Romanulu, august 1889 (Anul 33)

1889-08-05

ANUL AL XXXI-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI linia de 30 Biere, petit pagina IV............ Detto r „ „ „ HI 'aiBerțiuirt și reclame pagina III á IV linia A se adresa: IN ROMÂNIA, la adHanfetrstraaea $amhtî. VI, ~­ ' V­ IN PÁRÍS, la Havas, Laffite et C-nie, 8, Plaee de la Bourse. VJÎr , LA VIENA, la d-nfl Haasenstein et Vogler, (Ott» Maisa). l.fi FRANCFORT, S. M. la — G. L. Daatoe et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate se refusă — 2 lei 2 —=aaa^i.s FnadaU**. C. A. ROSETTI ES­E­MPL­AR­U­L 15 BANI REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA DOAMNEI No. 2. Directore: VINTILA C. A. ROSETTI LUNI, 5 AUGUST (24 IULIU st. v.) 1889 Luminézá-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sece lug 24 M; tril luni 12 lei; vă ’lună 4 1«. Pentru tóte țările Europei, trimestrul 16 lei. C­e se adresa: IN ROMÂNIA, la administrațiunea b­­anului și oficiere postal«. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bou««. LA VIENA, la d. B. G. Popovicî, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva, — Articolele nepublicate se aed — BUCURESCI, 4 AUGUST Pe fie­care z­i de când mărăța Es­­posițiune s’a deschis în Paris și chiamă c’un farmec iresistibil în giu­­ra­ I tóte poparele lumei, Francia câș­tigă câte o­ nouă victoriă șciințifică, artistică, industrială. Nu este thiar în lume care să nu admire acest șir de probe luminose ce Francia ofere, cu prodigalitatea’­ obicinuită, despre geniul și vitalita­tea ei. In fața acestui splendid resultat, tóte orele și tote necazurile au tăcut. Lumea întragă mărturiseșce adevă­rul—și nu e puțin lucru în timpu­rile nóstre ca un individ sau un popor să silescă, prin faptele lor, pe toți cei care îl văd să mărturisescă a­­devărul. Francia a făcut acesta minune, și a făcut-o tocmai asta­ tici când altora,­­Jice-se, aparține sceptrul de păstori al poporelor. Națiunea pe care de 18 ani o ve­dem (Jilnic zugrăvită cu culorile cele mai negre, despre viitorul căreia ni se fac cele mai jalnice prevestirif— națiunea franceză a răspuns și răs­punde astă­z­i ast­fel cum ea însăși poste că nu credea să o facă. Ca un urmare și mai strălucită a serbărilor ce s'au dat până acum, serbări cari au fost tóte consacra­­țiunea grandiosa a victorielor geniu­lui francez, mâine, 6 August st. n. In Paris, înalta sciință francesă a Invitat pe toți învățații lumei a fîn față la inaugurar­ea fl UneifoUi Donnig un palat incomparabil, așa cum nu­­­mai geniul Franciei scie să ridice Sciinței care astă­z­l este totul pe lume și care, calmă și forte, prive­­sce cu milă tunul și ghiulele lui. Pentru noi, inaugurarea vechei Sorbonne, alături de celebru Colegiu al Franciei, are oă deosebită însem­nătate, pentru că Sorbonna și Cole­giul Franciei au fost pentru primii luptători ai Renașterei nóstre națio­nale două bine-facêtare și luminătdre școli în cari ei au învățat iubirea conșcientă a patriei, și de unde cu inima și cu mintea au supt puterea neînfrântă a luptelor pentru libertate. Din scrisorile exilaților români de la 1848, din cele ce s'au publicat și din nenumăratele ce sunt încă ine­dite, se pote vedea cum, în momente de interesa descuragiare, luptătorii României viitore, după u a lecțiune ascultată la Colegiul Franciei sau în Sorbonna Parisului, simțeau­ că li­­niștea virilă și energia ostașului ne­obosit nasc iarăși în mintea și’n su­fletul lor. Timpuri mărețe ale căror ratile vor străluci etern și peste aceste două eterne locașuri ale Șciinței francese 1 Frăție neperitare de care recunos­­cința României de astă­zi și de tot­­dea­una va sei să’șî aducă aminte, și să o înalțe ori de câte­ ori se va înfățișa ochilor ei priveliști maies­­tdse ca acesta de mâine, inaugura­rea Nouel­ Sorbonne. Déca Muntenia și Moldova de altă dată, adică România una și nedes­părțită de astă­­zi, se simte acum cu iubire datore să salute, în numele fiiilor săi celor mai aleși, frumosa și măreța serbare a sciinței francese din ziliua de 5 August; deca noi, Ro­mânii liberi, rememorăm cu recuno­­scință rudele înalte și curate ce pă­rinții, și bunii noștri­, și noi înșine am miles ani de-a lungul din oadrele Științei francese,—nu mai puțin Ro­mânii de dincolo, frații noștri de peste munte datori sunt,—chiar în mâhnirea ce ’i învălue ca’ntr'un ză­branic de nenorocire, să trimită Fran­ciei de a<jul, închinăciunea tristă dar demnă a poporului lor. Căci, într’adevăr, de pe nici una din catedrele universitare ale lumei, nici din docta Germaniă, nici din sora nosta Italia, de nicăieri un r^as s’a iidicat certuri mare ur­ire pentru a vorbi de Românii transilvă­neni, de chinurile supraumane ale acestui popor care a speriat până și barbaria contropitorilor cu stăru­­ința și vitalitatea sa—de­cât glasul care, de pe catedrele de zece ori se­culare ale Sorbonnei, a recunoscut neperitórele titluri ale Românilor trans­carpatini și eroismul fără som­n al lui Horia. Românul din Albac, figură care alături cu acelea ale țăranilor Elveției, împodobesce incomparabil galeria marilor suflete ale omenirei. Acesta drepta și generosa consta­tare a adevărului pentru Românii transilvăneni s’a făcut în 1884 în Sorbonna Parisului, la cursurile de istoriă. Românul le-a înregistrat a­­tunci, și le readuce a­ fi aminte fra­ților săi de din­colo, pentru ca cu toții, la Tissa până la Nistru și de din Carpațî pene’n mare, Românii să trimită Franciei pretutindeni aqil cântată și sărbătorită salutul lor fră­țesc și recunoscător. După corespondința din Iași ce am publicat în a­nul nostru cu data de Sâmbătă 3 August, cititorii au putut vede pagubitorele svonuri ce circulă in a doua capitală a țărei în privința inten­siunilor ce guvernul ar ave asupra instituțiunei Creditului urban din Iași. Guvernul— spun svonurile — este hotărît a desființa creditul urban din Iași. Abuzurile enorme ce se descoper pe fie­care <ni, arestările unora, dosi­rile altora fac ca aceste svonuri să prindă din ce în ce mai mult te­mem. Guvernul pănă acum a tăcut. Ni­mic nu se scie din cele ce are de gând a face. Corespondentul nostru ne spune cu multa dreptate că acesta tăcere este adânc pagubitare creditului ge­neral al terei. Creditul urban din Iași nu este o­ instituțiune isolată, ale cărui progrese sau regrese să nu aibă nici uă înrîurire asupra celor­­l­alte înstituțiuni de economiă națio­nală. Un alt argument pe care cores­pondentul nostru ’l pune în evidență și a cărui putere se vede îndată, este și următorul: din acțiunile Cre­ditului urban de Iași sunt în străi­nătate două-spre-zece müione. Prin ur­­’juttie,­ a­m lăsa! Creditul b­î ue Contură va să­­ fi ca a face creditului țărei în străinătate uă pagubă de care nu cu­­ea se va pute scăpa. E că pentru ce noi credem că gu­vernul trebue, e dator ca fără întâr­ziere să spună ce are de gând a face. Tăcerea sa precum și nesi­guranța în care acționarii se găsesc tocmai din causa acestei tăceri pot pricinui perderi și mai mari a­­cestei nefericite instituțiuni și, in ge­nere, creditului public în țară și in străinătate. .SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI“ Budapesta, 3 August. Știrea dată de Testi Napló și după care ministrul de resbel general Bauer ar fi în­locuit prin cornițele Fejervary­e desmințite într-un mod oficios. Berlin, 3 August. Principele Baudouin de Belgia a fost nu­mit în suita regimentului de dragoni No. 17 Munich, 3 August. Prefectul Graux a plecat dri diminăța la Paris, cu rămășițele lui La Tour d’Au­­vergne. Budapesta, 3 August. In urma aplicării noului tarif, gramadi­­rea este forte mare pe caile ferate. Numărul călătorilor sosiți aci din tote părțile di 1 August au fost de 18.710. Eri trenul de Predel ocupat în mare parte de Români, a făcut trei transporturi.­­ Vaporul «Tibor» aparținând societa­­tei ungurești Adria și care a fost seches­­trat de vameșii din Santander (Spania), nu va fi liberat de­cât după ce va fi plătit a­­menda de 165.000 fr. Agenția Română Mayas. Creditul urban din Iași (Corespondență particulară a Românului) O întrunire pregătitore.—O destăinure­ gravă.—Două ciudățenii.—D. V. G Gheor­­ghianu.—Continuarea anchetei.—O altă întrunire. la 1î 22 Iunie 1889 O întrunire pregătitoare. Câți­va din societarii de la Creditul urban din Iași, între cart d-nii Scarlat Pastia, C. Corjescu și p. Nițescu au convocat o parte din societari cu adrese, iar restul cu placarde alipte pe stradele orașului, la o întrunire pregătitoare a societarilor pentru a conveni asupra unei atitudine comune in adunarea generală de la 30 iulie. Im­ âsta întrunire pregătitoare a avut loc priVj^16 Iulie in una din încăperile „MaT 'FeîilHJP^îrâîah“. Au luat parte la întrunirea pe lâiga lumea străină, și vre-o 20, 30 de asociați. Cel dintâiu a luat cuvântul d­l Scarlat Pastia, arătând pe scurt unele din neregula­­ritâțile și abuzurile făcute sub adminis­­trațiunea actuală a creditului și făcând două propuneri și anume: o propunere de a se adresa ministrului de finanțe un protest contra ingerințelor polițenești și admini­strative în vedereaa alegerei noului consiliu de administrație; și o propunere privitoare la unele garanții pe care societarii trebue sa le ia, pentru a se asigura o regulata funcționare a Creditului pe viitor. N’am copiat cea dintâi o propunere, care s’a admis; cetitorii își pot face o idee de cuprinsul ei din însuși modul cum am enunțat-o. E vorba de îngerințile și pre­siunile polițenești, ce se fac pe o scară în­cinsă pentru a se asigura reușită can­didaților agreați de guvern. In corespondența mea precedentă, am semnalat acest fapt, asigurându-ve de esac­­titatea lui. Acum protestul unui număr oare­care de societari îl dau ultima confirmare de care putea să mai aibă nevoe. Adaug numai că procedarea aceasta a guvernului a produs cu drept cuget o mare nemul­țumire în spirite. In trecut același sistem domnea, de­cât în mai mic, pe atunci administrațiunea Creditului, uzând de pu­terile ce-l stăteau la îndemână, făcea oare­care presiuni asupra societarilor luându-le procumi, — mai ales inspectorul Creditului actualminte arestat, Ghiulea, era special în ast­feliu de treburi, — acum, lucru cu mult mai grav și mai jicnitor pentru spi­ritul de independenta al majoritatei asoci­aților, însăși poliția, care precum se știe are anume atribuțiunile sale și careia, drept vor­bind, nu-i poate fi ertat a se amesteca în afaceri de natura celei de la credit, e în­sărcinată cu semnarea procurilor, cu loc de nume în alb. Vom vedea ce demers va lua ministrul finanțelor fața cu acest just pro­test al societarilor. De­și târziu, de­ore­ce o mare parte din procuri sunt deja iscăli­te, totuși o intervenire drepta a guvernu­lui în acestă afacere, n’ar putea de­cât sa producă cea mai buna impresiune. Lumea e încredințată că uzându-se de aceleași mijloce se va ajunge la aceleași resultate și că numai atunci Creditul va avea o ad­­ministrațiune cum se cade, când ea va fi adevărată expresiune a societarilor. Gât despre a doua propunere făcută în acestă întrunire, ea presentând o deosebita importanță, am copiat-o pentru a o putea comunica cititorilor Românului, în extenso, lata­ o . »I. Revocarea actualilor membri ai con­siliului de administrație al creditului și a­­legerea altor membri. »II. Alegerea unei comisiuni care să re­vizuiască legalitatea adunărilor generale trecute și să supună celei mai apropiate adunări Generale descoperirile sale . »III. Numirea mandatarilor prevăzuți de art. 58 al statutelor pentru chemare la răs­pundere a celor ce au cauzat daune So­­cietatei, de ori-ce natura. »IV. Revizuirea budgetului cheltuelelor și reducerea lui la adevaratele trebuințe. »V. Rânduirea unei comisiuni, care, con­form art. 58 sus citat, să revizuiască so­­cotelele anilor din urmă și să supună re­­sultatul celei mai apropiate adunări gene­rale.» Dupa d-l Pastia au mai luat cuvântul d d. N. Șuțu, P. Nițescu, Al. Șuțu, Scarlat Șișeanu, I­ lanov, Corist. Gastodulo Cerchez și la sfârșit iar, d.l Scarlat Pastia. Acest din urma, cum și d-nii Petru Ni­țescu și Scarlat Șișcanu au susținut cele doue propuneri așa cum au fost presentate. Dl. Al. Șuțu însa a susținut suprimarea pui­­­tului al II-lea din a doua propunere, iar d-nii I­ Ianov și D. G. Cerchez au susținut, pe lângâ acesta suprimare și aceia ca să nu se mai trimită nici o petițiune guvernului în privința ingerințelor oficiale. O destăinuire gravă râspunzând d-lor Ianov și Cerchez, d.l Sc. Pastia în apărarea ce a făcut petițiune adresate ministerului, în privința Ingerințe­lor polițienești pentru reușită candidaților oficiali la noua alegere a consiliului de ad­ministrație al Creditului, a făcut urmărirea gravă destăinuire care de­sigur va da de gândit ori­cărui om onest: Ingerințele administrației și ale poliției sunt practicate pe o scară atât de întinsă — a zis în esenția d-l Pastia — încât în­suși comisarul guvernului de la­ Credit, d-l Tom­a Stelian, a rămas indignat și scanda­lizat de acestă procedare. D-l Stelian s-a adresat ministrului de finanțe cu rugămin­tea să pue capăt acestor ingerințe, sau să-l considere ca irevocabil demisionat din pos­tul, ce i s’a încredințat. Pe de alta parte societarii declară mi­nisterului că dacă ingerințele nu iau sfâr­șit, el se considera sa desbracați de par­tea de respundere ce le incumbă potrivit statutelor. Acuma e rândul guvernului. Vom vedea demersurile ce va face atât pentru liniști­rea spiritelor cât și pentru dreptatea cau­zei.. Două ciudățenii . Ca mai fie­care întrunire, și acesta a a­­vut ciudățeniile sale. Două dintre ele sunt cu deosebire caracteristice și de aceia le voiu expune aci. Când era vorba de a se protesta la mi­nister contra ingerințelor, cine credeți câ făcea gura cea mai mare, afirmând faptul și veștezindu-i cum se cuvine? Doi din actualii guvernamentali din lo­calitate, d-nii P. Nițescu și Sc. Șișcanu, con­silieri comunali! Nu va pare acesta ciudat ? Când era vorba de evalu­­ri exagerate cine credeți câ a râmas mai indignat de a­­cesta neregula a foste administrațiuni ? D-l Scarlat Pastia, care a împrumutat la Credit aprope un milion asupra otelu­rilor sale, care a râmas în întârziere cu plata mai multor rate a câte 60.000 de lei una și care, pe lângâ împrumutul destul de exagerat, a mai cerut și supliment la împrumut, pentru, a și plati ratele întârziate ! Acesta nu va pare în­ rț­ș­ ciudat ? Mai lipsea d-l C. Corjescu, care a îm­prumutat și d-sa 1/* de milion asupra unor baratce din medianul sf. Spiridon, pentru ca tabloul să fie cu desevârșire complect ! De altmintrerea societarii au deplină cu­noștință de aceste fapte și destul bun simț pentru a nu se lăsa să fie atrași în ast­fel de capcane. Toți au hicit imediat ca d-1 Sc. Pastia umblă dupa postul de Director, pentru a-și menaja propriele d-sase intere­se, în care se afla cam încurcat. Numai d-l Sc. Șișcanu s’a prefăcut ca nu pricepe nimic și de aceia în o frumósa figură re­torică, a prevestit d-lul Pastia „ca va fi­ cel mai mare între cei mai mari“ ! D-l V. Gheorghianu In corespondența mea precedentă, v’am fost făcut cunoscut ca mai mulți societari au designat pe d-l V. Gheorghian, fost mi­nistru de domenii, ca director al Creditu­lui urban. După cât știu, d-lul Gheorghian i s’a și făcut învitațiunea să primascâ acest post. D-l Gheorghian, insă pot să va asigur în mod neîndoios, a refuzat categoric o atare însărcinare, fiind decis a se ocupat pe viitor numai cu avocatura. După cât FOIȚA ROMÂNULUI 5 AUGUST 108 CRIMA din GARCHES DE JULES MART PARTEA A TREIA Onore pentru onore , îmi pare ciudat­ murmură el. In urmă se gândi că dosa de arsenic ce­l dedese nu era îndestul de tare. Și se hotărî s-o îndoiască. Se asigură — ca și în ajun—­dacă Lu­ciana dormea, dacă somnul Claudinei nu era prefăcut și vărsă repede arsenic în paharul cu sirop care era preparat pe mes­­aiora. Trecură două ore. Claudina se deșteptă și într-un mod ins­­inctiv, negândindu-se de loc la ceia ce făcea, la ceia Zicea, negândindu-se mai cu sema că Montmayeur era acolo și că pre­sința lui o făcea sâ fie expusâ la un mare pericol, cu capul înca amețit Zice: — Luciana, îmi e sete.... ași vrea să bea.... Și îndată își aduse aminte. Un fior îl trecu prin tot corpul. Se vozu perdută. Montmayeur se apropia îndată de pat. Luă paharul, amestecă în el cu lingu­rița și ’l întinse Claudinei. Pe când facea aceste preparative mâna nu ’l tremura de loc. Intinzând paharul, mâna nu ’l tremura. Palidă ca ciarșaful care o acoperea­ Claudina se simți leșinând... Daca ar fi eșu­at, ar fi dat banieli lui Montmayeur. Se scăpa pe el și se perdea pe ea. Și cine scie ar fi ajuns miserabilul? Daca ar fi bâut, ar veni mortea, deca nu mortea, cel puțin suferințele cele mai în­­grozitore. Și Montmayeur ținea otrava în mâna. In acesta alternativa Ingrozitóre apro­pierea pericolului ce o amenința o facea se ’l vie o ideie. Luă paharul ce ’l întindea Montmayeur. — Ce este în el ? Zise ea Incercându­­se se ’și înabușască vocea... — Sirop de lămâie, care beai în tóte Zilele. Acesta băutură îmi produce grută. — N’am ce alt ce se ’ți dau. —­ Am gura amară. — Ai se te mai răcoresc!. — Ași vrea mai bine să beau apă cu­rată... — Scil ca doctorul te a oprit se beai apă. — Numai vă înghițitură... In urmă, deca mai târziu în timpul nopții îmi­­ a fi se te voi bea sirop.... — îmi lâgoduesci? — Iți lagoduesc..., Montmayeur nu voi nici el se stârne mai mult, și puse paharul pe mesa, văr­sând apă într’un alt pahar se gândi­se puie un pahar arsenic, dar luna fată II ob­servă tóte mișcările. El nu cuteza să facă nimic, de tema să nu fie văzut. Claudina bea puțin și întinse paharul lui Montmayeur, lăsând să’i cadă capul pe semn și închizând ochii. Montmayeur crezu că ea avea se dórma și se duse la locul lui. Se înșelase. Ingrozitóre emoțiune ce avusese Clau­dina o făcu­se leșine. Ea își veni tai’Ziu in cunoscințâ. Și cănd deschise ochii, nu mai veni lângă ea pe Montmayeur, ci pe Luciana. Montmayeur intrase în camera lui. In locu’i veghia Luciana,­ca și în ajun. Luciana era tot atât de palidă ca și bolnava. Când Claudina se asigură că erau sin­gure. zise — Ah! Luciana!... déca al sei!... — Taci, am venut tot... Am auzit și am înțeles tot. — Era se mori de frică... — Déca te ar fi făcut se bei cu d’asila scumpa mea surióra, ași fi venit și l’ași fi oprit. — Te ai fi perdut împreună cu mine ! —! Nu. Mai întâia pentru ca mé iubește Ș’apoi nu pentru că nu ’mi e tema de el L’ași fi omorît. Ia privesce ! Și Îi arată un revolver pe care ’l ținea ascuns în pozunar1 Ca și în noptea trecută, versă intr’uă sticluță paharul cu sirop în care Mont­­mayur pusese arsenic. Când Geoge veni sâ-și iea locul lângă Claudina, Luciana eși din casă și alergă la Courlande. Courlande era acasă. El se aștepta la acesta visită. Luciana îi povestise ceia ce se petrecuse, și peri­colul ce amenințase pe Claudina. Garlande își șterse fruntea care se aco­perise îndată de sudare. — M’ai speriat, domniș0ră... Căci, veci pot se am prea bine încredere în inspira­­țiunea mea... dar mi s’a întâmplat atâtea și atâtea... în­cât am cuvinte ca pe viitor să fiu prudent. Luciana plecă. Courlande se duse la Paris la chimistul Sarlat. Și esperiența ce se făcu fu ca și cea din trecut.­­— Er arsenic, d-le Courlande, Zi să bă­trânul. Asta-zi cnse dosa e îndoita... — Pare se că Montmayeur a observat câ dosa de er­ nu’și produsese efectul 1 murmură Courlande. Ș’apoi, Zi se chimistului: — Fă’mi un raport, d-le Sarlat. — Un alt raport? și pentru ce? — Vei soi în curând, căci în curând voi­ avea trebuința de d-tea. —■ Sunt la serviciul d-téle, domnule Courlande. Dupa un cuart de oră, agentul de poli­ție avu raportul. In timpul Zilei, când Montmayeur se In­­torse la Claudina, se grăbi­se înainteze spre bolnavă. Era forte liniștită, n’avusese în Ziua a­­reia nici un crnsâ. — Cum esel­a el ? — Mai bine. — Al dormit ? — Pânâ la râsâritul serelul. — Iți ai ținut făgâduiala ?.. — Care ? — N’ai mai băut apă góta ! — N’am avut d’asemenea sâ beau. Nu îmi a fost sete. Montmayeur se uită la pahar ochiului. Paharul era plin, ast­fel cum îl lăsase. Are ru ’i scape copila din mână? Nu Decá întâmplarea ar fi în contra lui, va­sei se triumfe în contra ei! Hotărâse 1 mortea el, deci trebuia sâ mora. Sara, se petrecu ca și în ajun, ca și cu nâ zi mai nainte. Montmayeur puse otrava în pahar cu aceleași precauțiuni și fără sâ creda câ și de astă data, în timp de trei zile» cădea într’ua cursă. Acum Onsé, devenise imprudent. Ne­ob­servând nimic la Claudina, și de altă parte temându-se de însănătoșirea deplină a ju­nei fete, cari cu cât trecea cu atât rana de la cap mergea spre vindecare, Mont­mayeur se hotărî­se sfârșascâ de uă data. Căci pe cât timp Claudina se afla în puterea lui, bolnavă In pat, n’avea de 0e ese tema de ea. Dar îndată ce ar fi plecat de la fabrient ar fi avut cu adeverat de ce se se tema, Claudina se deșteptă în timpu­l nopții fiindu-i sete. Dar de astă dată nu avu im­­prudența d’a cere să bea. Paharul rămase plin péne dimineta. Și Montmayeur plecând, Luciana îl vârsa dupa cum făcuse și pâne aci. Intr’un sti­cluță pe are să o dea lui Courlande și acesta s’o ducă lui Sarlat. Sinistră era acesta sarcină pentru Lu­ciana, și ea își o îndeplinea tremurând. Viéta soréi séle nu ținea de cât de uK fir de ață. (Vâ urma)’

Next