Romanulu, octombrie 1888 (Anul 32)

1888-10-24

1042 IMPERATUL GERMANIEI IN NEAPOLI Corespondență particulară a „Românului“. Domnule directore, 18 Octombre 1838. Ca și pătrunjelul în tote, m’amestecai și ea printre gazetarii ce plecară din Roma și Scă­mâ în Neapoli. Orașul e forte ani­mat și împodobit, așteptând cu nerăbdare pe suveranul este și pe Regele Umbert, însoțiți de suitele lor. Pe la orele două în ziua de 16 sosesce trenul regal în gară, care e primit în a­­clamațiuni entusiaste și urale. Suveranii sunt întîmpinați pe peron de deputații pro­vinciei, primarul înconjurat de consiliul co­munal, prefectul și multe domne. Primarul salută pe imperatore în numele cetățenilor, cari la rîndu’i răspunse în câte­va cuvinte mulțumindu'i. ROMANULÜ 24 OCTOMBRE boerul plăteșce. Plăteșce sărmanul boer, că e silit, de­ore­ce n’a recurs la inima țăranului cultivându’l politicește, ci s’a a­­dresat la burta lui, și décá acum țeranul e mulțumit cu uâ oca de vin sau 5 lei a­demenit, mâine devine mai petulant și a­­tunci chiar se vrea boerul nu va mai pu­tea plăti. Acestui zen obiceiu de a demoraliza a­­legotorii trebuie pusă la stavilă, și cel ce sunt mai în stare sunt preoții și învăță­­torii. Sfătuiască-se între ei pe cine se alăgă, deschidă ochii sătenilor asupra intereselor lor comune, și pună candidatura țeran mai cu vadă, pe care cu dragă inimă să-l vo­teze toți fără ură, și fără considerațiuni private. Stim că sunt multe ori intre peoți și învățători, ori hrănite de cei de sus, ca d. D. Sturdză, pentru a domina, și cari unde au vâdut urme de emancipare au căutat a lovi (ca la Bancă), căci în fața răului, de a încredința interesele mulțime! poporului acelora cari sunt contra lui. Dar,are nu le înțeleg? Indolența nu e caracteristică românului, dar e teama, ce domină pe fie­care, ca se nu cadă în cursă. Ințelegă-se toți, căci unde e corpul u­­nit, ce póte face revizorul, protoereul, sau administrațiunea acelora cari n’au a perde mult, de­ore­ce destul de réu­stau. E că sfruntare a adevărului a afirma, că alegotorii au propus candidatura d-lui D. Sturdza. Venit’a vre­un alegétor se róge pe d. Sturdza, ori d. Sturdza oii d-sa a fost nevoit a cinsti cu sute de săteni, a sili pe primari ca se alega delegați pe sprinceană. D. Sturdza e proprietarul Poganei, și de­parte de a’și trage simpatia țăranilor, a că­să convorbire adevărată cu un țăran din Pogana. «Ei cu conașule, boerul nostru a cerut la Bucuresci că țăranii să facă pont boerilor, cum a făcut și părinții noștri, și numai așa să fie împământeniți. A pățit’o ânsă, căci l’a dăt afara. D’apoi ce credeți că țin cu dânsul să­tenii ? Numai unul Necule al Saftei e de-al lui­, cel-l-alți ânse dic câ de aiaba se tru­­desce boerul, că nu’l vreau. Și e adevă­rat cucoonașul că are să se alege și d. Lascar Costin ? Zeii nu sciü ce­­ biceui, dar e­reu și el, ce mai bate pe țărani la BaDcă! E rou și densul. Apoi de ce nu alegeți un țăran de-al vostru, ci vă dați chica pe mâna altora. Apoi e greu cu conașule, dar iată că om vedea noi ce vor mai face boerul nostru. De graba a deschis d-lui cârciumele în târg pentru țărani, nu se mai înșală. Și era țăranul un flacou verde cu carul ^aflafine în lărg. ! Tot percursul făcut de cortegiul suveran a fost salutat și aplaudat cu entusiasm. Strada Toledo presinta un aspect măreț, ce nu se pute șterge din mintea cui­va. Mulțimea urmă pe suverani până’n fața palatului, unde le improvisă uă demonstra­­țiune. După uratele insistente, împăratul, regele și principii apar în balconul palatu­lui unde stau aprope zece minute, în care timp mulțimea le face continuă urale. Pe stradele orașului, se împarte portre­tul împăratului este la mulțime, gira orele 4 și 45, împăratul și regele în­soțiți de princi, ministrul Crispi, cornitele de Bismarck, generalul Pasi și ministrul Visone se duseră să visitez­e museele. Ua mulțime numerosă aclamă pe suve­rani în piața del Plebiscito și pe stradele ce au trecut, împăratul se arăta forte mul­țumit de primirea ce i s’a făcut. La orele șase, când se începu și ilumi­narea orașului, suveranii se întorserâ la palat. Circulațiunea pe strade e forte grea, din causa mulțimei pietonilor și trăsurilor. La 8 și jum. se face un mandolinatâ sub ferestrele palatului, esecutatâ de 200 mii persóne și apoi se dă un concert măreț de un­spre­zece musici militare. Se mai e­­se­ntă și alte concerte prin diferite puncte ale orașului. Pe stradele Toledo și’n piața plebicistu­­lui sunt grămădite peste 200.000 persone. La 9 și 25 sera suveranii se arătară din no­u în balconul palatului unde sedură mult, salutați de con innt și frenetice aplause. A doua zi orașul și mai animat ast­fel că circulațiunea e și mai grea. Flota care e destinata a lua parte la marea revistă navala se află încă de cu sără ancorată în portul de la Gastellamare. Flota e îm­părțită în două escadre, puse sub comanda contraamiralilor Lovera și Martinez. Co­manda supremă e încredințată vice-amira­­lului Acton. La disposițiunea presei e pus vaporul Candia. La revista navală au luat parte 21 vase de resbel, 15 torpediniere de mare adînca și 5 de costa de prima clasă. Plecarea din Neapoli s’a făcut pe un timp senin, și cu marea linișcită. Ajunși în mij­locul golfului, ne-am strâns cu toții la pa­rapet pentru a admira încantararea pano­ramă ce se desfășura înaintea ochilor­ noștri. a La 11 ore sosește trenul imperial, anunțat de salvele de artilerie de la tote navele și de uralele marinarilor. Mulțimea enormă în Tribunele dîn ju­rul bastimentului de Umberto, care e pre­gătit a se arunca în mare, fiind terminat­ Vaporele ar­ticulare gem de lume, încon­jurate asemene pline. Tribuna va arcolpuu tu stemele Italiei și Germaniei. împăratul și Regele, urmați de suitele lor sunt primiți cu entusiasm. Se începe ceremonia binecuvîntarea navei Re Umberto, care e oficiată de monseg­­norele Vincenzo Mario Sarnelli, înconjurat de 29 prelați inferiori. Se face apoi botezul navei, având de nașe pe d-na Acton, care o stropește cu un sticlă de vin spu­­s de Asti. In urmă se începe lucrarea pentru arun­carea vasului pe apă. Suveranii, principii și toți cei de fața care cu un interes cres­când au urmat diferitele operațiuni pentru lăsarea vasului în apă, aștept momentul decisiv cu­vu nerăbdare fără liniște. Nava se mișcă și scoboră maestos cu bine în mare la 12 ore și 5 minute. Toți atunci aplaudă cu freneze. Artileria flotei salută scoborârea navei cu salve de tu­nuri și strigate de : Trăiască regele. După acesta, suveranii urmați de suita lor se suie în iad­ul regal Savoia, care urmat de flota ce va trece în revistă, se­­ va­drepteze spre riviera di Chiaia.­­ Ordinea de plecare s’a făcut în modul următor : Iad­ul Savoia înainte, torpedinie­­rile în flancuri și unghii iar pregetele și navele de resboiu pe două linii. In luciul măreț tote năvile de resbel au defilat pe lângă flancurile iad­ului Savoia, care a stat pe loc până ce au trecut tote, împăratul a asistat la defilare după punte. La ora 3 flota a ajuns la riviera din Chiaia. Manevra de a lua loc pe patru linii în fața țărmului a fost esecutată repede și ’n ordine perfecta. Și navele de comerț, în tote mișcările, au procedat cu mare di­băcie. Suveranii au asistat la desfășurarea na­velor de la cârmă, fiind salutați de sunetul mmnelor prusiane și italiane și de uralele marinarilor susținute de salvele artileriei. Cu un spectacol impunător, splendid, îm­păratul exprimă satisfacțiunea lui ministru­lui Brin. Pe când Savoia trecea pe la castelul dell’Ovo pentru a se duce la ancoragiul său, nișce pescari de la S­ta Lucia, în cos­tumele lor originale, suiți într’uă barcă a­­clamată pe suverani. Ajuns iad­ul Savoia la ancoragiu în fața stradei Caracciolo, începu defilarea, în care timp suveranii se întreținută continuă cu ministrul Brin și de mai multe ori cu ami­ralul Acton. Revista fu favorită de un timp splendid. După revistă, suveranii arătară deplina lor mulțumire escadrei și apoi se întorserâ la palat. In­­ ziua de 18, de dim­inața, împăratul și Regele s’au dus la Pompeia. Pe drumul de la palat la gară erau înșiruite trupe­ de­­infanterie și cavalerie cari au făcut ono­rurile militare. La 8 și 45, suveranii sosiră în Pompeia unde fură primiți de ministrul Boselli. MM. ML. viziteza museul, oprindu-se mai cu deosebire în fața reproducerilor în ipsos a corpurilor de victime omenesci ale erup­­țiunei, cari s’au făcut pentru a fi trimise museului din Berlin. Suveranii vizităz­ apoi în mod minuțios Pompeia, până ce ajung într’un punt unde e dispus pentru săpătură a­pă sută case. La 10 ore încep săpăturile în strada Fortuna și Nolaire. Mai multe săpături de­­tera resultate strălucite, mai ales într’oă casă din strada Fortuna. Săpăturile făcute în fața suveranilor au dat următorele resultate: Pâine carboni­zată, un lampă, deosebite vase de bucă­tărie, monete și vase de pământ. Poporațiunea de la Scapati și Torre A­­nunziata și orașele d’imprejur făcură Su­veranilor să primire din cele mai­­ joase. L­a 11 și pe apoi luara drumul "ea,ie Ho­“’ ma în uralele asistenților, împăratul, mai înainte d’a părăsi Neapoli, însărcina pe primar d’a mulțămi poporațiunea pen­tru strălucita primire ce i s’a făcut, con­­ferindu’i Corona de Prusia. Mâne­ca­r îm­păratul va părăsi Roma îndrumându-se spre Berlin și cu asta se va sfârși vizita. Cu stimă. Flavio, cute. Acesta politică nu se va scuim­­pa ; nimic nu o va modifica și de mult timp ea este dată publicității prin declarațiunile formale ale represen­­tanților Germaniei în­­ Roma. Ar fi trebuit să se aibă în vedere a ceea ce se scie forte bine în vatican, și anume să se scie că acest punct de vedere al Germaniei în cestiunea romană este basa esențială, punctul cardinal pe care este aședat tot edificiul a­­lianței cu Italia. Alianța, material­mente și moralmente, era imposibilă pe alte base. Acum dacá cu tote a­­cestea la vatican omenii ,și-au­ putut face ilusiuni în privința resultatelor posibile ale visitei împăratului, aceste ilusiuni trebuie să se fi împrăștita astăzi cu desăvârșire. Gestiunea papală și visita temperatu­­lui german la Roma In acestă privință Fremdenblatt publică un depeșă din Berlin conceputa în terme­nii următori : In sferele conducătorre se miră lumea de desilusiunea pe care pare a o fi încercat presa clericală în urma re­­sultatelor negative ale visitei imperiale la Vatican. Nu mai încape însă nici uă îndoială că vederile poli­tice germane, în­ ce privesc c­hestiunea papală, de mult trebuia să fie cunos­­ te organisarea honvezilor unguresc! D. Coloman Tisza, prim-ministru și ministru de finanțe în Ungaria, este preocupat actualmente de difi­cultățile care i se causeră reorgani­­sarea honvezilor unguresci, care Ta obligat de a înscrie încă 4 milione și jumătate de fiorini în bugetul anu­lui 1889. Sporirea cheltuielilor necesitate de organisarea honvezilor are de scop de a-i pune pe aceștia în măsură de a fi mobilizați tot­­ă dată cu armata activă în cas de resbel și de a spori în același timp forța lor executivă. Până acum armata honvezilor pe picior de pace se­­ compune din 92 de batalione de infanterie și 40 es­­cadróne de husari; în cas de res­bel însă la efectul acestor esca­­dróne se adaugă companiile de re­­servă. După acesta nouă organisațiune, aceste companii de rezervă vor for­ma ele prin sine, în caz de resbel, 32 de batalione muoi, purtând nu­­merile de la 93 până la 124. In ce privesce cele 40 de escadrone de husari honvedesc­, ele vor forma pe viitor 10 regimente de câte 4 es­cadrone fie­care și 2 escadrone de rezervă. Cavaleria honvezilor îșî va avea locul, după­ ordinea generală de bătaie, uă parte în divisiunile ca­valeriei propriu zise, uă parte în es­­cadronele care vor fi ca ajutor la divisiunile de infanterie. Efectivul Honvezilor sub arme la sfârșitul anului 1888 s’ar ridica la tra infanterie și 11,920 pentru ca­valerie. După proiectul de lege pre­­sintat de baronul Fejervary acest e­­fectiv se va spori cu vre-un 4,000 de soldați. SCIRI D’ALE­PILE! D-na Hitrowo, soția ministrului plenipo­tențiar al Rusiei, a sosit ieri în capitală. D’ad­ va pleca în curând la Atena ca să asiste la jubileul de 25 de ani al suitei pe tron a regelui George din Grecia. * * * încălzirea vagonelor de pe drumul de fer a început chiar de acum. * * * Sâmbătă la orele 2 se va face deschi­derea facultății de medicină din capitală. * * * D. C. Boerescu, la­să întrebare făcută de d. N. Perlea, primarul orașului Brăila, a respins că este și va remânea împreună cu Blaramberg și cu d-lor ca uă protesta­țiune vie contra regimului colectivizaței și a or­cărui altuia care -l va imita. D. Boe­­rescu respinge cu hotârîre or ce aprpiere cu asemenea elemente. * * * D. P. P. Carp, după cum spune România Liberă, nu a putut pleca la moșia sa Ți­­bănesci, fiindcă a fost chemat de M. S. Regele la Sinaia. * * * In urma procesului de calomnie făcut de Ion Țârlea faimosului Gheorghe Sere și a revelațiunilor acestuia, parchetul de Putna a întins instrucțiunea și asupra d-lor Gustaforu și Antoniu. * * * Societatea Ateneului a autorizat pe d. C. Esarcu să efectueze un împrumut la creațiul urban, pentru terminarea și mo­­biliarea frumosului palat al artiștilor. * * * D. Beldiman, ministru plenipontenților la Sofia, persistând în dimisiunea de sale, va fi numit în curând un alt titular în acest post. * * * * Procesele pendinte înaintea cursei de a­­pel din Bucureșci vor fi amânate cu în­cepere de mâine până Lunea viitare din cauză că cei mai mulți magistrați sunt de­legați să presideze bi­rourile electorale. * * * D. colonel Gorjan este desemnat că o­­fițer însărcinat cu recrutarea pentru ca­pitală. * * * Se asigură că la primăvara viitóre va începe construirea noului palat de justiție. Sechestrarea liniei Lemberg- Cernăuț-Iași Iată jurnalul consiliului de miniștri, de care făcea ieri mențiunea Agenția Havas , Consiliul de miniștri, în ședința sa de la 5 (17) Octombre 1887. Având în vedere referatul D-lui minis­tru al lucrărilor publice No. 10.115, prin care propune înființarea sechestrului de către Stat pe liniile române exploatate de compania Lemberg-Cernăuți-Iași. Considerând că compturile de exploa­tare a linielor române, administrate de compania Lemberg-Cernăuți-Iași, nu sunt întemeiate pe înregistrări făcute în con­formitate cu ab­ținere regulată de scripte în comptabilitate, că nu sunt însoțite de ac­e justificative și că conțin numerose neregularități. Considerând că Statul se află pus în furni»*'a­r* f fUg > a­­ceste compturi, de vreme ce la sediul co­mitetului dirigent, organ legal al socie­­tăței la Bucuresci, nu se află uă compta­bilitate proprie și deosebită pentru liniele române. Considerând că din acest fapt rezultă numerose neajunsuri în detrimentul Sta­tului : Considerând că, contrariu disposițiuni­­lor art. 15 al actului de concesiune, și contrariu sentinței arbitrale din 15 Mai­ 1872, liniele române nu au uă adminis­trație proprie și deosebită, comitetul diri­­gent din Bucureșci și direcțiunea de ex­ploatare din Iași fiind nisce organe fără puteri și cari există numai de formă. Considerând că, contrariu numeraselor invitări ale guvernului, concesionarii au refuzat în­tot­deauna a se conforma sti­­pulațiunilor art. 6 relativ la materialul ru­lant . Considerând într’un mod general noua administrațiune a linielor române de către compania Lemberg-Cernăuți-Iași, consta­tata atât din compturile de exploatare pe anul 1887, căt și din acelea ale anilor precedenți . Având în vedere art. 30 al actului de concesiune . Decidem : Liniele române ale companiei Lemberg- Cernăuți-Iași se vor sechestra pe risipul și pericolul concesionarilor.­ Sechestrul se va înființa în Ziua de 18 (30) Octombre 1888, orele 12 din dl. D. ministru­­ al lucrărilor publice este însărcinat cu aplicațiunea sechestrului, și se numește ca executor de sechestru D. G. I. Duca, director general al cailor fe­rate ale Statului, și, în cas de împedicare a D-lui Duca, D. E. Miclescu, sub-director general în aceeași administrație. Ori­ce drept de ad­minis­trațiune și de exploatațiune a comitetului dirigent din Bucuresci și a directorului de explotare din Iași ínceteza de la data de 18 (30) Octombre 1888, orele 12 din di­ Toți funcționarii linielor sechestrate sunt puși sub ordinele executorului de se­chestru din Ziuă intrării sale în func­țiune. Acesta decisiune va fi publicată , în țară in Monitorul oficial, la Viena, în jurna­lele Fremdenblatt, Fresse, Neue Freie Presse și la Londra în jurnale Times și Daily­ News. D. ministru al lucrărilor publice este autorizat să execute disposițiunile presen­­tului jurnal. Th. Rosetti, P. P. Carp, Al. B. Știr­­beiu, General C. Barozzi, M. Germani, Al. Marghiloman, MACHIAVELLI Studiu de Macaulay Dintre tote figurile notate în istoria li­teraturei, nu credem să fie una mai ur­gisita și condamnată de toți omenii, ca a­­ceia a bărbatului al cărui caracter și fapte ne propunem a le analiza cu acesta o­­casie. Espresiunile cu cari, în genere, ne folosim a’l caracterisa, par singure a arăta că el a fost demonul cel rău, diavolul, in­ventatorul urbei mândriă ș’al urei, cel din­­tâiă trădător și că înainte d’a se edita o­­pul Principe n’a fost nici uă dată tiran­­farizeu, trădător, moralist, fals sau care să păcătuiască cu intențiune. Un scriitor afirmă cu totä seriositatea că Maurițiu de Saxa întrega lui politică josnică din acesta infamă carte a învățat s’o facă. Altul află că de când s’a tradus pe turcesce, sultanii practicăză mai des ca înainte vreme politica a cărei desnoda-Lyttelton îl acuză de a fi autorul moral al tuturor nelegiuirilor familiei domnitore Guise și nopței de Sf. Bartolomeiü. Alți scriitori zic că și conspirarea când cu iarbă de pușcă este rod al ideilor sămănate de dân­sul și că chipul lui Guy Faux ar putea forte bine să fie înlocuit cu al lui când se aniverseza scăparea Marei Britanii. Bi­serica catolică l-a blestemat, i-a pus ana­temă pe operile sale. Ea s’a exagerat până într’atâta în­cât numele lui de familie s’a luat pentru a numi faptele infame cr nu­mele de botez îl folosesc în loc de „dra­cul». In adevăr, cu greu pute ori și cine, déci nu este îndestul de vărsat în ale istoriei și literaturei italiane, se citască fără groză și mirare, totul ce s’a scris pentru a îne­­gri numele lui Machiavelli... Principii, la cari și pușcăriașul abia ar îndrăsni să facă alusiune înaintea tovarășului său, ba nici în sufletul fiul nu le-ar admite fără a le îmbrăca într’uă formă ce se atenueze gravitatea lor sunt răspândite pe socotela lui, sunt declarate fără nici un înconjur FOIȚA ROMANULUI 24 OCTOMBRE 39 Domna Arnaud DIRECTOAREA DE POȘTA DE EHE BERTHET . INVITAȚIUNEA Aceste scrisori aveau amândouă timbrul o­rașului vecin, ș’uâ circumstanță particulară ishi pe directore : de­și scrierea era dife­rită totuși ele erau d’același format, d’a­­ceiași hârtie și purta urma aceleiași pece­­tit. Bine­înțeles că ele fusese scrise în a­­celași timp, de două persone cari erau con­certate împreună și trebuise a se fi servit la același scriitor. Un fel de instrucțiune avertisa pe Valeria că una din acele scri­sori era de la Gerard : dar de la cine era cea­l­alta? De la un amic al lui Gerard, fără nici uă învoială, și acesta pusă, era greu de ghicit ceia ce conținea. Era vorba fără nici uă îndoială de acel duel în care tânărul inginer, atît de brav și atît de leal, trebuia să cadă cu ori­ce preț. Valeria pusese aceste scrisori in fața ei și le examina fără a îndrăsni ca să le a­­tinga, ca și cum ar fi fost ciumate. Ș’apoi, datoria sea o obliga d’a le trimite la a­­dresă, deci le legă în pachetul voluminos al comitelui de Vaublanc, așteptând ca să vină un servitor d’acel ca de obicei și să le ia. Dar în sera acela, servitorul nu veni, și la cosul în care venea obicinuit, că fru­­mosă calesca se opri la ușea poștei. Din ea se scobori baronul de Puysieux, comi­­tese și ’n sfârșit Emma, care, de­și se spri­jinea de brațul mamei sale, părea restabi­lită cu tot­­ de scrântitura ei. Locuitorii din St. Martin alergau la porțile lor pen­tru a admira trecerea acelor vizitatori bogați. D-na Arnaud, prevenită de Tereza, eși înaintea domnelor și le privi cu uă deose­bită politeță. Comitesa părea că s’ascepta a fi primită în camera de culcare, cum făcea uădinioră d-na Chervis, dar Valeria n’avea aerul a se gândi, și le oferi un biu­­roü nisce modeste scaune de paie. D-na de Vaublanc­ avea un ton protector, ma­­iestosă de condiscedențâ ; Ema s’arăta, că tot­dea­una afectuosă și mângâietore, nu­mai, ea părea cam tristă și stăpânită. Cât despre Puysieux, directarea nu respinsese de­cât printr’u­ mică înclinare din cap la salutul său pretențios, și țințici omul, cu fomneta la ochi, se pusese a observa cu același interes ca la prima întâlnire. Emma imputa încetișor Valeriei că n’a mai venit la Bastide de mult și Valeria se scuza cu oboselile numerase ale instala­­țiunei sale, când comitesa dige cu sigu­ranță : — Indrăsnesc a spera cu tote acestea că d na Arnaud va putea să rupă câte­va momente, pentru ca să vină să prândască cu noi la Bastide. N’avem obiceiul d’a stabili relațiuni prea strânse cu personele din localitate; dar e ușor d’a recunosce că d-na Arnaud, cu tot zelul ce punea d’ași apăra administrațiunea sea, e uă fe­meie distrusă și apoi Emma crede a fi con­tractat față cu d-sea f obligațiuni seriose... Ast­fel dar comptăm că vei primi invita­­țiunea nostră. Emma se furișa pe scaunul seu, ca și cum ar fi desaprobat unele espresiuni cu cari mama sea se servise, cu tote ace­stea ea tăcu, sperând pate că acele fugitive nu­anțe vor trece nebăgate în semn de di­rectare. Ea însă respunse fără a ăsita : — Simpl tot prețul invitațiunei ce’mi faceți; comitesc, și’ți mulțumesc , dar ce­rințele funcțiunei mele mă opresc de a lipsi. Asemene nu sunt un femeie de lume, cum bunătatea d-tele te face a crede, ci un sermană directore de poștă care tre­buie să scie a se resemna cu obscurita­tea mea. — Cum ! nu vei veni ? o întrerupse Emma c’uă durerosă mirare ; oh ! demnă, acesta e ingratitudine ! Sperăm că vei con­simți a fi amica mea, și respingi tóte a­­vansu­rile nóstre... E rou, te asigur! — Tu vedi, fiica mea, reluă comitesa e’un aer atins, d-na Arnaud e hotărâtă a ne ține rigore, trebue să ne luăm partida. Puysieux credu că trebuie să intervină. — Déca d-na Arnaud, dise el era În­­tr’adevăr domna pe care am credut-o un moment, ea n’ar fi putut resista la aceste insistențe atât de viul și atât de obliga­­tore! Acesta domnă era un model de ur­banitate și de delicateți distinse. — Anea­să dată, sunt prea p­țin lucru, respinse Valeria, pentru a o aspira să imi­­tez p’acea d-nă... Dar mă faci să’mi aduc aminte, d-le baron, că prin depeșile sosite se află două scrisori pentru d-tea. Ea luă scrisorile după masă și le dete destinatarului. Acesta înainte de a le de­schide le întorcea cu mirare. — Ce dracu e asta ? dise el cu dispreț, ami dați voe dumnelor ? adaogă el sculân­­du-se : aș fi curios se ssiü cine’mi pate scrie dintr’un oraș unde nu cunosc pe nimeni. Și retrăgându-se într’un colț al biurou­­lui, rupse plicurile. Valeria nu’l perdea din ochi , însă pen­tru ca să nu am­orțăscă convorbirea, ea reluă : — Et bine domnelor, d. de Vaublanc și-a început ancheta, pentru ca se desco­pere pe autorul substragerei operate într’u­ scrisore adresată d-sele? Sunt forte ne­­răbdătore d’a citesce resultatul acelei cău­tări. Emma era prea ocupată de baron și de scrisorile lui pentru ca să fi audit acea cestiune, deci respinse comitesa. — Avea alte grijuri, răspunse ea c’un ton plictisit. Speram că’n lipsa d-lui Gerard, tunelurile, zidăriile și șinele ne-ar da ore­­­care repaos; dar nu e cu putință, căci co­rnițele e mai­­ preocupat de­cât ori­când d’aceste flecâuni.... Așa că nici nu s’a mai gândit la asta. — îmi pare reu că n’a credut de datorie a da urmare proiectului său de anchetă ; e bine în­tot­dea­una ca să se scie cine înșală cine vă trădază. In momentul acela, baronul de Puysieux păru câ’și isprăvi citania sea. Strînse scri­sorile și le vîrî în buzunar, după ce mo­totoli cu neglijență plicurile pe cari le a­­runcă pe jos; apoi reveni de se aședâ lângă dumne. Emma și Valeria nu putură să observe pe chipul său nici ua alterați­­une. — E că un contra­timp supărător, di se el cu râcâlă; uă afacere neprevăzutâ mă va obliga pute­a părăsi Bastide mâine sau poimâne. — Cum ! ne părăsesc! ? dise Emma. — Oh ! nu voi­ lipsi mult. Peste două saui trei de le sper a mă întorce ? — Așa dér esel sigur d’a te întorce? întrebă directarea tresând asupra lui uă privire pătrunzătore. — Nu mă îndoesc de loc despre asta, răspunse Puysieux , uă atracțiune prea vine m’atrage la Bastide pentru ca se întârzii. Dor­esc­ bună d-nă a’mi da ca se scria ? Trebuie să răspund îndată la una din scrisorile astea, și mai ales că mă aflu la poșta.... D-na Arnaud îl dete ceia ce’l cerea. Pu­ysieux, fără chiar a să șâdâ trase repede câte­va linii, închise scrisórea, o lipi cu puțină cocă și se duse singur ca s’o arunce la cutie. Pe când scria, comitesa se puse a exa­mina uă frumosa pendulă, stil Ludovic al XV, singurul obiect de luer ce se găsea în biurou. Emma profită de acest moment; ea se apleca spre directare și’i dise încet: — Domnă, nu sori?.... Vor să se bată, lucrul e sigur acum. — Mă tem, scumpă domnișară. — Ce e de făcut ? Nu îndrăsnesc a pre­veni pe tata și mama, și după mai multe zile simt nisce suferinți grasnice. — Reasigură-te , mă voiü sili d’a îm­pedica uă catastrofa. Veghez și póte.... — D-tea d-nă? fi-va cu putință? Puysieux se întorse și d na de Vaublanc s’apropie de flca­rea căreia’l observa ae­rul animat: — Ei bine ! Emma, întrebă ea, ai isbu­­tit în sfârșit a învinge scrupulele d-nei Ar­­nand și vedea-o-vom mâine la Bastide ? (Va urma).

Next