Romanulu, iunie 1889 (Anul 33)
1889-06-25
ANUL AL XXXM-LE mm Yoiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV.......................40 hani Dotto „ ți » 411..............2 lei n biserțiuni și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diaruM,IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8. Place de la Bourse LA VIENA, la d-nii Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANTIFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — V. BUCURESCI, 23 CIREȘAR După cum trebuia să ne așteptăm, Camerile s’au închis fără ca proiectul de lege contra cumulului să fie votat. Deputații necutezând să se pronunțe pe față contra acestei legi, au făcut astfel că în ziua când ea s’a pus la vot, el să nu mai fie în număr, și votul astfel să fie declarat nul. Legea va trebui deci să revie înnaintea Camerei, în sesiunea viitore, când conservatorii îndulciți prin slujbele ce vor primi, vor găsi că este greu a avea numai uă funcțiune și, ca și partidele trecute, vor lăsa să facă în cartenele camerei, legea pe care ee o găseau încă bună. Scandalosul cumul va domni în viitor ca și în trecut. Națiunea va vedea încă uă dată că guvernele se schimbă dar procedările rămân aceleași. N’am voit să vorbim despre cuvintele care s’au atribuit d-lui G. Bibescu, prin care d-sa spune Ziariștilor francesi, că a luptat împreună contra dușmanului comun. Am crezut că pare să fie reü interpretate cuvintele sale și că telegrama trimisă de agenția Havas era incomplectă. Astăzi însă uă scrie mai gravă ne a sosit din Paris și mărturisim că și asupra esactităței el am avut îndoeli. Presa însă a vorbit de acel fapt și Zorele amice ale guvernului au păstrat cea mai adâncă tăcere. Trebuie deci să privim ca un fapt îndeplinit, acela că s’a chrămat un popă muscal, un orecare protopop Tacialoff, ca să binecuvinteze secțiunea română a exposiției din Paris. Stim că în moravurile nóstre intră deprinderea ca, la punerea temeliei unei clădiri, la inaugurarea unei societăți și chiar la deschiderea unei exposițiuni, să se aducă un preot ca să binecuvinteze clădirea, societatea sau exposițiunea. Nu stim însă dacă este cuviincios când un comitet se compune, ca cel al exposițiunei nóstre, de persone care au diferite credințe religiose, când exposanții nu au aceiași religiune, nu stim dacă este bine să dăm preferință uneia din acele religiuni, și Să chiămăm pe preotul care place EXEMPLARUL ][ BAN REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No. 2. Fundatore: C. A. KOSETTI Directore : VXNTILA 0. A. ROSETTI Luminézá-te și veî fl ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un’lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Barului și oficiele poștale, DA PARIS, la Havas, Laibre et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ardpreședintelui comitetului, ca să binecuvinteze pe cei cari nu împărtășesc credințele sale, nu stim deca acesta nu este uă lipsă de deferență pentru cel l’alți exposanți. Totuși însă, dacă lucrurile s’ar fi petrecut astfel, décâ s’ar fi adus preotul român din Paris ca să binecuvinteze exposițiunea nostra,— deși noi credem că în cazul de față nu trebuia să se aducă nici un preot, — am fi păstrat tăcerea, atribuind lucrul moravurilor nostre. A se aduce însă un preot muscal, un preot care nu este al nici unuia din esposanți, un preot al celor cari, pentru mulți români, sunt priviți ca dușmanii noștri, nu este numai uă lipsă de deferență, este un desfidere adusă opiniunei publice, este un dispreț aruncat asupra preotului român, și de aceia suntem datori să ne unim cu cei cari și-at ridicat vocea contra acelei procedări. Datoria tuturor membrilor comitetului esposiției, cari nu vor să primescu binecuvântarea muscălăscă, datoria guvernului care a cerut fonduri pentru secțiunea română a exposițiunei, datoria camerei care a votat acele fonduri, și a mitropolitului, capul biserices, este d'a protesta cu energie contra acelei procedări. La cas contrario, vom fi nevoiți să denunțăm națiunea, pe toți aceia, în frunte cu mitropolitul țărel, ca fiind complicii celor cari recurg la biserica musculescă, ca să cerșăscă binecuvăntările ei pentru lucrările VArv> o nil iuumuuv/1. Guvernul sârb amenințat Unul dintre conducătorii politici din Serbia, Pera Teodorovici amenință prin Ziarul său pe membrii guvernului că dacă ei vor continua să-i fie și d’aci încolo ostili, atunci va căuta prin tote mijlocele să-I discrediteze. Va da la lumină, în Ziarul său, multe lucruri secrete despre actualii miniștrii de la cari posedă scrisori și alte manuscrise pe cari le va publica în facsimile. Se telegrafiază că actele pe care le posedă d. Teodorovici sunt de natură a compromite pe unii din miniștrii actuali din Serbia și că din acele hârtii s’ar putea dovedi un complot ce ei voiau să facă. Edițiunea ele séra Cancelarul Germaniei despre Elveția și s’a transmis deja rezumatul unui articol din organul principelui Bismarck, în care Elveția este aspru judecată de cercurile oficiase germane. Eră acum părțile mai esențiale din articolul apărut In Norddeutsche Allegemeine Zeitung: »Daci in Germania cei cari vor să resturne stările actuale de lucruri din Rusia ar găsi un așa adăpost, cum găsesc în Elveția cei cari ajută contra legilor germane , dacă nihiliștii, revoluționarii, fabricanții de bombe și asasinii politici ar fi atât de mult desmerdați la Breslau, Posen și Königsberg cum sunt priviți cei germani în Elveția , decâ noi am înșela la noi pe agenții ruși și apoi i-am aresta și i-am bate ca pe rișce simpli vagabondi, desigur că atunci de mult ar fi isbucnit un resbel între Germania și Rusia și aici un om nepreocupat nu ar învinovăți pentru acesta pe Rusia. »Nici pe hotarele de la vest n’am avea pace, dacă revoluționarii și socialiștii francezi și belgiani ar fi priviți în țăra nóstrá cu plăcere. «Luând tóte aceste în considerație este just a spune întrebarea: i este pre permis Elveției, cu tota neutralitatea ei, să agite contra Germaniei, care totdauna i-a fost amică, să tolereze agitațiuni care între alte state ar fi produs resbel? Restul articolului este tot așa de aspru și el termină amenințând pe Elveția. Scrisore din Budapesta Corespondență particulară a Românului 21 Iunie. Domnule Directore. De mult nu s’a observat în Zonele maghiare un așa agitațiă mare în cea ce priveșce politica externă a monarhiei ca cum, când corpurile legiuitore nu se vor mai întruni decât pentru a auzi referatul delegaților de la marele sfat ce se va ține la Viena, sfat la care întotdeauna participă 60 de delegați maghiari și 60 austriaci. Deși de ordinar delegațiunele se ocupă mai mult cu cestiuni de ordine internă, finance, economice etc, acum după cele petrecute în peninsula Balcanică, se crede că cel mai mult timp va fi jertfit cestiunelor de politică externă. Anul trecut, Zice chiar un Ziar autorizat de aici, delegațiunele au votat 47 milione florini (ca la 120 milione lei N. R.) pentru preparative în armată, și totuși ce a ajuns Austro- Ungaria ? A ajuns ca azi în Bosnia și Brțegovina se miștie panslaviștii, ca în Serbia se fie tare și mare mitropolitul Mihail, omul țarului, ca lucrurile din Bulgaria să fie și ele cât se pote de nesigure și schimbarea probabil că se va face în devaforul Ausriei, și ca în România să fie un guvern care are simpatii pentru Rusia. Aceste lucruri, constatate de organul maghiar, sunt de natură a preocupa și indispune forte mult cercurile politice de aici și de aceia se crede că d. Kálnoky, ministrul de externe al monarhiei, să fie interpelat cu vehemență, căci mai tote organele pe el îl învinovățesc de cele întâmplate. Nu-i vorbă, lucrurile nu stau tocmai așa după cum le cred ungurii, mai ales în ceia ce privesce România, despre care el zic că e deja ca în mânele Rusiei, ceia ce nici un român nu pote admite, și se vede că concetățenii noștri nu tocmai sunt vărsați în cele ce se întâmplă la d-vostră. La tot cazul însă Austria n’are a se felicita de ultimele ei succese politice. * Luați pe lângă aceste împrejurarea că aprope din tote județele scriise despre starea recoltei, nu sunt de loc satisfacatore și că cu tote că secerișul se apropiă, nici prețul muncel nici a productelor nu se urcă, și veți găsi motivată descurajarea ce i’a coprins pe unguri. Dér noi, românii d’aici ce se Z>cern, când pe lângă alte mizerii, apoi ne vedem Zilnic jigniți în interesele nóstre de administrația și regimul d-lui Tisza ? 1 Dérá nr fî «3 rsp mlânc rom nil «citi w — L-----n ----------Zpü cine ar »avea mai multe decis, noi sau ungurii. * LUNI, 25 IUNIU (13 IUNIU st. v.) 1889 SCRISOARE DIN BOTOȘANI (Corespondență particulară a Românului) Botoșani, 9 Iunie 1889. Domnule Directore, Tare’s reți când n’ai nimic împrejuru ți, care să-ți dea ocasiune de a face pe informatorul. Așa-i orașul nostru. Pe la noi, afară de cel ce numai de cât au nevoe de a’șî regula posițiunea și atitudinile în viitor și cari se intereseza de numirea prefectului totá lumea, să îndeletnicește, cum îl dicteza mintea, cu esamenele. In adevăr de vr’uă câteva z^e au început esamenele la liceu și la externatul secundar de fete. La instituțiunea din urmă afluență multă și cu tot dreptul. Școla I nouă și lumea e curiosa să vadă și să se convingă, deci in adevăr timpul a fost bine întrebuințat și în avantagiul copilelor. Când stati și mă gândesc ce aduce timpul și ce mai pute aduce încă. Privind tendința de a se nivela din ce în ce mai mult instrucțiunea ambelor sexe pare ca întrevăd momentul când vom face cu toții ca a fi femeie nu insemneza a fi sclavă singureî și a măturei. Esamenele de la estemat de abea s’au început și nu mă pot pronunța într’un mod general. Deocamdată, lesne a putut observa oricine și din răpunsurile copilelor și din exposiția de desemn și de hărți, că resultatul satisfăcător se datorește silinței și emulațiunei dintre drele profesore, de a-și îndeplini în consciință greaua sarcină cu care au fost condiționate, întrebările făcute în mod cât se pote de metodic, răspunsurile eArelor, modul de a corecta răspunsurile greșite, îndemnarea de a limpezi continuitatea chestiunei, au dovedit că d-rele profesore Eugenia Sovinescu (francesa), Paulina Curelescu (Istoria și Geografie), Consuela Cheminger (Aritmetica) și Maria Gheorgiu (germana), au destul tact pedagogic și cât și pricep bine profesiunea. Pentru ca în anul al doilea a unei școli publice se vorbesc copilele binilor limbele franceză și germană, trebue ca acele limbi să fie predate de niște profesore ca d-rele Sovinescu și Gheorghiu. Pot fi vesele că silințele ce și-au dat au fost încoronate de cel mai deplin succes și de admirațiunea unanimă a celor ce au asistat. Un lucru asupra căruia s’ar fi putut vorbi îndestul, ar fi fost eshibițiunea lucrului de mână. Dar... nu se pote zice iată, deorece se vede că pe aicea nu’i obiceiul ca pe aiurea, de a se espune ochilor visitatorilor și puterea elevelor în ale artei împietitului, cusutului, brodatului etc. N’ar trebui, să se uite, că educațiunea și instrucțiunea femeei nu se mărginește numai la învățătura teoretică ci și asupra cunoștințelor, ocupațiunilor manuale, îndeletnicire inerentă femeei, și ar trebui multă insistență asupra importanței acestui principiu, căci tare ne-e târnă ca să nu ne trezim mâine-poimâne cu un proletariat literar femenin pe lângă cel masculin, ce să îmulțește din Zi în Zi. In curând, d-le Director, examenele vor lua sfârșit și atunci îmi voi permite a face oă relațiune mai dedetaliată asupra acestei școlel și a mersului ei. Până atunci sunt convins ca și cele l’alte d-re profesore au același calități și că’și vor arăte tot așa de de bine «savoir-fair» ul ca și colegele d-lor. Quidam. SCIRI D’ALE PILEI Citim în Naționalul <fiar oficios, următorele : In vedere că legea cumulului, așa cum a fost votată, nu presintă tocmai garanții mari pentru stăvilirea lui, guvernul va veni la tomno cu un asemenea proiect a cărui votare urgenta, o va cere de la corpurile lolegiuiutare. * * * Acesta avea loc în capitală, alegerea a trei membri din corpul institutorilor, cari vor face parte din consiliul general de instrucție. Cei mai mulți sorți de isbăndă au d-nii Cecropi de Hârsan, și Văleanu. * * * D-nii I. Roșu și I. Altău, licențiați în farmacie, sunt numiți membrii în comisiunea chimico-farmaceutică de pe lângă direcția serviciului sanitar. * * * Căldura era mai de nesuferit în capitală. La orele 4 a plouat puțin, cam vr’o jumătate de oră, așa că atmosfera s’a marâcorit. * * * Starea Regelui este satisfacutöre acum. Răceala M. S. datază din timpul inspecțiunei ce a făcut fortificațiilor din jurul capitalei. Acji pleca In străinătate. * * * La concursul pentru catedra de limba română de la scăla normala de institutori au isbutit cu note egale d-nii Lupu Antonescu și Suchianu. După cum află România liberă, ministerul pare dispus de a numi pe d. Lupu Antonescu la scola normală de institutori, iar pe d. Suchianu la șcala normală Carol I, în locul d-lui Antonescu, decâ acesta s’ar învoi să demisioneze de acolo. * * * Pentru a fi sunt convocați profesorii de la institutele private de instrucțiune din capitală ca să alăga representanții în consiliul general. * * * Dilele trecute s’a întrunit le ministerul Instrucțiunei comisiunea pentru reorganisarea școlelor rurale. * * * Aflăm că d. inginer Pisone care a fost condamnat la două mii de lei despăgubit pentru ca a calomniat prin presă pe d. inginer Râmniceanu, a declarat t recurs la Casație. O chestie de drept din cele mai importante va avea să se pronunțe înalta curta cu ocazia acestei afaceri și anume dacă un jurat care e sub ordinele pârței civile pate figura în comisia juraților. * * j i* ! Un nou fitil dat de naționalul d-lui colonel Algiu : Două fiascuri ale poliței capitalei: 1. După ce a cheltuit sume considera. FORȚA ROMÂNULUI 24 IUNIE 73 CRIMA din GARCHES DE JULES MARY PARTEA A TREIA Onore pentru onore ! Și își frângea mâinile... câteva minute în tăcere, și apoi reîncepea îndată.. .— Eram fericită... nu’mi lipsea nimic... și am perdut tot, pentru a scăpa pe tatăl meu... afecțiunea mamei mele... am perdut chiar și onorea mea de fată mare... Și ce am să câștig în schimb?... Isbuti voia în ceia ce am întreprins!... Cine scie ? Cine pate să’mi spue?... Dacă nu voia isbuti, nimeni nu mă va mai crede niciodată pentru ceia ce m’am jertfit... Sunt uă ființă condamnată?... Din fericire, tatăl meu nu scie nimic... Cea din urmă oră când l’am văzut In închisorea Saint-Pierre, îl scâpasem de la ghilotina... Déca se gândesce la mine când se gâdesce la toți acei cari îl iubesc, trebue să aibă recunoscință în aducerea mea aminte... Din fericire, Dumnezeul meu să nu mă crédá și el, ca cel l’ați, vinovată... să nu mă blesteme și ei, după cum m’au blestemat ceilalți... Când Luciana vorbea astfel, Claudina sta aplecată pe marginea patului, luă mâinile sorei sale, se sărută, îi ficea cuvinte mângâietare și se încerca s’o mai liniștescă. Dar tot ce’i dicea n’ajungea până la inteligența Lucianei. Ea punea degetele pe gura bolnavei, dar acesta își trăgea capul și le împingea cu mâna, începând din nou și cu mai mult foc plânsețile sale. Din fericire, nu era nimeni care să o audă. Décá Montmayeur ar fi fost acolo, ar fi fost perdute. Toto grija Claudine î consista deci, în primele zile ale bulei, a depărta pe Montmayeur. Cu tote acestea, de mai multe ori, atunci când se ducea la medicul german pentru a cere medicamente, găsea, intrând acasă, pe Jean de Montmayeur lângă patul Lucianei. El stătea în piciore, cu capul plecat și cu privirea asupra aceleia pe care o iubea. Luciana însă, ca cum simțea atracțiunea acestei priviri, părea și mai agitată ca de obicei. Cu tote acestea, slăbiciunea ei era forte mare. Nu mâncase nimic de mai multe file și dosele de chinină, ca și necontenitele aplicațiuni de ghiață, păreau ca nu produc nici un efect. Când Claudina surprinse astfel pe Montmayeur, acesta se tulbură forte și îngână câteva scuze. — O iubesc atât de mult..., extse el, ce pot să fac, ca s’o scap... Sunt, őre atât de nefolositor... Este ceva cât se pote de îngrozitor ca să vei fi pe aceia care iubesc, murind și să stai cu brațele încrucișate. Claudina nu răspunse nimic. Ea se uita bine la Montmayeur căutând să ghicăscă pe acesta frumosă, dar rece figura, déca Luciana vorbise și déca ea se trădase... Déca Jean se ia proectele lor. —* Esel de mult aici, îl întrebă ea. — De când ai plecat. — In frigurile ei, Luciana era adesea delir... vorbesce lucruri pe care nu le înțeleg... nișce visuri ale nebuniei, inspirate de creerii săi cei bolnavi. Cât ai fost aici a vorbit ! — Pentru ce ? efise Montmayeur, privind ceva, nu pot să aud ceva a «zice ?.... are ea secrete atât de grave... Claudina să temea să nu fi fost înțeleasă. — Secrete?fise ea. Oh... ce secrete ar putea sa aibă ? Copilăria, tinerețea sea, nu le cunosci îndestul de bine? Apoi décá este vorba așa, te rog să nu pleci... Déca Luciana va vorbi, să o asculți și să nu fi tot. Liniștea Claudinei făcu să dispară tóte bănuelile lui Montmayeur. El se retrase. Și cu adevărat s’pr fidi că presența mea apasă forte tare pe inima bolnavei, căci abea plecă, și Luciana deschise ochii și privi pe Claudina... dar ea astadată o privi cu un ochi inteligent. — Sora mea, scumpa mea soro zise Claudina. Luciana vorbi cu voce slabă: — Claudina ! Pentru prima ora în 8ine abea acum Luciana recunoscu pe Claudina. Acesta scose o esclamațiune de bucurie. — Sora mea! sora mea! Și Luciana uitându-se la ea cu o privire grea și nesigură, o întrebă! — Unde sunt aici... ce s’a petrecut. — Vei afla tot... Nu te obosi... nu vorbi! Cu tote acestea, Luciana făcea sforțări zadarnice pentru a umple golul ce simțea în viața ma. Privirea sea remase cu totul ațintită asupra Claudinei, cum o ruga cu lacrimă în ochi ca să se liniștască, temânduse ca să nu o apuce din nou crima. Și în adevăr, puțin câte puțin, Luciana își venise deplin în fire. Ea ’și întinse mâinele spre ceva pe care singur îl vedea într’o vedeniă supranaturală și cercă să înlăture. •— Nu, nu... nu este adevărat Claudina nu mă părăsescl... spune-mi că nu este adevărat... protege-mă... — Nu, nu este adevărat Luciana, nu te mai gândi la aceste lucruri... caută a te liniști, incerca te să dormi. Era prea târziu. Luciana își aducea fórte bine aminte de cele întâmplate, și repeta Intr’una. — Pascal... Enrich... mama mea! ș’apoi câZa inertă și liniștita. Când își veni în simțiri,Claudina o strângea în brațe. Luciana isbucni în suspine. Era elișa care trebuia s’o scape. Ea plânse mult și o îmbrățișa într’una Zicondul. — Plânge scumpa mea Luciana, plânge cât de mult, nu te opri. Din Ziua aceia începu și convalescența bolnavei. Luciana era atât de slabă încât fu nevoită să mai stea 15 zile în pat. Totă familia se aduna în camera ei pentru a-i ține de unit. George nu era atras acolo numai de afecțiunea ce-l inspira Luciana, dar și de iubirea ce avea pentru Claudina. Tóte aceste evenimente fuseseră urmate înde aprope de Frantz Schuller, care scrise în carnetul său: «Mica francesă a fost greu bolnavă, în «urma execuției a două frați ce avea. Ea «venise tot de la ferestra camerei sale. «Acum e sonatos». Am observat câ de la «acesta executare cel două oficeri cari au «ordonat’o, par ca n neliniștiți. Din acești «două oficeri unul este maiorul von Graubach, care după evadarea franctirorului «mi-a dat uă palmă pe care o simt și acum. Mama celor două frați executați le-a «prezis că vor muri in Francia. Nu cum«va cre că tocmai acesta prezicere e care «îl neliniștesc». Se pare, căci și eu sunt «neliniștit. Mi-a prezis și mie ca și lor că «voiü muri pe câmpul de bătaie. Atunci «nu voiu mai vedea pe buna mea soție «Catherina, nici pe^Frantz, nici pe Wilhelm «nici pe mica Ana. Câinii aceștia de francezi nu mai sfârșesc cu resbelul lor. Pretutindeni în provincie ne batem într’una... «Nu vor să se lase de loc să fie învinși. «Și acest blestemat asediu amenință să «țină într’una. Din fericire femeia care «ne-a prezis acestea, era pe jumătate ne«bună și apoi tote aceste nu sunt decât «simple preziceri, și sunt un dobitoc că «mă gândesc la ele... Oh, buna mea soție «Catherina. Daci ași avea nenorocirea să nu te mai văd ! Când George de Montmagner se ducea lângă Claudina și Luciana, ședea pe un fotoliu în fundul camerei. (Va urma).