Romanulu, august 1889 (Anul 33)
1889-08-01
ANUL AL XXXm-LE Yoiesce și vei putea.Ș. ANUNCIURI fr linia de 30 litere, petit pagina IV ........ 40 bană Cetto „ „ „ a III ...... 2 tei — v^„ Anserțiunî și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — V ' A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse LA VIENA, la d-nî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daube et C-nne, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America —. Scrisorile nefrancate se refusă — ■ ■: -fm**i*j~.*£ ESEMPLARUL 15 BANI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No. 2. Fmdator«: C. A. EOSKTTI Directore : VENTILA 0. A. ROSETTÎ BUCURESCI: ,31 CUPTOR Merge cu greu și fără rost; —era impresiunea ce ne face situațiunea actuală. Și situațiunea este astfel, pentru că cei ce conduc Carul Statului trag unii Intr’uă parte și alții într’alta, după cum sunt și ideile ce unii și alții nutresc ln cugetul lor, sentimentele de cari sunt dominați și pornirile diferite ce au. In adevăr, ce asemănare ar putea să fie, baniera, între ideile, sentimentele și pornirile d-lui Al. Lahovary și între ideile, sentimentele și pornirile d-lui Lascar Catargiu? Ni se pote însă obiecta că d-nul Alesandru Lahovary este tot atât de conservator ca și d. Lascar Catargiu. Așa e, der d. Al. Lahovary este —după cum însuși a spus d-lul Lascar Catargiu—conservator al viitorului, pe când primul ministru este conservator al trecutului. De aci deosebirea între unul și altul în idei, în sentimente și în porniri; de aci neînțelegerea și lupta ce există în guvern între elementul represintat de d. Al. Lahovary și leaderul vechei partide conservatore; de aci cel ce conduc Carul Statului trag unii într’uă parte și alții într’alta ; de aci, în fine, lucrurile merg cu greu și fără rost. Conservator bătrân sau conservator tânăr, conservator de ieri sau conservator de mâine, — acesta calificare sau etichetă poate să aibă însemnătatea ei, dar nu schimbă întru nimic credința și principiile de partidă, ci numai forma sub care ele pot să fie înfățișate. Pe noi deci, fondul fiind același, puțin ne intereseza forma, și încă mai puțin neînțelegerea ce există în guvern între elementul conservator represintat de d. Al. Lahovary și elementul conservator represintat de d. Lascar Catargiu, elemente cari nu se deosebesc nici în credință nici în principii, ci numai în ideile, sentimentele și pornirile lor, cu privire la trecutul și la viitorul partidei conservatorre. Ceia ce voim numai să constatăm este faptul că d. Lascar Catargiu, ca șef al cabinetului, nu voesce câtuși de puțin să se îmlădie și să cedeze din ideile, sentimentele și pornirile sale, ca șef al bătrânilor conservatori. Astfel fiind lucrurile — și mai adăugând încă și nemulțumirile provocate în consiliul de miniștrii prin numirile mai însemnate în slujbele Statului — guvernul se sbuciumă în neputința sea d’a merge înainte, și déci merge, apoi foirte cu greu și fără rost merge. Căci nu există armonia ce ar trebui să domnescă în sânul său, și, pe lângă acesta, Îi mai lipsesce încă și convingerea de puterea lui și siguranța trăiniciei sale. A doua zi chiar după venirea acestui guvern la cârma afacerilor țărei, vorbind de membrii ce-I compun și de elementele din care este format,ziceam că nu credem ca bătrânii conservatori să renunțe la ideile, sentimentele și pornirile lor, și prevedeam că, mai curând sau mai târziu, neînțelegeri și nemulțămiri au să se producă în sânul lui, cari să dea naștere la uă notă discordantă în concertul ministerial și să aducă chiar uă ruptură printre membrii săi. N’a trecut mult, și ceia ce am ucis și prevăzut noi a început să se adeveresca; ba filele acestea din urmă zgomotul despre retragerea din guvern a d-lui Al. Lahovary a luat un mai mare consistență. Pe d. Al. Lahovary póte, cu timpul să-l urmeze și d. general Manu, era guvernul să fasă fisionomie și mai pronunțată în sensul ideilor și pornirilor bătrânilor conservatori. Și atunci, desigur că d. Lascar Catargiu va fi Împins pe priporul vechilor «tradițiuni» — întrebuințăm cuvântul unei foi guvernamentale—a vechei partide conservative, căutând astfel să reîntemeieze acesta partidă pe ruinele trecutului. Și va fi ore cu putință ? Nu credem, căci nu putem admite ca curentul liberalismului ce domnesce în țară se fie până într’atâta oprit în mersul său, încât ideile cele înapoiate ale trecutului să mai poată găsi un pământ roditor în România liberală și democratică de astăzi. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Budapesta, 27 iulie. Se anunță ficarului Pester Lloyd, că în privința prorbirii importului porcilor, cancelarul imperiului a făcut oă escepțiune pentru Saxonia. Porcii vii cari vin din Steinbruch (Ungaria), după ce vor fi făcut un carantină de 10 file, vor putea fi importanți prin cale ferata în Saxonia,via Badenbach, după presintarea unui certificat al medicului veterinar. 1 Wilhelmshafen, 30 Iulie, Imperatesa Germaniei a sosit asalta-erl la 9 ore și jumet. sera. Ea s-a dus îndată pe bordul iadului «Hohenzollern». En dimineță a avut loc fictarea și binecuvântarea noului drapel al batalionului al 2-lea de marină. Impératul, ímpératésa și principele Enric aü asistat la ceremonie. Munich, 30 Iulie. Resturile lui La Tour d’Auvergne au fost desgropate ori la Unterhausen, aprope de Neuburg pe Dunăre, în prezența comisiunii franceze și a președintelui consiliului de miniștri al Bavariei. Defilând în fața palatului principelui regent, gimnasticii au făcut principelui uă o rațiune entusiastâ. Defilarea represinta tot ceia ce se raportă la exercițiile corpului din antichitate penă în timpii moderni. Banchetul ce a avut loc în urma a fost forte însuflețit; s-au ridicat toasturi principelui regent împăratului Austriei, credinciosul aliat al Germaniei. Belgrad, 30 iulie. Numirea baronului Thoemmel, ca ministru al Austro-Ungariei la Belgrad, a fost notificată ora guvernului sârb. Un nou consulat al Serbiei s-a stabilit la Pristina, d. Marinovici e însărcinat cu direcțiunea acestui consulat. Petersburg, 30 iulie. Din cauza gravei boli a marelui duce Constantin Nicolaevici, căsătoria marelui duce Petru cu principesa Milița de Muntenegru va avea loc fără nici uă pompă la 9 August, la Peterhof. Nu va fi intrare solemnă la Petersburg. Carlsruhe, 30 Iulie. Starea marelui duce moștenitor s-a îmbunătățit. Noptea trecută a fost bună. Temperatura corpului a redevenit normală și starea forțelor e satisfacătore. Borna, 30 Iulie. Cavalerul Bazzoni consul al Italiei la Viena, e transferat la Malta. Agenția Română Havasii De peste munți Am înregistrat totd’auna cu plăcere când vr’un lucru îmbucurător s’a petrecut dincolo. Imparțialitatea ne obligă să înregistrăm însă și pe cele rele, pe cele cari ne íntristreza, oi pentru făp Ba BHB IBBM MaM——WBWMBW— tuitorii lor âncă nu pot să aducă decât desaprobarea, și nu uă dată, disprețul bunilor români de pretutindeni. Tribuna de ieri ne aduce asemenea seri. Intr’uă corespondență ce primeșce din Arad, și’n care i se scrie cu câtă pietate românii nestricațî d’acolo au serbat un parastas în amintirea distinsuluii naționalist Stănescu i se scrie tot d’uă dată cum compania Deseanu-Hamsea-Bonciu-Beleș, sub ocrotirea episcopului docal, părintele Mețianu, comit cele mai revoltătore fapte, cami ’i degradămâ și pe el, și biserica, în numele cărții le făptuesc. Când őre Aradanil vor scăpa de acesta clică ? ! * Tot în numitul ziar mai citim un articol interesant asupra cărților româneșci oprite de ministrul Csaky. Acest ministru, care nu voesce să se lase în șovinism mai slab decât era predecesorul său, a oprit nu numai două cărți de poesiă (Dorul și Amor și Patrie) cunoscute și la noi, dar chiar uă carte de poesii (Resunetul) ce s’au colectat în jurul Brașovului, și «Cântece de iotiul», colectate tot la Brașov. In cele din urmă ungurii au să opresca pe frații noștrii de dincolo să nu pomenescă în românesce nici pe Isus ori pe Irod, ci o să-I silescá să credă în «A magyarok istene», D-eul Maghiarilor, cum fie el. -----— «Im HI —■ - -BOU JUAJH G-JECJR. Afacerea Boulanger, în urma scrisorilor ce a publicat martorul principal, Buret, ia un alt caracter, mult mai grav pentru generalul. Iéta acum scrisorea ce d. Buret a adresat prin Matin generalului: «Domnul meu ! «D-ta ai afirmat că nu mă cunosci, al zis apoi că în timpul pe când erai ministru, ți-am fost recomandat de d. Granet, iar acum in urmă al dis că ți-am fost recomandat de doi deputați. Sunt forte curios să-mi spui numele acestor deputați. De la 1882 incon erai atât de intim cu mine, că mă folosei să’ți fac reclame prin gazete, se ’nțelege cu cheltuiala mea, și să afirm în public că ce bun ministru de resbel ar putea deveni. Scrisorile mai mult deuă sută ce mi le ai scris de cinci ani încot, dovedesc, ce fidel, și fără nici vă răsplată te-am servit. In mai multe scrisori mă asiguri despre recunoscința dumitale eternă. Iți mărturisesc, că ți-am crezut. Eu sunt acela, pe care d-tea l’ai rugat să te recomand d-lui Constance, când acesta era însărcinat cu formarea unnui minister. Am primit scrisori și depeși de la d-tea cu autoritarea să arăt cuprinsul lor d-lui Constance. Când al ajuns ministru, m’ai dat la uă parte: «Eu am fost acela, care am scris ducelui Jerome Bonaparte să nu publice scrisorile ce le al scris lui. L’am înduplecat aducendul aminte de serviciile ce am făcut fiului său Ludovic. Tóte acestea vor fi dovedite prin martori, pe cari nu vei putea să-l desminți. Și tot eu am fost cel, pe care l’ai rugat se intervin ca să fii numit comandant al Tonkinului. Din restul scrisorii, al cărui rezumat l’am dat d’altfel într’un alt număr, mai amintim sfârșitul, în care Buret spune cum a prânzit cu generalul, cum acesta l’a înșelat și l’a făcut apoi să fia osândit neputând plăti creditorilor săi. Eră acum și câteva scrisori ce d. Buret a primit de la generalul. «Ministerul de resbel. Paris, 22 Decembre 1882, Secția I. Cabinetul directorului general. Iubite d-le Buret! Grăbesc a te în cunosciința, că protejatul d-tele, tinerul Cotteran, am dat ordine sé fie transferat la secția 20. Sunt fericit a ’ți fi putut face acest serviciu și te rog a primi încredințarea sincerilor mele afecțiuni. Altă scrisare : «Mii de mulțumiri pentru urările ce mi le faceți și cari m’au mișcat adânc. Primesce și din partea mea cea mai sincera felicitare. D’asemeni te rog a esprima sentimentele mele de afecțiune d-nei Buret, cu care numai o dată am avut norocul se vorbesc. Primesc e uă strângere de mână frațeșcă. Și, o altă scrisore, de pe vremea când începea a ’l abandona pe Buret. «Iți trimit aci cele două scrisori cari pot să -ți arate cât am tăcut pentru protejatul d-tele, Febresques. A face ce este imposibil, nu poți se ’mi ceri. ’Mi pare ren. Al d-telea gen. Boulanger. ----------- I —umil--------- Marchisul Salisbury despre Bulgaria. Prin fir telegrafic 30 Ialiu. La Camera lorzilor, marchisul de Salisbury, vorbind de Bulgaria, a zis ca acest principat e bine guvernat, că face progrese și că guvernanții săi cârmuesc afacerile cu succes. Marchizul de Salisbury a adaugat că e cu neputința de a prejudeca viitorul celorlalte părți din Turcia în Balcani, dar că nu sunt actualmente, mai mult decât altă dată, motive de temere că se vor produce în curând tulburări în Balcani. Există chiar simptome încuragiatore ale unei stabilități mari. Potentații Europei sunt mai puțin ca nici uă dată dispuși a specula încurcăturile Turciei. Rusia a păstrat atitudinea cea mai corectă. Gestiunea orientului înainteză spre uă soluțiune pacinică, din cauza desfășurării naturale ale poparelor orientale și a abținerii în străinătate de la orice act și de la orice limbagiu care ar putea stimula neînțelegerile nenorocite ce se produc câte uă dată. Marchizul de Salisbury speră că prevederile întunecase asupra viitorului espuse de Sir Campbell nu vor fi justificate de fapte. Nihiliști, la congresul socialist din Paris. La congresul ce s’a ținut de către socialiști la Paris, au fost represintați și nihiliștii din Rusia. Eră cuvintele prin care represintantul și șeful lor lor, d. Lavrov, a descris situațiunea revoluționarilor din Rusia: «Rusia pentru prima dată este represintată într’un congres internațional al muncitorilor. Dar nici acest represintant nu este espresiunea unei partide bine organisată. Totuși cred, cei 16 ani de când suferim, de când îndurăm tote persecuțiunile, câmpiile de ghiață ale Siberiei, martea chiar, ne dă dreptul și nouă să ne presintem în un congres ca cel de a<fi. «Mișcarea nóstra este uă luptă între oligarhia, intre absolutism și un mănudim de tineri cari vor să realiseze progresul țării lor prin libertate politică.... Vă salut în numele acestui grup de tineri. După aceste cuvinte, densul arată ce multă însemnătate are și pentru Rusia centenarul revoluțiunei franceze, și cum tocmai acum sunt două sute de ani de când pe tronul Rusiei se urcă un tânăr entusiast, Petru cel mare, care iși propusese să civiliseze Rusia conducăndu-se de cultura din occident. Spune însă ce puțin s’a realisat în Rusia din adevăratele inspirațiuni ale lui Petru, ce tirania și barbariă domnesce încă și nu în acésta țară și cum nihiliștii s’au sculat in potriva acestor stări de lucruri, cari sunt uă adevărată rușine pentru Europa. Densul a făcut apoi istoricul nihilimului, precum a arătat și aceia de câtă putere dispun el în present, și cum chiar în New-York au două foi: «Amicul muncitorului» și «Drapelul». A terminat făcând apel pentru înfrățirea tutor elementelor revoluționare. ■ JOI, VINERI, 1, 2 AUGUST (20, 21 IULIU st. v.) 1889 Luminezate și vei fi ABONAMENTE; Vin Capitală și districte, un an 48 lei; șese luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. ‘pentru tote ferile Europei, trimestrul 15 lei. / ^ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ,larutrri și ofițere poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cinie, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt, IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fratecesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard ■*— , ..l ■ **••«* ■H. - J.s .gr›w -1 DE LA ESPOSIȚIĂ Paris, în 15 Iulie st. v. 1889. Tăcerea mea, scumpe director, se explică printr’u o plimbare făcută la Bruxelles și la Londra, cu că ruda care a hotorit se scoța din capete, pentru a ave ce se vorbescá la iarna in seratele și balurile ce se vor da în pustiul d-vóstru de Bucuresci. Câci scii deja că unul din marile argumente pentru a merge la Esposiția e și următorul: la ierna când ne vom revede și când vom fi întrebați despre Esposițiă, s’ar pute óre fara necinste ső răspundem: n’am fost. Printre cei pe cari îl îngrozesc perspectiva de a da răspunsul: n’am fost la Espostnă, se gasta și rudă mea, forte bogata și forte primitiva care, ca sé tacă și mai mult decât ceilalți, după Paris, a voit să-o dea și prin Bruxelle și Londra. Deci, ce ame debarcat prin via Douvres- Calais din marea Cetate a Angliei, din acesta, și imposanta Londra," după ce mă înveselisem furte în micuțul și impoponatul Bruxelles—savez-vous ? ! Cu asta ocasia îți voi povesti impresiunile adunate în capitala Romăniei occidentale (de vreme ce noi suntem Belgia orientului) și în aceia a regatului bătrânei Engliteze. Pentru aceli, nu ’ți spun de cât ca ași sta cu plăcere în Bucureștii României occidentale, adica în Bruxelles, dar ca legat nu m’ar ține în negru, cețosa și borțosa Londra—nu dar ca mi-ar fi frica de Jak spintecătorul ci pentru că Englesii sunt pre țupeni, pre închiși și preghințoși pentru firea mea calda, espansivâ ^ veselnicâ de teran dunarén. In Londra, dragul meu director, dupa ce ai visitat tóte minunile comerciului, industriei și... artelor, cauți sĕ pleci, câci Londra nu are farmecul durabil, iresistibil și iubit al Parisului.^^ Și deci, după ce o figurSl căscată pe Piccadillyat pe South- Kensigton Museum, xilc Tamisei, și represintațiunile de la ^ Svent Garden, unde fata lampistului din Bucuresci (Littmaun), d-sora Litta place Englesilor, și parcurile incomparabile ale orașului, precum și Împrejmuirile, baniera Palatul de Cristal de la Sydenham și parcul de la Kew (pronunța Kiu), unde nu te,lasa sé fumezi de și esel sub cerul liber—am plecat luându-ne adio pe englezesce de la atelierul nostru, grandosul chiriaș al otelului Alexandra din fața lui Hyde Park. Se nu uit, am fost și la biserica, la cea grecesca, căci noi navem biserica la Londra, — ceia ce nu strica, cum n’ar strica nici in alte capitale ale lumei. Iți poți închipui cu ce lume am plecat din Londra pentru Paris, cu ce lume neam mai inmulțit pe drum pentru Paris, și cu ce șerpe lung prelung și fara codă, adica cu ce tren am intrat în gara la Paris ! S’a ispravit! In acest Julia, venitul la Paris nu mai este ceva firesc, e ua nebunia. Adevarat vorbind, a turbat Europa, Asia, Africa și Oceania, or America e ’n năbădăile esposițiunei. Microbul esposițiunei parisiane bântite la Guesel și la Chicago, la Herța și la Jara, la Bucuresci și’n Hotentoția. E un virus de la intensitate estraordinară. «La Paris cu orice preț» a devenit a uaspre-fiecea porunca din decalogul lui Moise pentru Jidani, a devenit un nou verset în Coranul Mahometanilor, este cuvent din Evangelia pentru creștini. Se vărsa lumea în Paris ca valurile unei mari furiose pe nisce țărmuri întinse, nemărginite pe luciul carora valurile liniscindu-se se aștern din ce în ce mai molatice. Parisul trebue, zéul să fie nemărginit și fara fund, căci nimeni nu se plânge de case. Sciți ca vorbiam de cele 15,000 case gole, și de cele 3000 de oteluri. Acum vor fi gemând. Mi-a fost tema vre-o 2—3 file se intru într’acel ram-iaci, adica la Esposițio ; era cald și mi se părea ca cele două sute demii de perechi de plămâni cari respiră zilnic în espoâițiune aveau sĕ mé na bubușascâ cu desăvârșire. Dar ce vrei! Țu cât poți, dér la urma magnetul te atrage, te fascină și te aduce spre densul, mai cu graba chiar decât ochii unei femei frumóse, când se rotocolesc inainteți arâtându-ți drumul inimei. Și deci am fost, și mé duc, și mé voiü duce la Esposițiâ, péné când voi puté, péné când mi se vor taia piciórele de alergă turi. Nu se pare altfel. Așa a fost, așa este, așa va fi Parisul. M’am brodit tocmai când se scobora din Turnul Eiffel Regele Greciei ; l’am urmat puțin prin secțiunea rusă și prin cea grecesca și apoi am luat-o spre Iordache spre Cârciuma românescâ, unde îmi propusesem sé fac ua consumațiune monstră de mititel, nimic jilt de cat mititel. Consumațiunea mea era sé fia cu atât de monstra cu cât aucisem ca sosiseră prospere din România 32 de butaie de pelin, vin alb, tamaiasa și negru înfundat, din care aveam să me fericesc.... într’un scurt moment al vieței mele. Ce este la Iordache, dragul meu, e de pomina! E vorba ca Rafaelli, pictorul cel mai pitoresc al bulevardelor, să fixeze pe panta diversitatea spectacolului, animațiunea, bogația culorilor și veselia visitatorilor. E uă larmă, un sgomot, un foc de conversațiune românescâ, franțuzesca, spaniolesca, serbésca, bulgaresca, englezésca— mai pune ânca vro 35 de limbi și de vel apropia de babilonia de la Iordache. Citesce, draga Vintila, și rusi, pentru ca e de ris ! Englezii bea țuica și pun ciocanele în pozuar, adica se cumpără, așa ca Iordache a adus nusoiii câte mii de ciocane de la Azuga, unele cu tricolorul național, altele frumos făcute In gris și în bleu d’Exposition, ca albastrul de pe coperta lui Crivide du Figaro. Alta și mai bocănă: Soii ca fleica (pronunță: fléica, adica ventre de boeufă la Roumaine) se servesce pe talere de lemn. Ei bine, sunt Englezi cari le ia și pe acelea. C’est fou, dar este așa, totul e posibil cu the most honourables gentlemen of old England. Daca el cumpără lâna din satiaua lui Voltaire de la Jerney, pentru ce nu ar cumpăra cioconașele de țuica și rondelele de lemn de la Iordache ? 1 ..Dintre ofebritațiaJ’arisului care vin se veda exposiția nóstra—vreai sé fie cârciuma și pe lăutari, câci în alte două articole suntem indiscutați și indiscutabili— iți citez pe voluminosa ex-regină a Spaniei Isabella și, ca un fel de client forte credincios al lui Iordache, pe marele Frances, pe unul din omenii secolulu, pe Lesseps, târâtorul istmului de Suez. Și-anume se ’ți spun un lucru care numai la Paris se ’ntempla și care e de trecut fară control In paginele nemuritore ale cărței numită Colecțiunea prostielor omenești.. Lesseps a reținut o data cu două cile înainte un masă pentru 16 persone, el nevastasea, copil (are vr’o 10) și guvernantele și guvernorii copiilor. Alături de masa lor mâncau un domn și două domne române,—probabil din Târgoviște, fiicea cel ce ’mi spune mârgâritarul acesta de anecdotă. Târgoviștenii auzind pe copil ficând mereu maiestuosului bătrân papa, papa și iar papa, s’au pus se discute că cine sunt. Cocóna, ca mai deștepta, deși domnul, bărbatul seu, fiicea ca nu se póre, cocóna afirmă că ea scie cine e bătrânul cu atâția copil. — Eh ! cine, daca te tot laufii ca soil? o întreba impacientat barbatul scut — D tea nu citesci gazete ? Ghicesce ! De ce se-ți spun eu. — Ah! da, d-tea care ’nveți Resboiul și Universul pe dinafară scul tate. — Ai putea să nu fii așa de mândru d-tea care nu citesc de cât Monitorul. — In fine, spune daca scil... •— Este Whiest de la Teatru care a făcut 24 de copii, din cari îl traesc 10, domnule, se scil d-tea. Barbatul a zis, nevasta s’a necăjit și apoi a urmat, pe îndesate dar cu un gură adevărata de Târgoviște, un interesantă discuțiune, cocóna susținând că d. de Lessepse Whiest, deși acesta săracul a murit, și domnul nevoind se crede. Fenomenal 1 Poimâne altă scrisore. G. L. 8CIRI D’ALE PILEI După cum află Lupta, prefectul județului Muscel a sosit în Capitală spre a aștepta sosirea primului-ministru, cărui va cere să remanieră complecta în personalul administrativ al acestui județ.] * * * D. dr. Assaky, plecând la Paris în concediu pentru doué luni s’a stabilit în rui