Romanulu, august 1888 (Anul 32)
1888-08-05
762 și unel de mai sus, se simte dator a susține cele cuprinse în raport și a atrage atențiunea consiliului asupra necesității organisărei gardei municipale. D. Vernescu cere să se unesca un comisie care să facă un proiect în sensul acesta, căci a vota ce e în raport, nu aduce nici la un resultat. Astfel nu este contra imbunătățirei sertei gărzilor, din contră recunosce necesitatea ei. E întrebare ensa daca bugetul îngădue ca astă îmbunătățire să se facă chiar acum. D. Primar spune că bugetul nu are escedent. In fața urgenței acestei îmbunătățiri enso, care cu cât ar întensia mai mult, cu atât perde mai mult și comuna, ruga a se numi un comisie financiară care se cerceteze bugetul actual și se studieze cum s’ar putea folosi din el uă parte pentru acest scop. Cât pentru gheretele trebuinciuse gărzilor, cere autorizarea a le face din cărămidă, căci cele actuale, din lemn sunt proste de tot. D. Florescu respunzând d-lui Vernescu. zice că nu vede de ce s’ar numi din moă altă comisia, lucru ce întârzie ca îmbunătățirile se se facă cât mai neîntârziat. D. Vernescu observă că primeșce parte din cele ce cere raportul, cum de facerea gheretelor, ar dori ínse mai ’nainte un plan, se veda cum an a se face. Cât pentru întrega cerere a raportului, n'o pote vota, deorece consiliul nici nu este în drept a reorganisa acest corp, lucru ce numai corpurilor legiuitore le compete. D. gen. Florescu respunde că comisia nici nu cere a se vota decât ceea ce este în drept a și face. D. Vernescu cere încă vă dată un proiect de organisare. D. Vrăbiescu cere a se vota primirea în principiu celor cuprinse în raport. D. Faciurea e de părere că imediat să se facă în privința asta ceia ce se pate și e în drept consiliul s’o facă. D. primar pune la vot propunerea d’a se autoriza primăria a face gheretele și alte îmbunătățiri posibile și ce nu trec peste suma prevedută in buget sub titlul reparațiilor. Se primesce. Licitațiuni. D. primar comunică consiliului că la licitațiile publicate pentru facerea sacalelor și cotigelor trebuinciose, nu s’au presentat licitatori. Cere autoritare d’ale da în regie. D. Vrăbiescu observă că s’au presentat doi nașteri, unul lemnar și altul ferar, dar nici unul n.nu voia a depune garanție. (Nisipul de pavat. •»"" T>. dr. Severénu cere a se constitui uă comisie care se primescu nisipul ce s’a comandat, ca comuna se nu fie espusa înșelăciune). D. Guran, inginerul comunei explica cum s’a primit și pene acum nisipul și spune cum s’a făcut licitația și asupra cui s’a adjudecat. Cestia construcțiunilor hidraulice. Aci se încinge să vie discuție. Primăria publicase prin tóte gazetele europene concurs pentru facerea unui plan corespunzetor de a face și a instala mașineria pentru captivarea apei. S’au presintat numai trei case. Atât comisia de ingineri ai primăriei cât și ceea de pe lângă minister, a opinat să se primescá oferta unei case care pe lângă că face mai ieftin mașinăriile, dar aceste sunt și cele mai bune. D. Vernescu pare a nu avea încredere în acești ingineri și d’aceia cere licitație, și insistă asupra acestei cereri și după ce d. primar îl lumineza și i spune că nu póte încape aci licitație, deorece tote trei fabricele ce concureza are deosebit sistem de mașinărie și pe oricare am admite-o, ne aflăm în fața aceluiași caz, nu se póte face licitație asupra aceluiași lucru , după cum cere d. Vernescu , deorece, cum Z sezam, mașinele diferă cu totul unele de altele, sunt de un sistem cu totul osebit. D. gen. Florescu nu vede cauza pentru care consiliul nu ar cădea de acord cu inginerii, bărbați experți în aceste afaceri. Se voteza și astă cestiune după cum ceruse d. primar, împrumutul de 9 milione lei. D. Rece nu citesce proiectul de contract ce are a se încheia între primărie și Dresdener Bank, pentru un împrumut de 9 milione lei. Proectul se primesce. Se mai aprobă să cerere într’un chestie de aliniare precum se autoriza primăria d’a face pavage ș’a cumpăra nisce sacale, după care ședința se ridică la orele 6. SCĂRI D’ALE PILEI C. Dim. Bratianu se află actualmente la băile Borszék din Transilvania. * * * D. dr. Istrati a inspectat aiele trecute tóte sursele minerale din județul Neamț, precum : apele de la Oglindi, Monast, Neamț, Bâllâieștii și orașul Peatra. Din Peatra a plecat în județul Bacǎu tot pentru acest scop. * * * Mâne se va face în orașul Neamțu alegerea a șapte membrii în consiliul comunal la vacanțele ce există prin demisiuni. * * * In sarcina d-lui Neron Lupașcu, fost primar și prefect la Vasluiu, s’au constatat neregularități de gestiune. Astfel 3000 de lei pe cari îi primise ânca pe când era primar pentru întreținerea și îmbunătățirea pârței din șoseaua națională care străbate orașul, d. Lupașcu nu l-a versat în casa comunală decât numai acum după ce a fost somat de actualul prefect. * * * Guvernul bulgar a cerut informațiuni în privința organisarei facultaței nóstre de medicină, or guvernul șerb despre funcționarea bisericei române. * * * Alaltă-eri nópte, pe la 2 ore, după cum «mine 7' au străbai 'nia Liberă, nisce rĕa-facétori în cancelaria primăriei Oltenița rurală, au luat de acolo uă ladă de fer în care se pastrau banii fiscali și comunali, au dus’o în grădină și^spărgând’o au luat din ea 1300 de lei în bilete ipotecare și în argint. * * * Miniștrii au semnat erl decretul de numire al d-lui Horia C. Roseti în postul de procuror pe lângă tribunalul Ilfov. * * * Parchetul curței de apel, găsind că parchetul curței din Vlașca pusese cu ușurința la dosar constatările făcute contra prefectului Poteca și a unor administratori comunali de sub regimul trecut, a ordonat redeschiderea și complectarea cercetărilor. * * * D. I. Calenderu, administratorul domeniilor corónei, va începe în curând să facă u inspecțiune generală la domeniile coronei. * * * Membrii consiliului sanitar superior de ROMANULUI AUGUST pe lângă ministerul de interne și vor începe inspecțiunile lor la 15 August. * * * D. G. M. Ghica, ministrul nostru la Petersburg, este așteptat în curând în capitală. ♦ * * Mai mulți refugiați bulgari, sosiți în capitală venind din Rusia, nu se sfiiesc spune Zice Epoca, că uă mișcare va isbucni în curând la Sofia. * * * D. Jean Staub, consulul general al republicei elvețiane, plecând în concediu, afacerile consulatului vor fi girate de Charier Vernier. * * * După cum este informată Lupta, instrucțiunea din Călărași a dat cal de urmărire numai pentru înstragiu contra autorilor revoltei din Urziceni, de unde, după cum se scie, au început resculele sătenilor. * * * D-nil maior Boteanu și medic veterinar Corben s’au întors din Ungaria curemonia de cai ce au făcut pentru giandarmi călări. * * * Luptei i se asigură că în osul bătăiei Cleinberg din giandarmii călări, d. locotenent Mustață nu a întrebuințat torturile care i s’au denunțat. * * * Consiliul de miniștrii a disolvat următorele consilii comunale : Clodeni (Dâmbovița), Cucueți-Plătâresci (Ilfov), Fârcâsesci (Gorj). * * * Em. Lea mitropolitul primat, care a făcut cură în Germania, este așteptat mâine în Bucuresci. * * * Citim în România Liberă. Un incident din cele mai regretabile s’a petrecut la Câmpu-Lung în ziua de Sf. Ilie. D, colonel de intendență Petroni, însoțit de căpitanul Georgescu, de locotenentul Ștefănescu, și de un simplu soldat, au atacat în strada Mare pe primarul Rizescu și ’l au maltratat. Indignațiunea care cuprinsese atât pe orășeni cât și pe bucureștenii în vilegiatură acolo, a fost așa că colonelul comandant în Muscel a pus la popréla pe agresori pentru a evita represalii. Pesteuă oră colonelul Petroni, în localul prefecturei, față cu prefectul și cu principalii magistrați ai orașului, a făcut scuzele sale formale dlui Rizescu. Primarul, ca om privat, este datori țină de suficienta acesta reparațiune. Autoritățile însă sunt datore a impune oă represiune exemplara. De aceea, asupra numeroselor plângri primite din partea orășenilor, ministrul de răsboiu a delegat pe colonelul Șișman, ci ministrul justiției pe procurorul de curte Manolescu pentru a Descuvenita anchetă. Pretextul agresiunii este din cele mai neînsemnate. D-na Petroni, interpretând roauă observațiune a primarului, telegrafiase soțului său că a fost insultată. Acesta, care se afla în București, se repede la Câmpu Lung și fără uă vorbă de explicațiune comite incualificabilul fapt ce am narat. Or cât de legitimă ar fi tulburarea unui soț, ea nu scuză uitarea regulelor onorei: ci. Petronica militar n’avea decât uâ cale, acea a explicațiunilor și a duelului. Ce însemneza escorta de care s’a înconjurat și participarea ce astfel a impus unor onorabili ofițeri, inferiori ai săi ? SCRISORE DIN ROMA Corespondință particulară a Românului. 1 August 1988-Domnule directore. Acum, că stagiunea în Roma, pe Zi ce merge, amorțesce, subiectele de corespondință încep a lipsi, printre picături care se găsesc, cari, în aparență de nimic, în realitate sunt importante. Vom începe de exemplu cu activitatea camerei din sesiunea trecută și vei vedea de și, aparent de mică importanța, stând ,atent reese bunul ca exemplu, un învățământ pentru parlamentul român. Intru în materie,filele acestea secretariatul camerei a publicat darea de semă de lucrările legislative ale camerei, de la 7 Noembre 1887 și până la 19 Iulie 1888 Guvernul a presintat Camerei 171 proiecte din cari 125 fură primite, 19 remase în cartene, 16 în studiul raportorilor 8 în studiul comisiunilor, 1a arhivă și două fură respinse. Parlamentul presintă din inițiativa sea 18, din cari furâ primite 4, în posițiune de comunicare 2, la comisiuni unu respins 5 a se discuta 3 retrase și unu ne luat în considerațiune. In timpul mai sus arătat camera primi 31 de ordine a Zilei, ascultă desvoltarea a 126 de interpelări și discută trei moțiuni. S’au presentat șapte cereri de autoritare de a se precede în contra deputaților, 27 de documente și 312 petițiuni. Camera a ținut 171 de ședințe publice, una secretă și 46 în secțiuni. Votațiunile după apelul nominal fură în număr de zece. Astfel dar, după cum se vede, Camera a lucrat in glumă, ținându se sema mai ales de legile importante ce a dat la lumină, acesta muncă se pate socoti îndoita. Amilcare Cipriane, asceptat cu entusiasm de concetățenii ser arși din închisore, dă peste uă altă borobotâ acum. N a apucat bietul om să se odihnescu bine de suferințele îndurate și ese alta la lumină. țil om fără noroc și pace ! Consiliul de resbel din Milano îl citeza ca vinovat de dezertare din armata regală, în anul 1862, pentru a se duce în rândurile armatei garibaldine. In anul 1866, Cipriani fu condamnat pentru acest delict la patru ani de reclusiune. Se crede mai mult ca sigur, că consiliul de resbel având în vedere deșertarea lui în scop de a-și apăr a patria, că ceia ce se vede aZi se datoresce în mare parte, daca nu tot, garibaldinilor, îl va achita și astfel va scuti pe nefericita victimă a pasiunilor polite d’a mai indura suferințele temi. In modul acesta a satisface dorințele democrației italiane și va permite martirului libertatei a se cununa cu femeia ce trăia înainte d’a fi închis și d’a recunosce p’uă fetiță naturala, care, ca un bujor de frumos, întră în al cinci-sprezecelea an al vieței. Prin precedenta’mi scrisore, spunem că Duminică se va face inaugurarea liniei Roma-Sulmona. S’a făcut și asta. Aceia ce vrea să spun acum e un incident pe care ’l-a provocat Coccapieller, deputat în parlament și descrezent cât poftesc. E ca cum s’a petrecut. Pe la sfârșitul mesei primarul din Avezzano saluta cu mândrie pe ilustrele persane—am uitat a spune ca la acesta înaugurațiune au luat parte forte multe persone de distincțiune, în afară de miniștrii cari au binevoit a onora cu presența lor micul oraș, care deși mic și modest se întrece în iubirea de patrie și instituțiunile naționale cu fratele său, Roma. Primarul înșira în sfârșit multe. D. Grimaldi, în numele guvernului, respinse printr’un discurs plin de căldură, în care zicea că Roma nu uită sprijinul frățesc ce’i dete acest oraș și că prin acest fapt se dovedesce că Italia ’și reamintește de datoriile sale. D. Coccapielerre se ridică și plângânduse că nimeni n’a vorbit în numele Romei, ridica un test și saluta orașul în numele Romei, care represintă civilisațiunea și progresul, mai adăugând și altele care provoca zgomot și protestări din partea cordesenilor. D. Bassinelli, respunde lui Coccapieller și-l face mart, cum zace românul, în mijlocul aplauzelor generale, Coccapieller voes ce să răspundă dér e întrerupt. Lucrul acesta n’ar fi fost nimic, decâ un accident n’ar fi venit să’i pună cadă. Pe la orele opt un tren cu material a derailat între stațiunile Cavaliere și Barsoli. Din fericire numai cn victimă a fost și aceia se speră a fi chit cu câteva zile de tăcere. Trenurile de plăcere cu invitații la inaugurațiune s’au întors pe linia Ancona, pentru a veni în Roma. Ca se sfârșesc, voi nota un fapt deca nu clasic, cel puțin original. Pe când in alte orașe primariele caută ca pe laturile stradelor să planteze copaci, fiind găsiți ca igienici, aci comuna, în mânia d’a construi și alinia, distruge copaci plantați de muțt și cari cu umbra lor numai faceau mari servicii pietonilor. Aâtonse n’ar fi nimic. Nu e de ajuns că dislocă bieții copaci, dar în loc se'i întrebuințeze la traslantare prin locurile unde au nevoie, îi distruge cu totul, iar prin acele locuri planteza puiaci, din cari mulți se usucă. Cum stau lucrurile acum, multă vreme va trebui Romei ca se mai vadă umbră de copaci. Și cu tote acestea Consiliul de igienă dorme. Să-i lăsăm case în plata domnului și încheind, te salut. J Flavia. SOIRI DIN AFARA Orașul Munich înotă în serbări. A suta aniversare a morței regelui Ludovic I, care acum doi ani a fost amânată din cauza sfârșitului destul de tragic al nepotului său serbeza, se zilele acestea. Vă mulțime de discursuri, poesii prin care se ridică în slava cerului pe monarhul lor, au fost trimise la Munich. Mai în tote ziarele se lauda forte mult intențiunile sale patriotice. In orașul Turnu din comitatul Trencsin de lângă Presburg a fost alalta-isri uă mare nenorocire. A ploat forte mult și din acesta cauză apele venind mari, mai multe poduri s’au rupt și au fost luate de apă. Trei copii fură înecați. De asemenea și uă fata de 17 ani s’a înecat. * Cetim în Neue Freie Fresse urmatorele : Mai multe Ziare Italiane atribue Franciei nisce intențiuni răsboinice contra Tripolului. Aceste ziare țin cu tot dinadinsul acesta tactică cu scop ce induce lumea în erore, căci adevărul este câ Italia se pregătește pentru a ocupa Tripolisul. *filele acestea telegraful ne a adus vestea câ s’au mai comis în Irlanda două crime agrare. Ele s’au petrecut în vestul insulei. Nu departe de Pistonel fu împușcat de doui bărbați travestiți, arendașul Forham, care se întorsese din Tralel. Al douilea omor este cel întâmplat Sâmbătă nu departe de Kanturk pe cap. Victima fu un lucrător care lucra la un arendaș care se purta forte rău. El fu rănit cu un revolver, tot două persona travestită și espiră după câteva ore de la comiterea crimei. Opoziția va scote ochii guvernului cu aceste omoruri, ea va arăta Angliei ca în zadar au fost tote sistemele de reforma introduse în Anglia. Și în adevăr chestiunea agrară din Irlanda rămâne ță rană vecinică în trupul Engliterei. * Sein ce sosesc din Constantinopole află că Sultanul pregătesce uă remaniare a cabinetului. In noul minister vor intra Said- Pașa și Djemil-Pașa. Eri sora împăratul Wilhelm al II a făcut uă visita principelui de Bismark și asta-zl sosesce la Potsdam. * La tomnă împăratul Germaniei va avea uă întrevedere cu Regina Victoria a Englitezei, probabil la Baden-Baden. * Se scie că Mackenzie a făcut uă lucrare asupra bulei împăratului Frederic, ca răspuns la acuzațiunile ce i se aduc de către medicii germani și mai de întrega presă a imperiului. Acesta scriere, care se lucreza cu multă activitate, va apare, după cum comunică Neue Freie Fresse tot în același timp și la Londra, Berlin, Paris și Roma. Ea va fi redactată în nemțește, franțuzește și italienește și va apare cel mult la începutul lui Septembre. * (Harul lui Ristici Srpska Nesa- Viriost, publică un articol prin care se năpustește asupra Austriei într’un mod forte violent. zice că totă nenorocirea Serbiei se trage de la Austria, care dorește mereu mâna nemului sărb. Serbia ar fi fost de mult ruinată, decá n’ar fi fost ocrotită de puternica Rusia. Pené mai deună zi Austria lupta ca să facă din Serbia vasala el, acuma intrigile ei au pătruns și în viața parțială a familielor serbești. Toți s’au indignat când au vezut ca Austria se amestecă în familia regală și cu presa austriacă îi ține parte regelui vorbind de rog contra reginei. Articolul se pare ca e scris de fostul ministru de instrucțiune Alimpije Vassiievici care e redactor en chef al Ziarului lui Ristici. Pentru atacurile îndreptate contra regelui, direcțiunea jurnalului va fi dată în judecată. * In Italia s’a modificat legea timbrului și a înregistrarei. * După cum se scrie din Petersburg, d. Deljanoff, ministru al instrucțiuni, mân a^nu sitatea din mai sc (Siberia la 22 Iulie st. v. Ziua ono imperatésa Maria Teodorovna. Mai toți miniștrii, precum și curtea imperială vor lua parte la acesta serbare. *Harul Pester Lloyd, intr’un articol atrage atențiunea cetitorilor săi, asupra preparativelor ce Rusia nu ínceteza a le face, cu tóte asigurările jurnalelor Europei, mai ales în urma întrevederei de la Peterhoff, înarmările Rusiei sunt un fapt care micșorăza forte mult efectul asiguratoriu ce a trebuit să-i producă întrevederea celor doui împărați. Și ceea ce e mai renancă, armamentele Rusiei, cari urmări necontenit și fără încetare, silesc și pe Austria să urmeze aceiași cale. Suntem forțați, Zice Fester Lloyd, de a face cele mai mari sforțări pentru a nu rămânea mai în urmă. Dar unde vom ajunge astfel, îngrijirile nostre cresc în fiecare zi. FOIȚA ROMANULUI 6 AUGUST 5 IACOB STEINER NUVELA DE IOHAN SCHULER Traducere de VASILE ATHANASIU I In timp ce maistrul căuta bucățelele cele frumose de care am vorbit, Iacob era în lumea tristeței, se simțea acasă prin grădinile și pădurile patriei sale, așa ca fără de voia sa și fără se prinda de veste, ochii i se umplură de lacrimi, și cum și ridicase privirile plângând vede înaintea sa fața cea albă a Clarei, stând cu mânile supuse. Atunci el deveni și mai abătut, i se părea că vede în ea un înger stând la propria lui gropa. Lacrimile se porniră din ochii sei și acum nu mai putea auzi ariile neregulate ale maistrului. In casă se făceuu tăcere înfioratóre după amuțirea scripcei, nu se auzea suflare alta decât sfârâiturele ce făcea motanul torcând pe nas, și șezând pe movila cea de lemne. Betrânul sta palid la față ca un mort, cu ochii pironiți spre pământ și era vădut cum în momentele de degradare lucrază pasiunile asupra omului până când una câte una se sting pe rând și nu lasă după ele decât urma seu espresia unui dispreț plin de amărăciune. Atunci întreba el pe Iacob, dar fără a se uita la dânsul ei stând tot așa cu capul plecat : — Pute-vei tu cânta așa din scripci? Acesta respunse cu un modestie ce sta în natura ma: — Am învățat puțin la un profesor, cu acesta și cu exercițiul Ia particular ce am făcut eu am câștigat orecare ghibăcie întru acesta. Bătrânul când aude aceste se ridică furios și strigă : — Măgar blestemat, ce spui tu de ghibâcie ? Și când zise acestea se schimonosa forte teribil, apoi continuă: — Ce socotești tu că déci scre cineva să alerge iute, acela pote dansa bine; ori, ca cineva se face la bal n’are nevoe de cât de piciore sănâtose ? Cap trebue sé ai, băete, pricepere ! numai așa merge. Și tu vrei să înveți meșteșugul delicat al fabricărei de scripce, tu crezi că dacâ soli să tai două dranițe, să le îndoești și lipești pe margine , că trebue sâ pui un gât la acesta cutie, pe care în loc să ’l faci în forma culbecului, el se lasă ca un cap de aic , asta la tine tot una face, asta insemna că tu înțelegi ceva din nobila artă. Oho ! tu băete nu sei că pentru un astfel de lucru trebue mai mult de cât un cap sec ca al séu, aici trebue pricepere ! Căci cum vrei fără de acesta să înțelegi tonurile, pe care trebue să le culegi din vânt, éca și să le închizi în cutia asta de lemn. Să nu crezi urmă el tot mai aprins că cel ce cântă din scripcâ este artist dibaciü, ci acela care face uă asemenea scripcâ, unul póte scote din scripcă numai cea ce priceperea altuia a pus înăuntru ei. Așa scrit și eu ca să gâmă, să orăcuiască, să urle și se sbere puteți voi face cutiile vostre lipite cu aluat, dar să se suflați voi spirit dulce, armonios nu puteți nici vă dată pentru că nici voi n’ăveți, voi cari sunteți nisce dobitoce, nisce mașine care ’și duc viața lor ca vai de ei! D’apoi ca să zici tu dibaciu, séu că vorba asta însemnă mult, și tu socoti ca a fi dibaciu Insemna a sei să alergi cu degetele pe gâtul scripcei cum alerga un șorece speriat care nu ’și gasesce burta ce ’i servă de locuință Eu mul te sfătuasc so ’ți ei catrafusele cum ai venit și să te duci înapoi în munții tăi, acolo poți tu face opere pentru gusganii voștri de munte, ba poți face chiar melodii să stârnești urșii cântându-le. Aceste cuvinte le zise bătrînul cu oă mânie grozavă , și fără să se mai uite în sus sau spre sora și fiica sea, el aruncă afară pe bietul biet. Sărmanul ucenic! După acesta tratare neomenosâ și la care el nu se ascepta chiar, la cea ântâiu convorbire cu maistrul său, el trecu peste orice resignațiune și fără să zică un cuvînt ca să implore maistrului, stete âncâ mult lângă ușa pe care fusese isgonit și nu se ia deca acesta fusese în glumă sau în serios. Apoi întorcându-se către domna Teresa zise el: — Pentru D-zeu, bună femeie, spune-mi ce însemneza acesta ? Ce am făcut eu ca se ridic mânia maistrului contra mea ? Și ce se fac eu acuma ? Se părăsesc Veneția fără a nu fi putut ajunge scopul arzătorei mele dorințe? Și cum zicea că aceste cuvinte suspinele îl înăbușau și lacrimele curgea șirpe pe obrajii săi în jos. Durerea lui păru așa de simplă, de nobilă încât femeile râmaseră mișcate. Clara éase cu uă adresă plină de bunătate se duse aprope de dânsul, îl prinse de mână cu nevinovăție și îi zise încet: — N’avea grije, Iacob, tata mea are uneori capricii ciudate, dar altfel este omul cel mai bun la inimă. Acum poți să te duci să te culci, — pate ca prin somn să uiți necazurile călătoriei ce ai făcut și supărarea de aici de la noul, lasă să vezi câ mâne tate vor fi bune și la locul lor. Tânărul aruncă asupra fetiței care -i mângâiauă privire plină de recunoștință, ca se pare ca se îndoia dacă lucrurile ar putea să se îndrepte cum promitea dânsa. Ea îl înțelese și de aceia continuând mai departe : — Ar trebui să te încrezi mai mult în ceea ce timpul eu; ascultă, noi cunoscem mai bine capriciile tata mea, și de aceia nici nu ne tulburăm de acesta; pe urmă la ori-ce întâmplare îți promit că cu plăcere te voiu ajuta și te voiu preveni la ori-ce ar putea să te privascâ; decâ tatamea, contra oricărei escepturi, s’ar întâmpla să fie și mâne tot așa de neomenos, adaogă ea, décà el se va împotrivi rugămintelor mele, vom vedea noi décá va putea să mai zică ceva contra inverșunărei Clarei. — D-ta îmi doruesciuă nouă viață, zise tînărul strîngând cu uă câldurosă satisfacțiune mâna ei cea mică, dar așa de tare încât puțin a lipsit ca ea să nu strige. — Nu mă lăsa, adăogă el. — Nici uă dată, răspunse Clara, eu am văzut ca tu ești un suflet bun, și cinstit și crede-mă că din inimă -ți voesc binele. — Acuma băete, zise domna Teresa, haide te culcă, și tu Clara mergi în o-i daia ta, cum îndrăsnesci să vorbesci cu tinerii ? In timp ce zicea dânsa aceste cuvinte luă uă lampă de pe masă, Iacob pricepu ce voia să facă și dupéuă poftire de «nopte bună» ce schimbă cu Clara, se duse el dupé domna Teresa in camera ce-i destinase pentru culcare. Aice dânsul află fericitul moment de a da odihna membrelor sale obosite de călătorie și de scenele din acea sără din casa lui Vimercati, și îndată un somn dulce cum numai în tinerețe pute fi, îl cuprinse pe încercatul călător. II. Iacob Stainer era fiul unui țăran din satul Absam, nu departe de Hall și Insbruck, orașe ale provinciei austriace Tirolul. El avea din cea mai fragedă copilărie un plăcere estru a face tot felul de obiecte de lemn și arăta în cioplirea lor un deosebit talent. Din cauză énsé că de mic era bolnăvicios, părinții lui n’au putut să’l întrebuințeze la lucrul câmpului ci l’au lăsat acasă unde dânsul nu se ocupa de cât cioplind tot felul de lemne și cu păzitul vitelor la pășune. (Va urma).