Romanulu, iulie 1888 (Anul 32)
1888-07-22
ANUL AL XXXII-LE Volesce si vei putea. anunciuri :2 lei 2 .. 40 binil Linia de 30 litere, petit pagina IV ■ • • . • D etto „ „ îi ti 11^ ' * . ! ' Inserțiuni și reclame pagina 111 și IV linia v, A se adresa: IX ROMANIA, la admiinstrațiunea Ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et Unie, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maasa). LA FRANCFORT, SM. la — G L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusă •— w*ș*iaafisiSKaâR3as»HKi*gi«esi«&i'Saî^s^.i^^ ESEM PLARul 15 BAN' Fundatore: C. A. ROSETTI Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI BUCURESCI, 21 CUPTOR Suntem cu toții de acord asupra adevărului următor : nu trebue să facem politică în administrațiune. Oratorii tuturor partidelor și grupurile politice, de la noi ca și de pretutindeni, au demonstrat acest adevăr cu multe și felurite probe, și nu au uitat a declara că ei sunt și vor fi apărătorii acestui bine-facétor adevăr.—Că, pe urmă, după ce trecuse momentul cel critic, au fost sau n’au fost, acestă-i altă cestiune. In presă, de asemenea, și cel cari sunt acel la putere și cel cari au fost, au scris totdeuna și au arătat bunătățile principiului: administrațiune fără politică. Dăcă colectivitatea, în ultimii săi ani de domnie, ridicase la înălțimea unei dogme ordinul, să facem politică în administrațiune, pentru ca mai multă vreme să rămânem la putere,—nu ne pare că actualul guvern este bine hotărît a fugi de «politica în administrațiune». Vr’uă câteva cozuri mai însemnate ce am înregistrat de la venirea la putere a junimiștilor, ne fac a atrage atențiunea guvernului asupra lor și a stărui să nu mergem înainte pe un asemene cale, căci la capătul ei de bine nu vom da. Sistemul politicei în administrațiune fermecă pe cei neprevăzători și le dă ilusiunea unei puteri neclintite. Văzând în giurule omeni legați de dânșii prin interese materiale, ei cred că le’ sunt devotați în tot și ’n tóte și merg înainte cu sistemul. Se scie însă, sunt partite cari au probat și probătă durerosele efecte ale «politicei în administrațiune».— se scie, zicem, că acest sistem, înșelător la prima vedere, nu ține mult ci răsuflă, și-atunci se ’ntâmplă tocmai contrariul, și dncă contrariul îngrozitor al lucrurilor la cari ne așteptăm. In tote administrațiunile tăreî, funcționarii se împart în două clase. Una cuprinde, în număr forte restrîns,—din nefericire prea mult restrîns—pe acei funcționari model, în cari consciința datoriei este atât de puternică, încât do ar voi să greșescă și tot nu ar putea. îndeplinit rea funcțiunealor, în mod prob, conșciincios, inteligent și neobosit este termenul tuturor aspirațiunilor lor; se mulțămesc a lucra, a fi bine văzuți de publicul și de superiorii ce servesc, și a nu face să se vorbescă de denșii nici în bine, nici în rân. Acești funcționari, ca și femeile oneste, nu voiesc să aibă, nu au istoria lor. Viața li se însumă numai în câteva cuvinte : lucrări , sunt cinstiți. A doua clasă cuprinde — în număr colosal de mare,—pe acei funcționari cari, întocmai ca musca fabulistului, sbârnăie împregiurul carului Statului, și cănd acesta a suit un delien a coborît că vale grea, musca, înaintea tuturor, se declară ostenită de munca cea mare ce a făcut. Funcționarii aceștia sunt plaga administrațiunei în carific ca lucreza. Au intrat acolo prin politică, prin proptele cari tot din politică își iau ființa, și sunt convinși că, îndată ce «țăcălia» adică girueta politicei se va schimba, și el va trebui se-și ia tălpășița din funcțiunea ce ocupă. Funcțiunea ce ocupă este un fel de scândură pe care se suiă pentru a sălta mal. Ca să salte tote mijlocele i sunt bune. Țigara, intriga, lingușirile și serviciele neoneste și degradul are făcute șefului,—cea în ce constă funcțiunea funcționarului de a doua clasă. Deci după aceste vaste ocupațiuni îi mai rămâne ceva timp să-l jertfescă și lucrului pentru care este plătit, face și acest lucru, în silă, cu desgust și cu capul doldorâ de alte idei cari numai ale funcțiunei nu sunt. Arogant cu publicul, înșelător față cu statul căruia nu’i dă nimic sau aprope nimic în schimbul letel ce rea, lingușitor față cu superiorii, intrigant și vindicativ în contra celor ce sunt pe uă liniă cu el, sau ceva mai sus,—acesta e fincionarul reu și mai onest pe cari ’l vedem în tote țările săpând de la temeliă administrațiunea statului, producând generală nemulțumire și grăbind pentru guvernele ce’i toleră momentul căderei, momentul în care sistemul politicei în administrațiune resuflă. A da afară, a destitui și a da în judecată asemenea funcționari nu va să Zc& pentru un guvern nou a prigoni, a fi nedrept, neuman și nu scitice. Când doctorul taie Luba nu e barbar. Nici vădată un ministru isgonind cu rușine un dregător necinstit nu va fi acuzat ci lăudat. Face bine, și nu face roü și publicul caută să-i fie recunoscător. Greșala însă în privința acesta stă, la schimbarea guvernelor, în a da afară sau în a forța să se dea el însuși afară, pe funcționarul onest, prob și neobosit. Acestă e nenorocirea tuturor administrațiunilor europene, și în specie a statelor ajunse a trăi viața modernă, cum este tara nostră. Faptul că «am drept să vin cu ómenii mei» a născut în țara românescă acestă administrațiune pe care, daci ne-ar cunosce-o în tóte mândrețile ei, Europa de sigur ne-ar invidia-o. Tóte guvernele venind cu omenii lor, administrațiunea română a ajuns să fie un fel de târg, sau mai bine uă bursă în cari alerga și răcnesc funcționarii, nu pentru a vinde ce li s’a dat să vândă, ci pentru a trece pe prețuri mai sus decât cuviința propriele lor hărții. Sunt posturi cari depind de fluctuațiunile politice, sunt posturi în cari ar fi uă naivitate politică să lași pe funcționarii fostului guvern să urmeze linia administrativo-politică ce, după ordinele șefilor câzuți și după pornirile lor personale, ei inauguraseră sub fostul guvern. Așa este, și nici uă dată un neam sfiit a declara aceste adevăruri. In schimb însă, a căuta după indicațiunile reüvoitorilor și a intriganților invidioși, în cutare și cutare ramură a unei administ, un funcționar prob, onest,""gelos și muncitor, un funcționar nu scie de politică nici măca că există, a cărui viața și a cărui ambițiune consistă în îndeplinirea funcțiunei séle, un funcționar care de 10 sau 15 ani ani a pătruns tóte tainele funcțiunei sale,—și după ce l’ai găsit, fără se te mai gândesc la numărul argumentelor cari militezi în favorea vechiului funcționar să’l dai afară pentru a ’l înlocui cu cine scie ce ventură-țară care, intrat în funcțiune prin politică, politică va face Intr’énsa er in administrațiune. Faptul e reu, greșala e mare și să se scie încă un lucru : înainte, sistemul politicei în administrațiune nu’șî producea efectele atât de repede, astăzi din contră el resuflă forte iute și nu mai bine un ese dintr’ensul pentru cel ce 1 practică. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI” , Kronstadt, 19 Iulie. Wilhelm al II a sosit la Kronstadt la 3 ore și a fost primit de Țarul pe bordul Yadului «Alesandru». Suveranii se îmbrățișară și debarcară la 5 ore 30 m. la Peterhof unde a avut loc recesțiunea oficială pregătită. Monarhii vor merge aici la St. Petersbourg. Sofia, 20 iulie. Ieri sora un individ necunoscut a tras mai mult focuri de revolver asupra prefectului care-i refuzase se -i deauă funcție. Din fericire prefectul n’a fost atins. Sofia, 20 iulie. Intrevorbirile continuă între Portă și guvernul în privința liniei Belovo. St. Petersburg, 20 iulie. Un prânz de familie a avut loc ieri la Peterhof. Imperatesa, însoțită de Wilhelm II și de Marii Duci, a făcut o preumblare în trăsură. St. Petersburg, 20 iulie. Totă presa rusesca exprimă convingerea că întrevederea inaugurefia o eră de pace și speră că se va ține sema acum de interesele Rusiei. St. Petersburg, 20 iulie. Wilhelm II a venit dimineța la Petersburg. Sosirea sa a trecut, aprópe nemărită. S’au arborat puține drapele. Câteva mii de curioși staționau pe strade. S’a audit câteva strigate de ura. Paris, 20 Iulie. Generalul Boulanger s’a vindecat. Borna, 20 Iulie, se desminte știrea că cara adresat o notă guvernatătoriei de L»Wylheim _n Varna, 20 iulie. Ferdinand și principesa Clementina au plecat. Principele va însoți pe principesa-mamă până la Vidin și de acolo se va întorce direct la Sofia. Agenția Havas. ÎNTREVEDEREA împăraților Corespondinței Politice i se scrie din Petersburg că vizita împăratului german nu pute avea altă însemnătate decât uă simplă apropiare între Germania și Rusia. De uă alianță nu pate fi vorba, deorece, în fața contrastului evident între pretențiunile și tendințele ruseșci și austriace, guvernele din Petersburg și Berlin s’ar vedea puse în imposibilitate materială d’a ’și acorda reciproc avantagii seriose fără d'a se aduce uă jignire din partea Rusiei propriilor DUMINECA, LUNI, 22 (23) IULIU 1888 Liuimnézats și vei fi. ABOINAMENTE In Capitală și districte, nu an 48 lei, șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte ferite Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea fiiarului și oficiele poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 16, Fleischmarkt. IN ITALIA, Ind dott. Car Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (20) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — interese tradiționale și din partea Germaniei interesului Austro-Ungariei, care ne este aliată,—cu alte cuvinte fără de a se abandona de către aceste state politice urmată în timpul din urmă. Stabilind acesta reservă, trebue să recunoscem că opiniunea politică în Rusia este animată de sincere dorințe pentru pace, astfel încât se póte iei de mai nainte că ea va aproba tot ce vor pune la cale cei două domnitori, cari tind d’a apropia cât se pote de mult pe cele două state între sine și d’a crea uă stare de lucruri, pe care și celelalte puteri se o gasesc, de asemenea avantagiosă sau cel puțin admisibilă, privind în menținerea unei păci cu totul nepasatere uă despăgubire suficientă pentru amânarea planurilor lor făcute pute în mod pripit. Prin urmare, deci întrevederea împăraților va fi în felul acesta, atunci evenimentul atât în străinătate cât și în Rusia va afla uă primire de năpotrivă favorabilă. Isprăvile clericalilor în Belgia Guvernul belgian e de două ani în mâinele partidului clerical, cauză de continuă agitațiune și nemulțumiri ale acelei țări industriașe. După marile greve ale minerilor ș’ale lucrătorilor de la fabricele meridionale, au urmat desordinele pentru alegerile comunale, în care elementul popesc făcu lucruri îngrozitore, den^se numai de dânșii*. Mai ales’ Ta Booi desordinele luară proporțiuni dramatice. Liberalii, cu tota pregătirea popilor, Duminica trecută fură victorioși. E că ce scrie Zorele din Africa. «Marea piață, unde se află localul clubului catolic, era plină de lume care cânta și juca, fiind veselia la culme. D’uă dată însă se deschide un ferestru de la acel club și apărură mai mulți clericali cari începură să insulte mulțimea ; mulțimea din parte’Iensă ’I primi cu fluerături și huidueți. Unul din clericali asvârli cu un pahar de bere în mulțime care la rându’I sparse două giamuri de la club, aruncând cu pietre. «Un pluton de grandarmi apăru îndată și se puse în fața clubului, la vr’mă câțiva pași ; strigătele și fluerăturile începură din nou ; comisarul de poliție zadarnic se rugă de clericali a închide ferestra și a se retrage, căci el nu voiră a se mișca. In timpul acesta se văzură giandarml că întind pușcile spre public; nici unul însă nu putea crede într’uă amenințare seriosă. Din nefericire tocmai așa și fu ș’un om căzu mort. «Mulțimea d’uă cam-dată se respândi sub impresiunea spaimei, se reîntorse însă in curând furiesa și amenințătore d’astă dată. Nu se mai vorbea de cât ca să se sfâșie giandarmii; cu tate, acestea mulțămită intervenției câtor-va liberali, linistea începuse să se restabilescă încetul cu încetul. Ș’apoi închisese și clericalii ferestre. «Se credea că totul fusese sfirșit, când d’uă dată un escadron de giandarmi călărieși pe după porta Clubului catolic cu sabia scasa. El fură primiți c’un salvă de șuerături. «Atunci el porniră caii în gonă prin mulțime, iar grandarmii pedeștrii făcură un atac cu baionete într’u altă direcțiune. Din cauza asta se făcu un învălmășală teribilă. Din tôte părțile s’auzeau țipete de durere scose de răniți, de femeile și copii călcați, iar cei neatinși amenințați pe grandarmi. «In cele din urmă piața se deșertă. In mijlocul ei zaceau mai multe femei leșinate, care fură de îndată transportate prin casele vecine, unde li se dete căutarea cuvenită. Numărul răniților e de șapte, din care unul e în pericol de morte. prin J'b.'í. In invălmășală au fost și soldați răniți. Totă sera mulțimea urmă d’a flucra pe giandarmi, cari stau la front pe piață. Se zice că giandarmii aveau porunca d’a apăra pe clerical. Și când te gândesci c’aceste isprăvi n’au fost provocate decât d’acel cari nu vorbesc decât cu numele lui D-Zeu în gură ! ? ITALIA ȘI RUSIA Piarul italian La Riforma, intrând în polemica cu mai multe ființe francese și în special cu Journal des Débats, scrie : Interesele italiane și cele ruseșci nu sunt opuse unele altora, bineînțeles presupunând că politica rusescá nu este de natură de a fi în contradicțiune cu așteptarea legitimă a Italiei și a întregei Europe. Din timpul FORȚA ROMANULUI 21 IULIU 37 VAGABONDUL DE RENAULT Și L. JUDICIS Adesea o însoțea la visitele de la Treavna, astfel era forte anevoie a afla starea faimei sale. Ea remarcă că fața tinerei fete perdea ieschiețea sa și ochii lubirea lor ; o întrebă cu duioșie a cărui sinceritate putea scula indiscrețiunea, și Mariannica se hotărî ar mărturisi secretul său. Bătrâna Bretonă, aflând că Mariannica suferea, nu de amor, cea ce ’i ar fi causat mai multa satisfacțiune ca temere, dar de gelosie, și că Tiburco era amorezat de domna de Tréanna, se înspăimântă d’a vedea pe fiul său adoptiv prins într’o cale fără eșire; căci ea ’i se ia înzestrat cu o cinste strașnică pentru a vrea sa ’și cumpere norocul cu prețul unei perfidii. Apoi se decise, înpotriva obiceiurilor reservate care i se impusese caracterul sfiicios al lui Tiburce, d’al smulge, de mai era timp încă, din mâinele nefericirei ș’ale disperarei. Era de datoria mea, credea densa, d’a despărți pentru totd’auna pe Vagabondul de marchisa, și cel mai bun mijloc d’a obține acest rezultat consta în al apropia de Marianica. Ea era așadar hotârîtâ d’a tentată sforțare cu cea d’anleia ocaziune favorabilă. Acesta ocasiune se presintă și ea se grăbi d’a profila. Marianica are dreptate,fise ea sprijinindu-se de brațul Vagabondului : nu trebuie să visezi, copilul meu, pentru că lucrul acesta face pe cineva ca să plîngă ; numai, adăoga ea după un moment de tăcere, biată fată ar trebui să profite și ea de sfatul ce ’țl a dat. — Cedise Tiburce puind pe Porretta în brațele tinerei Bretone, Marianica ore are vr’un motiv de suferință ? Marianica nu respunse ; ea sărută pe copilă pentru a ’și ascunde tulburarea ce se putea citi în ochii ei. — Așa dar ești orb, scumpul meu băiat! Obrajii sunt slabi și galbilicioși ca și aceia ai unul flâmînd. Când ’ți spun că nu se vorbesce de cât d’asta în tota localitatea. Răutăcioșii fai că sufere din dragoste, eu n’ași putea fice nici da și nici nu ; dar dacá limbile rele au dreptate, nu plîng pe fericitul flăcău, care e cauza acestei dragosti nu e așa Tiburce, ca cineva ar trebui să caute mult timp pînâ să gasescá uă femeie atît de bună și destoinică de ținut casa ca Marianka ! De asta dată ténera țărancă nu putuse ’și ascunfiä roșâța care ’i acoperi fruntea. Țiburce chiar se simți cum nu știu cum fața cu privirea scrutătore a bătrânei. Avea prea multă pătrundere în spirit pentru a se înșela asupra sensului înarmatei care ’i era adresată; și d’altâ parte, avea un prea mare stimă de prudența și cuminția acelia ce 'i fiicea mamă, pentru a admite ca ea ar fi voit la voia întîmplărei și fără ca se se gîndesea. D’altfel, suferința durerosă ca se devină pe fața Marianichi, privirea plină de rușine și de imputare ce adresa bătrânei Bretone, atitudinea ei stăpînită, tăcerea sea chiar, tóte aceste indicii, tóte aceste mărturisiri nu vorbea ore îndestul de lămurit? Marianic așardar îl iubea, și acest amor o făcea să sufere. Acesta descoperire — căci era într’adever o descoperire pentru Tiburce, — îi băgă grijea în suflet. Se întreba dacá purtarea lui anterior, putuse să provoce un asemene sentiment. Se puse pe acest examen de consciința, cu sinceritatea scrupulosă pe care o punea în tote actele vieței sale, și fu aprópe speriat de noul aspect sub care ’i apărea unicele evenimente ale acestei intimități familiare care de mult timp lega esistența lui d’aceia a Marianichei. Aci era un buchețel de flori câmpenesc oferit tinerei Bretone la întorcerea de la vr’uă escursiune din câmpie ; aci erau nisce sărutaturi date la plecare pe obrajii săi rotunjori ; altă dată ’i dâdu-se un cruce de argint. Tibiree, care, din sistem, fugea de orice preocupațiue seriosă, nu dăduse nici ua importanță acelor atențiuni ușurele, din cari de alt-fel Kerguisec și Pauvreta avusese întotdeauna partea lor. Dar nu era pre natural ca Mariania, dispusă de un trecut fără emoțiuni și fără suvenir! a asculta cele mai mici nimicuri și să le fi atribuit să semnificare în armonie fără îndoială cu dorințele sale cele mai secrete? Tiburce nu esită așa dar a pune tot zéul în socotela ușurinței sale, și imputările ce ’și făcuți inspirară ua compasiune vine suferințele ale’carei amărăciuni le cunoștea. Cu tóte acestea nu se simți în destul de tare pentru a pronunța un cuvânt de încuragiare ; se mulțumi a respunde bătrânei Kerguisse : — Mariania e fată forte cum secade, pe care o iubește totă lumea din sat. Décà sufere, n’are dreptate, căci nimeni sunt sigur n’a avut intențiunea d’al cauza. El reluă repede pentru a schimba vorba: — Nu te vei duce ore la castel ca să te odihnesc! ? D-na de Tréanna va fi mulțămită ca întotd’auna refiendură. — Am venit numai pentru d-ta singur asta fii, fiise bătrâna B ’etonă, care citi un refuz in ochii tovarășei sale. Nici Marianica nici eu nu suntem pregătite la întrevedere cu d-na Marchiza. Acest respuns fu articulat c’un intențiune care nu scăpă de loc lui Tiburce. Se prefăcuase că nu pricepe și fise numai: — Pentru că elocința d-tele ar putea fi luate în réu, nu stăruesc bună mamă. D’altfel n’ar fi nici prudent ca să întârziiați : circula nisce sgomote urîte de ieri încoci p’aci. — Ai dreptate Tiburce, fuse Kerguisac, e timpul ca se schimbi drumul; acum că ești bine vei veni cred iarăși la noi, cu cea d’ânteul ocaziune. Tiburce făgădui demnei femei ca va veni a doua fii ca se petreca fiina la coliba din Figuier. Sărută cu duioșie pe Pouvretta. Stăpînirea lui față cu teacra țerancă dovedi orecare încurcătură , îl întinse mâna dar stăpînirea lui era vedita, și făcu să curgă două lacrămi din ochii Marianichei. Cele două femei și copiița dispărură îndată în dosul tufișului. Tiburce rămase un moment trist și visător. Apoi se smulse cu bruschetă de la acesta nouă visărie și o luă pste vot. Nu făcuse o sută de pași, și vefiu venind spre el un servitor de la castel gâfîind și strigând de departe. — Domnule Tiburce, te chiamâ d. Marchiz se vii îndată. Te așteptă. Tiburce, cu totă hotârîrea lui d’a se depărta de Laurenția, nu îndrăsni ca să refuze uâ invitațiune atât de grabnică. Pate chiar, în fundul sufletului, era fericit de protetul acesta neașteptat care întorcea spre marchiza Luă în grabă drumul spre Treavna, unde întâlni pe marchizul trecând în curmeniș la braț cu Laurenția, uă brazdă de iarbă din parc la orecare distanță de castel. Ah!ă cute în fine ? strigă bătrânul gentilom întorcându-se la sgomotul ce făcea la spatele lui pașii grăbiți ai Vagabondului. E mult de când te caut ! Și se mă ierte D-zeu, d. Tiburce luă aer peste câmp! ca un om fără grije. Dar nefericitule, nu scui pate cele ce se petrec pe aci, nu scu că asta fii scumăne suavii vor fi la mine; și că daci vom sta cu mâinele încrucișate se vor spînzura la pofta castelului ca pe nisce șobolani. picînd aceste cuvinte, dânsul gesticula c’un vioiciune estraordinară. Fața lui se roșea din ce în ce mai mult; ochii ’i erau injectați de singe. De la accidentul care era să ’i ia viața cât p’aci, Laurenției ’i era frică de cea mai mică aprindere ; starea în care ’i vefiu o umplu de spaimă și de durere ; ea ’i luă mâna și trăgendul spre oă bancă rustică pusă în mijilocul brazdei îi dise : — Ia odihnește un moment, căci pari forte ostenit; uite fruntea ’ți e plină de nadușală. — Sa mă odihnesc ! respinse bărbatul séu. (Va urma).