ea ’i luă mâna și trăgendul spre oă bancă rustică pusă în mijilocul brazdei îi dise : — Ia odihnește un moment, căci pari forte ostenit; uite fruntea ’ți e plină de nadușală. — Sa mă odihnesc ! respinse bărba­tul séu. (Va urma).

Next