Romanulu, august 1888 (Anul 32)

1888-08-05

762 și unel de mai sus, se simte dator a sus­ține cele cuprinse în raport și a atrage a­­tențiunea consiliului asupra necesității or­­ganisărei gardei municipale. D. Vernescu cere să se unesca un co­misie care să facă un proiect în sensul acesta, căci a vota ce e în raport, nu a­­duce nici la un resultat. Ast­fel nu este contra imbunătățirei sertei gărzilor, din contră recunosce necesitatea ei. E între­bare ensa daca bugetul îngădue ca astă îmbunătățire să se facă chiar acum. D. Primar spune că bugetul nu are es­­cedent. In fața urgenței acestei îmbunătă­țiri enso, care cu cât ar întensia mai mult, cu atât perde mai mult și comuna, ruga a se numi un comisie financiară care se cerceteze bugetul actual și se studieze cum s’ar putea folosi din el uă parte pentru acest scop. Cât pentru gheretele trebuinciuse gărzi­lor, cere autorizarea a le face din cără­midă, căci cele actuale, din lemn sunt proste de tot. D. Florescu respunzând d-lui Vernescu. zice că nu vede de ce s’ar numi din m­oă altă comisia, lucru ce întârzie ca îmbu­nătățirile se se facă cât mai neîntârziat. D. Vernescu observă că primeșce parte din cele ce cere raportul, cum d­­e­ face­rea gheretelor, ar dori ínse mai ’nainte un plan, se veda cum an a se face. Cât pentru întrega cerere a raportului, n'o pote vota, de­ore­ce consiliul nici nu este în drept a reorganisa acest corp, lu­cru ce numai corpurilor legiuitore le compete. D. gen. Florescu respunde că comisia nici nu cere a se vota de­cât ceea ce este în drept a și face. D. Vernescu cere încă vă dată un pro­iect de organisare. D. Vrăbiescu cere a se vota primirea în principiu celor cuprinse în raport. D. Faciurea e de părere că imediat să se facă în privința asta ceia ce se pate și e în drept consiliul s’o facă. D. primar pune la vot propunerea d’a se autoriza primăria a face gheretele și alte îmbunătățiri posibile și ce nu trec peste suma prevedută in buget sub titlul reparațiilor. Se primesce. Licitațiuni. D. primar comunică consiliului că la licitațiile publicate pentru facerea sacalelor și cotigelor trebuinciose, nu s’au presentat licitatori. Cere autoritare d’ale da în regie. D. Vrăbiescu observă că s’au presentat doi­­ nașteri, unul lemnar și altul ferar, dar nici unul n.nu voia a depune garanție. (Nisipul de pavat. •»"" T>. dr. Severénu cere a se constitui uă comisie care se primescu nisipul ce s’a co­mandat, ca comuna se nu fie espusa înșe­lăciune). D. Guran, inginerul comunei explica cum s’a primit și pene acum nisipul și spune cum s’a făcut licitația și asupra cui s’a adjudecat. Cestia construcțiunilor hidraulice. Aci se încinge să vie discuție. Primăria publicase prin tóte gazetele europene con­curs pentru facerea unui plan corespun­­zetor de a face și a instala mașineria pen­tru captivarea apei. S’au presintat numai trei case. Atât co­misia de ingineri ai primăriei cât și ceea de pe lângă minister, a opinat să se pri­mescá oferta unei case care pe lângă că face mai ieftin mașinăriile, dar aceste sunt și cele mai bune. D. Vernescu pare a nu avea încredere în acești ingineri și d’aceia cere licitație, și insistă asupra acestei cereri și după ce d. primar îl lumineza și i spune că nu póte încape aci licitație, de­ore­ce tote trei fabricele ce concureza are deosebit sistem de mașinărie și pe ori­care am ad­mite-o, ne aflăm în fața aceluiași caz, nu se póte face licitație asupra aceluiași lucru , după cum cere d. Vernescu , de­ore­ce, cum Z­ sezam, mașinele diferă cu totul unele de altele, sunt de un sis­tem cu totul osebit. D. gen. Florescu nu vede cauza pentru care consiliul nu ar cădea de acord cu inginerii, bărbați experți în aceste a­­faceri. Se voteza și astă cestiune după cum ce­ruse d. primar, împrumutul de 9 milione lei. D. Rece nu citesce proiectul de contract ce are a se încheia între primărie și Dres­dener Bank, pentru un împrumut de 9 mi­­lione lei. Proectul se primesce. Se mai aprobă să cerere într’un chestie de aliniare precum se autoriza primăria d’a face pavage ș’a cumpăra nisce sacale, după care ședința se ridică la orele 6. SCĂRI D’ALE PILEI C. Dim. Bratianu se află actualmente la băile Borszék din Transilvania. * * * D. dr. Istrati a inspectat aiele trecute tóte sursele minerale din județul Neamț, precum : apele de la Oglindi, Monast, Neamț, Bâllâieștii și orașul Peatra. Din Peatra a plecat în județul Bacǎu tot pen­tru acest scop. * * * Mâne se va face în orașul Neamțu ale­gerea a șapte membrii în consiliul comu­nal la vacanțele ce există prin demisiuni. * * * In sarcina d-lui Neron Lupașcu, fost pri­mar și prefect la Vasluiu, s’au constatat neregularități de gestiune. Ast­fel 3000 de lei pe cari îi primise ânca pe când era primar pentru întreținerea și îmbunătăți­rea pârței din șoseaua națională care stră­bate orașul, d. Lupașcu nu l-a versat în casa comunală de­cât numai acum după ce a fost somat de actualul prefect. * * * Guvernul bulgar a cerut informațiuni în privința organisarei facultaței nóstre de medicină, or guvernul șerb despre func­ționarea bisericei române. * * * Alaltă-eri nópte, pe la 2 ore, după cum «mine 7' au străbai 'nia Liberă, nisce rĕa-facétori în cancelaria primăriei Olte­nița rurală, au luat de acolo uă ladă de fer în care se pastrau banii fiscali și co­munali, au dus’o în grădină și^spărgând’o au luat din ea 1300 de lei în bilete ipo­tecare și în argint. * * * Miniștrii au semnat erl decretul de nu­mire al d-lui Horia C. Rose­­ti în postul de procuror pe lângă tribunalul Ilfov. * * * Parchetul curței de apel, găsind că par­chetul curței din Vlașca pusese cu ușu­rința la dosar constatările făcute contra prefectului Poteca și a unor administra­tori comunali de sub regimul trecut, a or­donat redeschiderea și complectarea cer­cetărilor. * * * D. I. Calenderu, administratorul dome­niilor corónei, va începe în curând să facă u­ inspecțiune generală la domeniile co­ronei. * * * Membrii consiliului sanitar superior de ROMANULU­I AUGUST pe lângă ministerul de interne­­ și vor în­cepe inspecțiunile lor la 15 August. * * * D. G. M. Ghica, ministrul nostru la Pe­tersburg, este așteptat în curând în capi­tală. ♦ * * Mai mulți refugiați bulgari, sosiți în ca­pitală venind din Rusia, nu se sfiiesc spune Zice Epoca, că uă mișcare va isbucni în curând la Sofia. * * * D. Jean Staub, consulul general al re­­publicei elvețiane, plecând în concediu, a­­facerile consulatului vor fi girate de Char­ier Vernier. * * * După cum este informată Lupta, in­strucțiunea din Călărași a dat cal de ur­mărire numai pentru înstragiu contra au­torilor revoltei din Urziceni, de unde, du­pă cum se scie, au început resculele să­tenilor. * * * D-nil maior Boteanu și medic veterinar Corben s’au întors din Ungaria cu­remonia de cai ce au făcut pentru giandarmi că­lări. * * * Luptei i se asigură că în o­sul bătăiei Cleinberg din giandarmii călări, d. loco­tenent Mustață nu a întrebuințat torturile care i s’au denunțat. * * * Consiliul de miniștrii a disolvat urmă­­torele consilii comunale : Clodeni (Dâm­­bovița), Cucueți-Plătâresci (Ilfov), Fârcâ­­sesci (Gorj). * * * Em. Lea mitropolitul primat, care a fă­cut cură în Germania, este așteptat mâine în Bucuresci. * * * Citim în România Liberă. Un incident din cele mai regretabile s’a petrecut la Câmpu-Lung în ziua de Sf. Ilie. D, colonel de intendență Petroni, însoțit de căpitanul Georgescu, de locotenentul Ștefănescu, și de un simplu soldat, au a­­tacat în strada Mare pe primarul Rizescu­ și ’l au maltratat. Indignațiunea care cuprinsese atât pe o­­rășeni cât și pe bucureștenii în vilegiatură acolo, a fost așa că colonelul comandant în Muscel a pus la popréla pe agresori pen­tru a evita represalii. Peste­uă oră colonelul Petroni, în loca­lul prefecturei, față cu prefectul și cu prin­cipalii magistrați ai orașului, a făcut scu­zele sale formale d­lui Rizescu. Primarul, ca om privat, este dator­i țină de suficienta acesta reparațiune. Au­toritățile însă sunt datore a impune oă re­presiune exemplara. De aceea, asupra numeroselor plâng­ri primite din partea orășenilor, ministrul de răsboiu a delegat pe colonelul Șișman, ci ministrul­­ justiției pe procurorul de curte Manolescu pentru a Des­cuvenita anchetă. Pretextul agresiunii este din cele mai neînsemnate. D-na Petroni, interpretând roa­uă ob­­servațiune a primarului, telegrafiase soțu­lui său că a fost insultată. Acesta, care se afla în București, se repede la Câmpu­ Lung și fără uă vorbă de explicațiune comite incualificabilul fapt ce am narat. Or cât de legitimă ar fi tulburarea unui soț, ea nu scuză uitarea regulelor onorei: ci. Petroni­ca militar n’avea decât uâ cale, acea a explicațiunilor și a duelului. Ce în­­semneza escorta de care s’a înconjurat și participarea ce ast­fel a impus unor ono­rabili ofițeri, inferiori ai săi ? SCRISORE DIN ROMA Corespondință particulară a Românului. 1 August 1988-Domnule directore. Acum, că stagiunea în Roma, pe Zi ce merge, amorțesce, subiectele de cores­­pondință încep a lipsi, printre picături care se găsesc, cari, în aparență de nimic, în realitate sunt importante. Vom­ începe de exemplu cu activitatea camerei din sesiunea trecută și vei vedea de și, aparent de mică importanța, stând ,atent reese bunul ca exemplu, un învăță­mânt pentru parlamentul român. Intru în materie,­­filele acestea secreta­riatul camerei a publicat darea de semă de lucrările legislative ale camerei, de la 7 Noembre 1887 și până la 19 Iulie 1888 Guvernul a presintat Camerei 171 pro­iecte din cari 125 fură primite, 19 re­mase în cartene, 16 în studiul raportorilor 8 în studiul comisiunilor, 1­­a arhivă și două fură respinse. Parlamentul presintă din inițiativa sea 18, din cari furâ primite 4, în posițiune de comunicare 2, la comisiuni unu res­pins 5 a se discuta 3 retrase și unu ne luat în considerațiune. In timpul mai sus arătat camera primi 31 de ordine a Zilei, ascultă desvoltarea a 126 de interpelări și discută trei mo­țiuni. S’au presentat șapte cereri de autoritare de a se precede în contra deputaților, 27 de documente și 312 petițiuni. Camera a ținut 171 de ședințe publice, una secretă și 46 în secțiuni. Votațiunile după apelul nominal fură în număr de zece. Ast­fel dar, după cum se vede, Camera a lucrat in glumă, ținân­du se sema mai ales de legile importante ce a dat la lu­mină, acesta muncă se pate socoti îndoita. Amilcare Cipriane, asceptat cu entusiasm de concetățenii ser a­rși din închisore, dă peste uă altă borobotâ acum. N a apucat bietul om să se odihnescu bine de sufe­rințele îndurate și ese alta la lumină. ț­il om fără noroc și pace ! Consiliul de resbel din Milano îl citeza ca vinovat de dezertare din armata regală, în anul 1862, pentru a se duce în rândurile armatei garibaldine. In anul 1866, Cipriani fu condamnat pentru acest delict la patru ani de reclusiune. Se crede mai mult ca sigur, că consiliul de resbel având în ve­dere deșertarea lui în scop de a-și apăr a patria, că ceia ce se vede aZi se datoresce în mare parte, daca nu tot, garibaldinilor, îl va achita și ast­fel va scuti pe neferi­cita victim­ă a pasiunilor polite d’a mai in­dura suferințele tem­i. In modul acesta­­ a satisface dorințele democrației italiane și va permite martiru­lui libertatei a se cununa cu femeia ce trăia înainte d’a fi închis și d’a recunosce p’uă fetiță naturala, care, ca un bujor de frumos­, întră în al cinci-spr­e­zece­lea an al vieței. Prin precedenta’mi scrisore, spunem că Duminică se va face inaugurarea liniei Ro­­ma-Sulmona. S’a făcut și asta. Aceia ce vrea să spun acum e un in­cident pe care ’l-a provocat Coccapieller, deputat în parlament și descrezent cât pof­tesc­. E ca cum s’a petrecut. Pe la sfârșitul mesei primarul din Avez­­zano saluta cu mândrie pe ilustrele per­­sane—am uitat a spune ca la acesta înau­­gurațiune au luat parte forte multe per­­sone de distincțiune, în afară de miniștrii­­ cari au bine­voit a onora cu presența lor micul oraș, care de­și mic și modest se întrece în iubirea de patrie și institu­­țiunile naționale cu fratele său, Roma. Primarul înșira în sfârșit multe. D. Grimaldi, în numele guvernului, res­­pinse printr’un discurs plin de căldură, în care zicea că Roma nu uită sprijinul fră­țesc ce’i dete acest oraș și că prin acest fapt se dovedesce că Italia ’și reamintește de datoriile sale. D. Coccapielerre se ridică și plângându­­se că nimeni n’a vorbit în numele Romei, ridica un test și saluta orașul în numele Romei, care represintă civilisațiunea și pro­gresul, mai adăugând și altele care pro­­voca zgomot și protestări din partea cor­­desenilor. D. Bassinelli, respunde lui Coccapieller și-l face mart, cum zace românul, în mi­­jlocul aplauzelor generale, Coccapieller vo­­es ce să răspundă dér e întrerupt. Lucrul acesta n’ar fi fost nimic, decâ un accident n’ar fi venit să’i pună cadă. Pe la orele opt un tren cu material a de­­railat între stațiunile Cavaliere și Barsoli. Din fericire numai cn victimă a fost și a­­ceia se speră a fi chit cu câte­va zile de tăcere. Trenurile de plăcere cu invitații la inaugurațiune s’au întors pe linia Ancona, pentru a veni în Roma. Ca se sfârșesc, voi nota un fapt deca nu clasic, cel puțin original. Pe când in alte orașe primariele caută ca pe laturile stradelor să planteze copaci, fiind găsiți ca igienici, aci comuna, în mâ­nia d’a construi și alinia, distruge copaci plantați de muțt și cari cu umbra lor nu­mai faceau mari servicii pietonilor. Aât­onse n’ar fi nimic. Nu e de ajuns că dislocă bieții copaci, dar în loc se'i în­trebuințeze la traslantare prin locurile unde au nevoie, îi distruge cu totul, iar prin acele locuri planteza puiaci, din cari mulți se usucă. Cum stau lucrurile acum, multă vreme va trebui Romei ca se mai vadă umbră de copaci. Și cu tote acestea Con­siliul de igienă dorme. Să-i lăsăm case în plata domnului și încheind, te salut. J Flavia.­ SOIRI DIN AFARA Orașul Munich înotă în serbări. A suta aniversare a morței regelui Ludovic I, care acum doi ani a fost amânată din cauza sfârșitului destul de tragic al nepotului său serbeza, se zilele acestea. Vă mulți­me de discursuri, poesii prin c­are se ridică în slava cerului pe monarhul lor, au fost tri­mise la Munich. Mai în tote ziarele se lauda forte mult intențiunile sale patrio­tice. In orașul Turnu din comitatul Trencsin de lângă Presburg a fost alalta-isri uă mare nenorocire. A ploat forte mult și din acesta cauză apele venind mari, mai multe poduri s’au rupt și au fost luate de apă. Trei copii fură înecați. De asemenea și uă fata de 17 ani s’a înecat. * Cetim în Neue Freie Fresse urmatorele : Mai multe Ziare Italiane atribue Fran­ciei nisce intențiuni răsboinice contra Tripo­lului. Aceste ziare țin cu tot din­adinsul acesta tactică cu scop ce induce lumea în erore, căci adevărul este câ Italia se pre­gătește pentru a ocupa Tripolisul. *­­filele acestea telegraful ne a adus ves­tea câ s’au mai comis în Irlanda două cri­­me agrare. Ele s’au petrecut în vestul in­sulei. Nu departe de Pistonel fu împușcat de doui bărbați travestiți, arendașul For­­ham, care se întorsese din Tralel. Al dou­­ilea omor este cel întâmplat Sâmbătă nu departe de Kanturk pe ca­p. Victima fu un lucrător care lucra la un arendaș care se purta forte rău. El fu rănit cu un re­volver, tot do­uă persona travestită și es­­piră după câte­va ore de la comiterea cri­mei. Opoziția va scote ochii guvernului cu aceste omoruri, ea va arăta Angliei ca în zadar au fost tote sistemele de reforma in­troduse în Anglia. Și în adevăr chestiunea agrară din Irlanda rămâne ță rană veci­­nică în trupul Engliterei. * Sein ce sosesc din Constantinopole află că Sultanul pregătesce uă remaniare a ca­binetului. In noul minister vor intra Said- Pașa și Djemil-Pașa. Eri sora împăratul Wilhelm al II a făcut uă visita principelui de Bismark și asta-zl sosesce la Potsdam. * La tomnă împăratul Germaniei va avea uă întrevedere cu Regina Victoria a En­glitezei, probabil la Baden-Baden. * Se scie că Mackenzie a făcut uă lucrare asupra bulei împăratului Frederic, ca răs­puns la acuzațiunile ce i se aduc de că­tre medicii germani și mai de întrega pre­să a imperiului. Acesta scriere, care se lu­­creza cu multă activitate, va apare, după cum comunică Neue Freie Fresse tot în același timp și la Londra, Berlin, Paris și Roma. Ea va fi redactată în nemțește, fran­țuzește și italienește și va apare cel mult la începutul lui Septembre. * (Harul lui Ristici Srpska Nesa- Viriost, publică un articol prin care se năpustește asupra Austriei într’un mod forte violent. zice că totă nenorocirea Serbiei se trage de la Austria, care dorește mereu mâna nemului sărb. Serbia ar fi fost de mult ruinată, decá n’ar fi fost ocrotită de puternica Rusia. Pené mai de­ună zi Austria lupta ca să facă din Serbia vasala el, acuma intrigile ei au pătruns și în viața parțială a familielor ser­­bești. Toți s’au indignat când au vezut ca Austria se amestecă în familia regală și cu presa austriacă îi ține parte regelui vor­bind de rog contra reginei. Articolul se pare ca e scris de fostul ministru de instrucțiune Alimpije Vassiie­­vici care e redactor en chef al Ziarului lui Ristici. Pentru atacurile îndreptate contra regelui, direcțiunea jurnalului va fi dată în judecată. * In Italia s’a modificat legea timbrului și a înregistrarei. * După cum se scrie din Petersburg, d. Deljanoff, ministru al instrucțiuni,­ mân a^nu sitatea din m­ai sc (Siberia la 22 Iulie st. v. Ziua ono imperatésa Maria Teodorovna. Mai toți miniștrii, precum și curtea im­perială vor lua parte la acesta serbare. *­­Harul Pester Lloyd, intr’un articol atrage atențiunea cetitorilor săi, asupra preparati­­velor ce Rusia nu ínceteza a le face, cu tóte asigurările jurnalelor Europei, mai a­­les în urma întrevederei de la Peterhoff, înarmările Rusiei sunt un fapt care mic­­șorăza forte mult efectul asiguratoriu ce a trebuit să-i producă întrevederea celor doui împărați. Și ceea ce e mai ren­ancă, ar­mamentele Rusiei, cari urmări necontenit și fără încetare, silesc și pe Austria să ur­meze aceiași cale. Suntem forțați, Zice Fes­ter Lloyd, de a face cele mai mari sfor­țări pentru a nu rămânea mai în urmă. Dar unde vom ajunge ast­fel, îngrijirile nostre cresc în fie­care­­ zi. FOIȚA ROMANULUI 6 AUGUST 5 IACOB STEINER NUVELA DE IOHAN SCHULER Traducere de VASILE ATHANASIU I In timp ce maistrul căuta bucățelele cele frumose de care am vorbit, Iacob era în lumea tristeței, se simțea acasă prin gră­dinile și pădurile patriei sale, așa ca fără de voia sa și fără se prinda de veste, o­­chii i se umplură de lacrimi, și cum și ri­dicase privirile plângând vede înaintea sa fața cea albă a Clarei, stând cu mânile supuse. Atunci el deveni și mai abătut, i se pă­rea că vede în ea un înger stând la pro­pria lui gropa. Lacrimile se porniră din o­­chii sei și acum nu mai putea auzi ariile neregulate ale maistrului. In casă se făceuu tăcere înfioratóre după amuțirea scripcei, nu se auzea suflare alta de­cât sfârâiturele ce făcea motanul tor­când pe nas, și șezând pe movila cea de lemne. Betrânul sta palid la față ca un mort, cu ochii pironiți spre pământ și era vădut cum în momentele de degradare lu­­crază pasiunile asupra omului până când una câte una se sting pe rând și nu lasă după ele de­cât urma seu espresia unui dispreț plin de amărăciune. Atunci întreba el pe Iacob, dar fără a se uita la dânsul ei stând tot așa cu ca­pul plecat : — Pute-vei tu cânta așa din scripci? Acesta respunse cu un modestie ce sta în natura m­a: — Am învățat puțin la un profesor, cu acesta și cu exercițiul Ia particular ce am făcut eu am câștigat ore­care ghibăcie în­tru acesta. Bătrânul când aude aceste se ridică fu­rios și strigă : — Măgar blestemat, ce spui tu de ghi­­bâcie ? Și când zise acestea se schimonosa forte teribil, apoi continuă: —­ Ce socotești tu că déci scre cine­va să alerge iute, acela pote dansa bine; ori, ca cine­va se face la bal n’are nevoe de cât de piciore sănâtose ? Cap trebue sé ai, băete, pricepere ! numai așa merge. Și tu vrei să înveți meșteșugul delicat al fabri­­cărei de scripce, tu crezi că dacâ soli să tai două dranițe, să le îndoești și lipești pe margine , că trebue sâ pui un gât la acesta cutie, pe care în loc să ’l faci în forma culbecului, el se lasă ca un cap de aic , asta la tine tot una face, asta insemna că tu înțelegi ceva din nobila artă. Oho ! tu băete nu sei­ că pentru un ast­fel de lucru trebue mai mult de cât un cap sec ca al séu, aici trebue pricepere ! Căci cum vrei fără de acesta să înțelegi tonurile, pe care trebue să le culegi din vânt, éca și să le închizi în cutia asta de lemn. Să nu crezi urmă el tot mai aprins că cel ce cântă din scripcâ este artist dibaciü, ci acela care face uă asemenea scripcâ, u­­nul póte scote din scripcă numai cea ce priceperea altuia a pus înăuntru ei. Așa scrit și eu ca să gâmă, să orăcuiască, să urle și se sbere puteți voi face cutiile vos­­tre lipite cu aluat, dar să se suflați voi spi­rit dulce, armonios nu puteți nici vă dată pentru că nici voi n’ăveți, voi cari sunteți nisce dobitoce, nisce mașine care ’și duc viața lor ca vai de ei! D’apoi ca să zici tu dibaciu, séu că vorba asta însemnă mult, și tu socoti ca a fi dibaciu Insemna a sei să alergi cu degetele pe gâtul scrip­cei cum alerga un șorece speriat care nu ’și gasesce burta ce ’i servă de locuință Eu m­ul te sfătuasc so ’ți ei catrafusele cum ai venit și să te duci înapoi în munții tăi, acolo poți tu face opere pentru gus­­ganii voștri de munte, ba poți face chiar melodii să stârnești urșii cântându-le. Aceste cuvinte le zise bătrînul cu oă mânie grozavă , și fără să se mai uite în sus sau spre sora și fiica sea, el aruncă afară pe bietul biet. Sărmanul ucenic! După acesta tratare neomenosâ și la care el nu se ascepta chiar, la cea ântâiu convorbire cu mais­trul său, el trecu peste ori­ce resignațiune și fără să zică un cuvînt ca să implore maistrului, stete âncâ mult lângă ușa pe care fusese isgonit și nu se ia deca acesta fusese în glumă sau în serios. Apoi întorcându-se către domna Teresa zise el: — Pentru D-zeu, bună femeie, spune-mi ce însemneza acesta ? Ce am făcut eu ca se ridic mânia maistrului contra mea ? Și ce se fac eu acuma ? Se părăsesc Vene­ția fără a nu fi putut ajunge scopul ar­­zătorei mele dorințe? Și cum zicea că aceste cuvinte suspi­nele îl înăbușau și lacrimele curgea șirpe pe obrajii săi în jos. Durerea lui păru așa de simplă, de nobilă în­cât femeile râma­seră mișcate. Clara éase cu uă adresă plină de bu­nătate se duse aprope de dânsul, îl prinse de mână cu nevinovăție și îi zise încet: — N’avea grije, Iacob, tata­ mea are une­ori capricii ciudate, dar alt­fel este o­­mul cel mai bun la inimă. Acum poți să te duci să te culci, — pate ca prin somn să uiți necazurile călătoriei ce ai făcut și supărarea de aici de la noul, lasă să vezi câ mâne tate vor fi bune și la lo­cul lor. Tânărul aruncă asupra fetiței care -i mângâia­uă privire plină de recunoștință, ca se pare ca se îndoia dacă lucrurile ar putea­ să se îndrepte cum promitea dânsa. Ea îl înțelese și de aceia continuând mai departe : — Ar trebui să te încrezi mai mult în ceea­ ce­­ ti­mpul eu; ascultă, noi cunoscem mai bine capriciile tata­ mea, și de aceia nici nu ne tulburăm de acesta; pe urmă la ori-ce întâmplare îți promit că cu plă­cere te voiu ajuta și te voiu preveni la ori-ce ar putea să te privascâ; decâ tata­­mea, contra ori­cărei escepturi, s’ar în­tâmpla să fie și mâne tot așa de neome­­nos, adaogă ea, décà el se va împotrivi rugămintelor mele, vom vedea noi décá va putea să mai zică ceva contra inverșună­­rei Clarei. — D-ta îmi doruesci­uă nouă viață, zise tînărul strîngând cu uă câldurosă sa­­tisfacțiune mâna ei cea mică, dar așa de tare în­cât puțin a lipsit ca ea să nu strige. — Nu mă lăsa, adăogă el. — Nici uă dată, răspunse Clara, eu am văzut ca tu ești un suflet bun, și cinstit și crede-mă că din inimă -ți voesc binele. — Acuma băete, zise domna Teresa, hai­de te culcă, și tu Clara mergi în o-i daia ta, cum îndrăsnesci să vorbesci cu tinerii ? In timp ce zicea dânsa aceste cuvinte luă uă lampă de pe masă, Iacob pricepu ce voia să facă și dupé­uă poftire de «nopte bună» ce schimbă cu Clara, se duse el dupé domna Teresa in camera ce-i destinase pentru culcare. Aice dânsul află fericitul moment de a da odihna membre­lor sale obosite de călătorie și de sce­nele din acea sără din casa lui Vimer­­cati, și îndată un somn dulce cum numai în tinerețe pute fi, îl cuprinse pe încerca­tul călător. II. Iacob Stainer era fiul unui țăran din satul Absam, nu departe de Hall și In­­sbruck, orașe ale provinciei austriace Ti­rolul. El avea din cea mai fragedă copi­lărie un plăcere estru a face tot felul de obiecte de lemn și arăta în cioplirea lor un deosebit talent. Din cauză énsé că de mic era bolnăvi­cios, părinții lui n’au putut să’l întrebuin­țeze la lucrul câmpului ci l’au lăsat acasă unde dânsul nu se ocupa de cât cioplind tot felul de lemne și cu păzitul vitelor la pășune. (Va urma).

Next