Romanulu, septembrie 1889 (Anul 33)

1889-09-19

ANUL AL XXXIII-LE BUCURESTI, 18 BRUMAREL Deca un ministru va va spune că, ori de câte ori un prefect intră in cabinetul lui, el se cutremură, să-l credezi. Ministrul spune curatul a­­devăr; prefecții au ajuns un fel de gogoriță, de sperietorre pentru ori­ce­­ ministru care voieșce să facă pe lângă politică și ceva administrațiune. La ori­ce departament, ministrul, secretarul general, capii divisiunilor, în consfătuirile ce au împreună, gă­sesc adese­ori că persona cutare este înzestrată cu tóte calitățile și cu tate luminele ce se cer, pentru a fi nu­mită în cutare district într’u­ func­țiune curat administrativă. Ministrul numește în acesta func­țiune, care nu are nici măcar um­bră de legătură cu politica, pe per­­sona aceia și nu crede că a comis uă crimă sén­rtă faptă menită a răs­turna guvernul, neconsultând asupra acestei numiri pe d. prefect al dis­trictului unde merge noul funcționar. Nu trec adeseori nici două­­ flile de la numire, și ministrul se pome­­nesce într’uă bună diminăță că ușa cabinetului sau să deschide cu vio­lență și d-l prefect, cu vijelia în cap. In ochi, în gesturi, începe prin a-l declara că el vine să ’și presinte de­­misiunea, căci nu mai póte conduce în district politica guvernului. Ministrul, speriat de asemenea es­­plosiune neașteptată, ’1 întrebă dacă a isbucnit vr’o revoluțiune, dăcă ce­tățenii au manifestat «cu cățel, cu purcel» íie contra sa, pentru a ’1 goni la Bucuresci; dăcă ’n sine vr’un ca­­talism precare s’a produs, care să’i facă cu neputință șederea în capitala districtului ce administrăza. Prefectul răspunde că acesta n’ar fi nimic și că sunt alte «nenorociri» mai mari cari au că­zut peste gru­mazii săi. Ministrul renunță de a ghici că asemenea «nenorocire» și mai grozavă de­cât cele mai sus e­­numărate, și așteptă ca «noțiunea să permită prefectului să se explice mai lămurit. Nu sunt consultat, d­­e ministru, sfârșesce prin a­­ zice prefectul, asu­pra numirei funcționarilor ce-mi tri­miteți. Eu sunt dator să țin sus sto­gul guvernului și cu auxiliarii ce’mi trămitețî oposițiunea pote se’și în­­cure­caii cum poftesce. La au<zul acestor cuvinte, minis­trul înțelege și plăcă fruntea. Politica se presintă Înainte­! Ia persona­­-lui prefect. Funcționarul capabil, lumi­nat, gata a se pune pe muncă pen­tru binele nefericitei administrațiuni, este jertfit pe altarul politicei, e re­vocat, e mutat într’alt district unde ministrul cere ca grație prefectului să i-l primăscă. Așa e cu tote ministerele. Nu e doctor, inginer, profesor sau institutore, nu e casier, controlor sau chiar magistrat, într’un cuvânt, de la vlădică până la opincă, nu există uă singură slujbă pe care prefectul să nu voiască a o ave la disposiție. Dăcă episcopii ar fi numiți er­au aleși, i-am vede schimbându-se cu fie­care prefect, căci fie­care prefect ar voi să’și aibă prelatul său. Tóte aceste nelegiuiri și tata de­­rîdere a carierei adeseori lungă de 10—15 a unor probi și capabili funcționari se fac de prefecți în nu­mele politicei, pe baza intereselor gu­vernului central în districte. Și ministrul cală să se supună, se revină asupra numirei, deși convins este că väü face, că nedreptățesce un nevinovat, că lipsesce funcțiunea aceia de un funcționar bun și în­­v­ățat. Lucrul e revoltător, e uă bolă de care au suferit tóte guvernele și care bântuindu-ne ani de-a rândul a reu­șit să facă din administrațiunea ță­­rei corpul cel mai putred, cel mai scrufulos, cel mai ignorant. Cu institutorii și institutorele e ceva de nedescris. Ar trebui să di­­visiune în ministerul instrucțiunei publice a cărei însărcinare ar putea fi numai revocarea numirilor făcute fără scrrea prefecților. Un institutor scü uă institutore, în virtutea unor drepturi recunoscute de ministru și de comitetul perma­nent, cer mutarea lor dintr’un oraș într altul. Cererea li se aprobă, se încarcă nenorociții, vin în orașl, să stabilesc și voiesc a’și începe cursul. D. prefect, care nici habar n’are de drepturile dascălului, se ’nfuriă pentru că nu a fost consultat, vine la Bucurescî, spulberă cu politica nu­mirea ministrului, recomandă pe cine scie ce derbedea care l’a ajutat la alegeri, și nenorocitul de institutor sau nenorocita de institutore, cu cari s-e rușine ministrului să mai dea ochi, pleca iărășî mutați și permu­tați la cine scie ce orași. Așa se face la instrucțiune, așa la financie, așa la lucrările publice, așa pretutindeni. Prefectul domnesce, tată, spândură și nenorocesce întrega administra­țiune. Până când nu se vor găsi miniștri cu vă tăriă de suflet așa de neclin­tită în­cât să prefere a primi demi­­siunea prefectului de­cât a revoca uă numire ce e convins că e bună,— până atunci în tote ramurile econo­miei nóstre administrative dala acesta va bântui fără milă și măcar un pas nu vom face înainte. Agenția Română, ne-a anunțat alaltăieri mortea la Paris a lui Zaharia Stoianoff, președintele Camerei și unul din cei mai buni patriot­ al Bulgariei. Telegraful Român din Bucuresci pu­blica un scrisore, adresata de acest demn și neclintit luptător­i al libertate! bulgare­ d-lui I. C. Arbore, primul redactor al Te­­legrafului Român. Scrisorea e privitóre la iubirea și ser­­viciile ce Românii au adus Bulgariei atât în timpurile cele grele ale domniei turcesci cât și în epoca și mai grea și mai primej­­diosa a influentei rusesci. In tote rândurile,­­ scrisorii stralucesce cu uă elocința admi­rabila patriotismul acestui fruntași al in­­dependinței bulgare. Am citit o cu emo­­țiune, câci Zaharia Stoianoff vorbesce în­tr’cnsa din inima, arétând adeverul în tata plenitudin a lui, și am citit-o cu simțimen­­tul speranței pentru viitorul Bulgariei, si­guri­­ind ca în ténorul principal, iubirea de­­ era și caracterul lui Zaharia Stoianoff se mai găsesc și intr’alți luptători, cari ca și dânsul cred că : «Mare și solemn va fi momentul când jigării și Românii ’și vor întinde frățesce «mâna și vor încheia u­ alianță puternică, »compuind uâ federațiune întemeiata pe «respectarea libertăților reciproce. Nu e­­­xista absolut nici un singur motiv pentru «ca Românii și Bulgarii sa nu trăiască, «precum au trait, într’un pace și buna în­­«te’evere; nu există asemenea nici un mo­­­tiv ca sa se mai repete uâdată resbelul «traincid între Șerbi și Bulgari. «Sub domnia vostra la Belgrad și în co­­­loniile bulgare din sudul Basarabiei în «curgerea de 30 ani a domnit libertate «și a strălucit civilisațiune iar ac­t val ! «acolo domnește un Stanovoi și cancela­­­ria sa». La aceste cuvinte, regretele nóstre sunt cu atât mai mari, cu cât, cu Zaharia Stoia­noff, Bulgaria perde pe unul din cei mai neobosiți și mai sinceri ai sei luptători. Onore memoriei patriotului desinteresat, caracterului neînfrânt, onore și respect lul Zaharia Stoianoff. ESEMPLARUL Ig BANI DĂ ultimă lămurire pentru „Democrația“ Confrații de la Democrația urmază să ne atace „fără injurii și fără ură» după cum pretind, cea ce nu-I o­­presce de a se servi de espresiuni ca «un mare minciună» și altele. Ne­putând să-I urmăm pe acea cale, fără a face personalități, suntem ne­voiți să nu discutăm cu Democrația cestiunea unirii liberalilor. Ori­cât de absurd, însă, ne ar părea răspunsul Democrației, suntem nevoiți să dăm un ultimă lămurire pentru cei cari vor fi citit acel chiar Mai mult de­cât ori­cine am dori să înlăturăm, din luptele nóstre, nu­mele lui C. A. Rosetti. Dacă adesea l’am pronunțat causa a fost că protivnicii noștril l’au a­­d­u­ îi în discutiune.­­ Ei necurmat ne au acusat că nu pă­șim pe calea indicată de densul, și De­mocrația, în ultimul său articol, făcea­uă comparațiune între Românulu de sub conducerea lui C. A. Rosetti și cei de acil. Respumflând deci la a­­cele acusațiuni, eram datori să amin­tim ce cerea fondatorele Romanului, spre a se vedea că aceleași sunt și revindicările Romanului de azil. N’am avut și n’avem câtuși de puțin pretențiunea că numai d-nul Vintilă Rosetti are dreptul se pro­nunțe numele lui C. A. Rosetti, dar era firesc ca cel de la Românulu să fie surprinși, vedând că unii din membrii vechei colectivități aduc cele mai mari laude lui C. A. Ro­setti și principiilor sale, declarând că memoria lui este sfântă pentru el, că, lovind în ea, ar comite un sa­crilegiu. Acastă surprindere au avut-o toți acei care ’și aduc aminte de acusațiu­­nile ce s’au adus lui Rosetti, de către foile colectiviste, furia cu care a com­bătut alegerea sea poliția colectivistă din Bucuresci, Craiova, Târgoviște, Pitesci etc., discursurile vehemente ale colectiviștilor in întrunirile de prin mahalale, discursul d-lui E. Stătescu la Târgoviște și comunicatele guver­nului colectivist, prin cari se spunea că C. A. Rosetti face «necuviința să publice cu intențiune serii neadevă­rate, îndreptate nn contra intereselor Rrei, pentru a induce opiniunea pu­blică în erore și a face din acest mod de publicitate uă meserie lucrativă». Dre cei cari au avut cutezanța să scrie în Monitorul oficial că C. A. Rosetti face uă meserie lucrativă pu­blicând, cu intențiune, serii îndreptate în contra intereselor țerei, nu au voit să lovască într’ânsul? Judece publicul acum cine a spus ț­in mare minciună. Ne mai acasă Democrația că a­­mintim trecutul liberalilor, că vor­bim de idei de acum 50 de ani, că amintim ce a spus d. Ion Brătianu când avea 25 de ani. Ore programele din 1860 și 1863, la care am făcut alusiune, sunt pro­grame de acum 50 de ani ? Ore când s’a revizuit Constituțiu­­nea, când Românulu cerea colegiul unic, libertatea presei și electivitatea magistraturei, d. Ion Brătianu avea 25 de ani ? Asupra acestor punte am insistat mai mult, căci asupra lor s’a ivit neînțelegeri între cei doi șefi ai par­tidei liberale ; —■ despre ele nimic nu ne spune Democrația. Le lăsăm însă trecutul de acum 50 de ani, să nu mai reamintim nu­mele lui Rosetti și să ne ocupăm de presiune, de noi. Românulu a apucat, spun confra­ții noștri, pe un cale care «n’are spini»; el «nu voiesce să se strice cu nimeni» și «stă într’un expecta­tivă fals-prudentă». Aceste cuvinte ni se adresăză nouă; nouă, cari îndată ce a început lupta, am rupt tote relațiunile cu prietenii din copilărie, cu bătrânii pe cari îi pri­veam ca pe niște părinți, nouă, cari pu­team să dobândim lotul de la guvernul liberal, și totul am respins; nouă, cari am respins orice alianță cu junimiș­tii și cu conservatorii; nouă, cari din prima zi ne-am declarat contra lor, precum ne am declarat în con­tra colectiviștilor; nouă, cari ne am despărțit și de cei mai buni amici; nouă,cari am lovit și în rudele cele mai de aprope, numai și numai din causa convingerilor nóstre politice, nouă, cari am indurat tóte greutățile spre a menține sus Românulu, fără a primi nici un ajutor de la vre­uă partidă sau de la vre­uă personă, numai spre a ne păstra independen­ța;—și noi suntem aceia cari pășesc pe un cale fără spini, noi nu voim să ne stricăm cu nimeni, noi stăm într’uă­espectativă fals-prudentă ! Iar cei cari din prima <jfi s’au a­­runcat în brațele guvernului, cei cari au colindat pe la tate fiarele, cei cari au primit subvențiuni și primesc încă ajutore bănesci de la clubul libe­ral,—aceia sunt desinteresați, aceia ați apucat pe uă cale plină de spini! Daca nu îl am cunosce, am ră­mâne surprinși de atâta cutefiare, dar Îi cunoscem, și de acea, încheind, le tjicem: Rămâneți d-lor de la Democrația unde vă aflați, căci noi ne găsim bine unde suntem. Alegerile din Beriad (De la corespondintele nostru particular.) 5 Septembrie, Marți, Or­a 9 dim­inetri. * Lumea se îndrepta spre primărie, localul de alegere. Mișcare mare pe stradă, trăsurile umblă în tote păr­țile, mai ales cum e și noroia alegă­torii caută a fi aduși cu trăsurile. Biroul e constituit supt preșidenția d-lui Alex. Liga, membru al tribuna­lului local, în biurou locurile sunt împărțite egal, 2 guvernamentale, și­­ 2 opoziție. Toți cred în imparțiali­tatea prezidentului. In balcon lume multă, și din cea mai alesa, D. N. Ionescu converseza cu toți, însufle­țind pe Bârlădeni a nu se da în lă­turi, și îndemnându-I să nu părdă nimic din credințele lor liberale. Mulți din alegători se înfiripeza. Impor­tanța alegerei crește față cu măsu­rile agresive ale administrației. Mulți din alegători ce nu erau față, sunt acum la alegeri. Lupta cum se vede va fi mare și rezultatul votului la despcerea scrutinului interesant. Vo­tarea a început, asistența publicului fiind mare așa că ești nevoit a trece printr-uă strinită cărăruța, unde te lovești la fie­care pas. Ora 1i Lista administrației e afișată prin placarde roșii pe fie­care perete. Cât ține strada mare numai placarde ro­șii. Figurăză pe deasa d-nii: I. Vir­­giliu, Maior Pruncu, Gr. Negură, Gh. Mitica, Pan. P. Neacșu, St. Buz­dugan, Pan. Chicu și D. Gheorghescu. Administrația pentru a zăpăci lumea a scos la ivălă­uă listă falsă a libe­ralilor compusă din: doctorul Co­­drescu, Iacob Fătu, Iorgu Coroiu, P. Chenciu, Emil Brückner, N. Nico­­rescu, C. Popescu și I. Sturdza, pu­nând în ea nume ce nu figurăză în adevărata listă, dată la biurou unde în locul d-lor Iacob Fătu și C. Po­pescu avem pe d. Constandachi și Pan. P. Neacșu. Lista administrației nu represintă tóte interesele târgului, mai n’are din cine alege primar, căci d. Maior Pruncu nu are locul la pri­mărie, din soldat, primar. S’a căutat a se atrage pe negustori, punând mai mulți dintre ei. La combinație însă, lista liberalilor e perfectă. De la doctor până la breslaș totul e re­­presentat. Critica listelor e favorabilă libe­ralilor. Ora 4 sora Cetirea primă a listei s’a termi­nat pe la 2 ore p. m. De la 2, care cum vine votăză, cel­alți alegători ocupându-se cu glumele și cu soco­­tela listei Fel de fel de combina­­tiuni se fac. NI batem la sigur. Func­ționarii au votat cam la uă laltă și se mirose­a ordin de ingerință, dar tragem­ pe sfdră multe. Gluma mai de sâmă, se mărginesce asupra capului partidului potrivit, care JOI, 19 SEPTEMBRE (7 SEPTEM, st. v.) 1889 de când boeril la putere, își dă ti­tlul de partidul liberal guvernamental. Numărul alegătorilor de votat fiind puțin, trăsurile alergă în drapta și în stânga după alegători, ce-i ia cu ne­­pusu’n masă. Mulți din liberali lip­sesc, ocupați mulți cu afaceri, ce-i rețin afară de târg. Toți așteptă des­­poiarea scrutinului, a cărui resultat se prevede a fi pentru liberali, dar diferența de voturi tare mică. Ale­gătorii se adună din ce în ce spre a fi față la ora 5. 6 ore sora Scrutinul despoiat la ora reglemen­tară 5. Sala de vot e înțesată de lume, ce stă în mare liniște. Curierii duc din 5 în 5 minute scris, prefec­tului ce se preumblă pe terasa casei sale forte îngrijat. NI neliniștește ne­reușita. E cestiune de viață și morte. Lista liberalilor merge înainte cu vo­turile. Mișcare mare prin curte; seriile de vot se constată, și un bun ob­servator ar putea ghici cu o proc­i­­mație care cine a votat. Lista liberalilor are 33 față cu 24. De ar ținea mult așa. Șapte între asistenți. Mulți udă de 3 ori creionul spre a însemna vo­tul. In jurul biuroului geme lumea. Toți îngrijiți. D. loan Epureanu pare mai îngrijat de­cât toți, luându-ne după esteriorul d-sale. Așteptăm resultatul. 7 ore sora Resultatul votului Despoiarea scrutinului aprope de sfârșit. Numărul voturilor esprese 245 din 286, majoritatea 123. Lista liberală mergea tot cu 20 voturi în­­nainte; ajuns la 122, tăcere în sală. Un vot și numele sonor a lui C. Codrescu, făcu să resune sala de a­­clamațiuni și aplause. Guvernamen­talii es­plonați, numai d-l Epureanu remâne asudat, mângâiat că e sin­gurul soldat fidel al d-lui Lascar Ca­­targiu. Curios e răspunsul președintelui Liga la tumultul mulțimei: «Tăcere d-lor, d-vostră v’ați isprăvit afacerea, mai avem și noi trebu.» Resultatul definitiv Resultatul definitiv al votului este: Lista liberală 134 votanți Lista guvernamentală 104 » Anulate 4 » 8 ore sera Muzica militară oprită; lăutarii ca Dobre angajați. Mare iluminație la lsta obștiei, unde se pregătește o întrunire în vederea alegere! de Joi a colegiului al 2-lea. Prefectul e ofilit. Intunerec la tóte ferestrele. Pare că s’a culcat de vreme. Bătrânul N. Ionescu radiază de succesul cauzei liberale. Bârladul va servi de exemplu țărel, pentru model în liberalism. SERVICIUL TELEGRAFIC v­OL .„ROM­ANULUI 1* Belgrad, 17 Septembre. Regina Natalia a părăsit alata-erl Jalta mergând la Odessa. Ea a anunțat că va sosi la 17 (29) Septembre la Belgrad. Cetinge, 17 Septembre. Ministrul de finance a plecat în străină­tate ca să contracteze un împrumut me­nit a cumpărărilor de grâu spre a se veni în ajutorul Muntenegrenilor în novoe. Sarajevo, 17 Septembre. Aiastă­ eri a avut loc ceremonia târno­­sirei catedralei catolice. Mods. Arh­iepiscopul Stadier a oficiat. Ceremonia religiosa a fost urmata de un pr­oft la care au asistat clerul din tote credințele și av oritaiile. Berlin, 17 Septembre. Primind deputațiunea universității, din Goettingen, Imperatul Germaniei a făcut să reiasă însemnătatea studiilor istorice cari contribuesc forte mult, la desvoltarea pa­triotismului unei națiuni. Lemberg, 17 Septembre. Se anunța din Kiev ca s’au arestat în acest oraș studenții bănuiți de conspirație. Arestările continua, 80 de studenți din cari 23 polonezi și cea mai mare parte Ruteni sunt deja arestați. Generalul Novickitz, șef al gendarmerie funcționazâ ca jude de instrucție. Agenția Română Havas. Consiliul general de instrucție hi Eii după amiază, până la orele 5, comi­­siunea însărcinată cu elaborarea proiectu­lui pentru organisarea școlelor primare a urmat cu discuțiunea asupra cursului cât trebuie sa fie învățământul în școlele pri­mare de la sate. D. Bârsenu, a propus ca să fia cine ani cursurile în școlele rurale. După că discuția, la care au luat parte doi. Bădărău, Buțureanu, Arbore și Răș­­canu, propunerea s’a primit. Sora s’a urmat discuția. D. Bădărău, crede câ prea este mult cinci ani de școla pentru copiii de săteni, mai ales când ei vor sé urmeze cu stu­diile și’n oraș. D. Dobrescu-Argeș, arată motivele pen­tru care comisia ministeriala a pus 5 ani de studii. Se discută asupra cursurilor complimen­tare. D. Bărseanu, doresce să se facă atât pentru băieti cât și pentru fete cursuril complimentare, mai ales ca copiii săteni dupa ce absolveza școla primara, mai au nevoia de cunostințe speciale. D. Buțureanu, spune ca s­e tema că déca se va face numai un curs de 4 ani elevilor de la sate, dupa cum doresce d. Bădărău, atunci ei nu vor putea ține piept la con­cursuri cu elevii școlei primare de la o­­rașe. D. Arbore, e de părere ca déca se vor face școli complimentare, acestea se fia le­gionare. D. Bădărău, se intreba déca n’ar fi mai bine sé se aranjeze, pentru patru sate d. e., câte un învețator ambulant, care sa faca cursuri complimentare câte 2 luni în fie­care sat. D. Rășcanu, intreba cât se fia léfa a­­cestui dascăl, și daca n’ar fi mai bine ca un loc de un învețator ambulant, care de­sigur trebue plătit mai bine, să se dea a­­jutare la fie­care comuna. D. Buțureanu, spune că prea ar costa mult lucrul acesta și Statul n’are bani. Se decide apoi ca, pe lânga școlile su­plimentare de baețl, se se facă și cursuri complimentare pentru fete (durata un an). Se admit scalele private. D. Bărseanu propune un program des­­pre studiile claselor primare. Se primeșce. Se discuta apoi cestiunea. Cine anume să alcătuiască planurile de studii în scolele rurale și cine se determine cele privitore la ordinea lor internă ? D. Buțureanu, răspunde ca lucrul acesta se’l facă cei direcți interesați, învățători. D. Bărseanu, e de părere a se consti­tui uâ eforia în sat. D. Buțureanu, arata ce nepractică este propunerea acesta, se instituești în sat că eforia din persone cari habar n’au de ce­va se fiică scala, metod, învățământ, etc. etc. D. Arbore, crede că cestiunile de mai sus se fia discutate în conferințe. D. Dobrescu-Argeș, fiice ca mai bine ar fi ca ministerul sa puna—prin revisori— asemene ,cestiuni în discuțiune ș’apoi în conferințe învețâtorii se decis.­ă. D. Buțureanu, crede că ar fi mai bine ca învețâtorii din propria lor inițiativă să dis­cute, ca ast­fel ministerul să nu le impună anume cestiuni și lucrări. D. Rășcanu, ar dori ca și în conferințe să se preciseze și restrîngă punctele ce se vor discuta de învețatori. * Comisiunea însărcinata cu elaborarea proiectului pentru organisarea scalelor nor­male a continuat discuțiunea asupra pro­gramei studiilor. Abia s’a putut isprăvi cu studiul reli­­giunei, unde E. S. Episcopul Râmnicului a insistat să se pună mult de tot un pro­gram și lucruri cari ar trebu cu desever­ șire escluse din scala.

Next