Romanulu, martie 1890 (Anul 34)
1890-03-02
ANUL AL XXX1V-LE Voiesce și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV ............40 « P#*K© » * * «I..............2 lei — R Iwețțiijfl' și retOanje pj^jna UI și IV linia . 2 „ — „ < 1 A ac «dresa: ■ \‘U\ IX UQ^ASLA, la ^d«wistra}lu»ea, (^arnlal. ’ Ia LABiS, ia Havas, Lattiw et C-nie, 8, Place «ie la Eotjme, LA \TEXA, la d-nfl Haarens Mán et Vogler, (Otto Alááss! A* ;h\ "A IN ELVEȚIA, la „ Din țările cele site direcția adaierrtrațiunea paraiii. — Scrisorile nefrapeate se refusă — ESEMPLARUL 150 ANI DUMINECA, 2 MARTE (18 FEBR. st.v.) 18b0 Luminéza te și ¥ Qî .fl. • ■ ABONAMENTE in Ospital 5 și districte, tip aș 48 teui; ș esc Juni 24á,ei. Iunt 12 lei; vă lunii 4 lei. Pentru Preoți, și turgisttpul din s*to abonamentul este re• du# 1» SO iei pe an Teatu» íoste tărie Hatasai postaié, trimestrul 16 lei Apa adasta. I ® ROMARIA, kadodaiștrapu»iși ^iaruțși ri șiciolo no«iift!» LA PARiS, la Havas,Laffirs c* Otite, 8. Plătct« fie k BouWus. I» SELSFAHIA, AUSTRIA, ITALIA, in BELGIA, la biu• întâifie poatela. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. 18 Fundatore: 0. A. ROSETTI Directorei: VINTILA C. A. ROSETTI — Articolele nepublieite se ard — BUL.UKKM, 7. MURAU Prin votul dat de Camera deputaților, în două ședințe consecutive, s’a făcut un act de dreptate și de constituționalism. Precum se scie, era vorba de a se pune un frîu abusului ce se face cu mandatul de deputat și cu funcțiunile publice. Primul foc a fost tras de d. Gh. Pallade, prin numirea d-lui T. Nica de comisar al guvernului pe lângă Banca Naționala. Represintatele Bârladului a arătat cum, după Constituțiune, d. Nica a încetat de a mai fi deputat, din momentul în care a priimit u funcțiune salariată de la guvern. Atât însă d. P. Carp, leaderul constituționalilor, cât și d. Menelas Ghermani, ministrul Anticelor, au susținut că numirea d-lui Nica de comisar al guvernului pe lângă Banca Națională nu pute să ridice nici oă centiune de incompatibilitate față cu mandatul său de deputat. S’are crezut că apărarea d lor Carp și Ghermani avea se smulgă Camerei un vot prin care să se confirme oă călcare flagrantă de Constituțiune. Dar, mărturisim, de astă dată Camera s’a arătat mai presus de înrîurire esercitate asupra’i, și a dat uă mare lovitură leaderului constituționalilor și un adevărat vot de blam ministrului de finance! Pentru d. Carp, trăcă, mărgă, dér, pentru d. Ghermani, votul care s’a dat de Cameră, în orice altă țară constituțională, ar fi avut consecințele sale imediate. Și, cu tote acestea, ca și cum nimic nu s’ar fi petrecut, d-nul Ghermani, ca și intrega bancă ministerială, s’a făcut că nu pricepe însemnătatea acestui vot și a rămas rece și nepăsător tet fața simțimântului manifestat de majoritatea Camerei în contra actului săvârșit ! O spunem acesta numai în tracăt, căci, de almintrelea, puțin ne importă să se im, în cestiunea fiecare ne ocupăm, dacă banca ministerială, și îndeosebi d. Ghermani, crede că votul care s’a dat are sau nu vr’uă însemnătate și că lovesce séu nu în încrederea de care trebue să se bucure un guvern în fața Parlamentului. Acesta este, cum s’ar dice, cestiune de temperament, séu, décà voim, vă urmare firescá a judecății despre sine, supusă mai întotdeauna slăbiciunilor omenesc!, ș'a modului cum voesce cineva să înțelegă corectitudinea constituțională. Votul Camerei însă, dacă n’a atins nici uă susceptibilitate și n’a produs nici oă mișcare pe banca ministerială, a avut ca urmare binefacätere trebuința ce se simte d’a se pune să dată capăt unui altul dintre cele mai strigătore. Și, din acest punt de vedere, trebue să recunoscem că însemnătatea lui este mare și netăgăduită. Simțimântul pe care’i arătați majoritatea Camerei, prin votul ce a dat cu privire la numirea d-lui Nica ca comisar al guvernului pe lângă Banca Națională, a fost și mai puternic manifestat în ședința de Joia trecută, când s’a votatat cu mare majoritate, propunerea d-lui C. Arion, tinjind ca deputații cari au primit funcțiuni să’și reguleze posițiunea lor. Printre aceștia sunt mai mulți, și s’a citat chiar în Cameră numele d-lor N. Blaremberg, dr. Severeanu și dr. Ștefănescu. Ne așteptam, eram în tot dreptul să ne așteptăm, ca votul Camerei să aibă u sancțiune imediata, și ne întrebam : Ce vor crede să facă deputații cari au fost numiți în diferite funcțiuni ? Ce va crede să facă biuroul Camerei ? Ce va crede, în fine, să facă însăși Camera, în caz când votul ei n’ar avea sancțiunea cerută ? El bine cine ar mai fi credut că Adunarea deputaților, votând propunerea d-lui G. Arion, care se întemeia anume pe coșurile d-lor Blaremberg, dr. Severeanu și dr. Ștefănescu, avea să se contrazică a doua di, dând un vot prinsoare să declare că, prin votul din ajun, n’a ținuit nici în d-nul Blaremberg, nici în d-nul dr. Severeanu și că nu e incompatibilitate între funcțiunile lor și mandatul de deputat! Negreșit că nimeni , și, cu tote acestea, era că și un asemenea lucru s’a putut întâmpla ! După noi, oricare ar fi votul de ieri al Camerei, cu privire la d-nii Blaremberg și dr. Severeanu, deputatul care a primit uă funcțiune, aide ca ori ce nume și fiă sub orice formă, a perdut mandatul ce i s’a încredințat de alegătorii lui. Locul lui deci deci nu mai pate fi în Parlamentul țărei, și cei cari, numiți fiind ca deputați în diferite funcțiuni, au luat și iau ancă parte la lucrările Camerei și’și au dat și’și dau voturile lor, n’au avut și nu au dreptul să facă acesta, ci voturile lor au fost, sunt și vor fi privite ca nule și neavenite. Indițiunea de dimineții» Represintanții Rusiei însă s’au ținut de cele ce le-a lăsat prin limbă de morte țarul Alecsandru II, n’au primit ca bulgarii să mai plutescă. Astfel deci până la 21 al unei curente întrega acestă afacere a rămas în situația de la 1886. Nimeni, de atunci, nu s’a mai ocupat de ea. La 21 ale curentei de consul al Germaniei a înaintat ministerului de externe unnat prea adresă : sus ceruta sumă. Nu stia de sigur că guvernul bulgar dispune în present de u sumă ce trece peste 20 milione. Nu se ascunde însă nicăid bucuria ce se simte vejénd că Rusia cere bani unui guvern despre care zicea că nu are dreptul să facă plăți séu datorii. Rusia și Bulgaria Cu privire la negociațiunile pe cari le ar fi început cu guvernul bulgar, în numele Rusiei, agentul Germaniei Wangenheim, se depeșază din Sofia următoarele rânduri, comentate forte mult de foile din Austro-Ungaria: Datoriile pe care Rusia cere să i le plătesc. Bulgarii sunt aceie cari i s’au acordat Rusiei ca despăgubiri de resbel în congresul de la Viena. Suma acesta se urcă la 10,618,250 ruble în hârtie și 43 copeici. Contractul pentru plata acestor bani s-a iscălit de d-nii Giers și Zancoff la anul 1883, luna iulie 16. Chiar în acel an bulgarii au plătit 400.000 ruble. Contractul era încheiat astfel : în fiecare an bulgarii se platescá 800 mii, din cari jum. la 1 ianuarie or a doua jum. la 1 iulie, Pene la 1886, luna iulie, așa s’a și urmat. Pe acest timp fiind vorba la curtea imperială din Petersburg despre plata banilor, țarul însărcina pe principele Donducow-Korzacow să aducă la cunoscința guvernului bulgar că de aci încolo banii ce au să-I plătescă drept despăgubire, să-i folosescă guvernul întru ridicarea economică și culturală a țărei. Consilierul de stat Iomini a recomandat atunci, în numele guvernului rus pricipelui Alexandru de Batemberg ca din acești bani 4—5 misiune să-l întrebuințeze pentru a ridica fortărețe în țară. Principle de Battemberg a refuzat însă acest lucru. . Brd. Nacevici, care pe atunci era deputat, a propus în Sobrania ca guvernul bulgar se intre în tratări pentru a plăti toată d doria, d’odată, rușilor. Sofia, 1890 Februare 20. Sub-semnatul, agent, diplomatic al Germaniei, care are însărcinarea de a represinta și interesele Rusiei în Bulgaria, are onorea a aduce la cunoștința d-lui doctor Stransky, ministru de externe al Bulgarii, următorele: Guvernul rus încă la 13 Februare a anului curent a rugat pe guvernul german ca prin representantul său la Sofia se percapă de la Bulgari restul din suma ce ’l datoresce drept despăgubiri in urma resbelului de la 1877—78, rest ce trebui plătit până acum. Eră proiectul de plată întocmit de guvernul rus. Guvernul bulgar se obligase a plăti Rusiei 10.618.250 ruble și 43 copeici. Acestă datoriă trebuia s’o achite în rate de câte 400 mii ruble la fiecare jumătate de an. Deorece ultima rată era să se platescă la 1 ianuarie 1885, și d’atunci nu s’a mai plătit nimic, Bulgaria are să platesca acum ruble 3,600,000. Afară de acesta ministerul de resbel rus cere guvernului bulgar și suma de 572,988 ruble și 97 copeci pentru armele și tóte provisiunile militare ce a dat, la diferite ocasiuni, pentru armata bulgară. Subsemnatul, având ordinul guvernului meu, am on de a întreba pe Escelența Vostră să bine-voiască a’mi aduce la cunoscință în ce mod guvernul bulgar doresce sĕ plátéscá acésta sumă, décà voesce s’o plătéscä d'a dreptul sub-semnalului, prin mijlocirea băncei germane scu în alt chip. Profit de acastă pentru a mă esprima, Escelență, deosebita mea stimă. Yagenheim, prim consul al Germaniei . In urma acestei adrese, consiliul de miniștrii a ținut numai decât ședință și în deacord cu principele domnitor, a hotârît să plătescă Rusiei acesta sumă. In cercurile guvernamentale forte mulți cred că prin acesta Rusia a voit să încurce guvernul bulgar, necrezând ca dânsul să dispună de Situațiunea guvernului Tirar. De când guvernul actual francez a declarat că aderă în principiu la congresul internațional de la Berlin, prin unele cercuri parisiane se vorbesce despre o eventuală și apropiată cădere a guvernului numai din pricină că vrea să represinte țara la congres. Boulangiștii au și început deja se agite. Ei vor să provoce mai multe întruniri pentru a protesta contra participării la congres. Din partea sea guvernul a căutat și el se vadă întrucât pute să se sprijine pe majoritate. La 26 curent primul-ministru Tirard a convocat pe aderenții săi într’uă adunare, în care le-a e spus ce voieste guvernul să facă pe viitor, care este linia conduitei sale politice. Membrii presenți, în număr de 191 deputați au asigurat pe ministru de sprijinul lor. -----------,mwm- -m- -eanamm---------------- Principele de Orleans Asupra transferărei principelui de Orleans la închisorea din Clairvaux, se dau urmatorele amănunte : Principele a fost transferat din Cobiergerie la Clairvaux Luni noptea, la ora 11 și 40 minute. Principele dută Oic »3âuj,Licită, era agitat, aștepta cu mare nerăbdare să vadă ce se va face cu el. Spera să fie gracat. Prietenilor săi le spunea mereu că nu a venit în Francia din cause politice. Luni după améțil, ca de obicei, el a primit pe prietenii săi. Seara se desbrăca tocmai pentru ca să se culce, când intră în camera sa directorul penitenciarului și-i spune că are să plece la Clairvaux. Principele se îmbrăcă atunci repede de plecare. Hârtiile sale le pecetlui și le adresă principelui Luynes: însoțit apoi de două agenți, el coborî în curtea mică a penitenciarului unde se urcă într’o trăsură mare închisă, înainte d’a pleca, mulțumi fórte călduros directorului penitenciarului pentru gentileța cu care l’a tratat. I’a sus: «Deși în închisore, nu vom uita fidele petrecute la Gonciergerie. Ai fost bun cu mine. Dă-mi mâna, Iți mulțumesc.» Personalului inferior i-a dat mai multe cadouri.* Trăsura trecând peste Pont-Neuf, se îndreptă spre gara de Pantin. Ca să nu se grămădescă lume multă la gară, nu s’a dat nimănui de știre că principele va sosi acolo. Ba înainte d’a pleca principele din curtea penitenciarului fu trimisă uă altă trăsură la gara de Lyon, în care era asediat un domn tânăr învălit în blană despre care lumea credea că e principele și astfel l’a luat dupa trăsură. Astfel principele putu ve plece fără ca să’i vadă lumea. Sumarul Românului de mâine Societatea Săteanului (revistă). Sofia Nădejde Năpustea (critica) D. Miresei: Despre calendar. Ion Nenițescu: Domina Stanca (poesie). George Coșube : Numai una (poesie). Al. Macedonski: Cronica bucuresceanu. Dr. Grigorescu: Medicina populară. I X. Stri literare. G. C. Anacreontica (poesie). M. C. : Stiri musicale, De la Sighica (schiță), Corespondențe, Felurimi, D’ale fiilor, Ultime telegrame, Ultime irformațiuni etc. etc. SCIRI DIN AFARA DuP& n3 denesă sosită din Berlin, socialiștii vor fi susținuți m zile parțiale chiar de liberalii naționali. Astfel la Mainz unde va fi lupta intre un socialist și clerical, naționalliberalii s’au hotărît să se abțiă de la vot în care cal succesul socialiștilor este asigurat. Asemeni hotărîre s’a luat și în alte șapte cercuri electorale. Karieiul are să sufere lovituri și d’aci încolo. * Tot din Berlin se scrie că în adevăr, înainte de alegerile generale a fost vorba de retragerea d-lui Bismarck. Acum însă în urma înfrângerei suferite de Kartei, ca să nu i se atribue acestei căderi retragerea, principele Bismarck va continua ,de a mai remâne la minister. Nu se adeveresce scirea respândită că d. Sadi Carnot a fost rugat să presideze un juriu care să se pro FORȚA ROMÂNULUI 2 MARTIE 3 Domnița viteză și INELUL SMEOAICEI (POVESTE) Apoi tot ca și sfânta Luni, o întreba și sfânta Mercuri despre pricina călătoriei ei, prin «așa locuri ne «asamblate de picior de «om, și domnița îl «puse și ei ca a plecat să aducă inelul smuóteei. «Grea sajhcina ribai luat fata t»ea, și mă tem eé ,eu ’ți per fii viața» răspunse sfânta Marcuri. «Apoi măicuța Marcuri, «cina fata de împărat, nâdâjduesc cât cu stăruința ce am pentru acesta treba și cu ajutorul lui Dumfieü, voi isbuti, și voi face bucuria tatei, care se topesce pe piciore și ’l aprope de mormânt.* Diminața când domnița fu se plece, sfânta Marcuri îi spuse ca se apuce tot drumul de mia dâ nopte, câci acela crede ea că va fi de folos. Fata cea vitéza ascultă de învățătura smăicuței și acesta o binecuvânta și îl ură călătorie și isbândă bună. După ce se depărta de coliba sfinteiMercuri, avu a străbate biată domniță pă cale grea, grea de tot, câci peste văi și deluri, munți și păduri grozave avu a trece, vreme de trei fiile, până ce zări departe, scrie departe un palat cu totul și cu totul de aur, care strâlucia de-ți lua vederile. Calul spuse stăpânei sale că în acele palatui minunate locuesc trei smei așa de rar, ca se tem și petrece de el. Când sunt mânioși și nu-și pot râsbuna ,se bat intre dânșii până se sângera. Aufiind acestea, domnița întreba pe calul ei cel nasdravan, ca la ce întâmplări trebue să se aștepte acolo, și el îi spuse ca înnaintea pătaturilor cale de ua asvârlitura de buzdugan se afla un pod. Peste acel pod trec smei, cari vin : cel mai mare la amurgul serei, cel mijlociu la miez de nópte și cel mai mic în zori. «Se nu te temi stăpână, îi mai fuse calul, câci nadajduesc se râpunem pe smei mâcar ca sunt așa de voinici.» «Se ne grăbim iisa, ca sĕ ajungem la pod înnainte de amurgit și se așteptam acolo pe smei.* Astfel și focura, își grăbiră mersul și cât ai clipi, fura sub podul smeilor. Domnița făcu focul, întinse merindele ce le avea de la sfânta Mercuri, mânca împreuna cu calul și se puseră să se odihnesca puțin. N’apucară bine se ațipesca și au fură un tropot de cal așa de puternic, ca credeai ca se cutremura pământul. Domnița își lua paloșul în mână, se urcă pe cale și de sub pod și pleca ca un fulger spre partea de unde venea tropotul. De la dată se vertu în fața smeului, care venea în galop și fără se-i lase a-și da sema de ce se petrece în jurul lui, se repede asupra-i. Se începură lupta grozavă. Ce e drept și ișpacul se lupta vitejesce dar pe dimineța nu o întrecea și când era aprope să fie răpus voisé ’și încerce puterile pentru cea din urma data, case,fata de împărat nu ’i dădu răgaz, ci cu un mișcare iute îi reteza capul. Dupa îsbânda, stăpâna și calul său se întorsera sub pod și începură a se pregăti pentru a doua lupta ce ’l ascepta. Către miezul nopței au fura tropotul calului ce aducea pe smeul cel mijlociu. Eșira numaidecât înaintea lui și ’l ucise ca și pe cel dinainte. Cute că calul spuse ca a aufiit cu smeul cel mic este mult mai voinic decât ceilalți, domnița cu mâna ei cea voinică 11 ucise și pe acesta, îndată ce venirea zorilor îl aduse spre pod. «Acum calul meu, năsdravanul meu, fise domnița, sé plecăm spre palaturile smeilor». Ca stăpână, respinse calul, acum e timpul sé plecăm fara tema spre cuibul acelor nelegiuiți, pisera și făcură. Mai repede decât ai gândi ei fură la palaturi. Dar... Dumnezicule! ce mândreți le râpi vederile în acele locuri. Nici la împărăția împăratului, tatăl domniței, care era cel mai bogat, nu veii ura așa frumuseți. Ce mai gradin avea ssneți! Copacii erau toți cu pomele de aur. Briorile cantau. Zefirul adia așa de dulce ! cr un rîu cu apă ca cristalul murmura voios bucurându-se in vederea pescișorior aurii, care se jucau drăgălaș la rasele calde ale söreiul, ce patrundeau pene in fundul de mamura al riului. Domnița găsi cheile de la odăi, atârnate într-un cui bătut în cei din urma copac din fundul gradinei. Se lua plina de veselie și deseue prin tóte cameriie. De acolo tote lucrurile erau numai de aur și de pietre scumpe și tóte vorbiau și se rânduiau singure. Tocmai cercetase tóte cameriie și potrivise tote cheile la fiecare ușă, când privind în colțul unei cameri, fiori dupână perdea de mâiase, capetele unor drugi de fier. O cuprinde mirarea și dând perdeaua într’ua parte privi plina de spaimă la un ușă ce era acolo ferecată cu drugi mari de fier. Cercă să împingă drugii și din fericire ei câ fiură; ușa se deschise. Domnița intră înăuntru, privi în tóte părțile, dar în acea cameră era un întuneric grozav. Numai un candelă ardea într’un colț și la slaba lumină a razelor sale, fata putu vedea pe un lespede mare de piatră, culcat cu fața în jos un om ce părea a fi mort. Tânăra domniță plină de milă, se apropie de el și îl ridică. După fața lui frumósa și nobilă, după îmbrăcămintea lui, cea strălucită ea îl recunoscu îndată ca este un tener fin de împărat. Intr’un suflet alerga la calul ei, ce pășeea prin gradina omenilor și îl chemă în ajutorul tenerului nenorocit. Calul îl lua cu gura de haine, îl scose în gradină la facerea fiefirului și cum suflă asupra lui un aer căldicel din marea cea înfocată, feciorul de împărat își veni în simțiri. Domnița era lângă dânsul. Când el deschise ochii și o vefiu, striga apucându-i mâinele : «O, frumosă fiînd ca fiară din sare, tu ești care mi-ai scăpa vieța!» «Nu sunt frîna, respinse fata, și cu atât mai vârtos nu sunt căfiară din sere, ci aceea ce ți-a scăpat viața este o biată fata, ce cautâ a -și împlini datoria de fiică» și așa mai departe tinera domniță începu a povesti prietenului ei, iată pricina călătoriei sale și cum ea a omorât pe smei. Feciorul de impărat asculta și privea plin de uimire la acesta creatura atât de fragetă și atât de viteza. Apoi își povesti și istoria sa. Spuse ca părintele său este un imperat forte puternic și vestit mai cu semn în resbóe. Că acești smei blestemați voiră sǎ-i prade, se t ropéscá averele dar Impératul se luptă cât de voinicesce încât pe acești smei roși puternici îi făcu să fugă plini de rușine. Neftind ei acesta, se înfuriară grasnic și căutarâ ca sé ’și răsbune amar. Știam ca eu sunt unicul copil al Imperatului și câ mă iubesce ca pe sufletul meu, se fâcurâ luntre și punte, mă răpiră, mĕ duseră aci în palaturile lor și mă închiseră ca sĕ mĕ chinuescu cumplit, acolo in cămara unde am fost găsit de d-ta. Pe* Urmă plânse fiecare de nenorocirele celuilalt și se pregătiră de plecare, făgăduind domnița fiului de ímpărat că nu-l va părâsi pe cé nu-l va conduce la tatăl lui. Căutare în grajdul smeilor și luară calul cel mai voinic și frumos. Feciorul de împărat încalecă pe el și împreuna cu domnița ce se urca pe Vrednicul ei cal, luară calea spre locuința smericei. (Vă urma).