Romanulu, aprilie 1890 (Anul 34)
1890-04-06
ANUL AL XXX1V-LE Yoiesco și vei putea. ANUNCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV bani Cetto „ „ „ „ III ...... 2 lei ~ „ Inserțiunt și reclame pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C-nne, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, (Otto Maass), IN ELVEȚIA, la „ „ „ Din țările cele alte direct la administrațiunea farului. — Scrisorile nefrancate se refusă — ESEMPLARUL 15 BANI ........ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. 18 Fundatore: 0. A. BOSETTI Directore;: VENTILA C. A. ROSETTI DUMINECA, LUNI, 6, 7 APRILE (25, 26 MARTE st. v.) 1890 Leimineză-te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 leî;nă lună 4 lei. Pentru Preoți, și învățătorii din sate abonamentul este redus la 30 lei pe an. Pentru tote țările Uniunei poștale, trimestrul 16 lei, JA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse ,e GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la biurourile poștale. — Articolele nepublicate se ard — BUCURESCI, 5 PRIER Budgetele par a nu pute fi sfârșite înainte de vacanția Pascelor, și era că alte interpelări se anunță pentru a întrerupe discuțiunea lor și pentru a ocupa Adunarea deputaților cu cestiunile cele mai fastidiose. Se anunță oă interpelare asupra politicei externe și internaționale a Regatului nostru. Probabil că represintantul care a resimțit trebuință de a desvolta tocmai acum uă interpelare de felul acesta, trebue se asculte de vr’un curent produs în opiniunea publică și privitor tocmai la acesta cestiune. Nu putem crede că, așa, din chiar senin, pote să cadă la tribună un om care se vorbesc cosuri: de-a rândul despre politica esternă a țărei, fără ca uă caută venită din afară, din mersul evenimentelor europene sau, din năuntru, fără vr’un pas hotărîtor făcut de guvernul nostru în politica ndstră esternă. Ne silim a pricepe cari sunt curentele ce se nasc, în opiniunea publică română, atât pentru cestiunile de politică internă cât și pentru cele de politică externă. Mărturisim înse că penă acum n’am deosebit nici înăuntru, nici în afară, ceva care să îndreptățască să interpelare asupra politicei externe a României. Nimic nu s’a schimbat în conducerea acestei politice, pe care de la tractatul de la Berlin, tóte guvernele cari s’au urmat la cârma țerei, s’au silit sĕ n’o schimbe, ci din contră sé o accentueze și mai tare în tóte manifestările ei. Prin urmare, afară numai décà interpelatorul scre lucruri ce s’au petrecut la noi sau în afară, cari de nimeni altul, afară de interpelator nu sunt cunoscute și cari, prin firea lor sunt de uă gravitate escepțională, — noi nu înțelegem uă perdere de timp zadarnică, uă discuțiune fastidiosa și inutilă, intrerupțiunea budgetelor tocmai când noul an finaciar e gata se’ncepa. Că materia interpelațiunei e bogată, nici noi nu ne’ndoim. Asupra politicei esterne, variațiunile ce se pot face sunt tot atât de bogate ca’ntr’uă sonată de Kreuzer. Diplomația a oferit și va oferi totdeuna vorbăreților, fiă elocințî, fiă anosti, sămânță nesfârșită de vorbă. De n’ar fi decât demisiunea principelui de Bismarck din istoricul său post de cancelar al Imperiului Germaniei , de n’ar fi decât considerațiunile ce se pot face asupra acestui fapt care va face epocă în istoria contimporană, precum și asupra tânărului împărat al Germaniei, a cărui activitate febrilă îngrijesce adânc pe toți omenii de Stat al Europei ; de n’ar fi decât acea cestiune socială a Germaniei, menită, chiar după părerea lui Wilhelm II a schimba și în țara lui, și în intrega Europă fața civilisațiunei și economiei internaționale, — și tot ar fi motive destule pentru ca un interpelator să peroreze coșuri întregi la tribună. De ce ? Cu ce ne alegem la urma urmelor ? Ce va eși dintre acestea ? Noi nu vedem nimic bun, practic, folositor, și de aceia afirmăm că nimic nu justifică desvoltarea, acum și fără întârziere, a unei interrelațiuni de soiul acesta. Sunt cestiuni ceva mai urgente decât politica nostru esternă. Acesta politică, întemeiată pe un train și nisce relațiuni cât se pote de corecte și de politicise cu tóte puterile,—acesta politică esternă nu ne-a causat nici uă neplăcere, ci déca greutăți s’au părut a se ivi din când in când, acesta a fost nu din causa nostru, ci tocmai din causa poftirilor sau pretențiunilor unora din puterile europene. La asemenea poftiri și pretentiuni a ne opune, a rezista în tóte modurile și fără umbră de slăbiciune sau de compromisuri,—a ne opune fie, la asemenea lucruri, atât opiniunea publică cât și guvernul ori care ar fi el, n’au trebuință de îndemnul celui mai elocinte interpelator. Țara sale încotro i se află așezate interesele. Să nu i se mai spunem spre perderea zadarnică a timpului. De peste munți Lovitura ce li s’a dat fraților noștri din părțile ungurene prin impunerea limbei maghiare ca limbă de propunere în liceul din Beiuș, a pus în mișcare pe românii din acele părți. Un număr însemnat de preoți s’au adunat la Careii Mari și au decis ca in afacerea gimnasiului Beiuș să se întrunescá uă mare conferință la 24 si adițiunea de duminei d. Aprile pentru a discuta ce este de făcut. Etă procesul verbal ce ei au încheiat : «Conferința subsemnaților ținută în Careii Mari la 27 Martie sub presidiul R. R. A. Diacon al părților Sătmărene. «Obiect: Cestiunea gimnasiului de Beiuș. «1) R. D. A. Diacon salutând pe membrii adunați, pune întrebarea, că are în împrejurările grele actuale, este consult ca clerul și poporul diecesei Oradene se ia parte activă în cestiunea deja cunoscută a gimnasiului de la Beiuș. Decisiune a a) După consultarea meritorie, membrii presenți în unanimitate s’au pronunțat pentru acțiune și și s’au aflat de bine urmatórele măsuri: Se se adune tóte opt protopopiatele sătmărene în conferință generală în ziua de 24 Aprile stil nuou în Satul- Mare sau în Careii-Mari, după cum va delibera majoritatea protopopiatelor în cestiune. «b) Resultatul consultării de afil se va comunica la protopopiatele singuratice rugate fiind, ca fiecare protopopiat, în ambitul său, să țină adunare districtuală ale căror protocole în decurs de 15 zile de la primire să le înainteze R. D. A. Diacon cu espresiunea apriată, are voteza locul conferinței generale în Cărei, ori Satul-Mare. Resultatul voturilor pentru locul adunărei numai decât va fi notificat oficiilor protopiatelor conceniente. Careil-Mare, 27 Marte 1890. Subscrișl: Ciriac Barbu, vicar forane, Ion S. Sălăgianu, protopop, Gabriel Lazăr, protopop, Georgiu Șuta, paroeh, Ignație Pazadaniciu, paroeh, Vasiliu Leșian, paroeh și prof. p. o. emerit, Georgiu Mureșianu, cooperator și not. conferinței. Faptul acesta ne umple de bucurie, și vom simți adevărată fericire când vom putea înregistra că și decesele celelalte vor imita pe oradani. * Tot cu privire la acesta afacere citim în Tribuna : «Nemzet și Kolozsvár publică două dată fără îndoială un comunicat al biuroului de presă, prin care se incurcă a justifica pașii guvernului pentru maghiarisarea gimnasiului român din Beiuș. «Pe baza trecutului gimnasiului, încărcat cu neglijențe în ale învâțămêntului și cu acte nepatriotice din partea profesorilor și a elevilor , mai departe prin litera și spiritul actului fundațional și în fine la inițiativa episcopului Pavel, protectorul gimnasiului, guvernul s’a îndreptățit a cere introducerea limbei maghiare ca limbă de învățământ la acel gimnasiu român. «Combaterea acestor motive grave învinuiri ridicate de către gușiveni prin foile sale cele mai autorizate este provocat, și venerabilul Ordinariat din Oradia Mare trebue acum să se pronunțe și încă cu voce tare și în mod respirat. 8 (20) APRILE Citim în Lupta : Democrația română are de împlinit uă mare datorie anuală, acea de a’și manifesta simțimintele ei de admirație și de recunoștință pentru acel ce se numea C. A. Rosetti. Se știe că în fiecare an fiul marelui cetățean, împreună cu toți amicii și cu toți democrații, merg să depună flori și lacrimi pe mormântul acestuia. In anul acesta democrația are o îndoită datorie de împlinit față cu memoria ilustrului luptător , să îndeplinescu datoria ei de presa amintire și printr’un impunătore manifestație, să protesteze în contra acelora cari se tneerea a zădărnici mișcarea începută de Rosetti, pentru a da țârei un partid democratic, onest, mare și puternic. Iată cuvintele însemnate pentru cari, suntem încredințați că procesiunea din anul acesta, că pelerinagiul ce democrați vor face, de asta-dată, la mormântul celui d’antoiü democrat, va lua proporții grandiose și va fij o strălucită demonstrație în potriva celor cari vor să lupte în contra credințelor scumpe ale lui Rosetti: «iubirea de popor, cinstea în politică, intransigența în principiu». C. A. Rosetti, nu mai este astăzii un om, el este un ideie, el este un stea al căreia lumina lucește încă și va luci tot mai departe, pentru a călăuzi pașii tânărului partid al democrației române. De acea prevestim pe toți prietenii noștrii din țară că Lupta va lua, în anul acesta, o parte cu totul activă la manifestarea de la 8 Aprile, rugându-l a nu lipsi de la acesta mare întâlnire a democrației. La întrunirea ținută afpră de către democrați, în casele d-rului Tomescu s’a ales un comitet compus din d-nii Vintilă Rosetti, C. Dobrescu-Argeș și dr. Tomescu cari se elaboreze programul filei acesteia. încă de pe acuma aceia dintre amicii noștrii, cari vor voi să fie în Bucuresci la 8 Aprile, sunt rugați a ne în cunoștiința în scris. Fulgerul din Iași scrie următorele : Cinci ani se vor împlini la 8 Aprile de când marele patriot C. A. Rosetti a murit. Amicii și admiratorii lui sunt hotărîți a face un pelerinagiu la mormântul neuitatului părinte al democratismului. Redacțiunea Fulgerului depune oă lacrimă de regret pe mormântul marelui cetățan, împărțirea premiilor esposanților (SALA NOULUI ATENEU) înaintea unui public care a umplut frumosa sală a noului Ateneu, comitetul român de la Esposifia din Paris a distribuit medaliile ce esposanții români au dobândit la Paris. D. Gr. Bibescu printr’un mic discurs de3chi fiind solemnitatea, dă cuvântul d-lui Gr. Paladi, care citesce darea de semn a comitetului. In raportul ce citesce se arată succesul ce l’a avut secția română la Espostnă, simpatiile cu cari francesii ne au primit, folosele ce au tras industriașii români și cu el întréga țară, se insistă asupra banchetelor ce s’au dat la cârciuma românesca și la cari au luat parte celebritățile Franciei, președintele de republică, primul ministru, academician și publiciști. Se trece apoi în revistă obiectele espuse. Se arată darurile ce comitetul secției române a făcut în Francia, mulțumirile ce au primit din partea directorilor instituțiunilor cărora le-a dăruit diferite lucruri, stofe, făină, sare etc. D. Bibescu mulțumește pentru onorea de a fi fost ales comisar al secției române, își depune mandatul spunând că a făcut ce a putut pentru onore și țară. D. Șabner-Tuduri citește raportul despre afacerile financiare. S’au încasat : 200.000 fr. subvenția guvernului. 145.000 „ loteria. 71,655 „ inițiativa privată ; alte venituri diverse cari fac împreună suma de 462,378 fr. 62 bani. S’au cheltuit din acesta sumă 396,836 lei și 36 bani; remâne sold în casă 65,539 lei. O comparația cu celelalte esposiții. La espos. din Paris din 1867 s’a cheltuit 560.931; la cea din Viena, 1873, 337,856 din banii dați de guvern , acum numai 200.000 lei. Au espus la esposițiă din 1867 1062 persone ; la 1873 1498 persone , la 1889 737. La 1867 s’au dat 85 recompense 1873 » « 237 1888 » „ 272 » din cari 272 recompense 2 mari premii, 24 medalii de aur, 2 medalii de argint aurit, 65 medalii argint, 70 medalii de bronz și 108 mențiuni onorabile. * După citirea acestor detalii s’a procedat la împărțirea premiilor. Intre cei cari au primit med. de aur cităm în primul rând pe d-șora Maria Paisu (Câmpulung, costum național) d. dr. Istrati (franceina) d. Mandrea, dr Konya, d. Stazek, Lăutarii,ghirotehnia armatei, Reg. Mon. Tut., Minist. de resbel, d-nil Zappa, Capsa, N. Rosnovanu, gen. Falcovanu, Danaricu (T.Jiu) T. Kalimaky ; med.de arg, aurit lăutarii Angheluș, și Cretionescu. Med. de argint d. Mirea, Grigorescu (pictor,), I. Pușcariu, Brafiu (ceramică și olărit) Mandrea, Ilie Niță, (Slatina, cojocar) Haimann librar, Djaburov, Prager, T. Anastasiu, Pacleanu, K. St. Cesianu (Bucuresci) Marghiloman, Millas, Staicovici, gen. Florescu, Gr. Șuțu etc. Medalii de bronz: d-nii Pascali Georgescu, Valbudea, Galleron, Hasdeu, Marian Paisu, M-me k Briol, C. Georgescu (Craiova) Zoe Baicanoi (covore), Școla de arte și Meserii, Martin (Bucuresci, pălărier) Lazăr Ștefanescu, (Bucuresci, gabrioletă și saună) etc. Festivitatea s’a terminat la orele 11. SCIRI D’ALE PILEI Parchetul continua a cerceta faptul de omor întâmplat ora diminuță în Știrbeia- Voda. * * # Discra întrunirea liberalilor naționali și a liberalilor disidenți în sala hotelului de France. * * * S’ar fi sustras niște dosare de la direcțiunea centrala a C. F. R. fnce Romănia și ca s’a numit și că anchetă. * ♦ * Marți la orele 8 și jum. sară se întrunesc în ședințe membrii consiliului comunal al Capitalei. * * * Legea împrumutului comunal de 16 milione a fost semnată erl de M. S. Regele. * * * Ședința Camerei de afi este conservată pentru desvoltarea interpelărilor ce sunt la ordinea fiilor. * * * Din cauza unei confusiuni de nume, ,,,3 am înregistrat din greșală ca și domna Bruzezi va lua parte la concertul ce-i va da revista Generația nouă. * ♦ * Girantul Jiarului Rumaenischer Lloyd a fost condamnat în lipsă la daune civile către d-na Vilain în sumă de 4000 lei și la Inchisore de 4 luni cu dreptul de oposiția. ------- ■ [UNK]iIMBRI Bin FOIȚA ROMANULUI 7 APRILIE GELOZIE 16 DE N. G. RADULESCÜ-NIGER PARTEA ÂNTAIA — II place, ștrengarul! țise d. Barbu. L’a învețat pe degete. — Am petrecut cu el aprope oă lună și jumătate la Ostandă, fiise d-na Barbu, Dér d-tea, d-le Riga? te Ved bine... cea ce mĕ bucură. —■ Mulțumesc, d-nă, am fost și sunt bine. M’am luptat în București cu căldura și cu studiul. Am preparat esamenul al III bine, și puțin din al IV-lea. — Bravo ! esclama d. Barbu. Esel un băiat silitor. Și fiindcă a venit vorba așa, se-ți spun ce-am pus de gând și să te consult c’un moment mai nainte dacà primești. Vrei să fii secretarul meu ca să me ajuți pe mine, pe două parte, și pe de alta să te înveți și d-tea mai curând cu afacerile de avocatură. Vezi, să nu te simți cumva atins, prin acesta, ci din potrivă sa iei propunerea mea ca un semn nou de prietenie. — Secretarul d-v... — Nu, secretar, cuvântul póte fi cam aspru, — fi amic, fi un mic tovarăș de avocatură. — Cuvântul secretar, nu mĕ atinge, — preschimbat în amic, mé onoreza și mai mult. N’ași fi îndrâsnit se cer asemenea lucru de la d-v., dar când mi’l propuneți, din singura d-v inițiativă, primesc cu recunoștință, cu mii de mulțumiri. _— Ne-am înțeles. Dă mâna domnule secretar amic. Cât pentru partea pozitiva a tovărășiei nóstre.... — Ve rog... opriți-ve aci. Tocmala, ca să fie așa, sau mai bine, condițiunile, sunt ceva care... — Dă’mi voie să te opresc și eu. Nu trebue să ne sfiim unul de altul și față cu femeia și fiica mea. Vei veni la 9 diminața, când n’ai curs, — și totd’auna după amiază când e fost de ocupat și vom discuta împreună, vom chibzui, vom alege ce e de lucru pentru d-tea. Vei lua în tote filele prânzul și masa de soră cu noi, bineînțeles când nu vei fi reținut în alt loc. Pentru rest, adică pentru micul venit din tovărășie, vei primi câte uă părticică din ce iau eu și salarul lunar de 200 lei. Ințelesu-ne am ? — O! dar ceia ce’mi dați d-v prea mult pentru mine, d-le Barbu !„ Pentru un om care’și îndeplinește bine datoriile și care muncește cinstit, cât de mult i-ar da, tot nu i-am plătit d’ajuns în monedă. Riga era nespus de mulțămit. Se făcuse roșu cu focul și înădușise cumplit. Mâinile îi tremurau ușor și nu seia ce se răspundă. Sara se întinse în patul lui fucându’și : — E un Dumnezieu și pentru mine... Apoi aftă și adause : — Déce m’ar iubi, dacă ar fi a mea... n’ași mai avea nimic de dorit. XV Suntem prin Noembre. Un strat des de omât, acopere, ca uă maramă de pânză, stradele capitalei. Frigul întarindu’l, face ca piciorele sâ ’și lase tiparul pe el, copacii par nisce moșnegi cu mari plete albe, și la suflarea vântului scârțâe, ceea ce arata c’a ploat înainte d’a ninge și că apa a înghețat pe crăngi. Zarea e întunecata de pâeta prin care, sare ridicat deuă suliță, pare că bombă atunci eșita din cuptorul unde fusese făurită. Aburul iese pe nări și pe gură iar gerul face ca vârful degetelor sa simtă că ușorâ pișcătură ca de purice. Riga, obicinuit sa nu facă focul, dimineța, ori cât de frig putea să fie, sare iute din pat. Erau aprópe crece. — Bravoda bine am dormit, își fice el. Nu face nimic, e Duminecă. N’am dat de trei file p’acolo... ce-or fi fi când de mine ?.. Se îmbrăcă în fuga și porni. D. Barbu cu un client, se aflau stând de vorbă. — Ei? reușit? Ii strigă acesta de cum îl véfiu intrând în biuron. — Da... Am scăpat și d’al patrulea. — D’acum, vaso fică, licența... Te felicit. Spirule și înainte mereu cu glorie... Acum șefii și ascultă un proces minunat. Tocmai domnul îmi face propunerea. După ce -i recomandă pe Riga clientului de față, își vefi ura de ascultat. Isprăviseră de orânduit afacerea și d-na Barbu, arata lui Riga partea lui de lucru, când, un servitor intră repede, însoțit de feciorul casei, și, galben, suflând greu, grăi... —■ Domnule... a... murit d-nul... — Cum se pare! Ce ? ești nebun ? s îl strigă d. Barbu, și remase ca buimăcit... — D. Cordea ? esclama și Riga, îngălbenind, cum se pate ?.. Dar când ?.. .— Acuma chiar... Era să se urce în trăsură și eu îl dam bastonul, când mi-a strigat: Ține-me, Christache, mor!.. și a ca fiut... Am început sĕ strig, visitiul s’a dat jos numai de cât, cuconița a alergat, slugile celelalte s’au strâns... Degeaba, d-nule, degeaba... adause feciorul cu lacrămiie în ochi... d-nul era mort. Am alergat la doftor și apoi aci la d-la... Haideți, d-le, că cuconița își smulge pârul; cuconița o tânără plânge de ți se rupe inima... D-nu Barbu alergă de ’și luă pălăria și ieși.. Spuse nevestei și fie-și, durerosa știre și apoi reintră, mai calm, dar cu tristețea respândită pe tóte trăsurile feței. — Scuză, d-le, te rog—i se adresă clientului... Termenul e tocmai la 15, vom mai vorbi. Am acuma, dupa cum venii, o datorie de împlinit... Haide Riga , nevasta și Constanta o să ne urmeze. Porniră. E înfiorător de durerosa priveliștea unei case în care o vieața a încetat d’a mai fi. In curte slugile, oricât de nesimțitore, sunt mâhnite ori zăpăcite. Oamenii antreprenorului de pompe funebre așază semnele de doliu, la porta, la ușa de intrare a casei, în camera mortului. Un prieten al casei, o rudă, cu totă durere se ocupă cu orânduirea cortegiului funebru, cu trimeterea invitațiilor pe la cunoscuți,—curiositatea atrage pe la porta pe vecinii de mahala ori pe trecători, cari să opresc un moment, întrabă ciie a murit și pleca apoi ea să spuie știrea la alții, —mai ales când mortul e o persona mult cunoscută. In lâuntru, e durerea, adevarata durere... Cel d’aprope, cu lacrimile în ochi, sur* prinși ăntăia de ceea ce nu așteptau și pe urmă dedați cu totul mâhnirii; femeea, întâmpinând pe un nou venit cu lacrimi și cu suspine ce -ți sfâșie inima, —jjcopila* plângând că nu mai are un tată, — și tot căutând cu fiori de milă și de durere la cel ce stă întins pe masă, galben, cu mâinele împreunate pe pept, cu ochii închiși pentru vecie, părând că dorme și care nu se va mai deștepta. E un haos în mintea celor ce iubesc e pe cel perdut. Ceva pare rupt din lăuntrul lor care sună a gol, trist, fiorelnic ; au cunoștința că au pierdut ceva și cu tote acestea sunt momente când, cufundați în durerea lor, nu mai au cunoșterea de dânșii și de cele ce-i impresara. Cu capul plecat, palifii, cu lacrimele curgând fără voie și încet, să par duși cu totul departe. Iți fiice, de multe ori, ce sunt statui, espresiuni ale celei mai perfecte arte, represintând imagini ale celei mai adânci descurajări. Iar când, vr’un sgomot órecare, vr’o șoptă mai tare, îl rechiamâ în mijlocul celor ce-l impresară,—din poptul lor ibucnesc din nou suspine... (Va urma).