Romanulu, iunie 1889 (Anul 33)

1889-06-25

ANUL AL XXXM-LE mm Yoiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV.......................40 hani Dot­to „ ți » 411..............2 lei n biserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diaruM,­IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8. Place de la Bourse LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA F­RANTIFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — V­. BUCURESCI, 23 CIREȘAR După cum trebuia să ne așteptăm, Camerile s’au închis fără ca proiec­tul de lege contra cumulului să fie votat. Deputații ne­cutezând să se pro­nunțe pe față contra acestei legi, au făcut ast­fel că în z­iua când ea s’a pus la vot, el să nu mai fie în nu­măr, și votul ast­fel să fie decla­rat nul. Legea va trebui deci să revie în­­naintea Camerei, în sesiunea viitore, când conservatorii îndulciți prin sluj­bele ce vor primi, vor găsi că este greu a avea numai uă funcțiune și, ca și partidele trecute, vor lăsa să facă în cartenele camerei, legea pe care e­e o găseau încă bună. Scandalosul cumul va domni în viitor ca și în trecut. Națiunea va vedea încă uă dată că guvernele se schimbă dar proce­dările rămân aceleași. N’am voit să vorbim despre cu­vintele care s’au atribuit d-lui G. Bibescu, prin care d-sa spune Zia­riștilor francesi, că a luptat împreu­nă contra dușmanului comun. Am crezut că pare să fie reü in­terpretate cuvintele sale și că tele­grama trimisă de agenția Havas era incomplectă. Astă­zi însă uă scrie mai gravă ne a sosit din Paris și mărturisim că și asupra esactităței el am avut îndoeli. Presa însă a vorbit de acel fapt și Zorele amice ale guvernului au păstrat cea mai adâncă tăcere. Trebuie deci să privim ca un fapt îndeplinit, acela că s’a chrămat un popă muscal, un ore­care protopop Tacialoff, ca să bine­cuvinteze sec­țiunea română a exposiției din Pa­ris. Stim că în moravurile nóstre intră deprinderea ca, la punerea te­meliei unei clădiri, la inaugurarea unei societăți și chiar la deschide­rea unei exposițiuni, să se aducă un preot ca să bine­cuvinteze clădirea, societatea sau exposițiunea. Nu stim însă dacă este cuviincios când un comitet se compune, ca cel al ex­­posițiunei nóstre, de persone care au diferite credințe religiose, când ex­­posanții nu au aceiași religiune, nu stim dacă este bine să dăm pre­ferință uneia din acele religiuni, și Să chiămăm pe preotul care place EXEMPLARUL ][ BAN REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No. 2. Fundatore: C. A. KOSETTI Directore : VXNTILA 0. A. ROSETTI Luminézá-te și veî fl ABONAMENTE In­ Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un’lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ Barului și oficiele poștale, DA PARIS, la Havas, Laibre et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard­­­președintelui comitetului, ca să bine­­cuvinteze pe cei cari nu împărtă­șesc credințele sale, nu stim deca acesta nu este uă lipsă de deferență pentru cel­ l’alți exposanți. Totuși însă, dacă lucrurile s’ar fi petrecut ast­fel, décâ s’ar fi adus preotul român din Paris ca să bine­­cuvinteze exposițiunea nostra,— de­și noi credem că în cazul de față nu trebuia să se aducă nici un preot, — am fi păstrat tăcerea, atribuind lucrul moravurilor nostre. A se aduce însă un preot muscal, un preot care nu este al nici unuia din espo­­sanți, un preot al celor cari, pentru mulți români, sunt priviți ca dușmanii noștri, nu este numai uă lipsă de deferență, este un desfidere adusă o­­piniunei publice, este un dispreț a­­runcat asupra preotului român, și de aceia suntem datori să ne unim cu cei cari­­ și-at­ ridicat vocea contra acelei procedări. Datoria tuturor mem­brilor comitetului esposiției, cari nu vor să primescu bine­cuvântarea mu­­scălăscă, datoria guvernului care a cerut fonduri pentru secțiunea ro­mână a exposițiunei, datoria came­rei care a votat acele fonduri, și a mitropolitului, capul biserices, este d'a protesta cu energie contra acelei procedări. La cas contrario, vom fi nevoiți să denunțăm națiunea, pe toți aceia, în frunte cu mitropolitul țărel, ca fiind complicii celor cari recurg la biserica musculescă, ca să cerșăscă bine­cuvăntările ei pentru lucrările VArv> o nil iuumuuv/1. Guvernul sârb amenințat Unul dintre conducătorii politici din Serbia, Pera Teodorovici ame­nință prin Ziarul său pe membrii guvernului că dacă ei vor continua să-i fie și d’aci încolo ostili, atunci va căuta prin tote mijlocele să-I dis­crediteze. Va da la lumină, în Ziarul său, multe lucruri secrete despre actualii miniștrii de la cari posedă scrisori și alte manuscrise pe cari le va pu­blica în facsimile. Se telegrafiază că actele pe care le posedă d. Teodorovici sunt de natură a compromite pe unii din miniștrii actuali din Serbia și că din acele hârtii s’ar putea dovedi un complot ce ei voiau să facă. Edițiunea ele séra Cancelarul Germaniei despre Elveția și s’a transmis deja rezumatul unui articol din organul principelui Bis­marck, în care Elveția este aspru ju­decată de cercurile oficiase germane. Eră acum părțile mai esențiale din articolul apărut In Nord­deutsche Al­legemeine Zeitung: »Daci in Germania cei cari vor să resturne stările actuale de lucruri din Rusia ar găsi un așa adăpost, cum găsesc în Elveția cei cari ajută contra legilor germane , dacă nihiliștii, revoluționarii, fabricanții de bombe și asasinii politici ar fi atât de mult desmerdați la Breslau, Posen și Kö­nigsberg cum sunt priviți cei ger­mani în Elveția , decâ noi am înșela la noi pe agenții ruși și apoi i-am aresta și i-am bate ca pe rișce sim­pli vagabondi, de­sigur că atunci de mult ar fi isbucnit un resbel între Germania și Rusia și aici un om nepreocupat nu ar învinovăți pentru acesta pe Rusia. »Nici pe hotarele de la vest n’am avea pace, dacă revoluționarii și so­cialiștii francezi și belgiani ar fi pri­viți în țăra nóstrá cu plăcere. «Luând tóte aceste în considerație este just a spune întrebarea: i este pre permis Elveției, cu tota neutra­litatea ei, să agite contra Germaniei, care tot­da­una i-a fost amică, să to­­lereze agitațiuni care între alte state ar fi produs resbel? Restul articolului este tot așa de aspru și el termină amenințând pe Elveția. Scrisore din Budapesta Corespondență particulară a Românului 21 Iunie. Domnule Directore. De mult nu s’a observat în Zo­nele maghiare un așa agitațiă mare în cea ce priveșce politica externă a monarh­iei ca cum, când corpurile le­­giuitore nu se vor mai întruni de­cât pentru a auzi referatul delegaților de la marele sfat ce se va ține la Viena, sfat la care în­tot­dea­una participă 60 de delegați maghiari și 60 aus­triaci. De­și de ordinar delegațiunele se ocupă mai mult cu cestiuni de ordine internă, finance, economice etc, acum după cele petrecute în pe­ninsula Balcanică, se crede că cel mai mult timp va fi jertfit cestiune­­lor de politică externă. Anul trecut, Zice chiar un Ziar au­­torizat de aici, delegațiunele au votat 47 milione florini (ca la 120 milione lei N. R.) pentru preparative în ar­mată, și totuși ce a ajuns Austro- Ungaria ? A ajuns ca azi în Bosnia și Brțegovina se miștie panslaviștii, ca în Serbia se fie tare și mare mitro­politul Mihail, omul țarului, ca lu­crurile din Bulgaria să fie și ele cât se pote de nesigure și schimbarea probabil că se va face în devaforul Ausriei, și ca în România să fie un gu­vern care are simpatii pentru Rusia. Aceste lucruri, constatate de or­ganul maghiar, sunt de natură a pre­ocupa și indispune forte mult cercu­rile politice de aici și de aceia se crede că d. Kálnoky, ministrul de externe al monarh­iei, să fie interpelat cu vehemență, căci mai tote organele pe el îl învinovățesc de cele întâmplate. Nu-i vorbă, lucrurile nu stau­ toc­mai așa după cum le cred ungurii, mai ales în ceia ce privesce Româ­nia, despre care el zic că e deja ca în mânele Rusiei, ceia ce nici un român nu pote admite, și se vede că concetățenii noștri nu tocmai sunt vărsați în cele ce se întâmplă la d-vostră. La tot cazul însă Austria n’are a se felicita de ultimele ei suc­cese politice. * Luați pe lângă aceste împrejurarea că aprope din tote județele scriise despre starea recoltei, nu sunt de loc satisfacatore și că cu tote că se­cerișul se apropiă, nici prețul muncel nici a productelor nu se urcă, și veți găsi motivată descurajarea ce i’a co­­prins pe unguri. Dér noi, românii d’aici ce se Z>­­cern, când pe lângă alte mizerii, apoi ne vedem Zilnic jigniți în interesele nóstre de administrația și regimul d-lui Tisza ? 1 Dérá nr fî «3 rsp m­lânc rom nil «citi w — L-----n ----------­Zpü cine ar »avea mai multe de­cis, noi sau ungurii. * LUNI, 25 IUNIU (13 IUNIU st. v.) 1889 SCRISOARE DIN BOTOȘANI (Corespondență particulară a Românului) Botoșani, 9 Iunie 1889. Domnule Directore, Tare’s reți când n’ai nimic împre­­juru­ ți, care să-ți dea ocasiune de a face pe informatorul. Așa-i orașul nostru. Pe la noi, afară de cel ce numai de cât au nevoe de a’șî regula po­­sițiunea și atitudinile în viitor și cari se intereseza de numirea prefectului totá lumea, să îndeletnicește, cum îl dicteza mintea, cu esamenele. In adevăr de vr’uă câte­va z^e au început esamenele la liceu și la­­ externatul secundar de fete. La ins­­tituțiunea din urmă afluență multă și cu tot dreptul. Școla­ I nouă și lu­mea e curiosa să vadă și să se con­vingă, deci in adevăr timpul a fost bine întrebuințat și în avantagiul co­pilelor. Când stati și mă gândesc ce aduce timpul și ce mai pute aduce încă. Privind tendința de a se nivela din ce în ce mai mult instrucțiunea ambelor sexe pare ca întrevăd mo­mentul când vom face cu toții ca a fi femeie nu insemneza a fi sclavă singureî și a măturei. Esamenele de la estem­at de abea s’au început și nu mă pot pronunța într’un mod general. De­o­cam­dată, lesne a putut ob­serva ori­cine și din răpunsurile co­pilelor și din exposiția de desemn și de hărți, că resultatul satisfăcător se datorește silinței și emulațiunei din­tre d­rele profesore, de a-și îndeplini în consciință greaua sarcină cu care au fost condiționate, întrebările făcute în mod cât se pote de metodic, răspunsurile eAre­lor, modul de a corecta răspunsurile greșite, îndemnarea de a limpezi con­tinuitatea chestiunei, au dovedit că d-rele profesore Eugenia Sovinescu (francesa), Paulina Curelescu (Istoria și Geografie), Consuela Cheminger (Aritmetica) și Maria Gheorgiu (ger­mana), au destul tact pedagogic și cât și pricep bine profesiunea. Pentru ca în anul al doilea a unei școli pu­blice se vorbesc­ copilele binilor lim­­bele franceză și germană, trebue ca acele limbi să fie predate de niște profesore ca d-rele Sovinescu și Gheor­­ghiu. Pot fi vesele că silințele ce și-au­ dat au fost încoronate de cel mai deplin succes și de admirațiunea unanimă a celor ce au asistat. Un lucru asupra căruia s’ar fi pu­tut vorbi îndestul, ar fi fost eshibi­­țiunea lucrului de mână. Dar... nu se pote zice iată, de­ore­ce se vede că pe aicea nu’i obiceiul ca pe aiu­rea, de a se espu­ne ochilor visit­a­torilor și puterea elevelor în ale artei împietitului, cusutului, brodatului etc. N’ar trebui, să se uite, că educațiu­­nea și instrucțiunea femeei nu se mărginește numai la învățătura teo­retică ci și asupra cunoștințelor, o­­cupațiunilor manuale, îndeletnicire inerentă femeei, și ar trebui multă insistență asupra importanței acestui principiu, căci tare n­e-e târnă ca să nu ne trezim mâine-poimâne cu un proletariat literar femenin pe lângă cel masculin, ce să îmulțește din Zi în Zi. In curând, d-le Director, examenele vor lua sfârșit și atunci îmi voi­ permite a face oă relațiune mai de­­detaliată asupra acestei școlel și a mer­­sului ei. Până atunci sunt convins ca și cele­ l’alte d-re profesore au același calități și că’și vor arăte tot așa de de bine «savoir-fair» ul ca și cole­gele d-lor. Quidam. SCIRI D’ALE PILEI Citim în Naționalul <fiar oficios, urmă­­torele : In vedere că legea cumulului, așa cum a fost votată, nu presintă tocmai garan­ții mari pentru stăvilirea lui, guvernul va veni la tomno cu un asemenea proiect a cărui votare urgenta, o va cere de la corpurile lol­egiuiutare. * * * Aces­t­a avea loc în capitală, alegerea a trei membri din corpul institutorilor, cari vor face parte din consiliul general de instrucție. Cei mai mulți sorți de isbăndă au d-nii Cecropi de Hârsan, și Văleanu. * * * D-nii I. Roșu și I. Altău, licențiați în farmacie, sunt numiți membrii în comi­­siunea chimico-farmaceutică de pe lângă direcția serviciului sanitar. * * * Căldura era mai de nesuferit în capitală. La orele 4 a plouat puțin, cam vr’o ju­mătate de oră, așa că atmosfera s’a ma­­râcorit. * * * Starea Regelui este satisfacutöre acum. Răceala M. S. datază din timpul in­­specțiunei ce a făcut fortificațiilor din ju­­rul capitalei. Acji pleca In străinătate. * * * La concursul pentru catedra de limba română de la scăla normala de institutori au isbutit cu note egale d-nii Lupu Anto­­nescu și Suchianu. După cum află România liberă, minis­­terul pare dispus de a numi pe d. Lupu Antonescu la scola normală de institutori, iar pe d. Suchianu la șcala normală Ca­rol I, în locul d-lui Antonescu, decâ a­cesta s’ar învoi să demisioneze de acolo. * * * Pentru a fi sunt convocați profesorii de la institutele private de instrucțiune din capitală ca să alăga representanții în con­siliul general. * * * Dilele trecute s’a întrunit le ministerul Instrucțiunei comisiunea pentru reorgani­­sarea școlelor rurale. * * * Aflăm că d. inginer Pisone care a fost condamnat la două mii de lei despăgubit pentru ca a calomniat prin presă pe d. inginer Râmniceanu, a declarat t recurs la Casație. O chestie de drept din cele mai impor­tante va avea să se pronunțe înalta curta cu ocazia acestei afaceri și anume dacă un jurat care e sub ordinele pârței civile pate figura în comisia juraților. * * j i* ! Un nou fitil dat de naționalul d-lui co­lonel Algiu : Două fiascuri ale poliței capitalei: 1. După ce a cheltuit sume considera. FORȚA ROMÂNULUI 24 IUNIE 73 CRIMA din GARCHES DE JULES MARY PARTEA A TREIA Onore pentru onore ! Și își frângea mâinile... câte­va minute în tăcere, și apoi reîncepea îndată.. .— Eram fericită... nu’mi lipsea nimic... și am perdut tot, pentru a scăpa pe tatăl meu... afecțiunea mamei mele... am perdut chiar și onorea mea de fată mare... Și ce am să câștig în schimb?... Isbuti­ voia în ceia ce am întreprins!... Cine scie ? Cine pate să’mi spue?... Dacă nu voia isbuti, nimeni nu mă va mai crede nici­­odată pentru ceia ce m’am jertfit... Sunt uă ființă con­damnată?... Din fericire, tatăl meu nu scie nimic... Cea din urmă oră când l’am vă­­zut In închisorea Saint-Pierre, îl scâpasem de la ghilotina... Déca se gândesce la mine când se gâdesce la toți acei cari îl iubesc, trebue să aibă recunoscință în aducerea mea aminte... Din fericire, Dumnezeul meu să nu mă crédá și el, ca cel­ l’ați, vino­vată... să nu mă blesteme și ei, după cum m’au blestemat cei­lalți... Când Luciana vorbea ast­fel, Claudina sta aplecată pe marginea patului, luă mâi­nile sorei sale, se sărută, îi­­ ficea cuvinte mângâietare și se încerca s’o mai liniștescă. Dar tot ce’i dicea n’ajungea până la in­teligența Lucianei. Ea punea degetele pe gura bolnavei, dar acesta își trăgea capul și le împingea cu mâna, începând din nou și cu mai mult foc plânsețile sale. Din fericire, nu era nimeni care să o audă. Décá Montmayeur ar fi fost acolo, ar fi fost perdute. Toto grija Claudine î consista deci, în pri­mele­­ zile ale bulei, a depărta pe Montma­yeur. Cu tote acestea, de mai multe ori, a­­tunci când se ducea la medicul german pentru a cere medicamente, găsea, intrând acasă, pe Jean de Montmayeur lângă pa­tul Lucianei. El stătea în piciore, cu capul plecat și cu privirea asupra aceleia pe care o iubea. Luciana însă, ca cum simțea atracțiunea acestei priviri, părea și mai agitată ca de obicei­. Cu tote acestea, slăbiciunea ei era forte mare. Nu mâncase nimic de mai multe­­ file și dosele de chinină, ca și neconteni­tele aplicațiuni de ghiață, păreau ca nu produc nici un efect. Când Claudina surprinse ast­fel pe Mont­mayeur, acesta se tulbură forte și îngână câte­va scuze. — O iubesc atât de mult..., extse el, ce pot să fac, ca s’o scap... Sunt, őre atât de nefolositor... Este ceva cât se pote de în­grozitor ca să vei fi pe aceia care iubesc, murind și să stai cu brațele încrucișate. Claudina nu răspunse nimic. Ea se uita bine la Montmayeur căutând să ghicăscă­ pe acesta frumosă, dar rece figura, déca Luciana vorbise și déca ea se trădase... Déca Jean se ia proectele lor. —* Esel de mult aici, îl întrebă ea. — De când ai plecat. — In frigurile ei, Luciana era adesea delir... vorbesce lucruri pe care nu le în­țeleg... nișce visuri ale nebuniei, inspirate de creerii săi cei bolnavi. Cât ai fost aici a vorbit ! — Pentru ce ? efise Montmayeur, privind ceva, nu pot să aud ceva a «zice ?.... are ea secrete atât de grave... Claudina să temea să nu fi fost înțe­leasă. — Secrete?­­fise ea. Oh... ce secrete ar putea sa aibă ? Copilăria, tinerețea sea, nu le cunosci îndestul de bine? Apoi décá este vorba așa, te rog să nu pleci... Déca Luciana va vorbi, să o asculți și să nu­ fi tot. Liniștea Claudinei făcu să dispară tóte bănuelile lui Montmayeur. El se retrase. Și cu adevărat s’p­r fi­di că presența mea apasă forte tare pe inima bolnavei, căci abea plecă, și Luciana deschise ochii și privi pe Claudina... dar ea astadată o privi cu un ochi inteligent. — Sora mea, scumpa mea soro zise Claudina. Luciana vorbi cu voce slabă: — Claudina ! Pentru prima ora în 8­ine abea acum Luciana recunoscu pe Claudina. Acesta scose o esclamațiune de bucurie. — Sora mea! sora mea! Și Luciana uitându-se la ea cu o privire grea și nesigură, o întrebă! — Unde sunt aici... ce s’a petrecut. — Vei afla tot... Nu te obosi... nu vorbi! Cu tote acestea, Luciana făcea sforțări zadarnice pentru a umple golul ce simțea în viața m­a. Privirea sea remase cu totul ațintită asupra Claudinei, cum o ruga cu lacrimă în ochi ca să se liniștască, temân­­duse ca să nu o apuce din nou crima. Și în adevăr, puțin câte puțin, Luciana își venise deplin în fire. Ea ’și întinse mâinele spre ceva pe care singur îl vedea într’o vedeniă supra­na­turală și cercă să­­ înlăture. •— Nu, nu... nu este adevărat Claudina nu mă părăsescl... spune-mi că nu este a­­devărat... protege-mă... — Nu, nu este adevărat Luciana, nu te mai gândi la aceste lucruri... caută a te liniști, incerca­ te să dormi. Era prea târziu. Luciana își aducea fórte bine aminte de cele întâmplate, și repeta Intr’una. —­ Pascal... Enrich... mama mea! ș’apoi câZa inertă și liniștita. Când își veni în simțiri,­­Claudina o strângea în brațe. Luciana isbucni în suspine. Era elișa care trebuia s’o scape. Ea plânse mult și o îmbrățișa într’una Zicondul. — Plânge scumpa mea Luciana, plânge cât de mult, nu te opri. Din Ziua aceia începu și convalescența bolnavei. Luciana era atât de slabă în­cât fu ne­voită să mai stea 15 zile în pat. Totă familia se aduna în camera ei pen­tru a-i ține de unit. George nu era atras acolo numai de a­­fecțiunea ce-l inspira Luciana, dar și de iubirea ce avea pentru Claudina. Tóte aceste evenimente fuseseră urmate în­de aprope de Frantz Schuller, care scrise în carnetul său: «Mica francesă a fost greu bolnavă, în «urma execuției a două frați ce avea. Ea «venise tot de la ferestra camerei sale. «Acum e sonatos». Am observat câ de la «acesta executare cel două oficeri cari au «ordonat’o, par ca n neliniștiți. Din acești «două oficeri unul este maiorul von Grau­­­bach, care după evadarea franctirorului «mi-a dat uă palmă pe care o simt și a­­cum. Mama celor două frați executați le-a «prezis că vor muri in Francia. Nu cum­­«va cre că tocmai acesta prezicere e care «îl neliniștesc». Se pare, căci și eu sunt «neliniștit. Mi-a prezis și mie ca și lor că «voiü muri pe câmpul de bătaie. Atunci «nu voiu mai vedea pe buna mea soție «Catherina, nici pe^Frantz, nici pe Wilhelm «nici pe mica Ana. Câinii aceștia de fran­­­cezi nu mai sfârșesc cu resbelul lor. Pre­­­tutindeni în provincie ne batem într’una... «Nu vor să se lase de loc să fie învinși. «Și acest blestemat asediu amenință să «țină într’una. Din fericire femeia care «ne-a prezis acestea, era pe jumătate ne­­«bună și apoi tote aceste nu sunt de­cât «simple preziceri, și sunt un dobitoc că «mă gândesc la ele... Oh, buna mea soție «Catherina. Daci ași avea nenorocirea să nu te mai văd ! Când George de Montmagner se ducea lângă Claudina și Luciana, ședea pe un fotoliu în fundul camerei. (Va urma).

Next